Întrebare: Cum poate omul să simtă dorința de a primi ca rău?

Răspuns: Să presupunem că am furat ceva și am fost prins. În acel moment, mă cert pe mine: „De ce fur? Trebuie să pun capăt acestui lucru, pentru că simt suferință având astfel de calități.”

Acest lucru este valabil și pentru munca noastră. Se spune că Adam HaRişon a fost un hoț. Orice primire fără intenţia de a dărui se numește furt.

Dacă aș vedea acest lucru ca fiind rău, aș scăpa de el. Se spune: „Avantajul luminii este dezvăluit din interiorul întunericului.” Dacă aș ști că prin acte de dăruire aș ajunge la bine, atunci aș vedea că actul de primire mă aduce la rău.

Cum pot vedea acest lucru? Fie prin suferință, când efectuez acțiuni în cadrul dorinței de a primi și pentru asta primesc lovituri. Atunci pur și simplu nu vreau să am această dorință; vreau să o restricționez.

„Mai puțină înțelepciune, mai puțină suferință. Nu cere mult și va fi mai bine pentru tine. De ce să alergi după ceva? Stai liniștit și totul va fi bine.” Așa înțelege întreaga lume.

Această cale se numește calea suferinței. Dar, cu toate acestea noi nu suntem capabili să trăim și să avansăm pe această cale, deoarece dorința noastră de a primi este în continuă dezvoltare și ardere. Și, deși nu o controlăm, ea își cere totuși partea cuvenită și apoi, fie că vrem, fie că nu, noi o folosim. Cu toate acestea, suferim chiar și din cauza faptului că vrem să o folosim, dar nu primim ceea ce ne dorim. Aceasta se numește calea suferinței în diferitele sale forme.

Și există calea Torei, când prin studiu și diverse acțiuni, încep să dezvălui că există o mare atracție în spiritualitate, în intenția de a dărui, lucruri foarte semnificative: eternitatea, perfecțiunea și atingerea, care nu există deloc în dorința de a primi.

Apoi văd că dorința de a primi este rea, nu pentru că primesc suferință în ea, nu pentru că sunt prins când fur, nu pentru că îmi doresc, dar nu primesc împlinire, ci pentru că ea nu-mi permite să ating lucrurile bune care există în spiritualitate. Astfel, încep să compar dorința de a primi cu spiritualitatea, și prin urmare, pur și simplu vreau să înlătur această dorință din lumea noastră, să o îndepărtez de mine.

Aceasta se numește calea Torei; este atunci când încep să văd dorința de a primi ca fiind rea și doresc să mă îndrept spre dăruire prin intermediul luminii superioare care mă luminează doar puțin. În aceasta, dorința de a primi nu mă împiedică. Cu cât este mai mare, cu atât mai bine. Nu o distrug, nu mă opun dezvoltării sale, deoarece acest lucru nu mă va ajuta oricum. Dimpotrivă, o iau în întregime și încep să cer luminii să o readucă spre bine.

Prin urmare, calea dezvoltării este naturală, atunci când operează lumina care se întoarce la sursă. Merge împreună cu dezvoltarea dorinței de a primi și cu dezvoltarea umanității. Aceasta este singura cale care poate oferi unui om un răspuns la toate întrebările.

Omul întreabă: „De ce sufăr?” Atunci nu suferi, folosește dorința de a primi care se dezvoltă în tine, dar folosește-o corect. Prin urmare, folosirea dorinței de a primi cu intenția de a dărui este răspunsul perfect la toate întrebările. Nu trebuie să te restricționezi sau să fugi artificial de plăceri. Dimpotrivă, începi să folosești dorința de a primi cu toată forța.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20.01.26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există întotdeauna o frică în om că Creatorul nu-i va da ceva?

Răspuns: O astfel de frică este întotdeauna prezentă în om. Dacă eu cred chiar și puțin că primesc de la Creator, atunci mi-e teamă că El nu-mi va da. Atunci alerg la sinagogă, dau o donație sau fac orice altceva, doar pentru a primi de la El.

