Întrebare: Cum putem ieși din adâncimea egoismului nostru care se agață de gâtul nostru ca o greutate și dezvoltă teama?

Răspuns: Există multe gânduri diferite. Sunt aici pentru că toți prietenii mei mă scot din egoismul meu. Sunt aici pentru a ajuta prietenii să iasă din egoismul lor. Sunt aici pentru a face o acțiune corectă în ochii Creatorului sau a atinge un nivel în care Creatorul mă influențează prin grup.

Întrebarea este care din aceste gânduri sunt cele mai eficiente?

Răspunsul este foarte simplu. Gândul cel mai eficient este atunci când dorești în permanență pentru toți prietenii tăi, cel puțin în grupul de zece, fără a aminti prietenii din întreaga lume, să atingă lumea spirituală.

Și ești aici pentru a te exercita și astfel, să ajuți pe ceilalți. Să facem să fie sacrificiul de sine pentru că, în principiu, este proprietatea de dăruire. Vrei să te realizezi – să te dăruiești celorlalți.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014, Lecția de pregătire 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Am prieteni a căror influență o simt, am o conexiune cu ei. Și, dacă vreau să includ pe toată lumea în mine, am nevoie de ajutor. Nu înțeleg de unde va veni; Ce trebuie să cer?

Răspuns: În unitatea noastră, există cu adevărat o forță care ne unește și ne ține împreună dar, în același timp, nu o simțim. Sunt uniunea și forța conexiunii pe care dorim să le simțim între noi.

Întrebare: Cum este posibil să ne agățăm de acest punct și să nu-i dăm drumul?

Răspuns: Puteți fugi de orice, cu excepția a ceea ce corpul vostru dorește la un moment dat. El vrea să mănânce, să doarmă, să se odihnească și să se distreze.

Asta înseamnă că, oricum, acționați mereu împotriva corpului vostru. Pentru asta, există un mediu care vă obligă să aspirați la spiritualitate. Nu este nimic de făcut! Dar, dacă înțelegeți obiectivul, o să ajungeţi să îl doriţi.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014, Lecția pregătitoare 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare viitor congres devine următorul nivel după congresul precedent. Dar, congresul de la Sankt Petersburg a fost unic.

Oamenii vin şi se adună aici, sunt cei care s-au pregătit intens în timpul verii: este grupul de la Soci. Tot restul li s-au alăturat, toţi cei care studiază cu noi. În general, cei mai buni reprezentanţi ai tuturor grupurilor se întâlnesc aici.

Deci, gândindu-ne la munca ce a fost făcută, sper ca să putem să ne regrupăm şi să realizăm o astfel de stare, încât conexiunea noastră să fie egală primei faze a Luminii şi, de aici, o descoperim în noi. În esenţă, nu există Lumină. Ceea ce numim Lumină este o caracteristică reciprocă de dăruire şi de iubire pe care o descoperim între noi la primul nivel cel mai minim.

Baal HaSulam foloseşte exemplul curentului electric. Nu ştim ce este, dar vedem manifestarea sa în căldura firului unei lămpi, unde funcţionează anumite sisteme, activitatea aparatelor, motoarelor şi aşa mai departe. Asta înseamnă că vorbim mereu de rezultat, de descoperirea unei forţe care munceşte, dar pe care nu o înţelegem.

Este acelaşi lucru aici. Atunci când ne dorim mult să descoperim forţa unică a naturii, atunci ea este descoperită. Ea există, dar este intangibilă pentru noi. Şi, pentru a o simţi, trebuie să-i permitem să acţioneze undeva, să fie descoperită în ceva. Este exact ca un curent electric; cât timp nu se aplică la ceva, nu ştim dacă există sau nu.

În conformitate cu acelaşi principiu, munca se face cu energia generală cea mai mare, care cuprinde în ea toate celelalte tipuri de energie pe care le numim “Lumină”. Trebuie să facem din noi un dispozitiv care dezvăluie această Lumină care o face să se mişte şi devenim un Kli, un mijloc, un mecanism, un loc în care Lumina se va descoperi.

Pentru a face asta, trebuie să ne conectăm între noi, să ne adaptăm în permanenţă la caracteristica Luminii. Din momentul în care starea noastră, eforturile noastre, unitatea dintre noi, atinge o asemănare minimă cu Lumina, va începe atunci să fie descoperită.

