Întrebare: Atunci când israelienii merg în străinătate pentru diverse destinații turistice în natură, în general au tendința să rămână împreună ca un grup de prieteni. Nu din întâmplare, în timpul catastrofei din Nepal, solidaritatea afișată de turiștii israelieni și medicii care au venit să ajute răniții a surprins pe localnici. Care sunt rădăcinile acestui fenomen?

Răspuns: Explicațiile psihologice clasice sunt că, poporul nostru a suferit mult cât timp a fost în exil, când solidaritatea a fost necesară pentru supraviețuire. Ca urmare, asistența reciprocă și atenția reciprocă au devenit parte a esenței noastre.

Dar, de fapt, este vorba despre o altă problemă. Rădăcina solidarității noastre este mult mai profundă, chiar în perioada în care am devenit doar o națiune, atunci când am ieșit din Babilonul antic. Avraam ne-a condus din țara Canaanului și a unit babilonienii care l-au urmat într-un singur grup numit Israel ((Yashar – El); Yashar înseamnă direct și El înseamnă Dumnezeu sau natura, deoarece sunt aceleași valori numerice (Gematria) ale literelor.

De fapt, descoperim unitatea lor prin principiul ”iubește aproapele ca pe tine însuți” care cuprinde întreaga natură și descoperă forța superioară care o conduce în perfectă armonie aici.

De fapt, cândva eram conectați și sudați interior, ca un singur om cu o singură inimă, și asta este imprimat și păstrat în ciuda spargerii, răcelii, urii reciproce în care am căzut mai târziu, care a distrus Templul, vasul nostru spiritual comun, solidaritatea pe care o simțim unul pentru celălalt.

În ciuda celor 2000 de ani de exil, aceste scântei sunt încă în noi, ecourile unei unități anterioare. Deci, să sperăm că vom fi în măsură să aprindem focul și să reunim aceste scântei din nou, astfel că puterea lor va fi suficientă pentru a ne aduce la iubirea frățească a poporului Israel în care suntem cu toții prieteni și suntem responsabili unul pentru celălalt.

Acesta este, de fapt, modul în care noi și apoi întreaga lume, vom deveni compatibili cu natura. Apoi, grație echivalenței de formă, natura va deveni prietenoasă cu noi. Ideea generală este de a realiza echilibrul și unitatea cu ea. Pentru a face asta, avem nevoie de scânteia trecutului prin care trebuie să ne unim și să devenim lumină pentru națiuni, adică să arătăm întregii lumi cum se realizează unitatea completă. Atunci, omul nu va domina natura, ci va trăi în armonie cu ea, menținând armonia generală a naturii.

Din programul ”Viață nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Esența metodei cabalistice funcționează corect cu ego-ul în creștere, folosind linia dreaptă altruistă și, în același timp, urcând nivelurile lumilor spirituale. Astfel, următoarea etapă a evoluției spirituale este dezvăluirea enormului ego în noi.

Întrebarea este, de unde vine marele ego care va putea să ne ridice până la nivelul Creatorului?

Dacă ar apărea în primele etape ale formării spirituale, nu am putea munci cu el și ar scăpa inconștient de la nivelul nostru. Prin urmare, scufundarea în ego și creșterea sa internă este treptată. O astfel de apropiere progresivă de ego, care se dezvăluie în final în toată imensitatea sa goală întunecată și în forța care înghite tot, este descrisă în istoria lui Iosif și frații săi.

La început, micul și nedăunătorul ego al fraților care l-au invidiat pe Iosif a crescut la un enorm conflict numit Egipt. Egipt (Mitzraim) provine din cuvântul ebraic ”Mits Rah – suc rău”, care înseamnă concentrația răului.

Pe de o parte, el nu pare atât de rău dar, pe de altă parte, au întâlnit o problemă: Dacă nu se apropie de rău și îl acumulează în ei, lăsând impresia că s-au liniștit disputele pe care le aveau, nu vor putea să fie în măsură să meargă mai departe. Prin urmare, este spus în Tora că a fost o foamete în țara Israel.

Deci, ce puteau să facă dacă fără ego nu exista niciun mijloc de a progresa spre spiritualitate? Iată cum au început să simtă nevoia unui ego crescut și să îl satisfacă în mod corect. Astfel, au coborât în Egipt, care a fost în beneficiul lor, deoarece i-a hrănit și i-a trezit.

