Rabash, ”Ce este Binecuvântarea, un miracol mi s-a întâmplat în acest loc în Muncă”. Și în același timp, el spune: ”Amintiți-vă că erați robi în Egipt”. Asta înseamnă că sclavia este un lucru rău și totuşi cineva vrea încă să rămână sclav, deoarece sclavul a spus: ”Îmi iubesc stăpânul”.

Totuși, problema exilului este conform măsurii suferinței și durerii pe care le simțim în exil. În această măsură, putem simți bucuria la răscumpărarea sa. Suferințele pe care le simțim reprezintă un vas care poate primi Lumina dacă este eliberat de suferințe.

Suferințele pe care le simțim ar trebui să fie suferința de a fi în exil, de a fi incapabil să efectuăm adevăratele acte de dăruire. Este ceea ce numim exil și sclavie.

Totuși, dacă o persoană nu suferă, este posibil ca ea să fie un egiptean sau chiar un ministru de Faraon. Sclavia trebuie să fie împotriva voinței cuiva. Fără îndoială, ea va dori să fie un sclav până ce atinge o stare când va dori să scape de robie, cu toate puterile și prin toate mijloacele de care dispune.

Trebuie să ne imaginăm ce înseamnă exilul și sclavia; cum, prin ele, accept natura mea ca o dominație străină care este în mine. Faraon mă pătrunde ca o bacterie sau un șarpe. El mă umple, nu mă lasă să mă mișc sau să respir liber. Dacă fac ceva, înghite roadele muncii mele transformând astfel totul în avantajul său.

Dacă nu fac distincție între el și mine, fac totul pentru el fără plată sau recunoștință. Cred că vreau să mă umplu pe mine și nu Faraonul, pentru că mă identific cu el. Este ceea ce numim nivelul animal.

Dacă încep să muncesc conștient pentru Faraon, este deja un real păcat. Este o Klipa (coajă). Dacă încep să îl urăsc și să mă opun dominației sale, este munca în exil. Astfel, sosesc cei șapte ani de foamete, în care văd că nu pot face nimic și totul se întâmplă ca și cum era de dragul Faraonului. Totuși, nu doresc asta și nu o accept!

Astfel, lupta noastră se declanșează până ce ajunge la sfârșitul său.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 01.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În spiritualitate nu există litere, nu există simbol prin care să o putem înțelege. Spiritualitatea este înțeleasă doar prin vasele pe care le construim progresiv în noi. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea 14: ”Toată multiplicarea în spiritualitate se bazează pe literele care sunt desenate în materialitatea acestei lumi…” adică, stările prin care trece o persoană, așa cum este scris (Isaia 45:7) ”…și creează întunericul”.

Nu suntem pregătiți să înțelegem Lumina, noi o percepem în funcție de absența sa, conform literelor negre pe fond alb. Într-o astfel de formă vom atinge cunoașterea Luminii, din întuneric, probleme, din absența Luminii.

O persoană nu are vase pentru a descoperi Creatorul, pentru a descoperi caracteristica dăruirii. Ea nu știe, nu înțelege, nu simte asta. Acest lucru este dincolo de ea. Noi explicăm dăruirea, ca și cum învățăm un câine să fie o persoană: să înțeleagă, să simtă, să ia decizii ca o persoană. Este, pur și simplu, imposibil.

Întreaga lume se naște la nivel de bestie, așa cum este spus (Iov, 11:12): ”…dintr-un măgar sălbativ, un om se va naște”. Și numai Lumina pe care o chemăm construiește nivelul Adam (om) în noi. Astfel, avem nevoie de tot soiul de ”litere” care sunt construite în noi din întuneric. Un fel de iluminare, un fel de mică dezvăluire ne atinge și brusc, tot felul de lipsuri și probleme se dezvăluie. Deci, peste acest contrast, al unui lucru opus altuia, aflăm despre diferite stări, până ce ele sunt toate conectate în senzații și discernăminte spirituale.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 02.04.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Exilul diferă de răscumpărare deoarece îi lipsește litera ”Aleph” adică, Creatorul este revelat în momentul răscumpărării. Astfel, pregătim lipsa noastră pentru El.