Acest lucru nu are nicio legătură cu Cabala. Cabala vorbește despre cum ar trebui să mă raportez la Creator, astfel încât El să fie mulțumit, fără nicio legătură cu mine însumi.

În primul rând, facem o restricţie (Țimţum) și dobândim calitățile Bina, care nu sunt legate de niciun calcul cu privire la noi înșine, ci există exclusiv de dragul dăruirii („Al menat lehaşpia”). Ne acoperim dorința de a primi astfel încât să nu aibă niciun contact cu primirea și abia atunci începem să primim de dragul dăruirii.

Metoda Cabala este singura metodă care funcționează în direcția opusă. Toate celelalte metode se bazează pe principiul „Eu îți dau Ție, Tu îmi dai mie”. Acesta este comerț, calcul: Vrei porunci? Eu voi împlini poruncile, iar Tu mă umpli pe mine, viața mea, îmi dai sănătate, niște bani, onoare, respect, o familie, astfel încât totul să fie bine.

Hasidismul și alte metode sunt construite pe această abordare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să se uite la ceilalți și să-i vadă ca fiind imperfecți, să le vadă dorința de a primi într-o formă necorectată, dar să nu o vadă în sine?

Răspuns: Cum se face că o persoană se uită la ceilalți și vede că toți au dorința de a primi, dar el nu?

Rabaş oferă un exemplu foarte simplu: Eu am un copil, iar vecinul are un copil. Copilul meu este drăguț, adorabil, inteligent și cuminte. Îl privesc și văd un bărbat mic de statură. Dar când mă uit la copilul vecinului, pare murdar, ignorant, neglijent, nepoliticos și gălăgios. De ce? Totul stă în atitudine.

Este copilul meu diferit de cel al vecinului? Amândoi sunt copii, nu există nicio diferență, dar în copilul meu văd jumătatea bună, iar în al vecinului jumătatea rea. Adică atât tu, cât și prietenii tăi sunteți la fel. Doar că mă pot justifica, știu de ce sunt așa. Dar de ce este prietenul așa? Aceasta este diferența.

Mai târziu, vei descoperi ceva diferit, vei vedea lucruri negative în tine și lucruri pozitive în prietenul tău, și apoi vei începe să-l invidiezi. Aceasta va fi o invidie bună. La început este rea, apoi poate fi bună, când vrei să fii mai aproape de el pentru a învăța de la el și a deveni mai puternic cu ajutorul lui. Îi vei dărui, iar el îți va răsplăti.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem simți măreția Creatorului în starea noastră actuală?

Răspuns: În starea noastră, simțim măreția Creatorului sub forma luminilor înconjurătoare.

Avem o mare dorință de a primi, care vrea să se bucure și să fie împlinită. Adică, vreau să simt măreția Creatorului în așa fel încât El să stea deasupra dorinței de a primi, astfel încât această simțire să fie ca o lumină înconjurătoare în jurul acestei dorințe. Atunci mă voi agăța de lumina înconjurătoare și pot face ceva mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că primesc puterea de a mă ridica deasupra dorinței de a primi de la luminile înconjurătoare cu credinţă deasupra raţiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Israel” și „Tora” sunt același lucru.

[Inițial, Tora este o instrucțiune pentru corectarea răului, numită 613 sfaturi pentru corectarea a 613 părți ale egoismului.]

1) Tora este considerată ca fiind 613 sfaturi, 613 indicii pentru supunerea răului.

[Iar după corectare, Tora reprezintă porțiunile de lumină a Creatorului corespunzătoare fiecăruia dintre cele 613 organe corectate ale sufletului.]

Rezultă că, în timp ce împlinește Mițva, omul extinde la organul corespunzător din sufletul și corpul său gradul de lumină care aparține acelui organ și tendon (Rabaş, Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora).

Întrebare: Cum se poate explica cât mai simplu unui om ce sunt Israel, Tora și Creatorul și care este semnificația unității lor?

Răspuns: Noi existăm într-o stare neschimbată, așa cum se spune: „Eu nu m-am schimbat”.

