Întrebare: Povestea lui Iov reproduce esența suferinței umane. Atunci când seria nenorocirilor fatale se abat asupra lui, Creatorul îi spune lui Iov: ”Unde erai tu atunci când am creat pământul?” Ce înseamnă această întrebare?

Răspuns: Simți că ești o ființă umană, că ești mai mare decât tot și că ești, deci, obligat să iei dezvoltarea în mâinile tale pentru a guverna lumea. Iov nu vrea, pur și simplu, să privească alt lucru decât ceea ce posedă. Desigur, continuă deci să sufere.

Întrebare: Se pare că, Creatorul spune lui Iov: Nu înțelegi cum este controlată natura; Cum poți să înțelegi ce ți se întâmplă?” Astfel, ce trebuie o persoană să cunoască: Creatorul, Satana (înclinația rea) sau ambele?

Răspuns: Este același lucru: cele două formează opusul aceleiași forțe ce acționează în lume. Numai forța iubirii acționează în lume, astfel că întreaga natură este conectată, amabilă și armonioasă, cu excepția unei mici zone, care se numește natura umană.

Această forță este lipsă în noi în mod intenționat, pentru ca prin noi, conștient, prin propriile mâini și acțiuni, să o creăm între noi. Apoi, vom fi asemănători (Domeh) Creatorului, similari cu întreaga natură, și ne vom numi Adam (om).

Întrebare: Ce se va întâmpla cu Satana? Va dispărea?

Răspuns: Nu există! Înclinația rea, adică ura, se manifestă în noi datorită lipsei de iubire. Ura nu are existență proprie; este lipsa iubirii, conexiunii, cooperării și garanției reciproce. Dacă noi vom umple acest loc, atunci nu va exista decât bine. Aceasta este ceea ce descrie istoria lui Iov.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, ați avut o serie de prelegeri în Statele Unite. Cine a fost publicul dumneavoastră?

Răspuns: Publicul meu este Babilonul antic, de unde Avraam a dorit să ia toți oamenii și să-i aducă la următorul nivel de existență. Nu împărțim pe nimeni în funcție de culoarea pielii sau a altui motiv; ne adresăm întregii omeniri exact în același mod. La urma urmei, cine sunt evreii? Sunt cei care, în dorința lor de a încerca să găsească sensul vieții, l-au urmat pe Avraam. Există milioane de persoane ca acestea astăzi.

Întrebare: Credeți că poporul evreu a fost ales?

Răspuns: Prin popor evreu, vreau să spun cei care sunt descendenți ai Babilonienilor care l-au urmat pe Avraam, și au creat poporul pe baza legii ”iubește aproapele tău ca pe tine însuți”, adică, cei care sunt conectați unii cu ceilalți, și cei care aspiră astăzi să atingă existența superioară, așa cum discipolii lui Avraam au făcut-o altădată. Și asta nu depinde de culoarea pielii.

Din kab.tv, ”Opinii speciale”, 17.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un cabalist care face o muncă practică?

Răspuns: Un cabalist care face o muncă practică este un om care dezvăluie Creatorul în lumea noastră și vrea să aducă întreaga lume la El. El muncește la schimbarea ego-ului în dăruire, altruism, de la ură la iubire, de la separare între noi la unitate. El realizează gândul Creatorului în lumea noastră, studiază și face.

Un adevărat cabalist este un materialist și nu un mistic. El vede că lumea întreagă există ca un tot sub influența unei forțe și înțelege că, în această lume, totul funcționează sub o lege, o lege de completare, de unitate și integralitate reciprocă, însemnând legea iubirii și, dacă ea nu ne pare astfel, este doar pentru că noi suntem construiți astfel și trebuie să corectăm punctul nostru de vedere incorect. Răul pe care-l vedem în afara noastră este, de fapt, în noi și se traduce prin viziunea noastră deformată asupra lumii exterioare. Dacă eram complet corectat, atunci nu vedeam răul în lume.

Întrebare: Asta înseamnă că un cabalist nu vede nici un rău în lume?

Răspuns: Asta depinde de gradul său, faptul este că ego-ul nostru, care este numit Faraon, este divizat în 125 de grade egoiste, iar cabalistul le corectează în el în porțiuni, în părți, de la gradul cel mai mic la cel mai mare.

