Tora , „Exodus (Ki Tissa), 30:16: Tu trebuie să iei argintul din ispăşirile copiilor lui Israel şi să-l foloseşti pentru lucrarea din cortul întâlnirii; aceasta va fi o amintire pentru copiii lui Israel înaintea Domnulu , să aducă ispăşire pentru sufletele voastre.
Lucrarea în scopul de a dărui trebuie să se facă nu pentru că vrem să dobândim sufletul nostru, ci pentru a aduce mulţumire Creatorului .
Dorinţa de a dobândi sufletul este dorinţa noastră generală, în care Creatorul, proprietatea dăruirii şi a iubirii, va fi dezvăluit o dată cu el. Iar noi tânjim pentru aceasta nu pentru că va fi bine pentru noi după aceea, deoarece într-un astfel de caz, acest lucru se consideră a fi un o act egoist. Vrem să descoperim puterea de sus doar ca să aducem Creatorului mulţumire .
Aceasta este exact ca exemplul oaspetelui şi a gazdei, atunci când gazda vrea să îi facă plăcere oaspetelui şi oaspetele este de acord să accepte, dar numai cu condiţia ca prin aceasta el să aducă plăcere gazdei, ridicându-se la nivelul ei. Prin urmare, intenţia de a oferi plăcere Creatorului ne ridică la nivelul dăruirii absolute .
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV lui 2/9/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Tora , „Exodus (Ki Tissa) , „31:1-31:5 : Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis : „Vezi , am chemat pe numele Bezalel, pe fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, şi l-am umplut de duhul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, cu înţelegere, cu cunoştinţă şi cu [talent pentru] tot felul de măiestrii, pentru a-l face maestru ţesător, pentru a lucra cu aur, cu argint şi cu cupru, în meseria de pietrar şi în meseria de tâmpla, pentru a face fiecare [fel de] muncă .

Atributul de Bezalel sau înţelepciunea inimii este revelat atunci când ne putem exprima atributul de iubire şi dăruire în lucrarea care se manifestă în mod evident în lumea spirituală. Fiecare dintre noi are atributul de Bezalel, dar trebuie să-l descoperim în noi. Nu este vorba despre o anumită persoană care are abilităţi de a efectua orice fel de muncă. Noi toţi trebuie să învăţăm să ne exprimăm atitudinea noastră altruistă faţă de ceilalţi, astfel încât aceasta să se deschidă şi în alţii .

Cea mai mare expresie a atributului uman de iubire şi dăruire asupra lumii şi prin asta, asupra  Creatorului, se numeşte „construirea Templului ” cu toate caracteristicile sale, atunci când totul devine o casă generală pentru o singură dorinţă generală. Toţi cei care urmează calea spirituala până la sfârşitul corecţiei trebuie să devină mai întâi Israel (Yashar – El , direct la Creator), apoi Levi şi apoi Cohen şi să descopere asemenea atribute ca Moise, Aaron, marele preot şi Bezalel.
O persoană poate să îşi schimbe inima de piatră, ego-ul său, în similaritate şi echivalenţa totală de formă cu Creatorul, prin şlefuirea acesteia într-o bijuterie, adică inserarea întregii iubiri în inima de piatră. Măsura iubirii din ea o transformă într-o bijuterie, sau aşa cum se spune în Cartea Zohar, într-un trandafir.

Aceasta este lucrarea atributului Bezalel în atributul înţelepciunii inimii. Dar această inimă înţeleaptă ne transformă într-o fiinţă umană. Când avem Lumina Hochma şi Lumina Hassadim, ne putem transforma starea noastră cea mai întunecată şi cea mai egoistă într-un trandafir, care simbolizează atributul în care este revelat Creatorul.
Din ” Secretele din Cartea Eternă ” KabTV lui 9/2/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă avem de-a face cu o dezvoltare interioară, spirituală, atunci de ce sunt atât de importante activităţile externe, cum ar fi participarea la lecţii şi congrese?
Răspuns: Totul începe cu nivelul mineral. Până când nu parcurg în mod natural primele trei niveluri: cel mineral, vegetal si animal, nu voi ajunge la nivelul de vorbitor şi la nivelul Creatorului.
Şi conform cu asta, este imposibil să mă opresc la jumătatea drumului sau să se anulez ceva dacă este „inutil „. Astfel, mă ridic din pat dimineaţa, mă spăl pe dinţi, pe faţă,  şi merg la lecţii … Iar în tot acest timp trebuie să fiu strict, punctual, corect, fără ezitare.