Din congresul de la Sankt Petersburg, Lecţia de pregătire 2, 18.09.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, constant, am impresia că este timp și că este posibil să aștept până mâine? De ce nu mă arunc în studiu și diseminare, ci găsesc noi scuze cu care mă înșel atât pe mine, cât și pe ceilalți?

Răspuns: Este așa pentru că aveți nevoie să vă corectați, în special datorită acestor ”de ce”. Creatorul ne trimite aceste întrebări și aceste exerciții, așa cum o facem cu un copil mic la școală. Trebuie să înțelegem că ele sunt necesare pentru dezvoltarea noastră, și trebuie să răspundem corect la ele.

În general, la finalul fiecărui caiet de teme există răspunsurile la întrebări. Totuși, pentru noi, la fiecare întrebare este dat un răspuns general, care cuprinde în sine un număr infinit de termeni: ”Nu există nimeni în afară de El”.

Într-un grup, trebuie să existe o senzație că suntem mereu într-un nor condus de Creator și trebuie să trăim în același coș comun în interiorul acestui nor, mergând spre conștientizare deplină și direcție și, în același timp, anulându-ne, nu noi, ci ego-ul nostru.

Asta înseamnă că trebuie să conduc, să influențez, să înțeleg și să muncesc nu în interiorul ego-ului meu ci, mai degrabă, într-o stare pe care trebuie să o dobândesc acum, să o dețin și să o controlez. Este o stare absolut nouă, și trebuie să intru în ea.

Un nor în care este necesar să dizolv ego-ul meu și în care trebuie să încep să mă simt la fel de activ, cu înțelegere, învăluind pe fiecare dintre noi. Asta este numită ”munca în grup”.

Acest sentiment comun trebuie să ne mențină în interiorul lui și trebuie să-l hrănim, să-l dezvoltăm și să avem grijă de el. Asta, cel puțin parțial, este echivalent cu susținerea prietenilor. Grupul există pe această platformă.

Din congresul de la Toronto, ”Prima zi”, Masa, 04.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot învăța să descopăr Creatorul prin plăceri fizice?

Răspuns: Asta depinde de ceea ce se înțelege prin plăceri fizice: plăcerea pentru sine sau plăcerile îmbrăcate în acțiunile fizice ale lumii noastre.

Dacă plăcerea este îmbrăcată într-o acțiune fizică a acestei lumi, este posibil de a descoperi Creatorul în ea, dar dacă este destinată pentru sine, atunci este imposibil. Fiecare acțiune ”pentru sine” este numită fizică și „din  sine” este numită spirituală.

Atunci când ne conectăm între noi pentru a completa adeziunea, resimțim atunci cu adevărat, în esență, această stare în care Creatorul se descoperă. Dar este numai cu singura condiție ca noi să folosim asta pentru unificarea noastră deasupra aspirațiilor și dorințelor personale.

Lumina face tot restul, nu trebuie să fii implicat în asta în mod special; acest lucru doar încurcă omul.

Trebuie să se studiaţi articolele lui Rabash și Baal HaSulam care sunt intercalate cu un pic de informație privind condițiile pentru munca spirituală și să încercați să nu le părăsiți. Ele trebuie să devină condițiile fundamentale pe care trebuie să le menținem tot timpul, iar atunci când vă aplecați asupra lor, să faceți o auto-examinare în raport cu ele.

Astfel, Lumina va crea caracteristicile corespunzătoare în voi și veți începe să simțiți că întreaga lume fizică nu este, în esență, fizică, ci doar pare în acest mod. De fapt, este modul în care forțele spirituale ne descriu senzațiile noastre.  Atunci când forța unică a naturii începe să fie descoperită, grație acestui lucru, vom începe în cele din urmă să înțelegem secretele și caracteristicile percepției noastre.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, Lecția 6, 14.07.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un grup în sine este o singură entitate și toată lumea primește numai ceea ce există în întregul grup, nimeni nu se simte ca o unitate unică.

Într-un grup, nu este necesar să existe diferențe între bărbați și femei, între studenți vechi și nou-veniți, divergențe de opinie, neînțelegeri sau distorsiuni.

Conceptul de ”persoană” ruptă de ceilalți nu există, deoarece unul este mâna, al doilea este piciorul, al treilea este corpul și așa mai departe. Întreaga lume constituie un tot, un corp care se găsește în cooperarea reciprocă absolută, în acord absolut între toți membrii săi.