Trebuie să-mi imaginez conexiunea mea la Creator, chiar și atunci când sunt în exil. Este ca un vid, o lipsă care mai târziu va fi împlinită cu ceva. Totuși, această lipsă are deja forma răscumpărării viitoare. Începe să ia forma corectă. În conformitate cu aceasta, încep să înțeleg ce trebuie să fie exilul și ce aștept de la el.

Nu este răscumpărarea din bucatele din carne de vită, ceapă și usturoi. Deci, ce este mai exact răscumpărarea? Poate că eu sufăr și simt exilul la nivel vegetal, animal, dar nu la nivelul uman, Adam, care este asemenea (Domeh) Creatorului.

Întreaga diferență dintre exil și răscumpărare este prezența Creatorului. La finalul exilului, trebuie să-mi imaginez care este singurul lucru care-mi lipsește. Se pare că am deja impresia că știu ce trebuie revelat.

Trebuie să fiu pregătit pentru asta, să aștept, ca și cum aș putea deja să gust ce ar trebui să-mi aducă răscumpărarea, această eliberare, independența de îngerul morții. Ce simbolizează viața și moartea pentru mine? Viața este răscumpărarea și sclavia este moartea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 01.04.2014, Shamati 190

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o acceptare unde oamenii apreciază investiția noastră în ceilalți, ajutorul nostru față de cineva și de a fi iubit pentru asta. Este posibl să utilizezi asta ca o tehnică în familie, astfel încât copiii să investească mai mult în familie, în mamă și tată, ca ei să-i aprecieze mai mult, sau asta nu merge cu adolescenții?

Răspuns: Asta nu funcționează, deoarece oamenii ar trebui să fie orientați spre avansare în viața lor, spre viitoarea familie, copiii care vor veni, și nu spre părinții lor. Nu blocați copiii, nu-i trageți înapoi; altfel, ei nu se vor dezvolta.

Oameni ca aceștia, în general, sunt atât de absorbiți în părinții lor, încât nu-și vor trăi viața fără mama lor și cât timp ea este în viață, copilul va trăi cu ea. Ei pot avea deja cincizeci de ani și pot trăi cu mama lor.

Nu puteți face asta. Este un foarte mare ego. Dimpotrivă, trebuie să educați și să dezvoltați autonomia copiilor.

Din ”Conversație cu Michael Laitman”, kab.tv, 11.12.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 179, ”Trei linii”: Prima line este considerată dreapta, considerată ca VAK fără Rosch (cap), considerată ”credință”.

A doua linie este considerată ca stânga, cunoaștere. Și astfel, ele sunt în conflict, deoarece credința contrazice cunoașterea și cunoașterea contrazice credința.

Apoi, există discernământul de linie mediană, considerat ca VAK de GAR sau Hochma și Hassadim sau liniile dreapta și stânga integrate unele în altele. Asta înseamnă că primește cunoaștere în măsura în care există credință.

Întrebare: De ce credința contrazice cunoașterea și cunoașterea credința?

Răspuns: Credința și cunoașterea nu pot fi integrate. Credința este numită dăruire. Dacă sunt pe linia dreaptă, mâ împiedică să primesc în același timp. Dacă am intenția pentru a primi în linia stângă, asta nu-mi permite să dăruiesc. Nu le pot face pe amândouă în același timp.

Ca și cum aș intra în casa ta, aș fura de la tine și în același timp îți dau un cadou. Este imposibil! Dezvăluirea Creatorului este în opoziție dăruirii Creatorului. Dezvăluirea înseamnă că eu Îl folosesc, profit de El, umplând vasele mele.

Este posibil într-o astfel de acțiune a dărui Creatorului? Este posibil numai dacă corectez intențiile mele și dacă primesc pentru că El vrea acest lucru și El se bucură de primirea mea. Dacă mă corectez cu adevărat în acest mod, astfel ca primirea mea să fie doar pentru a-I aduce Lui mulțumire, asta se numește a primi în scopul de a dărui.

