Întrebare: Cum își poate spori omul puterea de a depăși, atunci când se dezvăluie o dorință egoistă și mai mare?

Răspuns: Toate calitățile unui om, indiferent cum i s-ar părea, de la cele bune la cele mai rele, sunt dezvăluite în cadrul unui sistem general de suflete care se îndreaptă spre unitate conform programului creației. Prin urmare, nu putem atribui niciuna dintre manifestările personale ale unui om, omului însuşi. Asemenea unei roți dințate, a unei părți integrante a sistemului, omul este obligat să dezvăluie în sine un anumit set de înclinații, impulsuri și stări.

Orice s-ar întâmpla într-un om, nu trebuie să facă niciun calcul în legătură cu asta. La urma urmei, nu el însuși, ci sistemul general, într-o anumită stare, determină ce se întâmplă cu el acum.

Așadar, nu trebuie să vă faceți griji cu privire la starea actuală; nu puteți face nimic în privința ei. Este țesută din mii de factori externi vouă. Cât despre starea viitoare, nici la ea nu este nimic de gândit, pentru că nici aceasta nu depinde de voi; este determinată de nevoile sistemului care trebuie să facă un pas înainte.

În esență, tot ce trebuie să mă gândesc este cum voi face acest pas. Ce depinde de mine?

Și aici există lucruri care sunt îndeplinite nu de mine, ci de Forța superioară, revelate nu de mine, ci de lumina superioară. Omul efectuează o analiză și ajunge la punctul în care se poate realiza cu adevărat pe sine. Și vede o acțiune foarte clară și precisă, cum ar fi apăsarea unui buton.

Aceasta este sarcina unui om: să identifice doar acțiunea care i se cere în fiecare moment și să o împlinească. În cursul acestei analize, se dezvăluie și multe alte lucruri, și ca urmare, apăsând butonul, se activează sistemul și omul începe să-l perceapă, să-l accepte și să se integreze în el.

Cu alte cuvinte, un om începe să atingă sistemul ca întreg. Nu este în niciun caz un cobai care găsește în labirint butonul pentru hrană. Dimpotrivă, prin eforturile sale în diferite stări, omul atinge condițiile, cauzele și esența a ceea ce se întâmplă.

Odată ce omul ajunge la buton, îl va apăsa, fără îndoială. Întreaga chestiune de aici este în analiză și asta este adevărata comoară.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/11/11, Rabaș – Art.17, 1985-Cunoaște azi și răspunde inimii tale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când sun un instalator, îi spun ce trebuie reparat. El îmi spune prețul, suntem de acord și acum am dreptul să-i cer o lucrare de calitate.

În cazul Creatorului, credem că El ne va efectua corectările gratuit. Poate de aceea nu funcționează? Poate trebuie să stabilim un fel de plată? Ce fel de plată este necesară pentru munca pentru El, pentru corectările de care avem nevoie?

Răspuns: Dacă aveți nevoie de ele, cereți-I.

Întrebare: De ce „să cerem”? De ce ar trebui ca El să o facă gratuit?

Răspuns: Nu o face gratuit.

Întrebare: Atunci care este plata pentru munca Lui?

Răspuns: În faptul că Îi cereți.

Întrebare: Este aceasta într-adevăr plata?

Răspuns: Desigur! Și în lumea noastră, dacă ceri cuiva bine, o va face pentru tine.

Întrebare: Lucrează Creatorul pe credit?

Răspuns: Nu are nevoie de asta; totul este în mâinile Lui.

Din Congresul din Moldova, 7 septembrie 2019, Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un bărbat este în mod inerent instabil în relația cu o femeie. Să presupunem că întâlnește o femeie, dar după un timp, atracția de început dispare. De ce își dorește alta, și alta, și încă una?

Răspuns: Aceasta provine din rădăcina spirituală, deoarece el vrea constant să se umple și să se umple, dar nu simte nicio noutate în aceeași stare.

În cazul unei femei, este opusul; ea „se lipește” de el pentru că primește 90% din dorințele ei de la el, și doar 10% din ale ei. Un bărbat primește 90% din propriile dorințe și 10% de la femeie. Așa își schimbă ei dorințele prin contact.

