Întrebare: Cum se realizează analiza adevărului și a falsității?

Răspuns: Într-un grup, acest lucru se întâmplă incomparabil mai repede decât atunci când o persoană o face singură. Într-un grup, vezi instantaneu reacția prietenilor tăi, cum te raportezi la ei, cum se raportează ei la tine, dacă oferi într-o oarecare măsură sau nu.

Atunci înțelegi că nu oferi, ci doar primești. În acest caz, poți determina rapid că aceasta este starea de „noapte”, deoarece grupul nu salută manifestarea dorinței de a primi, ci vrea să te vadă ca pe un dăruitor.

Cu ajutorul reacției grupului, îți determini foarte repede starea și ajungi la o concluzie: sunt aceste calități în tine zi sau noapte, bune sau rele, adevăr sau falsitate, dulci sau amare.

Dar nu ești singurul care privește grupul. Grupul în sine trebuie, de asemenea, să-ți ofere constant reacțiile sale, inspirația sa, noi standarde și instrumente de măsurare care se schimbă constant către o precizie mai mare și înălțimi mai mari pe care grupul le cere membrilor săi.

Se pare că, fie că vrei sau nu, grupul te energizează constant și te pune în mișcare.

Fără aceasta, va dura mult timp pentru ca o persoană să treacă de la o stare la alta. Dacă cineva nu este într-un grup, dacă depune eforturi singur, acest lucru se poate întinde pe luni sau ani, în timp ce într-un grup poți trece prin asta într-o singură zi și să primești imediat critici și să vezi ce se întâmplă.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot corecta cele 613 dorinţe dacă nu sunt familiarizat cu ele?

Răspuns: Desigur, nu ești familiarizat cu ele. Exact asta se numește ascundere.

Totuși, atunci când vreau să ating scopul, când mă cufund în el cu capul înainte, chiar în acel moment încep să mă cuprindă tulburări . Să luăm în considerare o tulburare care vine la mine în forma sa pură, deși în realitate acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată.

Această tulburare se numește dorința mea, care se trezește în mine acum; este necorectată și există cu intenția de a primi și declar că vreau să o împlinesc prin diverse acțiuni externe. Și dacă pe fondul acestei tulburări, intru totuși în grup și cer o iubire mai mare pentru Creator prin munca în grup, prin iubirea pentru prieteni, atunci înseamnă că eu corectez această dorință.

De unde știu ce fel de dorință este? În ce constă ea? La ce anume este ea opusă? De ce este una dintre cele 613? Care este diferența dintre ele? Nu știu asta, pentru că răspunsurile se găsesc la un asemenea grad încât este imposibil să le cunoști. La un grad superior, aceleași dorințe îmi vor veni mai clarificate. Dar acum este doar o dorință ascunsă.

Este ca un bebeluș care nu știe ce să facă cu mâinile și picioarele sale, nici cum crește. Mai târziu, începe treptat să înțeleagă. Și apoi ajunge să știe din ce în ce mai bine cum să-și folosească mâinile și picioarele ca persoană adultă.

Așa este și cu noi. Primim aceste dorințe la nivelul zero (Aviut Shoreş); nu știm cum să le folosim și noi putem doar efectua aceeași muncă împotriva bazei lor. Apoi va exista primul nivel (Aviut Alef) al celor 613 dorințe, al doilea (Aviut Bet), al treilea (Aviut Gimel) și al patrulea (Aviut Dalet). Aceasta înseamnă că ne ridicăm din lume în lume. Dorințele sunt aceleași, doar mai clarificate, cele 613 „organe” sunt aceleași, dar devin din ce în ce mai mari. Totuși laînceput, aceste 613 organe, aceste 613 dorințe, apar ca tulburări.

Cum este conectată o tulburare cu alta, la fel ca organele corpului? Nu știu. De ce, tocmai într-o astfel de situație și cu ce este conectată, nu înțeleg nimic din toate acestea. Trebuie pur și simplu să efectuez aceeași muncă asupra bazei fiecăreia dintre ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În știința Cabala, vorbim despre ego-ul uman, despre conexiunea cu toți ceilalți și despre faptul că trebuie să atingem echilibrul cu natura. Dar ce legătură are aceasta cu conexiunea cu Dumnezeu (Elokim)?

