Întrebare: Recent am fost cuprinși de un nou val de manifestații violente. Pietre aruncate, înjunghieri și vehicule care trec peste pietoni, toate au devenit arme ucigătoare.
Nivelul de tensiune a crescut, teama s-a întors pe stradă, sabotând complexul sistem de relații care ne leagă de arabii israelieni. Ei trăiesc cu noi, printre noi, nu ne putem izola de ei iar atacurile lor teroriste ne-au intrat în case la modul propriu.
Putem spune că evenimentele recente sunt rezultatul unei situații noi, al unei noi tendințe, cu care trebuie să ne împăcăm?
Răspuns: În primul rând, vreau să subliniez că tot ceea ce voi spune derivă din înțelegerea sistemului mondial global, în care se află națiunea israeliană și populația sa, conform înțelepciunii pe care o cercetez și pe care mi-am însușit-o și nu din cercetări sociale sau rapoarte de analiză.
Nu voi intra în aceste domenii, nu voi cerceta o populație sau alta, găsindu-mă la distanță mare de evenimentele din teren. În plus, nu sunt un psiholog care înțelege cu precizie rațiunile evreilor și pe ale arabilor.
Cu alte cuvinte, nu îmi voi exprima opinia de la nivelul acestei lumi. Așa încât mă simt liber și, pe de altă parte, tot ceea ce voi spune în continuare este adevărul din punctul meu de vedere, dar nu și adevărul meu personal. Aceasta este natura lucrurilor; așa se comportă Creatorul, puterea supremă, conducerea și supervizarea supremă, față de noi. În concordanță cu înțelepciunea cabalei, totul este condus de sistemul naturii numit și El-okim. În Gematria (numerologie), valoarea celor două cuvinte „HaTeva” (natură) și „Elokim” (cel divin) sunt identice.
Acest sistem era la origine într-o stare similară cu a haosului absolut. Cabala o numește Shevira (spargere) sau păcatul Pomului Cunoașterii. De atunci, sistemul general, care este similar cu universul nostru, s-a dezvoltat conform unor legi care au devenit din ce în ce mai evidente.
În faza anterioară aceste legi nu funcționau pentru că nu exista materialul necesar observării acestora. De exemplu, atâta vreme cât nu a existat vegetația, nu au putut fi evidențiate relațiile dintre regnul mineral și cel vegetal. Atâta timp cât nu existau animalele, legile comportamentului acestora și ale relațiilor dintre nivelul animal și celelalte niveluri nu puteau fi descoperite. Și, în special, atâta timp cât nu existau oamenii nu putea fi evidențiat faptul că legea conduce viața și dezvoltarea speciei umane, care, la rândul ei, exercită o influență fără precedent asupra regnurilor mineral, vegetal și animal.
Cu alte cuvinte, observăm că, pe măsură ce materia se dezvoltă, ea se organizează în tiparul unui sistem extrem de precis.Acest sistem continuă să avanseze spre o stare permanentă de echilibru. În mod obligatoriu toate părțile sale își ocupă locul și își asumă o formă de exprimare. Conform datelor științifice așa cum se prezintă ele astăzi, în viitor sistemul va deveni echilibrat și va atinge armonia internă.
În afară de asta, în societatea omenească am descoperit diverse fenomene care s-au dezvoltat în moduri și la cote unice, în contrast cu natura regnurilor mineral, vegetal și animal. În timp ce umanitatea a efectuat un salt cuantic în răstimpul a câteva mii de ani și în special în ultimul secol, în contrast cu această evoluție, natura nu a suferit schimbări majore în această perioadă.
În general, descoperim noi și noi fenomene care sunt tipice unui sistem care aspiră spre echilibru și care atrag atenția asupra dezechilibrului său.
Cu timpul, acestea vor fi revelate în forme tot mai detaliate, subtile și personale. Vedem deja cât de mult contează pentru acest sistem dezechilibrul dintre părțile sale și câtă grijă alocă acesta părților sale componente.