Acesta trebuie să fie principalul lucru pentru toată lumea și ar trebui să nu avem plângeri împotriva nimănui cu privire la acest subiect. Mi-a fost dată ocazia de a participa la un grup, a mă dizolva în el și nimeni nu-mi ia asta, deoarece Creatorul este cel care mi l-a dat. El m-a adus aici, mi-a dat prieteni ca reprezentanți ai Săi, prin care trebuie să muncesc la uniunea mea cu El. Eu mă aflu în asta.

Lucrul principal este că, în fiecare moment, pot să mă topesc tot mai mult în grup, să ”mă pierd” în el, pentru ca el să conducă toate gândurile mele, sentimentele și dorințele, determină întregul meu comportament, atitudinea mea. În momentul în care ating această stare, încep imediat să simt următorul nivel spiritual, pentru că el se face simțit în unitatea noastră. Dacă îl realizez, mă topesc în fiecare dintre ei, atunci trec la nivelul următor.

Din congresul de la Soci, ”a doua zi”, 14.07.2014, Lecția 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În studiul celor zece Sfirot este explicat de unde vine Shevira (spargere) dorinței colective și corectarea sa, adică uniunea și conexiunea, de ce ele sunt astfel, chiar dacă, în principiu, aceste legi sunt foarte logice și, în general, le înțelegem cu natura noastră fizică. Trebuie să încercăm să le realizăm în atelierele noastre cufundându-ne și fiind incluși unul în altul, și fiind de acord cu ce spune un prieten. A fi de acord înseamnă a avansa cu ceea ce spune el. Navighez pe lungimea sa de undă și gândesc ca el. Nu caut să justific sau să judec cuvintele lui, nu!

Sunt cu el în dorințele și gândurile sale. El spune o frază și eu sunt în această frază, ca și cum ar fi a mea. Este atât de important să încerc să ghicesc gândul lui și dorința lui astfel încât, dacă ar trebui să se oprească, aș putea continua și spune exact ceea ce el ar fi spus. Și este astfel cu fiecare dintre noi.

Ne simțim ca fiind complet egali, nici mai mult nici mai puțin ca ceilalți. Deoarece numai cei care sunt egali se conectează unii cu ceilalți și se găsesc în comunicare reciprocă. De aici, acesta este modul în care ne orientăm.

Încercăm să ne ajutăm până în punctul în care, de la începutul atelierului până la final, mă supraveghez în fiecare moment pentru ca fiecare din gândurile mele și fiecare din dorințele mele să nu fie în contradicție cu discuția, astfel ca ele să nu fie inutile sau străine pentru cea la care participăm acum. Este esențial să încercăm să ne detașăm de întreaga lume, cât mai mult posibil, să ne amestecăm doar între noi, să discutăm despre ceea ce se întâmplă între noi și despre ceea ce putem adăuga pentru a invita dezvăluirea Luminii Superioare asupra noastră.

Din momentul în care văd că cineva nu este angajat în subiect, este deconectat, se abate de la direcție (poate că există probleme personale), fac eforturi pentru a-l ajuta să revină la fluxul nostru. Fiecare persoană care se îndepărtează de la lungimea de undă comună devine o perturbare pentru toată lumea. Asta afectează atât femeile, cât și bărbații.

Cineva care se abate de la cadrul atelierului într-un anumit mod și care este în exteriorul dorințelor și gândurilor noastre deranjează pe toată lumea. Dar, se deranjează mai mult pe sine. Pentru că este într-un sistem unificat și creează o perturbare în el; el este un organ care nu funcționează corect și atrage asupra lui o influență negativă a întregului sistem. Deci, trebuie să încercăm să fim componente pozitive pentru singurul Kli al sufletului colectiv.

Din congresul de la Sankt Petersburg, Lecția pregătitoare 2, 18.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă în timpul unui atelier încercăm să ajungem la o stare comună și brusc, un întârziat ni se alătură, ne simțim imediat dezechilibrați.

Răspuns: Nu ar trebui să existe nici un dezechilibru! Trebuie imediat să ”înghițim” prietenul care a venit. Să presupunem că avem nouă persoane și brusc, el este a zecea, dar nu ne deranjează, pentru că muncim asupra lui atât de mult cu intenția noastră, dorința noastră, că simte imediat cadrul pe care i-l dăm și este inclus la noi.