Dar nu , „astăzi, eu sunt într-o stare de spirit mai filozofică. Stau acasă, singur,  şi meditez la viaţă. Nu vreau să fiu sub influenţa grupului. Nu vreau să fiu împreună cu prietenii. Dimpotrivă , am nevoie de o pauză , pentru a scăpa de ei. La urma urmei, o persoană este o fiinţă independentă şi nu depinde de nimeni. Deci, nu voi fi dependent de grup şi nu voi face ceea ce fac ceilalţi. Trebuie să fiu mai mare decât ei. ”

Concluziile sunt aparent corecte şi logice, dar sunt greşite de la rădăcină. Nu este scris degeaba, „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.” Creşterea este posibliă numai în cadrul grupului, între cei mulţi, care sunt integraţi reciproc unul în celălalt fără nici o condiţie. Creatorul mă aduce la grup şi spune: „Ia-l ” Iar apoi este alegerea mea, dacă am luat acest cadou de la El. Sau îl refuz cu mândrie? Toate nivelurile sunt construite unul deasupra celuilalt, fără a anula pe cel precedent, ci doar prin adăugarea la aceasta a unui nou atribut .

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/14 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O persoană nu trebuie să rămână la stadiul anterior, ci trebuie să intre imediat în nivelul următor și să se obișnuiască cu o astfel de schimbare de stări. Dacă ne oprim la o anumită stare, nu este bine. Toate schimbările sunt spre bine; cel mai important lucru este acela că trebuie să existe schimbări.

Este scris (Isaiah 2:3): Pentru că din Zion trebuie să meargă înainte legea, adică să plece din starea precedentă, chiar dacă este cea mai bună. Acest lucru este valabil chiar dacă este vorba despre o cădere dintr-o stare superioară, de la bucurie la tristețe. Asta nu este important, numai că trebuie să fie pe cât de multe schimbări posibil pentru că ele determină frecvența avansării.

Noi avansăm mereu, pășind cu piciorul stâng sau cu cel drept; astfel este făcută mișcarea. De aceea, cel mai important lucru este să nu stai într-un picior în același loc, ci să te miști tot timpul: de la linia stângă la cea dreaptă sau de la cea dreaptă la cea stângă. Cel mai important este să ieși din starea precedentă și să intri într-un nou nivel de conexiune.

Urcările și coborârile au loc mereu. Ei spun că Profetul din Lublin i-a spus studentului său care se plângea de urcările și căderile constante că, într-o dimineață, el a trecut prin 400 urcări și căderi. Nu este necesar să gândim că le-a numărat, el a știut pur și simplu numărul nivelelor la care s-a ridicat: adică, nivelul la care a fost înainte și nivelul la care a urcat. Și astfel a știut că au fost 400. În plus, 400 este numărul care simbolizează desăvârșirea.

Cu cât mai multe schimbări interioare au loc într-o persoană, cu atât mai bine. Și nu este necesar să le analizăm în termeni de bune sau rele. Nu există schimbări rele! Baal HaSulam scrie: Sunt fericit de răutatea care este revelată; vedeți, dacă sunt revelate asta înseamnă că este posibilă corectarea lor. Deși este rău pentru mine, sunt fericit că pot corecta acest rău. De aceea este bine să treceți prin multe urcări și coborâri.

Și în completare, asta îi ajută pe prieteni. Toți trec prin multe schimbări interioare, și prin integrare transferăm aceste urcări și coborâri de la unul la altul. Rezultă deci că toată lumea câștigă și avansează rapid.