Corectând pe fiecare dintre ele, e ca și cum s-ar fi ridicat în gradele scării de realizare, la conexiunea cu forța superioară, în adeziune cu întreaga omenire și în această adeziune simte Creatorul.

A fi un cabalist practic înseamnă a fi un profesor sau un student, acela care realizează lumea superioară, studiază după surse cabalisttice autentice și se consacră în întregime lor, pentru că întregul nivel al lumii spirituale este, de asemenea, realizarea scopului vieții.

Pentru că, atunci când începeți să înțelegeți cu cine aveți de-a face, tot restul în această lume este în mod clar perceput ca rezultat al imaginației umane; sunt eforturi și experiențe neînsemnate în raport cu realizarea eternității, finalizării, a perfecțiunii Creatorului.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 22.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că, în fiecare zi și în fiecare moment, totul reîncepe?

Răspuns: Nu reîncepem niciodată de la aceeași stare pe care am traversat-o. De fiecare dată există un nou subiect, un nou sentiment. Dar, de fiecare dată când plecăm de la zero, uităm ce am avut înainte, ca și cum nu am fi făcut nimic.

Există astfel de stări când nu ne reamintim nimic, ca și cum am fi în ceață, în confuzie, într-o stare pe care nu o înțelegem și cu care nu suntem obișnuți. Simțiți că sunteți pierduți, ca și cum ați fi pierdut drumul vostru și nu ați recunoaște ceea ce se întâmplă în jurul vostru. Totul pare străin și necunoscut.

Este modul în care sunteți trimiși spre o nouă stare, în care trebuie să aduceți o clarificare, o analiză a locului în care vă aflați și ce faceți acolo. Astfel trebuie să începeți fiecare nouă etapă, deoarece ea include cele zece Sfirot complete în dorințe, lumini și situații.

După asta, o persoană se obișnuiește, ca și cum o dischetă în ea a fost schimbată, că un nou program a fost instalat apoi, ea începe să se comporte diferit, să reacționeze diferit, vede lumea sub o altă formă, totul este diferit.

Trebuie să ne obișnuim că trebuie să trecem prin numeroase schimbări. Doar o persoană care nu se dezvoltă nu se schimbă.

Întreaga natură evoluează: chiar și mineral, vegetal și animal și, de asemenea, ființele umane obișnuite, adică întreaga omenire. Dar, cu un cabalist, evoluția este exprimată într-o altă absorbție a realității, într-o împărțire a realității între de ce și ce absorb și resimt. Și asta se produce chiar înainte să începem să urcăm scara spirituală, unde deja o schimbare foarte puternică apare și în calitatea stărilor. Diferența dintre cele două stări adiacente pe scara spirituală este imensă. Pur și simplu sunt dimensiuni diferite.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sanhedrin, 98:1: Rabbi Yochanan spune că, dacă vedeți o generație care este afectată de numeroase probleme ca un fluviu, așteptați-l (Mesia)!

Există o altă stare în plus față de semnele venirii lui Mesia, descrise în acest capitol, de care depinde venirea rapidă a lui Mesia: cu cât există mai mulți oameni care aspiră la Creator, cu atât dezvăluirea Creatorului în această societate va fi mai mare.

Prin urmare, grupul nostru se opune stării negative a omenirii, încercând să aducă fluxul Luminii Superioare asupra noastră și asupra lumii întregi. Pentru moment, nu vedem totuși semnele reale și clare ale consecinței acțiunilor noastre. Trebuie să admitem că, în ciuda tentativelor noastre și poate grație lor, vedem că lumea este într-o stare de declin accelerat.

Întrebare: Putem să spunem că, în omenire, există un sentiment de ”nenorociri prin numeroase probleme, ca un râu?”

Răspuns: Nu cred că suntem afectați de numeroase probleme ca un râu, în raport cu generația care a suferit Holocaustul  poporului evreu și alte probleme, inclusiv al doilea război mondial, când multți oameni au cunoscut un holocaust interior personal. Nu este încă aceeași situație.

Pentru moment, nu suntem maturi în cele două sensuri (pentru mai bine sau mai rău) și nu vedem unde ne poate duce asta. Dar suntem deja la o cotitură când putem decide  ce direcție va urma omenirea, care depinde de centrul nostru spiritual, de starea noastră, de puterile noastre.