Răspuns: În înțelepciunea Cabala, vorbim despre natură. Conform Gematriei (valoarea numerică a unui cuvânt), „natură” și „Elokim” sunt unul și același lucru. Aceasta înseamnă că, dacă vorbim despre Forța superioară, natură sau Dumnezeu, sau Creator, numiți-L cum doriți, tot ceea ce ne înconjoară este doar o manifestare a acestei Forțe.

Dacă vorbim despre Forța superioară, ce diferență face cum o numim – Elokim sau natură? Există Forța superioară (cu adevărat superioară!) care dă naștere la tot și guvernează totul, și vrem să știm cum să ne conectăm cu ea, cum să o dezvăluim, să o înțelegem.

Prin urmare, dacă ies din mine însumi, din ego-ul meu, și încep să dezvălui realitatea din afara mea, deasupra egoului meu, aceasta se numește înțelegere, conștientizare și revelație a Creatorului. Evident, acest lucru se întâmplă doar în mine și doar raportat la mine.

Prin organizarea treptată a dorinței mele, a structurii mele spirituale, adică a calității dăruirii și iubirii pentru ceilalți – Keter, Hochma, Bina, Chesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod și Malchut – și prin alinierea mea cu această structură, ajung să discern conexiunile dintre ele și astfel să-L ating pe Creator.

Elokim este numit și Creator (Bore), din cuvintele „a veni” (Bo) și „a vedea” (Re), pentru că trebuie să-L „vedem”; trebuie să ajungem la o stare în care să-L înțelegem ca și cum L-am vedea cu propriii noștri ochi. În acest scop, am fost creați de El.

Dintr-o conferință din Roma, 20.05.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot ști dacă intenţia mea sau intenția unui prieten este corectă?

Răspuns: În primul rând, nu vorbim despre intenția altcuiva. Intenția este atitudinea mea față de scopul creației, față de Creator. Nu pot intra într-un alt om și să încep să examinez cum se raportează el la aceasta, și nici nu este important pentru mine. Ceea ce contează sunt eu însumi.

Cum îmi pot examina propria intenție? Ceea ce simt este în esență, la ceea ce trebuie să mă raportez. Omul nu știe niciodată cu adevărat ce este în inima sa; ne este ascuns.

Chiar și acum, s-ar putea să vezi că te crezi relativ bine, aproape drept. Dar dacă ai privi puțin mai adânc în inima ta, ai putea gândi oarecum diferit.

Trebuie să avansăm în funcție de simțirile noastre. Se spune: „Un judecător are doar ceea ce văd ochii lui”. Și numai după o astfel de examinare ar trebui să-ți construiești atitudinea față de ceea ce trebuie făcut.

[354125]
Din Lecția zilnică de Cabala din 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți verifica cât ai avansat după o lecţie?

Răspuns: Principalul lucru este să clarifici: Ce vreau – este pentru mine sau pentru a dărui? Am o conexiune cu prietenii mei în acest sens? Am nevoie de ei sau nu? Lucrez din dorința mea egoistă sau din intenția de a dărui, din partea Creatorului sau a creației, deasupra egoismului meu sau în interiorul acestuia? Orice avansare se bazează pe o astfel de autoanaliză.

Se poate ca, după o lecție bună, aceste clarificări să-mi dezvăluie starea mea proastă, dar ele vor fi mai precise, iar asta înseamnă că avansez.

Fiecare zi ar trebui să aducă un rezultat simplu: mâine sau până la următoarea lecție, trebuie să vin cu o dorință mai clarificată.

Nu contează dacă am o dorință sau nu; ea este dată de sus. Întrebarea este dacă această stare devine mai clară.

Este posibil ca clarificarea să mă conducă într-un impas, în care totul devine neclar, ca și cum ar fi învăluit într-o ceață. Dar asta înseamnă și o mai mare claritate și o clarificare mai precisă.

Lumina care vine la mine în timpul lecției îmi oferă discernăminte; nu contează dacă sunt pozitive sau negative. Ele îmi permit să fac o analiză mai precisă pentru a mă evalua pe mine însumi, starea mea în relație cu Creatorul și scopul în toate direcțiile.

Lumina afectează dorința; atunci când luminează dorința pentru mine, văd mai mult în ea.

Chiar dacă încetez brusc să mai disting ceva în ea și simt cum coboară o confuzie completă și o ceață cum nu am mai experimentat niciodată, aceasta se numește și ,,a vedea” mai mult. Acestea sunt, de asemenea, grade de înțelegere.

