Întrebare: Noi spunem mereu: ”Nu există nimeni în afară de El” și folosim asta peste tot ca o reclamă. Dacă, de exemplu, cineva m-a rănit sau m-a enervat, reacționez în consecință, dar apoi îmi amintesc: ”Oh, dar asta vine de la Creator. Ei bine, deoarece este de la El, atunci este bine”.

Cum putem ajunge la o astfel de stare când reacționez față de un prieten cu aceeași venerație ca și față de Creator: ”Oh, dar este prietenul meu!”

Răspuns: Este incorect. Nu putem ajunge la Creator și de aceea spuneți: ”Oh, de acord”, asigurându-vă și acceptând tot ceea ce se întâmplă. Asta este automulțumire, cum se spune ”Opium pentru mase”.

În realitate, trebuie să atingem absolutul perfect. Când înțelegeți cu adevărat, simțiți și ajungeți la Creator, acordul vostru cu El va dobândi o forță reală. Până atunci, veți continua să vă consolați cu ”Nu este nimic de făcut. Creatorul este…” Așa cum este scris în polițele de asigurare: ”Lovit de fulger. Nu se putea face nimic. Cine este de vină? Este vorba despre o forță exterioară.”

Întrebare: Poate există o lipsă de analiză aici?

Răspuns: Este vorba despre o lipsă de realizare! Nu este o problemă de gândire, ci a organelor de realizare, a Kelim (vase). O reacție corectă este necesară.

Întâi și înainte de toate, trebuie să cerem ca ceea ce se întâmplă să devină clar. Cereți și nu fiți pur și simplu de acord deoarece, grație acestui lucru, explicați tot ceea ce El face cu voi. El vrea să vă provoace la un sentiment serios reciproc, o clarificare, dar preventiv, sunteți de acord: ”Nu, nu, nu este nevoie de acest lucru; totul este bine”.

Cereți explicații Creatorului!

Din Congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 6, 21.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem construi corect dorința de ”a primi pentru a dărui”?

Răspuns: A primi pentru a dărui este un lucru incredibil de dificil și nu este cazul să ne gândim la asta pentru moment. Prima noastră sarcină este de a ne ridica deasupra ego-ului. Și trebuie să folosim ego-ul nostru și beneficiul ”pentru a dărui”, asta este o ”sarcină dificilă”.

Comentariu: Dar, a părăsi propria sa natură nu este mai puțin decât o ”sarcină dificilă”.

Răspuns: Nu, este mult mai ușor. Totul începe cu o persoană care se anulează în fața grupului. Creșterea și acumularea importanței obiectivului, nivelul numit Lo Lishma (nu pentru numele Său) vine atunci când este încă în ego dar treptat, ea progresează de aici.

A părăsi ego-ul este numit Machsom (barieră), o limită condiționată între două lumi, fizică și spirituală. În plus, o persoană începe să urce la nivelul ”dăruire pentru dăruire”, să ajungă la nivelul cinci maxim și doar mai târziu, nivelul ”primire în vederea dăruirii”.

Întrebare: Și, dacă nu am dorința de a fi integrat în ceilalți, ce se întâmplă atunci?

Răspuns: Nimeni nu are această dorință. Dar necesitatea îl obligă. Dacă doriți să atingeți scopul vieții trebuie să treceți prin toate astea și dacă nu, veți avea nevoie să prin asta împotriva voinței. La început, nu doriți să munciți împotriva ego-ului, sunteți o persoană în perfectă stare de sănătate. Dar importanța scopului vă obligă să începeți să munciți împotriva lui.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 5, 21.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul atelierelor am atins o astfel de legătură în grupul de zece încât apare o întrebare. Ce putem face? Ce putem adăuga?

Răspuns: Cred că este imposibil să fim mai aproape din propria voință. Am cunoscut limita apropierii pe cont propriu și acum avem nevoie să atragem Creatorul în asta.

Am trecut printr-o etapă de sentiment și am înțeles ce înseamnă să fii un întreg într-o anumită măsură, și acum avem nevoie să învățăm ce este forța superioară, să încercăm să simțim, să intrăm și să ne topim în întregul zece astfel ca el să domnească peste noi. Când ne scufundăm complet acolo, vom găsi legătura dintre noi.

Întrebare: Ce înseamnă să atragem forța superioară? Este ea în gânduri sau în acțiuni?