În același timp, noi nu suntem nici într-o stare de detașare, incapabili de a face ceva, nici într-o stare de puternică ascensiune, un contra-atac împotriva egoului nostru pentru a elibera Mesia din închisoarea sa.

Ce va face să încline balanța? Egoul nostru sau noi? Asta va trebui să fie rezolvat într-un viitor apropiat.

Din kab.tv, ”Mesia va veni?”, 14.11.2014

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Totul depinde de eforturile depuse de o persoană. Este firesc ca, de fiecare dată, să descoperim o mai mare dorință. De aceea, este nevoie de un efort mai mare, mai multă disperare pentru care nu există nici un răspuns. Din nou, facem eforturi, și din nou revelăm o mai mare dorință.

Deci, din nou și din nou, până ce ajungem la măsura plină de efort și frustrare. În funcție de toate aceste eforturi, ele rămân fără răspuns, realizăm că nimic nu depinde de noi! Totul este în mâinile forței superioare și, dacă ea are milă de noi, vom putea începe să muncim pentru a dărui.

Ne schimbăm și suntem mai conștienți de ceea ce este o adevărată rugăciune, adeziune, și dependență față de forța superioară, în toate etapele acestor eforturi. Motivul pentru care nu există încă răspuns, devine evident: rugăciunea noastră este impură. Ea ascunde o intenție egoistă pentru sine.

Este imposibil să reducem numărul acestor tentative nereușite pentru că fiecare bănuț este adăugat la suma totală. Suntem obligați să trecem prin ele, una câte una, și totul depinde de viteza angajamentului nostru în această cursă, asta depinde dacă noi nu frânăm dacă Lumina este acolo, sau o respingem, sau nu funcționează. În cele din urmă, ajungem la adevărata rugăciune, știind ce cerem, fiind de acord cu această cerere și dorind-o. Ea emană deja din noi, pentru că dorim cu adevărat să atingem dăruirea, fără nimic pentru noi înșine, dorind o astfel de dăruire din toată inima și sufletul nostru.

Credem că nu există stare mai bună decât puterea de a se dedica dăruirii, Creatorului, și noi cerem doar asta. Prin toate aceste acțiuni, cererea noastră se transformă din egoistă în altruistă, atunci ea se schimbă și devine un strigăt corect, care primește un răspuns care vine de sus. Este imposibil să obținem ceva fără nevoie. Întreaga noastră muncă și toate stările pe care le trăim ne sunt esențial destinate pentru ca noi să cerem lucrurile corect, care, înainte, au fost deja pregătite pentru noi.

Din momentul în care o cerem, obținem un răspuns imediat.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 26.11.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Al patrulea semn: o generație înainte de venirea lui Mesia va diminua numărul Înțelepților în Tora și întreg poporul se va stinge gemând și plângând. (”La finalul zilelor. Predicțiile evreilor privind viitorul omenirii”. Capitolul 1: ”Semnele indică răscumpărarea iminentă”)

Începând cu secolul al XX-lea și dincolo de el, timp de mai multe generații, înțelepții, persoanele care ating Creatorul, au început treptat să dispară. Un înțelept nu este cineva care știe multe lucruri, ci este cel care vede starea reală a universului, care este în contact cu Creatorul; el înțelege și simte cum există universul.

Astăzi, astfel de persoane aproape au încetat să existe printre noi. Chiar dacă rămân câțiva dintre ei, ei nu vor să se dezvăluie. Ei au o misiune diferită, pentru a hrăni lumea noastră cu Lumina Superioară, pentru a fi o conductă între lumea spirituală și lumea noastră, unde un pic de Lumină este necesară pentru existența lumii materiale într-o stare de ”așteptare”, gata să fie folosită ca un echipament electronic, care nu este tăiat, ci plasat într-un mod de așteptare.

Întrebare: Deci, este o stare de tensiune înainte de salt?