În plus, tatăl lor Iacov a intrat în aceeași stare, deoarece a înțeles că este linia mediană fără de care este imposibil să avanseze și că aveau nevoie de un mare ego pentru a munci mai târziu la asta. Construirea ego-ului este numită șapte ani de sațietate.

În acești ani, ego-ul pare foarte interesant, pentru că nu arată că este împotriva drumului spiritual. Viața în captivitatea ego-ului pare dulce, bună și rezonabilă și ei au devenit sclavii săi.

În acest timp, Israel se dezvoltă, crește și se multiplică ceea ce înseamnă că, metoda utilizării în mod corect a ego-ului și orientarea sa corectă în timpul primilor șapte ani este foarte fructuoasă. Pentru că ego-ul, ca parte a naturii feminine, este mai întâi supus sugerând:”servește-te de mine și avansează”.

Dar, după ce a absorbit ego-ul la maxim în timpul celor șapte ani buni, absorbția sa a ajuns la final. Șapte ani este un nivel complet HGT NHYM, cei șapte ani buni sunt înlocuiți de cei șapte ani răi (foamete).

Au început să recunoască răul în ego. Tot profitul pe care, aparent, l-au făcut înainte este, de fapt, vid total. Recunoașterea răului este, de asemenea, timp de șapte ani, deoarece sunt aceleași niveluri de HGT NHYM. În fiecare dintre ele, trebuie să recunoască faptul că-i duce, constant, la rezultate negative.

Spre finalul celor șapte ani răi, ating ultimul atribut, cel mai egoist, Malchut. Aici, deja se supun loviturilor severe, cele zece plăgi ale Egiptului, pentru a renunța la folosirea în prealabil a ego-ului.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că ființa umană, ca legătura cea mai ridicată din natură,  afectează puternic procesele sale. Dacă așa stau lucrurile, ar fi posibil să se anticipeze o catastrofă precum avalanșa din Nepal?

Răspuns: Asta depinde de nivelul dezvoltării noastre. Dacă participăm la natură și descoperim forțele sale interioare, procesul său general, sistemul și scopul său atunci, fără îndoială, am putea să vedem cum evenimentele sunt legate, nu doar în lumea noastră, ci, de asemenea, în lumile superioare.

Deoarece natura înglobează întreaga realitate, inclusiv cea care acum ne este ascunsă.

Întrebare: Mereu au existat oameni care erau capabili să simtă ceea ce nu era accesibil percepției altora. De exemplu, chiar și astăzi, armata folosește urmăritori beduini în anumite zone, deoarece ei sunt capabili să identifice mai multe lucruri, conform unor semne ”imperceptibile”, decât ar putea o persoană obișnuită. Dar, catastrofa din Nepal a luat prin surprindere chiar și pe localnicii care aveau generații de experiență în spatele lor. Nici unul nu a simțit abordarea problemei. De ce?

Răspuns: Ne apropiem de etapa în care o persoană trebuie să devină conștientă de natură și să preia conducerea acesteia asupra sa. Dar astăzi, nu suntem mereu pregătiți să aspirăm la asta și, prin urmare, beduinii, ghizii din Himalaya, și alți experți naturali, își pierd capacitatea să citească natura.

Astfel, în acest stadiu, trebuie să pătrundem într-o nouă profunzime, să descoperim programul său și scopul său, și să înțelegem mai bine evoluția sa. Deoarece noi suntem în întârziere în asta, nu am atins puterea pe o scară mai largă și, astfel, rămânem neputincioși.

Întrebare: Ce este această nouă profunzime a naturii?

Răspuns: Este același nivel cu care trebuie să ne familiarizăm și avem nevoie de înțelepciunea Cabala pentru a-l realiza. Prin urmare, se dezvăluie în zilele noastre. Înțelepciunea Cabala dezvoltă sensibilitatea noastră față de forța generală și completă a naturii. Chiar dacă experții populari ai naturii pot descoperi forțele speciale și distincte din natură, astăzi, aceste capacități nu mai există, datorită unei forțe globale generale care apare tot mai mult.

Ea influențează nivelurile mineral, vegetal și animal din natură dar, mai ales, asupra omului, la un nivel care nu este accesibil copiilor din deșerturile fierbinți, munții înzăpeziți sau pădurile virgine. În spatele naturii cu care sunt familiarizați se ascunde conturul natural al întregii creații.