Dintre cele zece Sfirot, nouă sunt Zeir Anpin și una este Malchut. Prin urmare, pentru o femeie, este suficient să se atașeze de un bărbat; odată cu aceasta, ea primește atât dorința, cât și împlinirea. Dar pentru un bărbat, acest lucru nu este suficient; el are nevoie de o reînnoire constantă în Malchut, astfel încât suflete noi să poată intra în ea, oferindu-i o oportunitate de a le umple. Dacă Malchut nu se reînnoiește, atunci nu mai are nimic de-a face cu ea.

Același lucru se întâmplă și în lumea noastră. Dacă un bărbat nu simte noutatea, schimbarea la o femeie sau flirtul, își pierde rapid interesul. Psihologii explică exact așa relațiile noastre și încearcă să ajute la reînnoirea lor.

În vremea noastră, când toate acestea sunt dezvăluite și complet accesibile, împlinirea dispare și mai mult. Pe de o parte, aceasta este o problemă comună la nivel material; pe de altă parte, ne conduce spre nevoia de a ne ridica cu adevărat la rezoluția diferitelor probleme.

Cred că generația noastră trece exact prin asta. Nu doar o experimentează, ci merge mai departe. Treptat, va oferi acestui lucru un loc foarte simplu pentru a-și satisface nevoile și totul se va muta într-un tărâm superior.

Întrebare: Dar de ce condamnă societatea un bărbat pentru adulter dacă acesta este un impuls natural, înnăscut, care vine de sus?

Răspuns: În ceea ce privește înțelegerea globală, acest lucru vine din religie, în special din creștinism. Dar în toate culturile anterioare, nu era cazul.

Pe de altă parte, nu spunem că mântuirea constă în libertatea totală: fă ce vrei. Spunem că omul ar trebui să „țină capul în ceruri”, și dacă are nevoi, ar trebui să le satisfacă într-un mod normal, mai mult sau mai puțin acceptat social.

Întrebare: Dar dacă bărbatul este în spiritualitate, înseamnă asta că trebuie să aibă o femeie „spirituală”?

Răspuns: Nu, asta ar putea fi chiar mai rău. El trece prin tot felul de răsturnări și schimbări interioare și orice se poate întâmpla în aceste stări.

Dar acesta nu este punctul principal; nu așa evaluăm omul. Îl evaluăm după locul în care are capul, care este scopul său în viață, nu după modul în care își gestionează nevoile animalice.

Aceasta este diferența fundamentală dintre un bărbat și o femeie. O femeie are nevoie doar de bărbatul ei; trebuie să știe: el este al meu. În principiu, acest lucru este înrădăcinat în ea prin natură. Așa coboară până la noi din Zeir Anpin și Malchut din Aţilut.

Dar un bărbat nu are aici nicio atașare anume. Dacă are, atunci este pentru familie, propriul său loc, copii și o gospodărie, dar acest lucru, ca să spunem așa, este general; Nu este destinat în mod specific unei femei. Acest lucru provine și din structura superioară a lui ZON de Aţilut.

Comentariu: Dar inițial, la primul contact, un bărbat se comportă pur și simplu ca un Don Juan. Și apoi femeile se ofensează întotdeauna: de ce sunt bărbații niște ticăloși?

Răspunsul meu: Vedem asta și la animale. Nu este nimic diferit aici. În lumea animalică, masculul este foarte frumos. Uitați-vă la lei, păuni și lebede! Sunt făcuți așa tocmai pentru a atrage femela, pentru a o aduce în contact, pentru a o subjuga. De aceea masculul are nevoie de astfel de atribute externe.

Și aici există o contradicție, pentru că o femeie, în principiu nu are nevoie deloc de aceste atribute externe. Ea nu vede frumusețe exterioară la un bărbat; nu o interesează; pur și simplu nu o observă.

Dimpotrivă, s-ar putea să-i placă un bărbat cu puțină burtă mai mult decât un „Hercule”. Ea are o perspectivă diferită. Ea privește un bărbat din punctul de vedere al geneticii; vede în el un potențial tată, soț, susținător; Ea îl evaluează după criterii complet diferite față de cele după care un bărbat vrea să se prezinte.