Altfel, într-un cerc, indiferent ce a spus sau unde a mers, trebuie să simtă cadrul grupului, și apoi ocupă locul său.

Dar, pentru ca noi să nu ieșim din această stare, în mod specific trebuie să ne menținem în ea. Grație dorinței noastre, eforturilor noastre, exemplului nostru constant, inclusiv eforturile externe, avem nevoie să facem ca alte persoane să simtă că există astfel într-un cadru ideologic în care nu pot să-și permită să vorbească despre ceva exterior.

Această presiune totală asupra fiecăruia dintre noi trebuie să fie foarte puternică.

Din pregătirea Lecției nr. 1 de la Congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

A ridica o rugăciune spre Creator înseamnă a ridica cele mai bune, cele mai intense și vii dorințe și aspirații, îndreptate în sus, așa cum ne ridicăm mâinile noastre în sus.

În acest caz, noi le conectăm astfel încât toată lumea se regăsește absorbit în celălalt, se simte doar în interiorul celorlalți și, în această stare, alege lucrul cel mai profund și cel mai important.

 O rugăciune înseamnă unica noastră dorință plecând de la care celelalte dorințe sunt descoperite. Ne străduim să unim dorința de a dezvălui forța unită care guvernează întreg universul în întreaga natură: forțele de armonie, de echilibru și interconexiune.

Dorim aceeași stare pentru noi înșine, grup, țară, lume și întreaga omenire. Este intenția noastră și efortul nostru. Intenția constantă este rugăciunea nevoii pe care dorim, eventual, să o primim.

În viitor, vom transforma asta în etapele viitoare. Vom vedea cum dorințele noastre unite se realizează în dorința în sine. De obicei, atunci când o persoană caută un scop, ea crede că dorește să-l realizeze dar, în cazul nostru, se pare că fiind în intenție, descoperim brusc că scopul și nimic altceva nu este necesar.

Această aspirație crează condiția cu care superiorul se umple. Asta este ceea ce se întâmplă în noi și în interiorul nostru.

Pentru a deveni mai concentrați unii cu ceilalți, ne vom întoarce la această cerere și vom dori puternic să o formulăm mai profund și mai clar. Asta se formează în noi în acest mod.

Această aspirație constantă în sine este scopul. La început, credem că este doar o condiție pentru a realiza ceva, și apoi vom vedea că în sine, este scopul.

Din Lecția de pregătire nr. 1 de la Congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, cu privire la evoluțiile recente în Israel, comunitatea evreiască americană se divide în două părți? De ce oamenii și organizațiile de evrei cele mai influente iau o atitudine anti-israeliană activă?

Răspuns: Același lucru s-a întâmplat în Germania nazistă. Evreii care trăiau în alte țări încercau să se ascundă în spatele politicii presupus anti-israeliană, anti-sionistă. A fost mereu așa.

Dar asta nu-i va ajuta, deoarece atitudinea nu chiar față de Israel, dar numai față de evrei provine de la antisemitism și nu de la sentimentele anti-israeliene, nu pentru că cineva este ”pentru” sau ”contra” arabilor, asta nu are importanță. Evreii vor fi mereu de vină, nimic nu ne va ajuta, doar a ne arăta și a da lumii metoda corectă de existență pe care o așteaptă.

Întrebare: De ce, ceea ce este permis tuturor țărilor din lume, nu este permis pentru Israel?

Răspuns: Evident!  Conform statisticilor, în ultimii ani, aproape patruzeci de milioane de oameni au fost uciși în Afganistan, Iran, Siria, Libia și Liban. Dar nimeni nu vorbește de asta sau nu acordă atenție.

Nu este vorba despre cine luptă împotriva cui, ci faptul că evreii care ar trebui să aducă Lumină lumii nu o fac. Antisemiții spun: ” Voi sunteți cauza tuturor suferințelor din lume”. Astfel, nu sunt arabii, deoarece acest lucru a fost evocat înainte de crearea Israel, înainte de război. De fapt, acest sentiment este în interiorul unei persoane care resimte că depinde de națiunea noastră.

Trebuie să o înțelegem. Cabala vorbește despre asta în mod serios, deschis, pentru că într-un timp foarte scurt, putem schimba complet atitudinea lumii față de noi. Nu avem altă soluție.

Din interviu în Statele Unite, 06.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→