Această stare unică se numește Malchut a lumii infinitului. Creatorul, care a dorit să dăruiască bunătate creației, a creat-o într-o stare de bunăvoință corespunzătoare.

Dar pentru a simți această binefacere, creația trebuie să treacă prin diverse transformări care dezvoltă dorința și apetitul, care provoacă disperare, necazuri și agitație în interiorul ei, cu alte cuvinte, care provoacă simțiri opuse simțirii binelui care face binele. Altfel, creația nu L-ar simți.

Totuși, pentru ca simțirile binelui care face binele, precum și opusurile lor, să nu lovească creația ca o dublă lovitură, Creatorul a aranjat astfel încât să adunăm simțiri neplăcute picătură cu picătură, treptat, în porții mici. „Au!” și asta e de ajuns. Din nou „Au!” și asta e de ajuns. Astfel, avansăm pe cale, ne clarificăm dorința și învățăm ce este bine și ce este rău.

Per total, trebuie să fim sensibili și receptivi la bine și la rău. Cu cât omul este mai sensibil la recunoașterea răului, cu atât gradul său este mai ridicat și cu atât pătrunde mai adânc în substanța creației.

Prin urmare, în starea neschimbată pe care a creat-o Creatorul, există deja dorința de a se bucura de dragul dăruirii, care este corectată de intenția corectă, precum și lumina care umple această dorință și intenție. Acolo, toate sunt unite fără nicio distincție. Această stare se numește „Israel, Tora și Creatorul sunt una”.

Israel (ישראל) este un vas, un Kli cu intenția de a dărui Creatorului, cu alte cuvinte, „direct către Creator”, Yashar-El (ישר-אל). Tora este întreaga lumină care îl corectează și îl umple. Și ei sunt Una pentru că au atins o stare în care sunt complet egali și există în adeziune.

Egalitatea și adeziunea dintre Creator și creație este singura formă în care există. Fiecare creatură dezvăluie treptat această formă odată ce se trezește în interior dorința de a o dezvălui.

Prin dezvăluirea golului în starea noastră actuală și în problemele acestei lumi, Creatorul ne conduce treptat către un sentiment de gol, lipsă de scop și lipsă de sens în viața noastră. În același timp, El trezește în noi începutul unui Kli spiritual, sămânța recunoașterii răului. Starea mea este mizerabilă nu pentru că este plictisitoare la gust, ci pentru că îmi lipsește adeziunea cu Creatorul.

Îmi dau seama de asta treptat. La început, nu înțeleg deloc ce am nevoie, ca un copil care nu știe de ce plânge. Dar încetul cu încetul, detaliile ies la iveală, devin mai clare, apar în mine și încep să aud ceva.

Apoi ajung la un grup, la un professor, și timp de câțiva ani, sunt supus influenței luminii în diverse stări pe care le experimentez împreună cu profesorul, cărțile și grupul. Procesul continuă și devin puțin mai sensibil la recunoașterea răului. Iar răul constă în faptul că nu vreau să mă conectez la cărți, la profesor și la grup. Când încep să simt că tocmai acesta este răul meu, atunci iau direcţia corectă spre corectare.

În același timp, înțeleg că trebuie să mă unesc cu prietenii, să primesc trezirea de la ei, să le dobândesc mintea și simţirile, să mă contopesc cu ei. Mă includ în ei, în dorințele și intențiile lor îndreptate spre scop. Și pentru această includere, trebuie să atrag lumina care se întoarce la sursă; cu alte cuvinte, trebuie să studiez împreună cu ei și să atrag lumina.

Dacă se întâmplă acest lucru, acumulez cantitatea și calitatea necesară de efort și ajung la corectarea vaselor mele.

Bineînțeles, acest proces constă într-o serie întreagă de acțiuni. Nu pot suporta corectările majore sau salturile mari dintr-o dată. Prin urmare, există multe grade, împărțite în etape și subetape, prin care ajung la starea despre care se spune: „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Exist deja în această stare, dar se dezvăluie în mine treptat.