Din Lecția Pregătitoare pentru Congresul de la Arava, 30.01.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a spus: Să faci un lighean de aramă, cu suportul său de aramă, pentru spălat; îl vei aşeza între cortul de întâlnire şi altar şi-i vei pune apă. Aaron şi fii săi îşi vor spăla mâinile şi picioarele. Pentru a intra în Cortul de întâlnire, ei se vor spăla cu această apă, pentru ca să nu moară; la fel, când ei se vor apropia de altar pentru sarcinile lor, pentru arderea unui sacrificiu în onoarea Domnului, ei îşi vor spăla mâinile şi picioarele, pentru ca să nu moară.” (Exodul 30:17-20)

În munca spirituală, o persoană trebuie să se purifice în toate dorinţele sale.

Aceasta vorbeşte despre structura spirituală a dorinţelor noastre. Dorinţele, precum corpul nostru, sunt compuse din cap şi corp. Lucrul principal este între mâinile noastre şi picioarele noastre, ceea ce luăm şi spre ce ne îndreptăm. Prin urmare, este necesar să le spălăm, deoarece ele constituie un instrument pentru avansarea noastră, a cooperării noastre mutuale cu celălalt.

Şi corpul în sine nu este decât Sefira Tifferet, care este pasivă în raport cu mâinile şi picioarele. Deoarece, acolo unde vă poartă picioarele şi ceea ce luaţi în mâinile voastre, este responsabilitatea capului. Dar înainte, capul trebuie să facă gradul (măsura) şi numai atunci este posibil să se spele mâinile şi picioarele, adică pentru a purifica dorinţele de o intenţie egoistă.

“Ei îşi vor spăla mâinile şi picioarele pentru a nu muri” simbolizează faptul că, după purificarea dorinţelor, persoana nu mai este detaşată de Lumina Superioară, ea nu primeşte pentru ea însăşi, pentru că este moarte spirituală.

Din kab.tv, “Secretele Cărţii Eterne”

Filed under: Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

Noi am fost aleşi în sensul că am primit de sus dorinţa care ne îndeamnă să învăţăm, să dorim puternic conexiunea cu Creatorul şi revelaţia Creatorului care trebuie să aibă loc în faţa întregii omeniri.

Se apropie deja necesitatea stării următoare, natura face să avanseze întreaga omenire. Dar oamenii nu au şi nu vor avea propria lor dorinţă. Mii sau câteva milioane ni se vor alătura, dar este o parte mică a întregii omeniri. Nu va fi mai mult.

Capul este mereu aşa: este mic, ca un microprocesor într-un calculator, dar defineşte şi decide totul. Părţile rămase realizează această micro-parte.

Deci, noi suntem acest “cip”. Trebuie să ne conectăm la restul omenirii, să începem să lucrăm cu oamenii, să-i înţelegem, să ne unim cu ei, să găsim un vocabular adecvat, să realizăm un dicţionar adecvat, diferite imagini, exemple şi să dezvoltăm ateliere adecvate, etc.

Adulţii îi învaţă tot ce au pe copiii mici, dar la un nivel inferior în exemple simple, gesturi simple. Pentru ca oamenii să simtă următorul nivel dezirabil, trebuie să-i încurajăm constant, să-i atragem cu ceva.

Cunoaştem coborârile şi urcările şi, în conformitate cu asta, trebuie să ne întărim.

Ceilalţi nu trec prin asta. Constant, ei trebuie să fie atraşi, îmbrăţişaţi, încălziţi şi ajutaţi. Trebuie să le explicăm metoda în măsura în care trebuie să înţeleagă aceasta pentru a fi conectaţi la noi şi a se ridica cu noi. Îi luăm ca pe copii pe drum, îi facem să stea şi îi conducem. Copilul este alături de voi sau chiar pe genunchii voştri sau merge aproape de voi, sub supravegherea voastră, pentru că el nu ştie calea şi nu este nevoie să o ştie. Nu trebuie să cereţi ceva de la oameni, decât un singur lucru: Dacă sunteţi cu noi, totul va fi bine.

