Întrebare: De ce este ascuns scopul?

Răspuns: „Vreau să vin la Creator.” Să presupunem că am un fel de dorință de acest fel. Care este această dorință, nu știu. Ce ar trebui să fac, nu știu. Cine este Creatorul? Ce înseamnă „să vin la El”? Cum pot înțelege că eu sunt cel care vine la El? Dacă nu știu în ce stare mă voi afla și ce se va întâmpla exact cu mine, atunci doar rostesc cuvintele. Știu ce înseamnă ele?

Îmi imaginez acum că este bine, ca un copil care crede că este bine să fie să spunem, polițist: „Polițistul este mare; are o armă.” De asemenea, mă voi gândi că este bine să fiu în uniune cu Creatorul. Nu știu ce calități are El sau ce este asemănarea de formă. Dacă sunt la fel, ce voi fi eu? Cum este El? Și Cine Este El? Nimic nu este clar.

Dar dacă abordez de la început această idee cu ajutorul unui grup, atunci deja aflu unele detalii din ea. Adică, contopirea cu Creatorul devine mai clară pentru mine, și în această măsură, Îl înțeleg. Să presupunem că am înțeles a suta parte.

Acum apare din nou un fel de obstacol, și din nou, efectuez niște acțiuni în grup cu același gând de a veni la Creator. La urma urmei, de la început „Israel, Creatorul și Tora sunt una”. Și din nou, fac o clarificare.

Așadar mi-am îndeplinit acțiunile într-un grup, am făcut echipă cu prietenii mei și am dobândit putere de la ei, deoarece iubirea pentru prietenii mei ar trebui să mă conducă la iubirea pentru Creator, și din nou, mi-a devenit mai clar ce înseamnă „iubirea pentru Creator”, deoarece eram angajat în îndeplinirea poruncii „iubește-ți aproapele”. Drept urmare, totalitatea îndeplinirii acestei porunci mă conduce la îndeplinirea poruncii „iubește-ți aproapele”. Construiesc un Kli [vas].

„Iubește-ți aproapele” este construcția unui vas din 613 părți. Să spunem așa: lipesc împreună toate părțile unui Adam HaRişon (Primul Om) obișnuit, ca niște bucăți dintr-un vas de lut spart, iar lipiciul dintre ele este tocmai împlinirea poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. În acest fel, construiesc un Kli.

Și ceea ce este revelat în interiorul Kliului este deja „iubește-l pe Creator”. Când Creatorul umple vasul, El mă face să simt exact în acest fel. Astfel, un lucru devine cauza celuilalt.

[353295]
Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când „nu este răsplătit”, este exact opusul – nu are nicio dorință de Tora sau de rugăciune.

Orice face în Kduşa îi este impus, iar când se ianalizează, spune despre tot ceea ce ține de Kduşa că este pentru el ca poțiunea morții, că vrea să fugă rapid de toate lucrurile din jurul său (Rabaş, „Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”).

Întrebare: Ce înseamnă că „orice face, îi este impus”?

Răspuns: Rabaş arată cât de mult poate fi amăgit omul și să nu vadă unde se află de fapt. I se pare că este pe cale să construiască un Kli, dar dacă munca sa este fără depunerea de efort, atunci primește poțiunea morții. I se pare că avansează, se ridică și simte rodnicia muncii.

Totuși, dacă această înălțare nu vine pentru că are posibilitatea de a se conecta cu Creatorul și să se ridice deasupra tuturor problemelor și dificultăților, ci pentru că atunci când simte o lipsă în Kelim ale sale obișnuite, trăiește doar prin faptul că este conectat cu Creatorul datorită măreției Sale și nu din alt motiv – aceasta se numește sfințenie. Dar dacă se bucură de conexiunea cu Creatorul, iar dorința sa de a primi și intelectul sunt de acord cu aceasta, acest lucru este opus sfințeniei.

Acest diagnostic trebuie să fie complet clar pentru om. Studiul și grupul trebuie să îl ajute în acest sens.

În primul rând, avem nevoie de lumina care reformează, astfel încât mai întâi să vedem cât de mult dorințele noastre sunt opuse dorințelor Creatorului, cum toată realitatea, cu excepția realității noastre limitate, este construită pe baza dorinței de a dărui. Iar noi, în comparație cu realitatea spirituală, suntem doar un mic fir de nisip în care domnește legea împlinirii conform dorinței de a primi. Totuși, vedem că nici măcar în aceasta, nimeni nu a reușit.