Dar, pentru a realiza această stare, trebuie să mă pregătesc să primesc, într-adevăr, deasupra dorinței mele de primire și intenția mea să fie sigur în scopul de a dărui, pentru a nu fi tentat să primesc pentru mine, ci pentru ca asta sa devină, cu adevărat, o acțiune în scopul de a dărui care mă va conduce la adeziune cu Creatorul.

Trebuie să calculez exact limita la care pot primi. Există numeroase niveluri de construcție a vasului liniei din mijloc, aici: Ibur (concepție), Yenika (alăptare) și Mochin (minte).

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 31.03.2014, Shamati 179

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Punctul din care această întrebare este pusă este foarte important. O întrebare înseamnă conexiunea ta la un fenomen și capacitatea de a clarifica sursa sa.

Nu cred să fiți într-o stare în care puteți găsi un răspuns bun la o anumită întrebare. Asta nu este posibil sub Machsom.

Întreaga realitate coboară de sus și totul este deasupra Machsom. Sub Machsom există lumea fictivă. Ceea ce vedem aici este o replică alterată și deformată a lumii spirituale, în care este imposibil să se înțeleagă ceva. Aceasta este percepția voastră pentru moment, la fel cu a persoanelor care aspiră să-și satisfacă dorințele corporale pentru hrană, sex, familie, bani, respect și cunoaștere.

Pe de altă parte, învățăm că dăruirea este un lucru bun. Pe de o parte, puneți o întrebare și pe de altă parte, doriți să găsiți un răspuns. Asta nu va funcționa până ce această imagine nu este stabilizată ca o imagine unificată: fie pe o parte a Machsom, fie pe cealaltă parte a Machsom, dar este imposibil să întrebi de o parte, ce se întâmplă de cealaltă parte. Deci, este imposibil să răspunzi la aceste întrebări.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 31.03.2014, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Există tipuri de diseminare care cer ca noi toţi să fim în faţa pubicului. Dar ce se poate face dacă nu toată lumea are abilitatea şi talentul necesar pentru asta?

Răspuns: Ştiu un singur lucru. Dacă vreau să execut o acţiune în mod corect, trebuie să mă pun în mâinile grupului, ca el să decidă şi să determine ce ar trebui să fac. Se poate ca ei să spună: „Stai şi nu fă nimic, deoarece vei strica totul”. Şi atunci asta va fi participarea mea la diseminare.

Pot fi şofer, plasator, lector. Nu contează ce fac. Dar este de preferat ca grupul să decidă pentru mine şi eu să nu decid nimic pentru mine însumi. Asta înseamnă să fii un sclav. Sunt în muncă spirituală.

Şi apoi sunt eliberat de orice îndoieli: Mi s-a spus ce să fac şi eu o fac în cel mai bun şi mai naiv mod, fără ca mintea mea să intre în el. Mintea este doar pentru a înţelege ce vor de la mine şi pentru a îndeplini ce îmi cer în cel mai bun mod, fără să intru în „eu-ul” meu, în iniţiativa mea.

Astfel, trebuie să existe conducători care să includă experţi în diseminare, care să decidă ce trebuie făcut, care să participe şi ei în toate aceste activităţi, pentru a da un exemplu tuturor. Şi toată lumea trebuie să îi urmeze. Iar aceia care nu vor, fac o gaură în barca generală şi nu avem nevoie de ei în grup.

Omul trebuie să înţeleagă că trebuie să se purifice de toate aceste forme de ego, de grija de a nu fi plăcut, de îndoielile legate de a face ceva. Dacă nu poţi face ceea ce grupul a decis, atunci părăseşte grupul. De fapt, tu trebuie să te ridici deasupra animalului tău.

Grupul este mai puternic decât tine şi dacă tu primeşti protecţia lui, atunci execută şi fii fericit că ai acum oportunitatea să o faci. Şi dacă nu, atunci vei rămâne în ego şi nu vei avea vreo şansă să avansezi. În acest caz, nu mai trebuie să îi deranjezi pe alţii. Du-te şi te odihneşte, ne vom întâlni în următoarea încarnare.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 3/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, articol, ”Aceasta este pentru Iuda”: Este pâinea pe care părinții noștri au mâncat-o în țara Egiptului.