Nu am putea suporta totul dintr-o dată, deoarece această unitate este prea opusă naturii noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 21.02.2011, Rabaș – Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că un om simte că îi lipsește o anumită calitate pentru a avansa. Poate fi aceasta dobândită?

Răspuns: Nu aveți nimic de care să vă plângeți. Omul este structurat în așa fel încât totul în om este ideal pentru avansarea sa, nici mai mult, nici mai puțin. Tocmai aceste calități, chiar și cele mai rele, sunt cele care ajută omul.

Fiecare are ceva al său care pare negativ, dar în cele din urmă, veți vedea cum tocmai această calitate, și chiar ceea ce apare ca o abatere, este cel mai util lucru. La urma urmei, este rezultatul forțelor sufletului și fără această calitate, nu ar fi posibilă corectarea lui.

Nu contează ce simțiți pe parcurs, toate aceste lucruri sunt utile. Nu vi se cere să vă dați seama dacă v-ați oprit din avansare sau nu, nu știți asta. Vi se cere un singur lucru: să vă dați seama de libertatea de alegere. să atrageți din grup forțe pentru avansare, care sunt mai mari decât cele pe care vi le-a dat Creatorul.

La început, nu avem astfel de forțe. Ni se dă un impuls inițial, restul trebuie să îl obținem singuri din grup. Dacă putem face asta, avansăm; dacă nu, nu avansăm. Problema este că dobândim diverse tipuri de cunoștințe și simțiri și ni se pare că acesta este un avans. Dar nu este. Se poate continua așa timp de 20 până la 30 de ani și nu va exista niciun avans dacă nu primim forțe suplimentare din partea grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala 18-19/1/26, Rabaș – Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să „cumpărăm un prieten”? Sau va trebui să lucrăm cu fiecare om, individual?

Răspuns: Nu cred că trebuie să tratezi pe cineva sau ceva individual sau să alegi trei sau patru persoane pentru tine. Să presupunem că lucrez cu mai multe persoane aici. Sunt mai mulți colegi la serviciu din departamentul meu, de exemplu.

Îi cunosc mai bine, deoarece sunt în același grup, dar asta nu înseamnă că mă raportez la ei ca și cum ar fi prieteni spirituali.

Prietenii mei spirituali pot fi complet diferiți, cei de la care mă inspir mai mult, cei care mă pot influența în felul lor, prin modul în care se raportează la spiritualitate, cum mă influențează și cât de devotați sunt muncii. Poate că această persoană este diferită de oamenii cu care lucrez, deși fac aceleași lucruri; depinde de caracter. Depinde de modul în care omul o face.

Să presupunem că unul dintre ei lucrează aici de dimineața până seara, face totul și sunt în contact constant cu el, dar îl admir mai mult pe celălalt. Unul nu are nicio legătură cu celălalt.

Forma în care face asta, pare să mă afecteze; Depinde de caracterul meu, de anumite calități pe care le am. El mă influențează mai mult decât oricine altcineva. Ce pot face? Așa stau lucrurile.

În general, nu ar trebui să te concentrezi pe nicio persoană, ci doar pe grup. Acest lucru îți va oferi mai multe oportunități de a dărui grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă din copilărie, probabil că am fost legați de această lume cu o „sfoară” subțire și nu încercăm să scăpăm. Ne suprimă această lume?

Răspuns: Da, chiar de la început.

Comentariu: Știm că există libertate undeva, dar tot ne este frică să facem acest pas.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie să ne depășim pe noi înșine, adică toate obiceiurile noastre, atitudinea noastră față de lume și unii față de alții; trebuie să anulăm cumva toate acestea.

Întrebare: Și ne este frică să facem asta?

Răspuns: Da.

Comentariu: De fapt, înțeleg de ce ne este frică. Avem o casă, vom avea hrană, dar ceea ce este acolo este necunoscut. Acolo ne este frică să mergem. Dar dvs. ne îndemnaţi să ne eliberăm cumva.

