Întrebare: Cum pot măsura starea mea în afara dorinţei de primire şi este posibil să fim în asta tot timpul?

Răspuns:  Asta înseamnă că sunt pregătit să rămân mereu în starea actuală, adică Hafetz Hesed, indiferent ce se întâmplă. Şi, cu cât mai mult mă ridic, cu atât starea mea Hafetz Hesed coboară, asta înseamnă că se extinde la cel mai scăzut nivel.

Aceasta se numeşte măsurare în afara dorinţei de primire. Într-o stare de Hafetz Hesed nu fac măsurători, dar încerc să rămân cât mai jos posibil, într-o stare permanentă.

Aceasta este considerată măsura în afara dorinţei de a primi, dacă nu atribui interes dorinţei de primire. Primesc această capacitate ca o bară de fier ridicată în aer de un magnet. Graţie magnetului, fierul poate rămâne în aer. Acelaşi lucru cu dorinţa, în măsura în care lumina influenţează dorinţa, o ridic peste intenţia de dragul primirii,  poate să fie suspendată în aer cu o intenţie de dragul dăruirii.

Dorinţa în sine este neschimbată, dar direcţia sa se transformă din pentru sine, în pentru celălalt, adică pentru Creator. Astfel, câteodată suntem capabili să măsurăm în afara dorinţei de primire.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 02.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fundamentul grupului este lecţia zilnică de dimineaţă. Cel care nu ni se alătură cel puţin câteva ore care-i convin lui, pur şi simplu nu se poate conecta la mine. Şi, lecţia în sine trebuie să devină o operaţiune curentă de „amestecare” a noi toţi împreună pentru a ne vedea ca un tot şi a aştepta Lumina care se va deschide între noi.

Lecţia trebuie să fie foarte dificilă, ca un malaxor de ciment în care trebuie să întoarceţi toată această masă prin care nisipul, cimentul şi apa sunt amestecate până ce sunt complet conectate. Astfel trebuie să resimţim lecţia, cu multă dificultate şi cu mult efort. Dacă o persoană nu simte această dificultate, nici opoziţie, atunci ea nu construieşte Kli, nu atrage lumina. Acest efort trebuie să fie resimţit tot timpul, cu tensiune şi presiune.

A adera la Rav, la Elyon (Superior), nu indică adeziunea la o persoană în mod special. Superiorul nu este o persoană, ci este un concept deoarece, în această persoană conexiunea este atrasă spre ceea ce este mai mare. Prin urmare, trebuie să clarific:

• De ce a fost ales pentru a fi superior cu privire la mine?
• Ce înseamnă exact acest termen „superior” la care eu trebuie să ader?
• Şi, cum prin această formă exterioară de adeziune prin care au ader la superior, voi obţine aderarea internă la El?

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.02.2014, subiectul: „Profesorul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre încredere şi bucurie?

Răspuns: Încrederea ne aduce bucurie. Sentimentul de încredere este rezultatul iluminării speciale care vine de sus şi susţine o persoană ca pe o pernă de aer, umplând-o astfel de bucurie.

Există două forme de încredere: încrederea datorită a ceea ce am în buzunar, în ce măsură sunt mai puternic decât mediul sau încrederea în mediu şi faptul că sunt inclus în el, ceea ce înseamnă că încrederea mea depinde de mediu. Una din două.

Încrederea este conexiunea la mediu, când sunt mai puternic decât mediul sau când mediul este mai puternic decât mine, dar eu sunt conectat la el. Cel mai frumos sentiment de încredere este atunci când sunt mulţumit cu starea de micime. Atunci sunt sigur de a fi în braţele mediului, încrezător ca un bebeluş în braţele mamei sale.

Atunci când un bebeluş creşte, nu simte acelaşi sentiment de încredere pe care-l simţea înainte. Are deja îndoieli şi teamă de tot, în timp ce un copil în braţele mamei sale nu-şi face griji de nimic şi acesta este cel mai frumos moment.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, mulţi din prietenii noştri ies să întâlnească oameni care niciodată nu au auzit de Cabala. Cum putem primi credinţă prin intermediul societăţii?