Pentru noi, această lege nu este îndeplinită. Funcționează doar ca o pregătire, astfel încât să ajungem la concluzia că acest lucru este imposibil și să începem să construim ceva opus lui, care este deasupra lui. Deasupra lui înseamnă că trebuie să-l inversăm. Omul trebuie să-și pregătească multe mijloace și examinări care să îl ajute și care să-i amintească de avansarea sa. Altfel, nu va exista avansare.

Toate acelea cu care suntem de acord este respins în spiritualitate. Este important să înțelegem ce este această opoziție, deoarece nu este vorba despre a merge împotriva dorinței omului, ci despre Creatorul care domnește în interiorul ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă grupul este „în flăcări”, este ușor să-i urmezi exemplul, dar dacă nu este?

Răspuns: Dacă nu simți că grupul este „în flăcări”, atunci aprinde-l. Ce te oprește? Cum? Nu contează cum. Strigă, scutură-i, cumpără-le cadouri; fă ceva! Caută o cale! Stai cu ei și vorbește. Spune-le că aceasta nu este viață, că nu acesta este motivul pentru care suntem aici. Hai să începem să facem ceva; să începem să-i trezim.

Grupul este un mecanism extern în raport cu mine, care mă va presa constant și mă va forța să mă schimb. Totuși, în momentul în care simt că am nevoie de schimbare, trebuie să investesc în grup. Atunci grupul îmi va întoarce acest lucru și de multe ori mai mult decât ceea ce investesc în el.

Grupul include multe dorințe de a primi: dorințe separate, necorectate, care există în diverse relații unele cu altele. Fiecare dintre prieteni trece prin ascensiuni și coborâri, și din această cauză, grupul este mereu în propria mișcare internă.

Schimbări interne au loc în interiorul său prin însăși natura sa, deoarece include multe forțe care sunt străine unele de altele. Una se ridică, alta coboară, și din această cauză, grupul se schimbă constant.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Diferența dintre zilele lucrătoare și Sabat (Şabat) este că zilele lucrătoare reprezintă munca de corectare a sufletelor, un proces prin care omul atinge treptat starea scopului creației numită Şabat, starea de corectare finală. Această atingere este condiționată de munca desfășurată pe parcursul săptămânii, așa cum este scris: „Cine nu s-a străduit în ajunul Şabatului, ce va mânca în Şabat?”

Avansarea spirituală înseamnă că omul, în orice moment al vieții sale, își cântărește acțiunile pentru a determina măsura în care acestea sunt îndreptate spre scopul creației. Aceasta este diferența dintre nivelul material și cel spiritual al unui om.

Existăm în această lume și ni se pare că acțiunile controlează și determină totul. Într-adevăr, pentru a menține viața în corpul nostru animalic, acțiunile sunt indispensabile. Trebuie să arăm pământul, să semănăm semințe și să recoltăm culturi; adică trebuie să îndeplinim toate cele 39 de tipuri de muncă pentru a produce pâine, care constituie hrana de bază a omului.

Spre deosebire de animale, care doar adună fructe gata de mâncat și nu au nevoie să-și gătească singure hrana, oamenii trebuie să se implice activ în pregătirea hranei lor, deoarece nimic în natură nu există într-o stare gata de consum, cu excepția apei, sării și ierburilor.

Tot ceea ce ne procurăm pentru a ne susține existența necesită procesare. Trebuie să muncim „cu sudoarea frunții noastre”. Prin urmare, ni se pare că elementul principal este acțiunea fizică. Într-adevăr, pentru tot ceea ce are legătură cu viața materială în această lume, intenția nu este importantă. De exemplu, putem aduce lucrători din Thailanda, iar ei vor munci, în timp ce noi pur și simplu ne bucurăm de roadele muncii lor.

Același principiu se aplică respectării fizice a Torei și a poruncilor: cel care le îndeplinește este numit „om drept”, iar cel care nu face acest lucru este numit „păcătos”. Aceste definiții sunt corecte în ceea ce privește existența în această lume. Acest grad se numește „sfântul mineral” (Domem deKduşa); adică evaluarea faptului că omul este drept sau păcătos pe baza acțiunilor sale.