Acesta ar trebui să fie drumul nostru spre mase. Fără ele, nu putem progresa în sus, după crearea Kli-ului nostru colectiv. Vom atinge nivelul minimal, dar nu mai departe. De fapt, am primit o trezire pentru “a trage” umanitatea cu noi. Trebuie să luăm asta foarte în serios. Vom fi în măsură să urcăm doar în funcţie de succesul nostru cu marele public. Dacă nu vom reuşi, va servi ca balast pentru noi, nelăsându-ne să ne ridicăm.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Convenţia Mondială pentru Zohar 2014 este dedicată celei mai importante şi de neegalat carte care a revelată omenirii de sus prin munca unui grup unic de cabalişti . Toate realitatea este rezultatul  spargerii dorinţei. Iar în lumea noastră această spargere a fost manifestată prin distrugerea primului şi celui de-al doilea Templu .

Cei zece cabalişti care au creat Cartea Zohar au fost ultimii supravieţuitori în urma distrugerii. Pe de o parte, ei au aparţinut marilor timpuri şi nivelurilor spirituale ridicate ale poporului lui Israel în timpul Templului, adică în starea spirituală. Dar, pe de altă parte, ei s-au ridicat deja din spargere şi au atins la o revelaţie unică între ei, datorită unei munci absolut unice.

Niciodată în istorie nu a existat un eveniment ca acesta, ca un grup de zece persoane să se adune şi să atingă o astfel de legătură puternică, ridicându-se la înălţimea de 125 de niveluri de corectare a spargerii care a existat între ei. Şi astfel, prin intermediul conexiunii lor externe, adică prin intermediul cărţii, au reuşit să transmită nivelurile prin care au trecut: de la ură la dragoste, iar după aceea de la o ură şi mai mare la o dragoste şi mai mare, şi aşa mai departe, din nou şi din nou.

Se spune , „Cine este mai mare decât prietenul său are un egoism mai mare. ” Astfel, cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât ne simţim mai îndepărtaţi în relaţia cu fiecare dintre noi, cu atât de mult creşte ura. Acesta este modul în care ni se revelează natura noastră, înclinaţia rea.
O persoană obişnuită nu are o înclinaţie rea, ea pur şi simplu are dorinţe. În timp ce înclinaţia rea ​​este revelată între oameni care doresc să se conecteze unii cu alţii, iar în acel moment, în funcţie de aspiraţia lor, de presiune, precum şi de eforturile de a se conecta, ei descoperă cât de incapabili sunt. Ei descoperă că ego-ul este trezit în ei tot timpul şi îi împinge departe unul de altul.

În Cartea Zohar este scris că aceiaşi studenţii ai lui Rabbi Shimon, care au atins o înălţime extraordinară, partea superioară (GAR) din lumea Aţilut, înainte de lecţie, la la prima încercare de a se conecta au simţit o ură insuportabilă unul faţă de celălalt. Ei au exprimat toate aceste lupte interioare şi antagonismele în Cartea Zohar. Ei au simţit cum focul arde în ei, ceva care indică în mod specific un nivel foarte ridicat de recunoaştere a înclinaţiei rele ​​şi corectarea acesteia corespunzătoare înclinaţiei bune.

Din Convenţia Zohar World 2/5/14 , Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Torah, Exodul, “Tetzaveh,” 29:43-29:46: Acolo voi aranja intalniri cu copiii lui Israel si se vor sanctifica prin Gloria mea. Voi sanctifica Cortul Intalnirii si altarul si ii voi sanctifica pe Aaron impreuna cu fiii sai, pentru a Ma servi [ca Kohanim]. Voi locui in mijlocul copiilor lui Israel si voi fi Domnul lor. Ei vor sti ca Eu, Domnul, sunt Dumnezeul lor, Cel care i-a adus afara din pamantul Egiptului, pentru a putea sa locuiesc in mijlocul lor; Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. In prezenta Fortei Superioare (Creatorul), Lumina se imbraca intr-un  Kli corectat, si atunci dorintele modificate „umplu” intregul univers cu Lumina superioara a spiritualitatii.

Intrebare: In general, tot ce este scris in Tora poate fi inteles astfel: „Actioneaza precum este scris, iar Domnul va apare in tine ca o amprenta”. Este corect?

Raspuns: Daca priviti literar ce este scris in Tora, veti vedea imagini extrem de dure si sangeroase. Este greu sa intelegem, cum toti pot considera aceste imagini sacre si le venereaza, daca tot ce descriu ele este o viata foarte primitiva, a „salbaticilor” care au trait cu cateva mii de ani in urma.