Întrebare: Cum este posibil să se obțină un răspuns corect de la natură?

Răspuns: Nu primim răspunsul corect de la natură cât timp nu am realizat și înțeles întregul sistem. Trebuie să mergem în această direcție și, pentru a se realiza, avem nevoie, în mod special, de înțelepciunea Cabala. De fapt, ea ne deschide ochii asupra sistemului. Dacă, în orice moment, suntem preocupați de menținerea echilibrului nostru cu natura, atunci totul se va calma, se va rezolva și vom dobândi securitatea unei vieți bune și liniștite.

Din programul ”Viață Nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul (Aharei): ”Goliciunea surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, născută în casă sau în afara casei, să nu o descoperi”.

Este problema unui sistem de cooperare între părțile masculin și feminin ale vasului general (Kli).

Fiecare parte a vasului de primire este un atribut feminin. Atributul masculin este atributul de dăruire care nu se poate conecta la atributul feminin (dorința de primire) dacă cele două provin din conexiuni incorecte între ele.

Astfel, interdicția de ”Goliciunea surorii tale…să nu o descoperi” face referire la faptul că este imposibil pentru cele două părți să se conecteze atunci când nu există Lumină de Hassadim. Pe scurt, este vorba despre acoperire, îmbrăcăminte pe Lumina de Hochma.

Cel puțin douăzeci de atribute ale fiecărei Lumini și numele lor sunt clarificate în Talmudul celor zece Sfirot (Studiul celor zece Sfirot) deoarece asta este foarte dificil de explicat. Totuși, trebuie să înțelegem că suntem în această lume doar în scopul de a munci asupra corectării sufletului.

Acum, la nivelul actual al evoluției noastre, suntem în sistemul numit această lume și trebuie să existăm în el un anumit timp și să efectuăm anumite acțiuni, și să trecem apoi la altceva.

Tora vorbește doar despre corectările pe care trebuie să le îndeplinim fiind la nivelul acestei lumi, când ne simțim în interiorul unui corp, prin mijloace corporale. Tora nu vorbește de restul ocolului imens pe care trebuie să-l traversăm, nici de alte părți ale drumului nostru.

Atunci când vorbim despre această lume sau de lumea noastră, ne referim la starea noastră actuală și la ceea ce gândim și simțim acum. Aceasta se datorează lumii noastre care este o anumită condiție. Suntem plasați într-un anumit bloc care a fost spart în timp, spațiu, mișcare și așa mai departe și trebuie să efectuăm anumite acțiuni asupra noastră în timp ce trăim în el.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora vorbește despre ceea ce se întâmplă la nivel spiritual dar, personajele sale au fost cabaliști și au existat cu adevărat. Tora nu vorbește decât despre intrarea unei persoane în lumea spirituală. Ea nu descrie fenomene și evenimente din viața fizică, ci numai drumul intern al unei persoane pentru a ajunge la Creator.

În acest sens, Adam și Noe au fost persoane reale care au trăit pe Pământ, au învățat oamenii în școlile lor cabalistice, și i-a numit copiii lor sau descendenți. Deoarece evenimentele descrise în Tora s-au petrecut la nivel spiritual, este imposibil de spus că toate s-au petrecut în viața fizică.

De exemplu, a existat cu adevărat un potop? Timp de mii de ani de dezvoltare umană s-au întâmplat, cu adevărat, tot toiul de catastrofe naturale. Dar, povestea potopului vorbește despre cele două caracteristici cu privire la forța mare a apei, o caracteristică bună de dăruire pe care apa o simbolizează (partea dreaptă) și o forță rea a apei care îneacă, distruge, provoacă tsunami și așa mai departe (partea stângă).

Povestea lui Noe este specifică acestui subiect și nu cu privire la o catastrofă naturală mondială în lumea noastră.

Tora vorbește despre modul în care o persoană înțelege în ce mod trebuie să se ridice deasupra caracteristicii de judecată, puterea care există în apă și, printr-un soi de relație cu această putere, poate să se realizeze pe sine corect în interiorul acesteia. Ea trebuie să construiască o arcă, mediul corect închis în care caracteristicile apei vor fi bune pentru ea, și nu nemiloase sau mortale.