Totuși, există și un aspect spiritual al omului, iar aici trebuie să îndeplinim poruncile, nu cu ajutorul trupului, ci în conformitate cu „punctul din inimă”. Când omul are acest punct, poate îndeplini Tora și poruncile într-un mod spiritual, dar când îl lipsește, el nu poate.

Dacă cineva s-ar apropia de orice individ și i-ar spune că este o necesitate, că Creatorul ne-a poruncit așa, ca acest lucru să se întâmple spre binele său, atunci ar face totul strict la nivelul acțiunii materiale, în inimă (în dorința sa egoistă), dar nu în punctul din inimă (sămânța embrionară a unui Kli [vas] spiritual). Aceasta se numește a fi un „evreu adevărat”.

Totuși, pentru a lucra cu intenție, este nevoie de o conexiune cu Creatorul, care nu vine din „inima” obișnuită, ci din „punctul din inimă”. În acest sens, evaluăm acțiunile unui om în funcție de intenția sa, deoarece, în raport cu punctul din inimă, Creatorul nu ia deloc în considerare acțiunile noastre, ci doar intențiile. Intenția este acțiune.

Aceasta înseamnă, așa cum se spune, „El a făcut, face și va face toate acțiunile; nu există altul în afară de El”. Totul vine de la Creator, atât în ​​acțiuni, cât și în intenții. Întrebarea aici este doar despre atitudinea unui om față de ceea ce vine la el.

Conform acestei atitudini, adică, conform intenției omului, o evaluăm ca fiind neprihănită sau păcătoasă. Fie intenția sa este îndreptată către Creator, ceea ce se numește „de dragul de a dărui” (al Menat Lehaşpia), fie nu este încă îndreptată către Creator și se numește „de dragul de a primi” (al Menat Lekabel).

Din Lecția zilnică de Cabala 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce cauzează eșecul atunci când încercăm să trezim o idee spirituală?

Răspuns: Eșecurile apar pentru că nu putem trezi grupul pur și simplu strigând despre asta, deoarece strigătul nostru se risipește instantaneu. În schimb, necesită efortul fiecărui individ să ceară o cerere pentru toţi ceilalți. Fiecare om ar trebui să înţeleagă singur: dacă nu este de acord că măreția Creatorului ar trebui să fie principalul lucru în grup, ar trebui să scoată acest punct de dezacord și să se țină de opinia grupului fără ezitare.

Aceasta se numește a merge prin credinţă deasupra raţiunii. Acest lucru nu va fi considerat fanatism, deoarece cu fiecare pas, omul dezvăluie un grad mai mare de rațiune. Și de fiecare dată, el este obligat să supună problema unei analize raționale. Nu se poate face nimic.

Opinia grupului este că scopul adeziunii la Creator este singurul lucru pe care îl avem și nu există nimic altceva în viața noastră în afară de acesta.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea generală. De exemplu, așa cum se întâmplă de Pesah, există un entuziasm general. Poate că nu ne este foarte clar că se referă la măreția Creatorului; scopul nu este complet clar, dar există un sentiment de înălțare. Toată lumea pare să plutească ușor deasupra solului.

Aceeași atmosferă ar trebui să predomine în grup și nu ar trebui să vă lăsați să cădeți. Aceasta trebuie să determine cum și ce fac în viața mea.

[353863]
Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot să-mi dau seama dacă am reușit sau nu să atribui totul Creatorului? Și dacă nu am reușit, ce ar trebui să fac în continuare?

Răspuns: Succesul înseamnă că, chiar acum simt că fac un pas înainte și îmi clarific starea mai profund. Aceasta nu înseamnă că dobândesc o viziune clară împotriva tulburărilor. Dobândesc claritate în sensul zicalei: „Îți vei vedea lumea în timpul vieții tale”, dar aceasta nu este încă adevărata atingere a scopului.

Totuși, când cauzele și consecințele îmi sunt revelate ca guvernare a Creatorului, încep să înțeleg că, prin această acțiune, mi-am unit atitudinea, lucrarea Lui asupra mea și starea la care am ajuns. Adică, guvernarea Lui îmi este clarificată într-o oarecare formă, dar devine clarificată doar pentru ca eu să cad imediat într-o tulburare și mai mare și să o clarific într-un întuneric și mai mare.

Astfel, de fiecare dată mi se dă putere și cunoaștere suplimentară, sau s-ar putea spune, puterea cunoașterii, astfel încât să fiu pregătit pentru următoarea tulburare.