Răspuns: Nu, această stare este aproape moartă, profund adormită. Dacă în timpul secolelor 16 și 17 a existat o renaștere a Hasidismului, în secolul 18 a venit o pace relativă. În secolul al XIX-lea au existat diferite tendințe revizioniste și, în secolul al XX-lea, omenirea a început completa sa cădere. Astfel, în zilele noastre, lumea este gata să se scufunde în întuneric. Sarcina cabaliștilor este de a scoate lumea din această stare spre următorul nivel.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Tora nu începe cu Avraam sau cu adunarea la Muntele Sinai, ci începe mai degrabă cu Adam, cu creația?

Răspuns: Pentru a ne ajuta să înțelegem că lucrul principal este spargerea sufletului în numeroase bucăți, și astfel Tora este dată în singurul scop de a aduna și de a repune aceste piese împreună de a le lipi împreună și de a descoperi astfel Creatorul în vasul lipit. Dar, dacă aceasta nu începea în acest mod și nu exista spargere, atunci toate celelalte acțiuni ar fi fost, cu siguranță, fără sens.

Prin urmare, Tora începe de la Adam și nu Avraam deoarece Avraam este deja rezultatul spargerii și este deja începutul corectării. Ea nu pornește de la dăruirea Torei, deoarece este deja primirea instrumentului și planului corectării. Tora se termină prin dzevăluirea completă a Creatorului care este în sufletul complet corectat și consolidat în mai multe etape de Adam.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare om va trebui să se teamă de mama și tatăl său (”Onorează pe tatăl tău și mama ta…Tora, Leviticul, 19:3)…

În corecția spirituală, este necesar să folosim corect proprietățile unei mame și a unui tată, recepția și dăruirea, care trebuie să fie echilibrate unele cu altele. Primirea vine de la o mamă, în timp ce dăruirea provine de la un tată, și împreună, ei muncesc asupra sufletului unei persoane. Fiecare din noi trebuie să plaseze și să combine cele două proprietăți interior, pentru ca, atunci când se amestecă, să muncească corect; altfel, fără ele, nu putem să ne conectăm cu cineva.

Proprietățile de primire și dăruire, adică părțile masculin și feminin, muncesc împreună ca o fișă și o priză, unde o parte merge în cealaltă și invers. În conformitate cu o simplă analogie, Lumina apare doar când fișa intră într-o priză electrică. Mai mult, trebuie mereu să muncim astfel: eu trebuie să primesc, altă persoană trebuie să dăruiască, și invers. Asta apare la toată lumea fără excepție.

Întrebare: De ce este scris:”Temeți-vă de mama voastră și temeți-vă de tatăl vostru?”

Răspuns: Pentru a dezvolta o proprietate de primire în scopul de dăruire, trebuie mereu să simțiți dacă aveți ocazia de a o face și dacă o lăsați să dispară.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, Kedoshim, 19:4: ”Nu vă închinați idolilor și nu vă fabricați dumnezei din metal: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”. Un idol este ceva pe care-l obținem a priori, fără nici o dovadă, și care trebuie să fie luat cu credință fără a căuta să îl înțelegem. Asta nu se efectuează la nivelul ființei umane.

O persoană trebuie să atingă nivelurile de dăruire și iubire reciprocă între noi, să le reveleze, să le studieze și să muncească cu ele. Ea trebuie să audă în întregime, să înțeleagă și să resimtă sistemul cu inima și mintea. Doar atunci va putea să spună să nu se închine la idoli, nici să accepte ceva la voia întâmplării.

În ciuda faptului că este o viață foarte dificilă, Creatorul pune în fața noastră astfel de probleme pentru ca să atingem nivelul Adam (om) și să nu rămânem la nivelul animal.

Deci, nu putem să ne permitem să luăm ceva de la sine. Creatorul vrea ca noi să-L studiem: ”Cunoaște Dumnezeul părinților voștri și servește-L”. Adică, cel mai mare punct al ascensiunii noastre, este perceperea și atingerea Creatorului.

Comentariu: Uneori, dorim să ne deconectăm de tot pentru ca să putem amâna.

Răspuns: Este modul în care funcționează egoismul nostru în interiorul nostru. Pe de o parte, ego-ul ne însoțește mereu în timpul dezvoltării corecte. Pe de altă parte, există o nevoie pentru o realizare, o dezvoltare și o absorbție spirituală distinctă, astfel nu se potolește setea sau nu se simte pe sine.

Dăruirea este sursa de apă curată care potolește setea.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→