La nivelul său contemporan de cunoaștere cu privire la sistemul de conducere, Noe a făcut o descoperire formidabilă pentru generațiile viitoare de cabaliști, arătând cum este posibil să se treacă de la forțele naturale violente, puternice și amenințătoare spre cele bune și folositoare.

Asta pentru că, înainte de Noe, oamenii erau neputincioși în fața naturii precum copiii mici. Și, metoda sa a permis să îmblânzească forța amenințătoare a naturii. Astfel, nivelul lui Noe a fost necesar pe drumul omenirii spre realizarea și controlul întregului sistem de conducere.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 15.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Comportamentul virusului Ebola, agresivitatea sa, cruzimea sa, posibilitatea de a se instala în interiorul unei persoane și să o ucidă în interior, reflectă societatea umană contemporană ca într-o oglindă. Se pare că răspândirea virusului mortal pe continente este o consecință a creșterii violenței în rândul oamenilor?

Răspuns: Desigur, lucrurile sunt legate. Perturbând echilibrul pe plan uman, îl proiectăm la nivelurile inferioare, provocând un dezechilibru în corp.

Pare numai că trupurile noastre există separat. Dar, de fapt, el plutește în general în supa generală și starea sa internă este aceeași ca în supa exterioară. Existăm în interiorul unui sistem care nu ne percepe ca organisme distincte.

Comentariu: Nici o frontieră nu poate opri virusul Ebola. Dacă acum, epidemia a apărut în Liberia și în alte țări din Africa de Est, asta nu înseamnă că va rămâne acolo. Se înțelege că întreaga omenire este un singur corp dar noi nu înțelegem acest lucru.

Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut că s-a trezit prea târziu pentru a lupta împotriva virusului, numai după ce a trecut dincolo de granițele Africii și brusc, a devenit o problemă mondială. În timp ce făcea ravagii în Africa, nimeni nu s-a îngrijorat dar, când a ajuns în Statele Unite și în Spania, oamenii au inceput să strige și s-a făcut remarcată. Se pare că epidemia se află deja la o scară catastrofală.

Răspuns: Noi credem că epidemia are originea în Africa, datorită nivelului scazut al vieții. Dar, motivul este că neglijăm aceste țări, nu ne ocupăm de ele, și nu le acceptăm ca făcând parte din familia noastră. Neglijența noastră a condus la o epidemie acolo și apoi, va veni la noi.

Întrebare: Deci, se pare că punctul slab, ceea ce neglijăm în societatea noastră umană, devine un focar convenabil de infecție, unde poate penetra și începe să se propage în tot corpul? Ca și cum ne-am răni la un deget la picior producând o inflamație, și nu acordăm atenție la asta, până ce se răspândește mai mult?

Răspuns: Putem chiar să facem un calcul pur pragmatic, cât ne va costa asta acum pentru a combate epidemia viruslui Ebola, în raport cu cât de mult am petrecut pentru a stabili un echilibru minim și a ridica țările africane la nivelul tuturor celorlalte.

Din kab.tv, ”o nouă viață”, 19.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă cu o persoană atunci când intră în cinematograf și este impresionată de atmosfera sa deosebită? Unde se duc gândurile sale cotidiene și grijile sale?

Răspuns: Este un fapt cunoscut că peștii mari îi mănâncă pe cei mici. Deci, dacă o persoană care privește evenimentele pe scenă, dă dovadă de o mai mare emoție decât toate celelalte emoții ale sale, atunci uită toate grijile sale.

În timpul marii depresii din Statele Unite în timpul anilor 1930, oamenii au cumpărat bilete de cinema în loc de pâine. Filmul a fost mai important decât hrana, pentru că le-a provocat mari emoții. Ei au uitat de sine în timpul filmului și nu au avut nevoie de pâine.

Întrebare: De ce este atât de important pentru o persoană să uite de sine câteva ore?

Răspuns: Asta le dă o satisfacție nelimitată. Pâinea poate să le umple stomacul dar, în timp ce mănâncă, persoana va înghiți fiecare bucată cu lacrimi, cu suferință, deoarece este săracă și nefericită. În acest fel, nu scapă de dificultățile și problemele pe care viața le aduce. Ea se neliniștește pentru familia sa, soțul său, copiii săi și vede cât este de neputincioasă și slabă.