[353309]
Din Lecţia zilnica de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este oare posibil să existe războaie și în spiritualitate? Întotdeauna am crezut că acolo există doar iubire.

Răspuns: De la începutul lumilor până la sfârșit, întreaga realitate, cu excepția unicului Creator, unica Forță superioară a iubirii, este construită pe lupta contrariilor, adică pe război. Creatorul este atins de noi prin atingerea iubirii ca anulare absolută a urii, războiului și opoziției, adică în anularea completă a fiecăruia în fața celorlalte. În acest fel, formăm imaginea Creatorului din noi. Îl creăm. După cum se spune: „Voi M-aţi făcut.”

Întrebare: Vorbiți despre războiul din interiorul fiecărui om? Este acesta războiul spiritual?

Răspuns: Da, războiul extern există doar la nivel animal.

Întrebare: Ați spus odată că războaiele externe apar pentru că nu ne-am purtat războaiele interne în mod corespunzător, și prin urmare, apar războaiele externe. Puteți explica acest lucru puțin mai mult? Înseamnă că nu mi-am dus războiul până la sfârșit?

Răspuns: Ar fi trebuit să lupt. Ar fi trebuit să rezist. Ar fi trebuit să mă opresc și să conduc forțele luminii împotriva forțelor întunericului din mine. Și astfel ar fi trebuit să văd cum mișcam lumea către o stare de conexiune, apropiere și iubire între toate părțile ei opuse. Și astfel aduc starea de război la starea de pace adevărată.

Pacea este Şalom, din Şlemut, integritate completă, unificare deplină (Haşlama). Cumva nu am finalizat această lucrare undeva, și prin urmare, i-am permis să se manifeste chiar și în cea mai joasă formă în această lume fizică.

Întrebare: Așadar acum, pentru a opri acest război extern, trebuie să mă întorc din nou la războaiele mele interne?

Răspuns: Trebuie să o fac și toată lumea trebuie să o facă, deoarece războiul extern există doar pentru a ne împinge spre conexiunea internă.

Întrebare: Deci, rezolvarea războiului prin forțe externe, când cineva câștigă și cineva pierde, nu este o soluție reală?

Răspuns: Desigur că nu.

Întrebare: Atunci va mai exista un război?

Răspuns: Desigur! Nimic nu se rezolvă în acest fel. Este doar un pas pe drum, pe cale, despre cum să continuăm următoarea pagină a războiului.

Întrebare: Va veni următoarea pagină a războiului într-un fel sau altul? Și poate va fi și mai teribilă?

Răspuns: Desigur, mai teribilă. Cel mai important lucru este că la începutul unui conflict, determinăm rapid despre ce este vorba și îl stingem prin unirea și completarea părților aflate în conflict, astfel încât acestea să-L dezvăluie pe Creator.

Întrebare: Să presupunem că există două părți aflate în conflict, care se urăsc reciproc. Cum se pot opri brusc, la începutul conflictului?

Răspuns: Prin ridicarea deasupra lor însele, prin ridicarea una deasupra celeilalte și prin imaginarea cum ar trebui să fie lumea dacă se unesc atât de mult încât nu se mai disting între ele, ci simt doar conexiunea dintre ele.

Din KabTV’, “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare bărbat are o femeie interioară.

Răspunsul meu: Da, aceasta este dorința lui. Ideea este că în lumea noastră suntem împărțiți în diferite părți: bărbați, femei, copii și bătrâni. În lumea spirituală, toate acestea există într-un singur suflet, care are o parte masculină, o parte feminină și aceea căruia ele dau naștere: ecranul și dorința, Masach  și Aviut. Nașterea unui alt Parţuf, un alt nivel, este precum copiii lor.

În lumea noastră, toate acestea au căpătat o formă finală, care este exprimată în diverse obiecte materiale; trebuie să le unim. Adică, ne conectăm unii cu alții în familii, în timp ce simultan, suntem obligați să unim părțile feminine și masculine: dorințele, aspirațiile și obiectivele.

Întrebare: Oamenii spun adesea că ne-am născut unul pentru celălalt și existăm în rai ca un singur întreg. Recunoaște Cabala un astfel de concept?

Răspuns: Desigur, oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Nu este o coincidență faptul că părinții dau naștere acestor copii anume, că un bărbat și o femeie se căsătoresc, mai târziu poate se separă și apoi se întâlnesc din nou.