Răspuns: În mod colectiv, trebuie să ne imaginăm ca existând în proprietatea de dăruire completă, care ne conduce, ne învăluie și ne guvernează. Apropiindu-mă de prietenul meu și dorind să mă includ în el, mă pregătesc pentru Creator să vină la mine. Asta trebuie să fie clar în sentiment, nu în acțiune.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 21.09.2014, Lecția 5

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când încercăm să măsurăm dorința unui prieten prin noi înșine, să intrăm în el, o forță de opoziție începe să funcționeze în interiorul nostru. De unde vine a doua forță de echilibrare care ne va ajuta să ”intrăm în prieten”? Ce ne lipsește?

Răspuns: O forță străină externă este necesară pentru a lovi ego-ul nostru. Vedem că nu suntem consolidați în inimile noastre. Este imposibil să răzuim membrana inimii. Acest sac plin de sânge fierbe și bate în noi, măsurând în fiecare secundă a vieții care ne rămâne și nu putem face nimic cu asta. Ceea ce se cere este o forță exterioară care va uni inimile noastre.

Este posibil să o avem prin intenția corectă, studiind sursele reale cabalistice ale Baal HaSulam și Rabash. Deci, constant trebuie să încercăm, să încercăm, și să încercăm să o facem. Nu este altă cale.

Voi trebuie să încercați împreună să anulați zidul de fier care există între voi. Simțiți cât separă inimile voastre. Deci, încercați să-l străpungeți!

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Așa cum este scris: ”Nu este nimeni în afară de El”. Întreaga noastră muncă este concentrată pe acest lucru. În fiecare din acțiunile mele, senzațiile mele, dorințele mele, gândurile mele, eu vreau să-L revelez, pe El care îmi trimite toate astea.

El este organizatorul, Cel care acționează autentic. De fapt, orice aș face El o face prin mine, și trebuie să descopăr cum muncește El în interiorul meu, cum forța superioară, Creatorul, acționează ca un ”derivat” în ființa creată.

Ajungând la asta, ating adeziunea. Prin experiența acțiunii, sunt de acord cu ceea ce Creatorul face prin mine și apoi devin un întreg cu El.

Pe drumul adeziunii, trec prin multă rezistență, sunt trimis în ascundere și în diferite forme. Asta îmi permite, în cele mai mici detalii, să mă aduc în conformitate cu Creatorul, să fuzionez cu El, să ader la un punct în care nu simt nici chiar pe Cel care produce gândurile mele, acțiunile mele, dorințele mele, ci eu, eu însumi, ca și cum eram înainte de creația Sa; toate astea pentru că sunt în adeziune cu Creatorul și că Îl cunosc.

Din kab.tv, ”Viață nouă”, 05.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Un ciudat sentiment de mândrie pentru grupul de zece apare în mine. Înainte, credeam că eram mai bine ca oricine. Și acum, ceva apare în mine, care mi-a permis să simt acest grup de zece. Asta m-a uimit. Ce este?

Răspuns: Vom începe să simțim că grupul de zece este ca un corp în care simțim cu adevărat lumea superioară, în special o nouă viață apare, noi caracteristici și conexiuni care vor fi numite lumea Infinitului.

 Totul este latent în grupul de zece, în structura sa, în mijlocul caracteristicilor revelate. Nu avem nevoie să alergăm într-un loc, nici să căutăm ceva, undeva. Totul este în el! În el există bine și rău, noi și Creatorul. În el vom descoperi lumea întreagă, prin el putem să vedem în mod corect lumea. Totul este în grupul de zece.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, 20.09.2014, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să muncim în mod corect cu dorințele străine deoarece, cu cât avansăm mai mult, cu aât mai mult sunt descoperite?

Ce este de preferat să facem: să interzic punctele mele slabe pentru a nu cădea în satisfacții egoiste sau să calmez ”fiara” mea, atunci când îmi spune: ”dă-mi asta”, crezând că fac asta pentru a mă apropia de spiritualitate?

Răspuns: Niciodată nu puteți calma fiara voastră! Nu o puteți satisface sub nici o formă! Indiferent câtă libertate îi dați, indiferent cât o umpleți cu tot soiul de plăceri, ea nu se va calma. Pe de altă parte, să o limitați nu vă ajută.

Hrăniți-o și ea se va dori să se dubleze. Limitați-o și va dori mereu de două ori mai mult. Vi se va părea că puteţi găsi posibilități inepuizabile de plăcere.