Răspuns: Credinţa vine de la Creator şi nevoia de credinţă vine de la societate. În ceea ce ne priveşte, trebuie să ne găsim în mijloc, ca un adaptor care le uneşte. Mergem spre oameni cu intenţiile noastre de a aduce plăcere Creatorului, deoarece ei reprezintă vasul comun al sufletului şi noi dorim să-i unim astfel încât Creatorul să poată să se dezvăluie în acesta şi să-I aducem Lui mulţumire.

În acel moment, ieşind spre oameni, vom simţi că suntem mesagerii Săi, primind o oportunitate extraordinară de a putea să-I aducem Lui mulţumire, în timp ce oamenilor le arătăm că dorinţa noastră este corectă şi deschisă, fără nici un profit ascuns şi vine doar din aspiraţia noastră de a aduce bine.

Dacă vom merge la oameni cu aceste intenţii, vom reuşi. În raport cu publicul, ne vom găsi într-o stare de dăruire absolută (Hafetz Hesed) şi chiar în raport cu Creatorul, adică vom primi cele zece Sfirot Hassadim, un grad de preoţi (Cohanim). Cel mai important lucru este pregătirea în mod corespunzător, precum muzicienii care trebuie să-şi acordeze intrumentele.

Astfel trebuie să ne acordăm, ca şi cum ne-am plimba arcul pe corzi, verificând cu ce intenţie internă ieşim spre public şi cu ce intenţie internă ne adresăm Creatorului.

Astfel, Lumina va curge prin noi spre oameni, fără nici un obstacol din partea noastră: dorinţele publicului vor urca de jos şi Lumina va veni de sus, dorinţele – de jos şi Lumina – de sus.

Încercaţi să vă acordaţi în acest mod şi vă veţi simţi brusc, complet controlat: pe de o parte, de oameni şi pe de altă parte, de Creator.

Din Lecţia “Introducere în Cabala”, 05.03.2014

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Credeţi că avem deja posibilitatea de a face totul în centrul grupului şi de a rezolva toate problemele noastre?

Răspuns: Dacă aveţi în vedere să progresaţi spiritual, adică spre caracteristica de dăruire, atunci pur şi simplu nu aveţi altă soluţie. Centrul grupului este punctul de plecare al unui drum care ne duce prin toate lumile la lumea Infinitului. Nimic altceva nu ne este dat.

Centrul grupului este un loc în care ne echilibrăm reciproc. Toată lumea este diferită, dar toţi sunt egali. Toţi se ajută chiar dacă sunt diferiţi. Prin asta, ne anulăm şi absorbim dorinţele celorlalţi în scopul de a le realiza în întregime. Apoi, prezentăm o dorinţă completă şi unită şi, în acest mod, intrăm în această conductă prin care ne ridicăm în lumea Infinitului.

Întrebare: Este posibil de a aduce probleme materiale în centrul grupului?

Răspuns: Este posibil pentru un grup de a veni cu tot soiul de probleme materiale şi de a încerca să le rezolve cu prietenii. În orice caz, acest lucru va fi mult mai aproape de adevăr decât ceea ce doriţi să decideţi singuri.

Dacă toţi prietenii tăi ar fi la un anumit nivel spiritual, reciproc echilibrat (vorbesc despre un grup care este mai mult sau mai puţin corect) atunci, într-o asemenea manieră, vei fi în măsură să rezolvi problemele din viaţa ta.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem crea un dispozitiv practic bazat pe ateliere, care să ne ajute după ce ne dispersăm şi ne întoarcem acasă?

Răspuns: Am vorbit deja despre acest dispozitiv practic. Continuaţi să vă menţineţi în această stare în care rămânem în timpul congresului. Este necesar să ne asigurăm că drumul de întoarcere nu ne influenţează. Nimic mai mult nu este necesar şi, chiar dacă drumul de întoarcere are o influenţă, ne agăţăm de conexiune. Nu vă puteţi imagina cât ne va ridica opoziţia noastră.