Răspunsul meu: Nu eu îndemn la asta. Marii înțelepți ai Cabalei sunt cei care vorbesc despre asta.

Întrebare: Au făcut ei acest pas?

Răspuns: Da. Ei spun că trebuie să ne eliberăm de această atracție, să ne ridicăm deasupra ei. Și atunci vom vedea o altă lume; Ne vom vedea pe noi înșine diferit, și în general, întreaga viață și întregul univers diferit.

Întrebare: Cum au căpătat curajul să facă acest pas?

Răspuns: Le-a fost dat de la natură.

Întrebare: Deci nici măcar nu a fost propriul lor curaj?

Răspuns: Nu a fost curajul lor.

Comentariu: Deci curajul este dat de sus unui om, iar el face pasul.

Răspunsul meu: Este dat de sus anumitor oameni, din starea lor interioară, din esența lor interioară. Și toți ceilalți pot urma sfaturile lor și pot acumula o anumită rezervă de energie în ei înșiși, care le-ar da capacitatea de a se elibera de această atracție.

Comentariu: Dacă încerci să te eliberezi de această atracție, îi urmezi pe cabalişti, faci ce spun ei și vezi că nu funcționează iar și iar, ani de zile!

Răspunsul meu: Este o acumulare. Este un proces de acumulare a energiei și eforturilor necesare, care ne va permite în cele din urmă să ne eliberăm de gravitația Pământului.

Întrebare: Cum putem evita disperarea că a trecut atât de mult timp?

Răspuns: Nu avem altă modalitate de a părăsi acest „stâlp” de care suntem legați cu o „frânghie”.

Întrebare: Adică, în ciuda timpului, în ciuda faptului că disperarea a venit deja, continui să încerci să faci acest pas?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și totuși, întrebarea este cum să nu disperăm.

Răspuns: Nu există altă cale.

Întrebare: Și trebuie să ajungi la această realizare, că nu există altă cale?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Dacă ești norocos ca să spunem așa, vei acumula putere și te vei elibera, vei rupe „frânghia” și vei alerga ca un mic elefant peste câmpul vieții. Iar dacă nu ești norocos, vei rămâne pe „frânghie” până data viitoare.

Întrebare: Cuvântul „norocos” nu este ofensator?

Răspuns: Nu cunoaștem toate legile lumii, așa că o spunem așa.

Întrebare: Și ce va ajuta la dublarea sau triplarea puterii?

Răspuns: Asta studiem. Este unitatea noastră, studiul legilor lumii superioare. În cele din urmă, acumulăm o anumită rezervă de energie pentru a ieși pe o orbită liberă.

Întrebare: Deci o evadare ca grup este cu siguranță mai bună decât o evadare singur?

Răspuns: Da, mult mai probabil.

Întrebare: Dar este posibilă evadarea chiar și a unei singure persoane?

Răspuns: Vedem acest lucru de la vechii cabaliști și chiar de la cei nu atât de departe de noi în timp, precum Baal HaSulam și alții. Ei au reușit să se elibereze de atracția egoistă, pământească.

Întrebare: De ce îi credem că într-adevăr este așa? La urma urmei, încă nu ne-am eliberat.

Răspuns: Pentru că altfel, esența vieții pământești își pierde orice fundament.

Întrebare: Deci viața pământească are sens doar dacă facem acest pas?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pentru asta există?

Răspuns: Da. Cum altfel?

Întrebare: Deci, spuneţi că sensul vieții este să faci acest pas și să te desprinzi de această „frânghie”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este spațiul în care intrăm atunci când ne desprindem?

Răspuns: Este un spațiu liber, în care putem acționa conform legilor sale, legilor acestui spațiu liber.

Întrebare: Care sunt acestea?

Răspuns: Este libertate. Eliberare de gravitația pământească, de egoism.

Întrebare: Gravitația pământească este egoism?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și când mă eliberez, ce se întâmplă acolo?

Răspuns: Acțiuni libere, viață liberă, zbor liber. Cu adevărat ca un elefant în aer.