Acest lucru este firesc, mai ales astăzi, când oamenii au atât de multe oportunități de contact. Călătoresc, se grăbesc nebunește de la un capăt la altul al lumii și se învârt peste tot.

Pe de o parte, acest lucru conectează oamenii la nivel spiritual într-o singură dorință. Pe de altă parte, uitați-vă la relațiile lor personale. Se căsătoresc și divorțează, se reunesc și se despart. Toate acestea au ca scop finalizarea rapidă a includerii reciproce la nivel spiritual, care rămâne de împlinit, transformarea ei dintr-un nivel corupt, egoist, într-unul spiritual.

Comentariu: Când un bărbat și o femeie se întâlnesc și încep să flirteze, acesta este un nivel. Odată ce se angajează în relații intime, se formează o conexiune mai profundă între ei, ca și cum ar avea loc un alt tip de uniune. Se comportă chiar diferit, pentru că sunt mai apropiați.

Răspunsul meu: Da, în mod natural, deoarece relațiile sexuale din lumea noastră corespund uniunii spirituale, Zivug de Hakaa din lumea spirituală. La nivel animal, apare un tip special de contact interior. Însă acest nivel animalic definește și nivelul spiritual.

De aceea spun că în zilele noastre tot felul de întâlniri întâmplătoare au devenit mai frecvente. Aceasta este etapa finală a dezvoltării noastre egoiste pământești; nu este o dezvoltare morală, spirituală sau psihologică, ci etapa de maturizare a dorințelor noastre.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Bărbat şi femeie”0 9/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dvs. percepeți toate procesele care au loc diferit față de cum apar în imaginea acestei lumi. Ați spus că ați perceput o criză de mult timp, dar încă nu s-a manifestat fizic, adică în lumea exterioară. Cum este posibil acest lucru? Ce este acest proces și de ce există un astfel de decalaj?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în multe dintre articolele sale. El spune că există o acțiune numită „coborâre de sus” și o acțiune numită „primire de jos”.

Tot felul de comenzi, acțiuni și fenomene coboară asupra noastră de sus. Dar în timp ce acestea sunt realizate în percepţia noastră și în timp ce suntem conștienți de ele, trece o anumită perioadă de timp. Prin urmare, există o întârziere între coborârea de sus și primirea de jos.

Întrucât un cabalist se află la un nivel superior lumii noastre, el vede forțe coborând în lumea noastră, și prin urmare, crede că trebuie făcut ceva rapid. Iar restul oamenilor sunt încă într-o stare de ebrietate; ei spun: „Totul este în regulă. De ce acolo, intrați în panică?”

Așa, se întâmplă că un cabalist apare, se grăbește și strigă precum Baal HaSulam cu 20 de ani înainte de al Doilea Război Mondial. El spunea că evreii ar trebui să fugă din Polonia, că în curând Hitler o va cuceri.

Messing și alții chiar, au avertizat despre asta. Dar nimeni nu i-a ascultat, au fost reduși la tăcere, considerați dușmani ai poporului și așa mai departe.

Am vorbit odată cu o figură israeliană importantă, un om de mare cultură, un industriaș puternic, foarte preocupat de viitor. La un moment dat, s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite și a vorbit cu el despre necesitatea de a schimba rapid lumea, de a educa oamenii și de a-i încuraja să fie buni și iubitori unii cu alții. Dar președintele nu a înțeles nimic.

Un politician atât de avansat și respectat l-a înțeles complet greșit! Nu că eu nu am înțeles, dar m-am gândit că ar fi bine să fac aşa. Nu aceasta este calea de urmat. Adică, oamenii încă nu înțeleg.

Și au dreptate, pentru că ei acționează pe baza a ceea ce există în lumea noastră. De ce ar asculta un fel de „mistici”, chiar dacă mediul se clatină de mult timp și totul se destramă?

Chiar vor acorda atenție unor cabaliști care dau din degete spre ei și spun că este necesar să schimbăm relațiile din societate, să schimbăm mediul social din lume? Nu o vor face. Nu au instrumentele, influența sau educația necesare pentru asta.

Vedem ce se întâmplă cu copiii noștri. Aceștia sunt cele mai prețioase creaturi pentru inimile noastre, dar îi lăsăm în voia sorții lor; așa cum îi educă strada sau școala, așa va fi. Drept urmare, avem parte de droguri, promiscuitate, gol și lipsă completă de scop în viață. De aceea, omenirea își vede viitorul atât de sumbru.