Dar, atunci când merge la cinema și experimentează viața unui rege la un castel, care este atât de îndepărtat de viața sa, este pregătită să plătească pentru această experiență. Ea se identifică cu actorii și se simte ca egala lor. Ea petrece două ore într-o lume magică. Devorat de performanță, publicul încetează să mai existe; el devine un burete care absoarbe tot ceea ce se întâmplă pe scenă.

Întrebare: Dar, unde merge propria sa viață în timpul acestor două ore?

Răspuns: Propria sa viață dispare, și ea simte ca și cum ar exista într-un vis minunat. În realitate, viața noastră actuală este, de asemenea, un vis…Dar, asta este o altă poveste.

Din kab.tv, ”O viață Nouă”, 22.05.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-un mare grup, un grup de zece ajută prietenii, au grijă unul de altul și se susțin reciproc în studiul lor și în diseminare dar, pe de altă parte, asta înlocuiește un pic atitudinea față de grup și creează o anumită formare egoistă în interiorul grupului. Există concurență între grupurile de zece. Cum putem rezolva acest dualism într-un mare grup?

Răspuns: Este o stare foarte bună, dar încă nu am experimentat-o de ajuns, este deci dificil a răspunde la această întrebare. Poate că avem nevoie să ne organizăm într-o manieră nouă și să creăm un alt tip de conexiune între noi.

Este mai ușor să se interacționeze într-un grup mic. Dar, ce putem face într-un grup mare unde, fără îndoială, o sută de oameni se împart în grupuri de zece? Trebuie să existe o conexiune, între ei, de asemenea.

Când asta se întâmplă într-un sistem comun, fiind într-o singură rețea comună, ”Fiecare este, practic, nimic”. Doar cei zece sunt un Minian. Un Minian se traduce din ebraică prin ”a calcula” (de la cuvântul Mune). Cu alte cuvinte, numărătoarea începe cu zece.

În sistemul spiritual, un grup de zece reprezintă o unitate, un nod care conține zece persoane. Dar ele nu sunt un nod, ci un Minian până ce ele se unesc ca un singur om cu o singură inimă. Minian este o unitate simplă, zece regrupați ca unul singur.

Cei zece trebuie să se conecteze unii cu ceilalți ca o ierarhie: mai întâi, zece persoane se conectează ca unul singur și, la nivelul următor, zece grupuri se conectează ca un singur grup, etc.

Asta nu a existat niciodată înainte în lume. Și trebuie să avansăm treptat, pe măsură ce învățăm din experiență. Și am da un exemplu de sus.

Deci, problema rămâne. Vreau ca fiecare să simtă că asta este o problemă deschisă și că noi nu știm ce să facem, pentru că acest lucru este de fapt, un fel de cerere pentru o soluție.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 08.10.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot exista acele stări când suntem atât de integrați în grup, venim la lecții și menținem conexiunea cu prietenii, ca și cum totul ar fi în interiorul nostru și nu ar exista nici o forță externă, Creatorul. Se pune întrebarea, dacă această forță există în exterior sau noi o construim singuri?

Răspuns: Creatorul se joacă cu noi. Vă oferă, precum copiilor mici, ocazia de a vă arăta ce sunteți, faptul de a fi independent, plin de înțelegere, isteț și curajos.

Trebuie să vă opriți la timp. Nu poate exista avansare, doar dacă El vă trage, vă poartă pe aripile Sale, vă trage înainte sau vă împinge din spate.

Nu avem motor! Motorul nu este în noi, și combustibilul vine de la El. Noi nu dispunem de asta! Este făcut intenționat pentru a ni se arăta mai târziu la ce distanță am ajuns.

Trebuie să echilibrăm totul, și să nu ne plângem că nu avem nimic. Nu suntem nimeni și nu avem nimic, adică suntem ca o cârpă în picioare sau o grămadă de mecanisme sparte. Nu, asta trebuie să se găsească la mijloc, undeva între cele două.

În fiecare moment al existenței noastre, trebuie să simțim necesitatea forței superioare: necesitatea de a recunoaște binele și răul, necesitatea de a face diferența între ele, necesitatea unei alegeri corecte pentru direcția mișcării spre înainte.

Așa cum a explicat Baal HaSulam, trebuie să mergem corect înainte, exact în linia de mijloc. Asta înseamnă că, fără o conexiune la nivelul următor, la linia superioară, o categorie superioară, nu sunteți capabili de a face ceva.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Lecția 2, 19.09.2014

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  O parte semnificativă a surselor originale a ieșit la iveală în timpul perioadei “incerte” a distrugerii Templului. Înseamnă că textele care au apărut în acea vreme, au fost foarte elevate, tocmai pentru că au fost scrise între o cădere și ascensiunea viitoare. Este corect?