Haggadah – ”Mitzvah de a mânca o Matza [pâine nedospită] a fost dată copiilor lui Israel chiar înainte de plecarea lor din Egipt, cu privire la exodul viitor, care trebuia să fie în grabă. Rezultă că Mitzvah de a mânca o Matza le-a fost dată atunci când ei erau încă sclavi…”

Mitzvah de a mânca Matza a fost dată în avans, deoarece ieșirea din Egipt s-a petrecut dintr-o dată, în grabă. Brusc, ordinul a venit: ”Dintr-un moment în altul, plecați!” Și cu privire la pâine, cum este posibil să pleci fără pâine?

Astfel, Mitzvah a fost dată în avans pentru a pregăti totul, pentru ca la momentul exodului, fuga, să avem tot ce este necesar. Chiar acum, o facem pentru că suntem foarte fericiți, că toate răscumpărările se produc brusc. Prin urmare, noi suntem în speranță tot timpul că, în orice moment, răscumpărarea va veni.

Exact așa cum le-au spus (i-a obligat) în Egipt: ”Plecați acum!” Este ceea ce ei vor spune astăzi; de fapt, în scurt timp, va fi o proclamație și vom pleca cu toții; vom începe să ne ridicăm la nivelul de răscumpărare. De aceea noi suntem atât de fericiți de a celebra această sărbătoare, amintindu-ne de acest miracol în fiecare an.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 27.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Un comentariu →

Întrebare: De ce părăsim Egiptul în grabă, este posibil să ieșim fără a finaliza toate clarificările?

Răspuns: Graba este atunci când nu știu de la început că mă apropii de răscumpărare. Deși în fiecare moment mă îndrept spre ieșire, în ciuda acestui lucru, mi se întâmplă brusc. Aceasta deoarece se întâmplă conform unui calcul de sus, conform relațiilor dintre Kelim (vase) și lumini. Prin urmare, nu pot prezice asta de la început. Nu este în mâinile mele. Nu îmi spun toate condițiile care trebuie să fie realizate în mine pentru a crea starea corectă pentru următorul nivel numit răcumpărare.

Nu știu nimic la început. Caut și caut, dar încă sunt în întuneric. Nu știu încă ce este de dăruit la acest nivel superior. Prin urmare, este ceea ce numim a pleca în grabă.

Este plăcut să sărbătorim această mântuire subită, tocmai pentru că sperăm că aceasta se va întâmpla în orice moment.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 27.03.??, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, “Exodul” (VaYakhel), 37:10, 37:17, 37:25/ 38:8, 38:9: Și a făcut o masă din lemn de salcâm…Și a făcut menora de aur pur… Și a făcut altarul pentru tămâie din lemn de salcâm… Și a făcut ligheanul de aramă… Și a făcut curtea…”

Totul este foarte simplu. Corecția spirituală se face plecând de la părțile interne spre părțile cele mai externe și se termină în unitate completă între oameni, într-o singură dorință generală: a se conecta între ei pentru a descoperi Creatorul printre ei. Aceasta este lucrarea lui Bezalel.

Tora descrie dorințele noastre care sunt revelate prin unitatea atributului care trebuie să fie revelat în noi în calitatea Creatorului. În fiecare etapă vedem acest atribut al Creatorului, atributul iubirii și dăruirii, forța fără corp care nu are imagine și umple întreaga creație. Ea se dezvăluie întâi în noi sub forma imaginilor pe care le înțelegem, până ce vom atinge, de fapt, o stare în care o putem percepe dincolo de toate aceste imagini, ca o unică Lumină generală. Aceasta se va întâmpla la finalul corecției.

Între timp, o descoperim în diferite atribute, în anumite acțiuni în interiorul nostru, ca și cum o inducție ne țintește și efectuăm acțiuni de dăruire pe care le numim dezvăluirea parțială a Creatorului.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 07.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→