În acest mod, observăm procesul prin care trece întreaga omenire, pe fondul nivelurilor mineral, vegetal și animal, care s-au schimbat extrem de puțin.
Cabala numește acest proces „la timpul său”. Cu alte cuvinte, are loc la momentul său, totul petrecându-se în conformitate cu dezvoltarea naturală, ca un ceas care măsoară viteza schimbărilor similar generatorului de semnale dintr-un computer. Partea interesantă din acest tablou este dezvoltarea diverselor părți ale umanității și relația dintre ele. În fața noastră se așterne procesul istoric prin care au trecut popoarele, grupurile, continentele și așa mai departe. Dezvoltarea ne intrigă, chiar dacă nu putem determina întotdeauna motivele care i-au stat la bază. Mai mult, concluziile pe care le tragem sunt îndoielnice.
Așadar, mai întâi cercetăm ce s-a întâmplat și apoi fiecare exprimă opinii diferite, fie filozofice, fie istorice. Aici se descoperă însă și un fenomen unic – poporul lui Israel.
Unicitatea sa constă în principal din prezența sa neîntreruptă pe parcursul întregii istorii. Cu alte cuvinte, acest fenomen în desfășurare nu este clar. Cum se poate explica? Mai ales că acest fenomen nu caracterizează și alte popoare. Este un lucru straniu, în special dacă luăm în considerație încercările prin care a trecut acest popor, sub forma exilului, a urii, a conflictelor interne, etc.
Trebuie să notăm în special faptul că întreaga lume se opune poporului lui Israel. Toți îi urăsc, vor să-i distrugă și recunosc că nu sunt pregătiți să facă acest lucru. Ei declară deschis:
- Vrem să distrugem Israelul.
- Nu suntem pregătiți să distrugem Israelul.
- Depindem de poporul lui Israel.
- Tocmai poporul lui Israel este acela care ne aduce necazuri și probleme iar noi nu suntem pregătiți să le facem nimic. Suntem slabi în comparație cu această națiune.
Putem cita aici o mulțime de afirmații împreună cu ciudățeniile lor. Cel mai straniu fenomen este însă nașterea națiunii, care a fost una absolut artificială.
Restul națiunilor s-au dezvoltat natural, din triburile care populau diverse suprafețe ale pământului, pe baza teritoriului comun, a unei culturi, educații și limbi comune și ulterior pe baza istoriei comune. Au luat naștere națiuni mai mici sau mai mari care mai târziu s-au combinat după anumite religii și credințe, totul continuând să se dezvolte ca mai înainte.
Pe de altă parte, poporul lui Israel a apărut într-un mod neobișnuit, dintr-o organizație unică, printr-un fenomen social fără precedent. O persoană numită Avraam a lansat către umanitate o idee, un gând, un ideal, o viziune care era legată de rolul și funcționarea întregii specii umane. El a adunat oameni speciali din întreaga omenire pentru care erau extrem de importante aflarea și descoperirea esenței vieții, a scopului vieții, precum și a unei identități cu forța supremă. Cu alte cuvinte, ideea pe baza căreia s-a fondat națiunea a fost una sublimă, nenaturală și, așa cum este numită, „din afara acestei lumi”. Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să trăim într-un loc izolat, să ne menținem granițele și să ne apărăm de vecini, etc.
Acestea nu erau legături între oameni bazate pe factorii materiali, animalici și nici pe nevoile normale ale corpului. Poporul lui Israel a fost fondat pe principii absolut diferite, la un nivel filozofic și conceptual mai înalt față de restul națiunilor.
Poporul nu avea nici măcar un loc în care să trăiască. De fapt Avraam le-a spus pur și simplu că adunarea în jurul ideii spirituale le impunea să trăiască ca un singur om, într-o inimă, că toți cei din Israel sunt prieteni și trebuie să trăiască în fraternitate, descoperind în ei calitățile dăruirii și iubirii. Astfel încât, conform acestor principii, locul lor pe fața pământului era în țara Canaanului. Iar ei s-au dus acolo!