[15062]
Din Lecția Zilnică de Cabala 06/02/10, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este semnificația conceptului: „Căci poruncile sunt viața noastră și lungimea zilelor noastre”?

Răspuns: Înseamnă că omul trebuie să ajungă să simtă că tot ceea ce primește în viață este măsurat prin cantitatea de lumină care coboară de sus și că forța sa vitală depinde de conexiunea sa cu spiritualul, pentru că de acolo o ia.

Viața unui om nu se măsoară în calorii sau în alte unități, cum ar fi mărimea salariului său, ci doar prin conexiunea sa cu Creatorul. Longevitatea este măsura în care își prețuiește viața, înălțimea ei spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot cere ceva de la grup, dacă eu pot oferi doar ceea ce este în mine?

Răspuns: Este destul de simplu. Pentru asta există grupul, pentru ca tu să ceri măreția ideii de dăruire și ideea de adeziune cu Creatorul.

Dar pe ce bază faci această cerere? Este în funcție de contribuția ta la grup. Ce înseamnă asta? În esență, tu ești cel care investește în această idee. Doar că tu nu te poți schimba sau educa singur, doar un grup poate.

Alegi un grup pe baza unei idei, astfel încât grupul să poată reflecta ideea înapoi către tine.

Dar dacă vii la grup cu o altă cerere, atunci se dovedește că nu ai făcut de fapt o alegere. Aceasta nu se numește alegere.

Din Lecția Zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum putem preamări o idee pe care nimeni din grup nu o simte cu adevărat?

Răspuns: Cum putem lăuda o idee abstractă pe care nu o simtim deloc, și mai mult, să o facem piatra de temelie și scopul viitorului nostru? Tocmai pentru că ne scapă constant, ne ajută să înaintăm spre ea.

În acest proces, nu avem încă intelectul sau simţrile adecvate, nici experiență sau pregătire anterioară, nici date sau simțiri acumulate de-a lungul căii spirituale. Prin urmare, fiecare moment este nou pentru noi, iar omul se simte ca un nou-născut, pur și simplu confuz. Trebuie să ne obișnuim cu astfel de stări, pentru că toate sunt necesare.

Dacă înțelegem ideea Creatorului  și a măreției Sale și începem să construim totul pe această fundație, atunci ești pe calea cea bună. Cauți personal acel punct din interiorul tău care este complet conectat la El, dar deocamdată doar cu unu la sută. El stă în fața ta ca scop, sută la sută. Tu, ca Israel, ai unu la sută de la El, iar scopul tău este ca El să fie în tine sută la sută. Aceasta se numește apropierea de Creator.

Se spune: „Israel, Creatorul și Tora sunt una.” Aceasta este deviza noastră, legea noastră și formula cu care avansăm.

Creatorul este calitatea dăruirii sută la sută; Israel reprezintă o zecime de procent, o milionime de fracțiune a dăruirii. Calitatea din mine numită Israel crește de la a milionimea parte la sută la sută. Aceasta înseamnă că în mine trec prin grade și stări până când ating scopul. Apoi, Creatorul este în mine sută la sută.

Ajung la aceasta prin Tora și porunci, prin lumina care reformează, prin grup și prin alte mijloace. Și de fiecare dată clarificăm care sunt aceste două puncte și care sunt mijloacele pentru a le atinge; de ​​fiecare dată necesită efort.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum decide grupul ce este ziua și ce este noaptea în munca spirituală?

Răspuns: Grupul își stabilește propriile standarde. Care este cel mai înalt standard și indicația ideală? Calitatea dăruirii, a dăruirii, precum Creatorul, este scopul, o stare pe care o consider ca fiind finalizarea căii.

De fiecare dată când ating parțial acest scop – intenția de dragul dăruirii, fie că sunt în prezent cufundat în el, fie că doar aspir la el (chiar dacă nu l-am atins încă), trebuie să decid că aceasta este ziua. Fac acest lucru nu pe baza simţirilor mele subiective, ci pe baza faptului că acesta este adevărul.

Toate celelalte stări care pot părea dulci în simțurile mele mă derutează și mă trag constant în direcția de a primi pentru mine însumi, le definesc drept noapte.