Răspuns: Desigur! În acel timp, pe muchie de cuțit, a fost scris marele Talmud, dar și extrem de multe cărți, printre care Cartea Zohar.

Cei care au scris aceste cărți știau că oamenii vor cădea într-un întuneric total și se vor ridica din nou, după multe generații. Ei știau că, după un anumit număr de secole, aceste cărți vor ieși iar la suprafață, pentru a-i ajuta pe oameni să implementeze învățătura la următorul nivel, mai înalt, împreună cu întreaga umanitate, cu tot Babilonul.

Mai înainte era interzisă transmiterea în scris a acestei învățături. Totul trebuia trăit, așa încât oamenii lucrau în internalitatea lor. De ce ar fi dorit cineva să consemneze această înțelepciune, dacă totul era deja înscris în analele sufletelor lor? Absolut toată învățătura, fiecare fărâmă, a fost înscrisă în memoria acestui “computer spiritual.” Atunci când oamenii au început să piardă conexiunea cu acest computer, ei au primit permisiunea de a scrie despre această învățătură. Au început să scrie cărți, de aceea avem Talmudul Babilonian, Mișna, Ghemara și Cartea Zohar.

Chiar și azi, după sute și mii de ani, avem încă zeci de volume, deși multe părți din Cartea Zoharului nu au supraviețuit! Vă puteți oare imagina, cât de mult au scris acei oameni?

De fapt, din acest motiv cuvântul “Talmud” a devenit sinonim cu un tratat imens și stufos. Vorbim despre un număr incredibil de mare de texte canonice, asupra cărora nimeni nu este îndrituit să intervină. Chiar dacă unele idei ni se par greșite, ele trebuie să rămână așa cum sunt. Există posibilitatea ca ulterior să ne dăm seama că acestea sunt de fapt corecte. Trebuie să ajungem să cunoaștem ceea ce este scris acolo.

Acesta este motivul pentru care Vechiul Testament, adică Tora, a rămas intact. Indiferent de vechimea lor, toate edițiile acestei cărți sunt identice cu descoperirile arheologice.

Întrebare: Cu alte cuvinte, textele originale poartă un filon originar?

Răspuns: Da, așa este. Chiar și acum continuăm să studiem legile care ne explică modul în care ar trebui să ne relaționăm la aceste texte. Nu putem schimba o iotă! Indiferent ce credem noi despre aceste texte, ne este strict interzis să le schimbăm.

Ne este însă permis să facem adaptări cu referire la textul original. În acest moment am reușit să procesăm, într-o oarecare măsură, Cartea Zohar și să o facem ceva mai accesibilă publicului larg. Altfel, ar fi extrem de dificil, practic imposibil de a înțelege ceea ce este scris în aceste cărți, ele adresându-se unui alt tip de intelect sau percepție.

Întrebare:  În acest caz, rezultă că textele sunt scrise pe muchia dintre lumină și întuneric, la limita dintre lumină și exil. Poartă ele oare fetusul viitoarei nostre ridicări?

Răspuns: Mișna, Talmudul, Șulhan Aruch și multe alte texte au fost scrise și studiate în timpul diferitelor faze ale exilului. Începând cu secolul al cincisprezecelea, o dată cu Ari, cartea principală, care a dobândit cea mai mare popularitate între învățăcei, a fost fără îndoială, Cartea Zohar.

Cele două triburi din grupul lui Abraham au dus cu ele toate aceste cărți, pe parcursul întregului exil și continuă să respecte principiul “iubește-ți vecinul ca pe tine însuți.”

Restul triburilor au dispărut, fără să ia cu cu ele aceste cărți, pentru că erau descendente ale Primului Templu, când scrierea era total interzisă.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că în timpul exilului oamenii erau uniți în jurul acestor scrieri? Au fost ele scrise în scopul atingerii unității?

Răspuns: Da. Sarcina lor a fost aceea de a depozita înțelepciunea pe parcursul istoriei. La sfârșitul coborâririi trebuia revelată Cartea Zohar, ea fiind destinată a ajuta oamenii să iasă din exil.

Din emisiunea  KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/03/14, Part 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→