Trebuie să ne agăţăm de frânghia care ne ridică în acest timp târziu, când mediul (lumea întreagă cu gândurile sale, lipsurile şi obiectivele sale) ne dă înapoi. Prin urmare, trebuie să ne agăţăm mai puternic de grupul care merge înainte, astfel ca aceste gânduri care ne trag în jos să nu ne smulgă de la el.

Imaginaţi-vă asta. Chiar dacă rezistăm pe o poziţie într-o perioadă scurtă de timp, în ciuda acestui lucru, ne ridicăm mai sus. În mod special astăzi, această mişcare spre înainte se va realiza de către persoanele care se agaţă de grup. Am efectuat o anumită muncă asupra voastră şi acum este rândul vostru să munciţi. Conectaţi-vă la “staţia de alimentare” şi veţi fi umpluţi de inspiraţie. Acum, cu ajutorul acestei inspiraţii pe care aţi primit-o în potenţial, trebuie să o realizaţi măcar un pic. Altfel, ea se va dizolva cu consecinţe negative.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că nu există probleme care să nu poată fi depăşite. Atunci, de ce există cazuri în care tulburările rămân oricum?

Răspuns: Singurul motiv este slaba conexiune preliminară cu profesorul, grupul, sursele.

Nu există tulburări care să nu poată fi depăşite. Un gând sau o dorinţă ne este trimisă mereu aşa şi este posibil să o depăşim. Nivelul următor apare în faţa noastră şi este posibil să-l apropiem, fie prin calea suferinţei (Beito – “la timpul său”), fie în mod corect (Achishena – “eu voi grăbi”). Dacă trecem prin calea suferinţelor, ele ne înconjoară atât de mult, încât suntem pregătiţi să depăşim obstacolul care este în faţa noastră prin toate mijloacele. Dar pentru asta, plătim cu timp şi sânge.

Dacă mergem pe drumul corect, depăşim rapid perturbările deoarece suntem conectaţi la prieteni, cărţi şi profesor de la început şi ştim că tulburările vin de la Creator.

Putem păstra acest gând ca un buldog şi să nu-l lăsăm să plece, chiar şi pentru un moment: ” păstrăm un pic mai mult, o secundă, apoi alta…”

Nu te gândi la ce ne aşteaptă! Un bun atlet ştie că trebuie să reziste o secundă, apoi alta, una după alta, dar numai dacă avem forţă. Şi cineva care gândeşte înainte nu este suficient de puternic psihologic. Avem forţă numai dacă gândim la momentul actual, şi dacă ne concentrăm timpul, locul şi efortul, toate circumstanţele, într-un singur punct.

Nu este perturbarea în sine, nici forma sa sau circumstanţele, nimic nu depinde de noi, doar conexiunea cu centrul grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca cererea noastră pentru spiritualitate să fie corectă, trebuie să includem în ea conexiunea, anularea reciprocă unul faţă de celălalt, precum şi faţă de lumea întreagă căreia îi transmitem conexiunea. Mai presus de toate, pe ce trebuie să ne concentrăm, pe atacul nostru intern?

Răspuns: Nici un atac nu este necesar. Trebuie întotdeauna să ne întărim, deoarece sistemul în care suntem este o parte integrală şi eternă.

Trebuie să trăim într-o stare de unitate şi deci, înţelegem că suntem în acest volum tot timpul, că suntem eterni şi perfecţi! Şi tot restul este incoerent, deteriorat şi mort, ne desprinde de întreaga eternitate, de cuplarea perfectă dintre noi. Încercaţi să vă imaginaţi voi înşivă unde sunt eternitatea şi plenitudinea, unde este existenţa noastră şi de ce ele sunt diferite şi veţi vedea că sunt două planuri paralele. Nu este cazul să cădem în planul inferior.

Întrebare: Dar, dacă nu sunt în atac tot timpul, aparent cad.