Toate acestea provin din rădăcini spirituale.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Trădare masculină”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem anumite limite în viață? Dacă omul le depășește, oamenii cred că este nebun.

De exemplu, copiilor mici li se permite să țipe brusc în public, iar acest lucru este perceput ca fiind normal. Dar dacă un adult face asta în metrou, atunci oamenii din jurul său vor spune că este bolnav.

Răspuns: Adevărul este că un copil are dorințe mari, dar nu a învățat cum să lucreze corect cu ele, să le direcționeze către un scop, să le țină în anumite limite pentru a atinge un anumit echilibru interior.

Cu toate acestea, credem că un om adult trebuie în mod natural să aibă acest echilibru și această armonie interioară.

Un copil nu le are, deoarece există sub influența diferitelor forțe care îl dezvoltă. Prin urmare, uneori sare, aleargă, țipă sau repetă același lucru iar și iar. Este aruncat dintr-o parte în alta. Acest lucru este normal. Sunt numite dureri de creștere.

Același lucru se întâmplă și în Cabala. Când omul începe să studieze Cabala, poate fi aruncat în toate direcțiile. Privim asta ca pe un lucru complet normal. Deodată cade în depresie, iar în clipa următoare se simte bine și râde. După aceea, se grăbește spre cunoaștere, apoi spre senzații și așa mai departe.

Toate acestea sunt dureri de creștere și sunt așteptate. Prin urmare, le primim cu brațele deschise și le înțelegem și încercăm să fim loiali unii altora, deși acest lucru poate părea a fi anormal într-un alt loc. Cu toate acestea, aici, omul poate face uneori unele acțiuni neobișnuite, originale, dar le privim ca fiind normale pentru că îl privim ca pe un copil în curs de dezvoltare.

În cadrul nostru, acceptăm atunci când omul doarme în timpul unei lecții, sare peste o lecție sau se enervează brusc pe toată lumea, țipă la oameni și se calmează după aceea. Înseamnă că există sub diverse forțe în curs de dezvoltare, și prin urmare, aceasta este reacția sa.

În același timp, în afara situației, acest lucru este considerat imposibil pentru un om adult. Acolo, toată lumea trebuie să fie echilibrată, înțelegătoare și în armonie.

Astfel, nu există nicio problemă atunci când oamenii există sub influența diferitelor impacturi stresante de sus. Cu cât numărul lor este mai mare și cu cât sunt mai frecvente, cu atât omul poate avansa mai repede, deoarece de sus nu i se dă mai mult decât este capabil să realizeze.

Totuși, dacă există dorința de a avansa, dar nu folosește această oportunitate, atunci această oportunitate este luată și i se oferă o oportunitate într-o formă diferită, în special sub forma suferinței. Atunci el deja ia o cale diferită, una mai lentă și mai dificilă.

Întrebare: Ce înseamnă oportunitatea de a avansa?

Răspuns: În esență, este o realizare în cadrul unui grup. Indiferent cum o privești, Cabala practică este totuși o atingere în cadrul unui grup.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cadrul vieții”, 07.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constă adevărata noastră muncă: în a ieși în mediul extern și a răspândi înțelepciunea Cabala, sau este ceva intern, realizarea schimbărilor interioare?

Răspuns: Nu producem nicio schimbare, nici externă, nici internă. Cu toate acestea, în conștiința noastră, există o anumită atracție spre acțiune, un impuls de a face ceva. În principiu, toate abilitățile ne sunt date de sus, dar trebuie să fie unite și folosite în așa fel încât eu însumi să doresc să avansez exact în direcția pe care mi-o indică Creatorul.

Dacă examinăm cu atenție această direcție, vom descoperi că ea se află întotdeauna în opoziție cu natura noastră egoistă. Și dacă nu este așa, dacă direcția către Creator nu contrazice egoismul meu, atunci evident, am stabilit în mod inexact că Creatorul mi-a pus mâna pe alegerea corectă și mi-a propus să mă întăresc în ea. Când aleg cu adevărat direcția Creatorului, aceasta trebuie să fie o direcție de dăruire pură, opusă naturii mele.