Dar nici măcar nu trebuie să ne corectăm singuri, principalul lucru este că, dacă am putea corecta copiii, să-i îndrumăm corect, atunci cel puțin generația viitoare ar trăi bine. Noi, ca adulți care îi iubim atât de mult, nu putem privi cum se cuvine și cu sobrietate la ceea ce se întâmplă. Este atât de stupid! Creatorul ne oferă un fel de umbră de sus. Dacă descoperă întreaga imagine, cum pot părinții să trateze viitorul copiilor lor în acest fel?!

Întregul sistem educațional, întreaga comunitate mondială, a lansat asta. Toată lumea ridică mâna: „Ei bine, și copiii mei vor fi așa. Ce pot face?” Ei au același răspuns ca și politicienii și spun că nu avem mijloacele de a corecta oamenii.

Prin urmare, ne îndreptăm spre stări în care suferința se va acumula într-o asemenea măsură încât omenirea va urla pentru că nu se va putea ascunde de problemele cu „politicile sale de struț” și apoi va fi de acord să asculte ce are de spus știința Cabala.

Întrebare: Vorbiți din punctul de vedere al unui om obișnuit, care vede că nu este înțeles, întreaga lume nu îl aude. Dar dacă creația este aranjată complet diferit, dacă este în interiorul tău, atunci ce contează?

Răspuns: Ce diferență face dacă este în interiorul meu sau în exterior? Trebuie să repar asta. De aceea mi s-a oferit oportunitatea de a vedea asta din exterior, pentru a fi mai ușor de remediat.

Întrebare: Deci trebuie să existe un apel la percepția care există, ca și cum ar veni din exterior?

Răspuns: Sigur. Trebuie să ajung la oameni, să-i corectez și să promovez Cabala, astfel încât să vină la mine și să lupte pentru același scop – unificarea.

Întrebare: Deci este imposibil să faci asta intern, cu un grup mic?

Răspuns: Nu, nu este posibil. Nu pot face munca pentru alții, deși acești alții, așa cum vrei să spui acum, sunt în mine.

Altfel, iei liberul arbitru din fiecare parte din tine despre care crezi că există în afara ta. Această parte își poate corecta egoismul doar dacă se simte liberă de tine și o face singură. În acest fel, vă veți ajuta reciproc.

Și nu este schizofrenie. Faptul că nu putem pune împreună mai multe lucruri opuse în mintea noastră este problema noastră. Aceasta este problema îngustimii lumii noastre, pentru că avem doar dorința de a ne bucura și nimic altceva.

Dar avem și alte posibilități de a experimenta universul existent. Pentru a le dezvolta, ni se oferă așa-numita „schizofrenie”: deși acestea sunt părțile mele care există în afara mea și tot ce mă înconjoară este eu; este al meu, dar pe de altă parte, trebuie să le corectez exact ca și cum nu ar fi ale mele, ajutându-le să fie independente, iar apoi fiecare parte se va repara singură.

După ce ne-am corectat, ne vom reuni într-un singur întreg, iar toate corectările noastre independente se vor uni. Adică, toate dorințele noastre se vor aduna într-o singură dorință, iar toate micile noastre ecrane se vor aduna într-un singur ecran.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Schizofrenia” 07/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă este scris „Cumpără-ți un prieten”, de ce nu este suficient un prieten pentru mine? De ce am nevoie de mai mulți prieteni?

Răspuns: Pentru că unul nu este suficient. După cum scrie Baal HaSulam în eseul „Dăruirea Torei” și în „Un Discurs la Finalizarea Zoharului”, „În mulțimea oamenilor este slava Regelui”. Aceasta înseamnă că nu pot fi inspirat de o singură persoană.

Pot fi inspirat de mulți care împărtășesc aceeași opinie ca mine, și care pot fi mediul meu. Desigur, poate fi și o singură persoană, dar totuși nu mă va influența atât cât este necesar.

Am nevoie de un mediu cât mai mare posibil, deși în interiorul lui văd oameni diferiți. Nu contează; de fiecare dată pot fi atent la cei de la care voi primi inspirație.

Pot fi inspirat de unii, în timp ce investesc eforturi – „cumpără-ți un prieten” – în mod specific în alții. Totuși, din moment ce toți sunt conectați într-o singură societate, nu contează. Așa funcționează. Mediul trebuie să fie cât mai mare și cât mai puternic posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→