Așezarea națiunii a fost determinată de scopul său și în concordanță cu adaptarea sa la calitățile pământului. Poporul artificial a populat un loc artificial. Altfel spus, conexiunea dintre poporul lui Israel și locul său este absolut unică. Atâta timp cât poporul își menține conceptul de unitate, el trăiește aici (Israel) și în momentul în care nu mai respectă condițiile spirituale necesare unui singur om, într-o singură inimă și dragostei pentru ceilalți, el intră în conflict cu locul său de reședință și locul îl regurgitează în afară.
Niciodată pe parcursul istoriei nu s-a mai văzut așa ceva, că un anumit teritoriu, cu alte cuvinte ceva neanimat, să reacționeze astfel față de aceia care îl populează.
Există o multitudine de fenomene stranii care au legătură cu acest popor. Fără a deveni conștienți și a-și percepe caracterul și locul lor, ei nu vor reuși să înțeleagă ce li se întâmplă. Rolul istoriei este tocmai acela de acorda timp și spațiu poporului lui Israel pentru a-și îndeplini misiunea sa unică.
În această etapă rolul nostru este acela de a înțelege ce anume îi învăța Avraam pe învățăceii săi. El le explica faptul că există un plan conform căruia poporul lui Israel trebuie să atingă un anumit nivel de corecție, să se adune împreună ca o singură persoană cu o inimă. În continuare, ei vor trebui să treacă printr-o Shevirah (spargere). Altfel spus, în locul unei bune conexiuni între ei, trebuie să descopere starea opusă, aceea de separație, precum și fragmentarea internă și mentală.
Conform acestui proces, ei vor trece prin diverse situații cu vecinii lor, cu puterea supremă care organizează totul. După aceea, în timpul unei perioade de exil și de distanțare reciprocă, poporul lui Israel s-a împrăștiat între toate națiunile și a efectuat o muncă specială, de pregătire, în interiorul său. Apoi tot poporul s-a adunat și s-a ridicat din nou la nivelul conexiunii și în aceeași tendință au atras întreaga umanitate spre conexiune. Așa se încheie istoria și anume cu corectarea generală a speciei umane. Acesta este scopul creației, scopul existenței speciei umane la nivelul acestei lumi.
Pentru ca toate acestea să aibă loc, a fost alocată o perioadă de șase mii de ani, începând cu momentul în care un om numit Adam a descoperit programul și până când ultimul om va împlini ultima corecție și va termina procesul istoric. Atunci lumea aceasta va dispărea, căci ea există în percepția noastră doar pentru că este spartă și lipsită de legăturile corecte. În momentul în care toate părțile sparte se vor conecta și cel din urmă element va fi legat la el, sistemul va deveni unit și circular. Atunci întreaga umanitate va simți că există într-o realitate perfectă și circulară, într-o stare pe care o numim lumea ce va să vină. Oamenii vor fi plini de ceea ce numim Creatorul, forța supremă, deoarece ei îl vor dobândi cu ajutorul conexiunilor dintre ei, a dăruirii reciproce și a dragostei însușite de-a lungul drumului.
Rolul istoric al poporului lui Israel este extrem de clar. Ei trebuie să treacă prin diverse situații și, în conformitate cu ele, trebuie să funcționeze corect în a ghida întreaga lume pe calea spre scopul definit din start. Fără această națiune ar fi imposibil de realizat acest scop, așa încât ea trebuie să se afle în capul procesului. Nu este întâmplător faptul că literele cuvântului “Israel – ישראל” alcătuiesc propoziția, “Li Rosh – לי ראש – Eu am un cap.”
Au existat perioade în care era interzis ca poporul lui Israel să-și cunoască misiunea, tocmai pentru a nu fi deranjat procesul de asimilare a acestuia în națiunile lumii, în perioada exilului. Cu alte cuvinte, se găseau într-o stare de detașare de la starea de conectare.