Răspuns: Dar, nu atacaţi. Nu este necesar să atacaţi Klipot (forţe impure), este necesar, pur şi simplu, să înţelegeţi că ele vin pentru corecta voastră avansare. Mai mult, toate aceste tulburări sunt motorul progresului nostru.

Întrebare: Rezultă că noi avansăm datorită acestor perturbaţii.

Răspuns: Cu siguranţă! Este tot materialul nostru! Vă este dezvăluit tot mai mult. Imaginaţi-vă că intelectul şi dorinţele voastre devin mult mai importante şi, dacă le folosiţi corect, puterile în voi cresc. Astfel, voi creşteţi.

În lumea noastră, un copil creşte deoarece acceptă şi digeră hrana. Acest proces foarte complex se construieşte (bazează) astfel pe problemele de transformare, ceea ce este natural pentru el.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul (Ki Tissa), 33:12-33:13 : Moise spune Domnului: “Tu îmi spui: “Fă să înainteze acest popor”, fără să-mi spui cine vrei să mi se alăture. În plus, Tu mi-ai spus: “Eu te-am remarcat în mod special şi ai câştigat favoarea Mea”. Ei bine, dacă am câştigat favoarea Ta, binevoieşte să-mi dezvălui căile Tale pentru ca să Te cunosc şi să mai merit bunăvoinţa Ta. De asemenea, gândeşte-Te că această naţiune este poporul Tău!”

O persoană înţelege că trebuie să aducă toate atributele sale către Creator. Prin aceste atribute ea formează imaginea Creatorului în ea. Creatorul nu are imagine şi El se dezvăluie doar în interiorul unei persoane. Prin urmare, o persoană este numită Adam, cineva care a atins o asemănare cu Creatorul.

Moise le păstrează, realizând că toate atributele sale sunt necesare pentru a realiza această imagine. În stările precedente ne agăţăm puternic la toate atributele noastre egoiste dar, când ajungem la recunoaşterea faptului că sunt opuse Creatorului, dorim să ne debarasăm de ele. Totuşi, când simţim că ele sunt esenţiale pentru asemănarea cu Creatorul, începem să le preţuim.

Este motivul pentru care Moise se roagă atât de avid pentru poporul său, adică pentru toate atributele egoiste, pentru că altfel, nu poate realiza o imagine completă. Creatorul corupe (cumpără) o persoană cu promisiunea de a distruge jumătate din atributele sale egoiste deoarece, pentru a se asemui complet Creatorului, este suficient ca ea să corecteze jumătate dintre ele.

Dar, o persoană nu trebuie să se oprească, desigur, deoarece graţie atributelor sale cele mai egoiste, ea poate încânta Creatorul devenind ca El.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”, 16.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Pct.69: Atunci când creşte munca sa în interioritatea Tora şi secretele sale, în această măsură, face o virtute a interiorităţii lumii care este Israel, urcând deasupra exteriorităţii lumii, care este naţiunile lumii. Şi toate naţiunile admit şi recunosc meritul Israel asupra lor.

La final, dacă explicăm, împreună cu procesul de dezvoltare, mesajul nostru lumii întregi, atunci totul se va întâmpla încet, uşor şi fără dificultate. Dar, dacă nu devenim “o conductă” pentru influenţa Luminii care Reformează, atunci această Lumină va influenţa şi va trezi dorinţele de primire în mod obişnuit. Apoi, naţiunile lumii nu vor simţi puterea binelui, dăruirea şi înţelegerea: nu vor simţi scopul de la noi.

În loc de asta, în măsura în care dorinţa de primire creşte în ele, vor începe oameni revolte şi ciocniri între oameni, după care acest lucru va fi direcţionat în special spre poporul Israel.

În acest mod, vom sta la o răscruce de drumuri: fie  vom reuşi să transmitem lumii linia de conexiune cu Lumina  fie, ca de obicei, Lumina va acţiona asupra egoului fiecărei persoane şi astfel, toată lumea va începe să devină nebună, să dorească să omoare, să “mănânce” pe celălalt, până când asta se întâmplă cu adevărat.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.03.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→