Cum este posibil să depășim asta? Nu trebuie să vă implicați în fiara voastră. Nu o hrăniți și nu o domoliți. În schimb, concentrați-vă asupra sufletului vostru. Închideți ochii ca și cum fiara nu ar exista, și implicați-vă în munca spirituală. Alăturați-vă unui grup pentru a prelua sarcinile și responsabilitățile și îndepliniți-le fără a devia spre fiară, pentru că joaca cu ego-ul nu duce la nimic bun.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să fii Moise cu privire la prietenii din grupul de zece?

Răspuns: Moise (Moshe în ebraică) este singurul punct comun al întregului zece. Colectați punctele voastre împreună și le simțiți ca un singur punct. Acesta este Moise al vostru care vă scoate în afara egoismului. Conceptul de Moshiach, care este cel care trage, care înlătură, vine din verbul ”Lishmoh”, a trage, a scoate.

Întrebare: Dacă unul dintre prieteni este într-o cădere, asta înseamnă că ceilalți sunt Moise pentru el?

Răspuns: Ei îl trag, da. Dar această acțiune nu se numește Moise.

Moise este exact suma tuturor aspirațiilor punctelor din inimă ce năzuiesc să ajungă la Creator. Cu alte cuvinte, de aici năzuiesc la proprietatea de dăruire și iubire care va începe să se dezvolte din interiorul acestui punct.

Dar, este doar un punct și doar în măsura în care începeți să atașați egoismul la voi, ca AHP și Galgalta ve Eynaim, veți începe să creșteți.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 3, 20.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați vorbit despre o conexiune reciprocă între grupurile de zece și fiecare dintre noi. Care este această conexiune?

Răspuns: O conexiune este atunci când mă gândesc la tine și tu te gândești la mine. Eu îți umplu dorințele tale și tu le umpli pe ale mele pentru că fiecare nu poate să-și satisfacă propriile sale dorințe. În lumea spirituală ne putem hrăni unul pe celălalt, dar fiecare nu se poate hrăni singur.

Este exact același lucru cu iubirea. Trebuie să existe o cooperare reciprocă, un parteneriat, o conexiune reciprocă, un sentiment comun, și modul în care produceți bucurie și plăcere celorlalți.

Un sentiment de reciprocitate și conexiune apare doar atunci când cunoașteți nevoile celorlalți și le împliniți. El cunoaște nevoile tale și le umple și, atunci când fiecare dintre voi are plăcere dăruind celuilalt, atunci acest sentiment comun se numește ”iubire”.

Desigur, nu este nici o șansă de a găsi asta în lumea noastră dar, în lumea spirituală, totul există numai în această formă.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un sentiment de foarte puternică unitate în grupul nostru ”de zece” dar, în același timp, există o senzație comună ca și cum inima ar fi acoperită cu o crustă, și nimic nu o poate mișca. Ce facem cu asta?

Răspuns: Îmbrățișați această stare ca și cum îmbrățișați bățul care ne lovește.

De fapt, este o minunată dezvăluire, dar o persoană o percepe ca o stare dezagreabilă deoarece, cu ea, cădeți într-o disperare surdă și tăcută. În plus, conceptul de Creator este oarecum neclar. Se pare că auziți ce se spune despre El, dar nu simțiți nimic. În prezent, este o anumită noțiune abstractă pentru voi, dar nu proprietăți și forțe. Nu puteți să-L atașati la nimic pentru că Faraon (ego) umple inima voastră comună.

Totuși, există un mic punct de la care determinați că sunteți sub influența Faraonului și este vorba, de fapt, de starea de disperare din care, aparent, nu este cale de a ieși. Este mai bine să uităm, să ștergem totul, să apăsăm un anumit buton în interiorul nostru și să găsim un ținut îndepărtat, foarte îndepărtat.

Astfel de stări vor continua să vă influențeze din nou și din nou. Asta continuă dincolo de exodul din Egipt pentru că trebuie să atașați toate aceste dorințe egoiste la voi timp de patruzeci de ani de rătăcire în deșert și ascensiunea spre Bina, cucerind țara lui Israel, care este munca cu vasele (Kelim) de primire. Veți avea mereu astfel de coborâri și, de fiecare dată, vor fi tot mai profunde.

Ce putem face? În acest caz, vom începe imediat să citim sursele noastre. Dacă este posibil, ar trebui imediat să ne îndreptăm spre grup. Este lucrul cel mai eficient posibil. Ne putem angaja în orice formă de diseminare, dar cel mai bun dintre toate este contactul fizic.

Dacă ești singur și nu există alte opțiuni, încearcă să asculți ceva sau să citești, dar sa o faci în mod foarte clar și intens. Nu avem nevoie să tulburăm egoismul nostru.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a doua zi”, Lecția 3, 20.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→