Pot distinge între noapte și zi atât în ​​raport cu starea mea interioară, cât și în ceea ce privește scopul creației; comparând propriile mele atribute cu atributele Creatorului. Pot aplica acest criteriu „zi și noapte” la absolut orice.

Grupul trebuie să accepte toate acestea ca fapt și ca standard. La urma urmei, ce este un standard? Este ceva în care nu mă aflu încă, dar de acum înainte, îmi asum obligația de a mă compara cu el până când voi deveni exact ca el. Aceasta se numește o indicație ideală, exemplul a ceea ce ar trebui să devin.

Grupul trebuie să se verifice constant și să-și rafineze harta interioară, idealul său, cu privire la ceea ce aspiră să fie. Trebuie să cultivăm o mentalitate în care în fiecare etapă a dezvoltării noastre putem depăși rapid sentimentul de „amar versus dulce” și în schimb, să alegem să prioritizăm adevărul, indiferent de aroma subiectivă pe care o putem percepe în el. În cele din urmă, vom aspira ca următoarea noastră stare să fie una în care adevărul însuși este perceput ca dulceață, deoarece scopul creației este de a oferi încântare ființelor create.

[353963]
Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este avansarea? Este atingerea gradului Creatorului și nu fără motiv, se numește revelație. Nu trebuie doar să primim o impresie, nu doar să ne bucurăm, ci trebuie să descoperim gradul Său, pe care îl dezvăluim treptat până când atingem pe deplin starea Sa.

Nu există o cale a suferinței în avansare. Calea suferinței constă în acele stări în care încă nu doresc să avansez, nu am găsit puterea de a merge mai departe și nu am realizat grupul ca fiind singurul loc în care am liberă alegere pentru a avansa corect. Astfel, rămân în suferință.

Aceste suferințe se acumulează treptat până când mă obligă să caut o cale de ieșire din ele. Și când caut, găsesc această cale. Apoi sunt de acord să intru într-un grup care mă va obliga să avansez și sunt chiar gata să plătesc pentru asta, pentru că altfel voi simți din nou suferință.

Acest proces continuă până când încep să înțeleg că problema nu este suferința în sine, până când îmi doresc să am propria mea aspirație interioară, iar aceasta va deveni suferința mea, mai degrabă decât suferința animalică din cauza loviturilor primite. Prin urmare, voi lucra pentru a transforma grupul, astfel încât să-mi asigure avansarea, nu de teama loviturilor, ci pentru că scopul este măreț.

Cu alte cuvinte, nu pot avansa prin suferință. De fiecare dată, suferința este dată doar pentru a mă obliga să-mi schimb starea. Dacă nu sunt capabil să fac acest lucru singur, atunci din acel moment pot începe să gândesc, să examinez și să-mi investesc eforturile în grup, astfel încât acesta să mă trezească. Apoi înlocuiesc eu însumi calitatea suferinței și mă ridic din grad în grad. Dacă nu fac acest lucru, suferința vine ca și cum ar fi de la sine. Aceasta este singura diferență.

Prin urmare, libera alegere constă în alegerea grupului, în alegerea forței care va veni la mine în locul loviturilor și care îmi va dezvălui cum trebuie să mă schimb.

Fie loviturile mă vor obliga să mă schimb, fie grupul. Prin intermediul grupului, se întâmplă mai repede, mai bine și fără suferință. Baal HaSulam explică faptul că în acest caz, câștigăm de două ori: scurtez timpul, și străduindu-mă în fiecare stare să mă asemăn cu Creatorul, simt deja că sunt într-o oarecare conexiune cu El, similar cu El.

În fiecare stare, mă aflu într-o oarecare măsură în corectarea finală. Dar aceasta este doar dacă grupul îmi oferă conștientizarea necesității de a avansa spre atingerea statutului Creatorului. Dacă nu îmi oferă acest lucru, rămân în suferință și nu voi ști niciodată pe cont propriu cum să ies din ea sau cum să mă schimb.

De fiecare dată când doresc să folosesc grupul pentru avansare, voi descoperi în el posibilități și forțe și pregătirea de a primi dăruire de la mine și de a-mi oferi în schimb măreția Creatorului. Atunci starea pe care o simt va semăna într-o oarecare măsură cu corectarea finală. Grupul îmi va oferi o „trezire de sus”, o trezire care vine din afara mea, care mie îmi lipsește.

[353580]
Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→