Dacă vrem să apreciem poporul evreu de-a lungul fiecărui eveniment din istorie, trebuie să luăm în considerație programul general al societății omenești și să-l comparăm cu realitatea de astăzi, pentru a vedea în ce măsură au respectat evreii programul sau, din contră, s-au opus acestuia. Gradul de participare istorică a variat între -100% and +100%.
Este sarcina poporului lui Israel, depinde de cât de mult se îndreaptă spre a-și împlini rolul și de a-i atrage și pe ceilalți spre scop. Dacă procesul nu se desfășoară corect și la timp, întârzierea se exprimă prin forțe naturale negative, care rămân neangajate în conectarea din sistemul general de conexiuni și nu sunt contrabalansate de forțele pozitive.
În ceea ce privește poporul lui Israel, rolul său este acela de a echilibra de fiecare dată contrariile. Dacă nu le echilibrează în absolut fiecare moment istoric, plusurile și minusurile rezultate acționează în mod negativ asupra lui. Minusul îi împinge din spate și plusul îi trage dinainte. Și atunci când poporul nu este de acord nici cu unul, nici cu celălalt și nu vrea să preia inițiativa, să conducă astfel întreaga lume, rezultă foarte multe probleme majore și dezastre, care continuă până în ziua de azi.
Astăzi însă a sosit un timp special. După un exil lung de două mii de ani, putem și trebuie să aducem la cunoștința întregului popor al lui Israel și a întregii lumi care este planul general. Ne revine tuturor sarcina de a declara lumii:
“Prieteni, ne aflăm în pragul unei perioade critice pentru că frâiele ne-au fost încredințate și acestea sunt de fapt cele două forțe ale naturii, cea pozitivă și cea negativă. Ele au fost pregătite special pentru noi și cu ajutorul lor trebuie să atingem o conexiune integrală între noi, să aducem societatea la armonie și să ne ridicăm la nivelul dăruirii și dragostei reciproce. Totul stă în puterea noastră. Cele două forțe ne vor ajuta astfel încât chiar și forța negativă va deveni ‘un ajutor împotrivă’ (Geneza 2:18). Sarcina este măreață. Veniți așadar să începem lucrul asupra ei.”
Astfel, nouă ne revine sarcina de a ne adresa întreagii lumi și de a ne apropia de puterea supremă, cu ajutorul tuturor mijloacelor care ne stau la dispoziție. Noi am primit libertatea de a alege; am primit un program și un proces, inclusiv un document care descrie finalul fericit al împlinirii corecției. Așa încât trebuie să vedem situația actuală nu din punctul de vedere al desfășurării ei curente, ci din perspectiva măreață a programului, înțelegând ce anume pretinde acesta de la noi.
În această manieră analizez eu ceea ce se petrece astăzi în Israel și nu din punctul de vedere al presei sau din acela al psihologiei vecinilor noștri. Care ar fi motivul pentru a pătrunde mai adânc în mentalitatea israeliană și arabă, dacă oricum întreaga imagine este superficială? Analiza nu poate stinge incendiul. Noi trebuie să înțelegem tendințele naturale care acționează în spatele acestor procese și abia atunci vom înțelege într-adevăr cum să rezolvăm această problemă.
From KabTV’s “A New Life” 11/13/14
Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica -
Niciun comentariu→
Întrebare: Anumite persoane și-au tatuat numele sacru de trei litere pentru că ei presupun că fiecare nume are propria sa putere. Este eficace? A scris persoana ”o rețetă” de succes?
Întrebare
Din scrisoarea nr. 57 a lui Rabaș: “V-am spus acest adevăr doar pentru ca voi să nu disperați și să nu vă depărtați de iertare. Și deși nu vedeți nimic, nici măcar în momentul în care măsura eforturilor este plină, tocmai acela este timpul pentru rugăciune.”
Întrebare
Întrebare
Întrebare
Întrebare