De regulă, nu vedem direcția corectă atât de clar și alegem ceva apropiat de ea. Treptat, în timp, calea devine mai clară; Dobândim o rezoluție mai fină, o putere de rezoluție mai precisă și apoi începem să o vedem mai distinct. Dar acest lucru necesită timp.

Dacă am vedea totul deodată, am fugi de asta, deoarece „soarta bună” aparține categoriei Din (judecată, restricție). Omul este incapabil de asta! El ajunge la ea treptat, puțin câte puțin. O alegere adevărată, atunci când Creatorul îmi pune cu adevărat mâna pe ceva, este ceva care arde ca focul. Ce înseamnă „soarta bună”? Soarta bună este dăruire!

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Obstacolele puse în fața dorinței de a primi determină dezvoltarea rațiunii. Atunci, omul poate face o alegere liberă. Dacă dorința de a primi nu poate fi împlinită imediat și nu vede această oportunitate și încearcă să învețe cum să o facă, își construiește un anumit sistem.

În special, atunci când omul nu se află sub presiunea plăcerii din fața sa, își poate construi o atitudine față de plăcere, care nu depinde de dorința sa de a primi, ci de măreția celui care îi dăruiește plăcerea.

Aceasta se numește tranziția de la Lo Lişma (nu de dragul Creatorului) la Lişma (de dragul Creatorului). Adică, omul nu lucrează pentru plăcere sau pentru așteptarea împlinirii sale, ci pentru a-l împlini pe Maestrul care îi dăruiește plăcere. Deoarece Maestrul vrea ca omul să primească, acest lucru Îi face plăcere.

Când omul primește pentru a-i face plăcere Maestrului, se spune că toată plăcerea sa și toate acțiunile sale nu mai sunt primire, ci dăruire. Adică, aici trebuie îndeplinite două acțiuni: prima este să te protejezi de primirea plăcerii, să pui o restricție, iar a doua este să folosești dorința de a primi și de a te bucura doar în măsura în care îl poate împlini pe Maestru. Adică, să verifici cât de mult simţi măreția maestrului.

Gradul în care Îl prețuiesc, deconectat de propriile mele plăceri, determină acțiunea mea ulterioară. Rezultă că această acțiune este îndeplinită în întregime în Lişma (de dragul Creatorului), de dragul Maestrului.

Nu sunt necesare numeroase acțiuni, ci doar una: să schimb punctul crucial de cotitură de la simţirea din interiorul dorinței mele de a primi la simţirea importanței Maestrului.

Când Creatorul devine mai important în ochii mei decât simţirea din interiorul dorinței mele de a primi, se numește că am trecut peste Machsom. În măsura în care El este mai important pentru mine decât sentimentul meu de plăcere, cu atât gradul meu spiritual este mai înalt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o recompensă care corespunde efortului depus?

Răspuns: În spiritualitate, eforturile sunt răsplătite, dar nu în același mod cum este obișnuit în lumea noastră, unde cer mai mult pentru mai puțin efort, iar șeful oferă o plată mai mică pentru mai mult efort. Și astfel ne tocmim, negociem și ne înțelegem asupra a ceva.

În spiritualitate, muncesc pentru lumina superioară. În măsura în care devin similar cu lumina, aceasta intră în mine, iar aceasta este recompensa. Aici nu există negociere și nu pot exista decizii, acțiuni sau consecințe corecte sau incorecte. Totul este în ordine în cadrul legilor naturii.

Întrebare:: Atunci cum pot înțelege contradicția „eforturi depuse și găsite”?

Răspuns: Înseamnă că în avans nu știu exact lumina pe care o voi primi, pentru că nu am simțit-o niciodată. Realizarea pe care o voi dezvălui este un secret pentru mine acum. Știu ce va fi, dar nu pot spune exact ce sau cum, pentru că nu sunt încă pregătit. Nu am niciun „mijloc” cu care să pot primi această informație, această simțire și să spun „spre asta mă îndrept!”

Știu că mă îndrept spre următoarea mea treaptă superioară de dăruire, conexiunea întregului sistem, care se numește iubire. Iubirea este dependență în cadrul sistemului.