Întrebare: Deci acum toate acțiunile mele sunt egoiste, sunt condus și nu sunt liber aici? Iar acolo…

Răspuns: Iar acolo, ești liber.

Întrebare: Liber. În adâncul sufletului, îmi doresc asta, nu-i așa?

Răspuns: Nu cred că ne dorim asta cu adevărat atât de mult.

Comentariu: Toată lumea vorbește despre libertate și și-o imaginează într-un fel.

Răspunsul meu: Nu știu de ce omul are nevoie de libertate. Și nici el nu știe. Vrea doar să fugă de „frânghia” sa. De ce? Poate din cauza prostiei sale copilărești. Și ce mai este, încă nu știm.

Întrebare: Dar libertatea este eliberarea de egoism. Este aceasta adevărata libertate?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O haită de lupi poate avea grijă de un animal invalid, schilodit sau bătrân. Îl hrănesc cu mâncare mestecată, ca pe căței și chiar îl pot curăţa de purici. Dar există oricum o adăugare aici: „Într-un an flămând, haita nu își poate asuma responsabilitatea de a hrăni animalele bătrâne. Și bătrânii acceptă acest lucru.” Este și aceasta o chestiune de supraviețuire?

Răspuns: Este o chestiune de supraviețuire și necesitate pentru haită. Și de aceea există indivizi care se sacrifică pentru viața întregii haite.

Comentariu: Să dezvoltăm: ei au grijă de cei invalidi, de bătrâni…

Răspunsul meu: De toți.

Întrebare: Și noi ar trebui să avem grijă de bătrâni?

Răspuns: Da. Dar dacă există astfel de condiții când este imposibil să ai grijă de cei slabi…

Întrebare: Aceasta este într-adevăr o chestiune foarte dificilă! Cum este selectată?

Răspuns: Cel care oferă mari beneficii generației viitoare este ales.

Întrebare: Deci, tânăr și puternic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci principiul este în continuare supraviețuirea haitei, supraviețuirea societății?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și acum dacă este posibil, vă rog să trageți concluzii.

Răspunsul meu: Concluzii: cu siguranță avem multe de învățat de la lupi. Trebuie să facem ceva pentru a ne îmbunătăți. Cu siguranță trebuie să ne gândim la organizarea societății noastre: cum să o restructurăm și să o facem mai sănătoasă și ce programe educaționale ar trebui să adoptăm pentru copiii noștri, pentru nepoții noștri, pentru generația viitoare?

Avem în față mai multe generații și trebuie să schimbăm ordinea socială pentru ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce punct poate fi considerată metoda lui Avraam o religie autentică?

Răspuns: Din momentul în care a devenit o forță unificatoare, o forță pentru construirea unei societăți care se îmbibă cu această idee, o adoptă și o acceptă ca mod de viață.

Acest lucru s-a întâmplat atunci când grupul lui Avraam,, care părăsise odată Babilonul, a început să se formeze la Muntele Sinai. Este clar că în Tora, această poveste este prezentată pur alegoric. În realitate, oamenii nu stăteau fizic pe munte; mai degrabă, acestea erau stări interioare pe care oamenii le experimentau.

Din acel moment, se poate spune deja că aveau o singură religie, adică implementarea în rândul oamenilor a unei structuri organizate în zeci, sute și mii și stabilirea unei interacțiuni corecte unii cu alții în cadrul acestei structuri, în care Creatorul este revelat ca fiind calitatea iubirii, a dăruirii și a garanției reciproce.

De aici începe mișcarea socială a celor care au părăsit Babilonul, care în acest fel devin treptat o națiune.

Cu alte cuvinte, punctul de cotitură a fost momentul în care a apărut nevoia unei instrucțiuni pentru a se ridica deasupra urii reciproce. De aici, religia începe ca o metodă de unire a oamenilor într-un întreg, în echivalență cu Forța superioară.

Numim această metodă „religie” deoarece oamenii, în structura lor, vizează în mod constant echivalența cu Forța superioară, străduindu-se să facă totul astfel încât Forța superioară să se reveleze între ei.

Din KabTV emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→