Dacă orice sistem pe care îl creăm (de exemplu, condensatoare, rezistențe, bobine etc.) funcționează corect, atunci spunem că există în iubire unul cu altul, adică în înțelegerea completă a programului reciproc, a conexiunii. Este același lucru și aici.

Întrebare: Înseamnă că fac eforturi să mă anulez și să mă gândesc la ceilalți?

Răspuns: Autoanularea este necesară; altfel, nu voi fi inclus în sistem.

Comentariu: Dar nu știu când voi primi o recompensă pentru asta.

Răspunsul meu: Includerea în sistem este recompensa. Imaginați-vă că există un sistem complet interconectat în care totul se întâmplă într-un mod analogic viu. Dacă mă includ în el, voi exista în el. Existența mea în el este recompensa mea.

Dacă nu exist încă în el, trebuie să lucrez la mine pentru a mă conecta la el și a deveni integral conectat cu el. Aceasta este munca mea.

Întrebare: Să presupunem că am depus un efort. Când mă voi conecta la sistem, va rămâne un secret pentru mine?

Răspuns: Este imposibil de spus, pentru că nici măcar nu știu ce altceva trebuie să completez pentru a mă integra total în acest sistem. Dintre toți condensatorii, rezistențele, bobinele și miile de alte elemente, nu știu exact ce trebuie să iau în schimb pentru a mă conecta la ele. Pur și simplu trebuie să mă anulez pentru ca ele să mă poată formata pentru a mă potrivi lor.

În esență, sarcina noastră se reduce la anularea „egoului” meu. Las restul schemei, fie ea electronică sau umană, nu contează care, să mă adapteze la ea însăși. Pur și simplu mă dăruiesc ei. Aceasta este condiția primei restricții (Țimţum Alef).

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă 22.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om intră sub impactul luminii superioare, apare puțin ciudat, ca și cum ar fi consumat un drog: pupile dilatate, activitate crescută, un sentiment de iubire față de toată lumea. Ce se întâmplă cu omul în acel moment?

Răspuns: Nu cred că poate avea simptome externe atât de puternic exprimate. Totuși, cine știe?

În principiu, acesta este tot efectul luminii superioare. În spatele fiziologiei noastre, nu se ascunde nimic în afară de lumină și vase. Prin urmare, influența luminii asupra vaselor, chiar și sub forma luminii înconjurătoare, provoacă în orice caz, tot felul de excitații, similare excitației din partea substanțelor chimice.

Așadar, dacă măsurăm reacția din influența luminii și reacția de la sedative sau efectele stimulatoare ale anumitor medicamente, vom vedea o reacție externă identică.

Întrebare: Dar din ce cauză se întâmplă acest lucru? Influențează lumina punctul din inimă sau fiziologia unui om? În general, există un concept precum „lumina influențează fiziologia”?

Răspuns: Desigur! Ce înseamnă „influențe”? Puls crescut, desigur! Excitație interioară, desigur! Creșterea tensiunii arteriale, desigur! Adică, aceasta este o consecință naturală a excitației, indiferent de cauza acesteia.

Un medicament este aceeași lumină, doar că în înțelegerea noastră apare într-o formă materială, în niște elemente chimice. Și ce dacă? Aceasta este de asemenea, influența luminii, doar că îmbrăcată într-un astfel de purtător.

Să presupunem că beau cafea. Credeți că materia este în cafea, în acest lichid maro pe care îl beau acum? Nu. Aceasta este legată de o mică influență a microluminii care mă afectează în acest fel. Asta este tot!

De fapt, materia nu există. Dacă ați șterge acum această imagine, ați vedea un ecran mai interior pe care o forță, o dorință, folosește o a doua forță, o a doua dorință și așa mai departe.

Nu ați vedea nimic altceva decât vectori nesfârșiți și cum se schimbă aceștia sub influența unuia altuia. Vectorul numit „cafea” schimbă toate sumele de vectori care sunt în mine la un anumit nivel numit „corp”.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cel mai puternic drog”, 30.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce loc ocupă respectarea fizică a poruncilor, în munca spirituală?

Răspuns: Toate poruncile sunt doar expresii ale legilor spirituale din lumea noastră. Din păcate, respectarea lor fizică nu dă niciun rezultat. Acest lucru este confirmat de faptul că, în ciuda a două secole de respectare a poruncilor de către evrei, situația noastră nu a făcut decât să se înrăutățească.

În codul de legi, Şulhan Aruch, există multe reguli care vorbesc despre iubirea față de semeni, despre relații corecte și amabile dintre oameni. Dar le trecem cu vederea ca și cum ar fi fost scrise pentru copii mici și nu pentru noi.

Considerăm de exemplu, că cel mai important lucru este să îndeplinim ritualul spălării mâinilor. Totuși, acest ritual vorbește despre curățarea mâinilor de egoism, de dorința de a lua întreaga lume pentru noi înșine. Același lucru este valabil și pentru toate celelalte porunci.

Se spune că „o poruncă fără intenția corectă este moartă”. Prin urmare, dacă le respectăm doar într-o formă fizică, atunci din păcate, nu vom obține niciun rezultat pozitiv, cu excepția unui egoism în continuă creștere care divizează din ce în ce mai mult întreaga națiune, inclusiv pe oamenii religioși.

Am ajuns într-o stare în care revenirea la condiția de conexiune dintre noi devine obligatorie; fără ea, omenirea se va îndrepta spre distrugere. Și dacă luăm cărțile înțelepților noștri, vom vedea că ei vorbesc exact despre asta.

Dintr-o conferință publică din New York, 20.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui un om obișnuit, care nu tinde spre conexiunea cu Creatorul, ci vrea să trăiască calm și simplu pe acest pământ, să se raporteze la ceea ce îl aduce la rugăciune, la acele nenorociri, la acele necazuri?

Răspuns: Firește, omul nu își dorește suferință, rugăciune sau altceva.

Întrebare: Și cum ar trebui să mă raportez la asta? Ar trebui să fug de ele, să le ţin la distanță?

Răspuns: Desigur. Cel mai bine este să fug de ele; asta face toată lumea.

Întrebare: Adică, dacă nu tind spre nimic și vreau doar să trăiesc această viață bine pe acest pământ?

Răspuns: În acest caz, „lo em ve lo s’kharam” – „fără suferință și fără recompensă”.

Întrebare: Și care este sfatul dumneavoastră pentru astfel de oameni?

Răspuns: Încercați să trăiți pașnic. Chiar mai jos, chiar mai liniștit, chiar mai calm. Și să trăiți așa.

Întrebare: Pentru ca valurile să treacă peste noi?

Răspuns: Da. Dar aceasta este soarta. Există oameni care își doresc asta. Există oameni care nu sunt de acord cu asta. Și există oameni care nu sunt de acord, dar după câteva lovituri, sunt de acord.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, aceste lovituri pun omul la locul lui dacă este aici și vrea să-și trăiască viața aici?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului.

Întrebare: Care este sfatul pentru cei care se străduiesc spre Creator, spre conexiune?

Răspuns: Pentru ei, cel mai important lucru este apropierea de Creator și nu contează care este calea, dacă încă primesc câteva lovituri pe parcurs sau altceva.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, se vor raporta și trebuie să se raporteze la aceste lovituri ca la un ajutor?

Răspuns: Da. Dacă ne străduim să obținem conexiunea cu Creatorul, atunci diverse obstacole și condiții ni se pun în față, și vedem inevitabil că nu putem îndeplini aceste condiții în niciun fel, decât dacă primim ajutor serios de sus.

Întrebare: Adică, dacă ne străduim spre conexiunea cu Creatorul, atunci putem fi recunoscători pentru tot felul de obstacole?

Răspuns: Desigur. Pentru băț – da.

Întrebare: Bățul? Deci, când, așa cum spuneţi întotdeauna, „sărută bățul care te bate”, atunci îl sărutăm?

Răspuns: Da.

Comentariu: Iar altfel, va trebui să…

Răspuns: Altfel ne mișcăm cu egoismul nostru pe căi sinuoase, ca niște peștișori care înoată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→