Chiar si astazi vedem oameni care se omoara intre ei si privesc aceste crime ca pe un fel de „sacrificiu”. Aceasta este in imens dezacord cu maretia daruirii si iubirii! Aceste imagini, pur si simplu nu sunt nici sublime, nici spirituale!

Nu sunt uimit de continutul Torei (de fapt, oamenii care au scris-o, au inteles despre ce este vorba). Mai degraba, sunt mirat ca oamenii de astazi continua sa perceapa aceste imagini ca „sanctitate” sau „fapte speciale” pe care Creatorul ne comanda sa le urmam.

Cum poate ceva scris in Tora sa nu ne incurajeze, macar pana la clarificarea esentei cuvintelor Torei? Asta contrazice intelectul nostru, viata… totul! Si totusi, oamenii traiesc „fericiti” si o considera o Sfanta Scriptura.

Cum este sacra? Daca ne dam seama ca se refera la daruire, iubire, la conexiunea dintre noi si la corectarea egoismului nostru, atunci este sanctitate. Daca percepem totul literar, ca exemplu, arderea unui taur, atunci ce este sacru aici?!

Este in total dezacord cu ceea ce se intampla in lumea materiala si spiritualitate si astfel apar multiple intrebari. Si totusi, nu punem aceste intrebari. Pare ca si cum umanitatea se afla intr-o stare de profunda hipnoza.

Chiar si astazi, toate religiile pastreaza anumite rituale pagane antice, carora oamenii le atribuie proprietati superioare. Datorita ignorantei lor si lipsei de intelegere, ei sunt precum niste copii mici care se joaca, iar participarea lor colectiva si ignoranta colectiva, ii sprijina pe fiecare in parte.

Pentru aceia care au scris Tora, aceste „scenarii” au fost doar simboluri, un limbaj specific care a descris procesul de corectare a umanitatii. Oamenii au avut o viziune clara fata de ceea ce este descris. Acesta este motivul pentru care ar trebui mereu sa pastram in minte ca „iubirea pentru vecini” este esenta generala a Torei. Este gandul principal care o patrunde.

Nu exista alte actiuni! Daca ardem un taur sau construim un Templu, nimic nu se va schimba! Tot ceea ce putem astepta, este aparitia unor noi religii care se vor invrajbi intre ele si vor folosi sloganuri „sacre” pentru a se ucide una pe cealalta, actionand deci in opozitie cu Tora care ne invata sa ne „iubim vecinii”.

Imi pare rau pentru umanitate cand citesc portiuni din Tora. Oamenii sunt incapabili sa inteleaga corect si sa accepte. Sper ca in viitorul apropiat, aceste situatii se vor schimba, iar oamenii vor intelege ca doar actiunile spirituale care duc la auto-corectare, sunt continute in Tora.

Din emisiunea KabTV “Secretele Cartii Eterne” 8/28/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cand simt ca imi lipseste dorinta corecta, trebuie sa o cer. Aceasta se numeste „rugaciune inaintea rugaciunii”. Ma rog cu scopul de a trezi o cerere in mine pentru Creator, dorinta corecta pe care nu o am in acest moment.

Acum, din contra, mai degraba as manca si as dormi, dar cer ca sa stau treaz; vreau sa simt goliciunea gandurilor mele prezente si dincolo de ele sa ma trezesc inspre daruire, spre iubire si sa simt implinire din acestea. Cererea in sine, intoarcerea catre Creator, este „hrana” mea care ma umple de vitalitate. Vedeti, in acest mod sunt conectat la Creator si nu am nevoie de nimic altceva. Deci cum as putea acum sa dorm?

Intrebare: Dar daca nu mai doresc sa dorm, nu am anulat de fapt aceasta dorinta in mine si de fapt, nu m-am ridicat deasupra ei, cum trebuia?

Raspuns: Acum am o nevoie pentru o alta implinire. Il iubesc pe celalalt si doresc sa ii daruiesc. Dorinta mea anterioara nu dispare; ea arde in interiorul meu ca si inainte, dar in acest moment sunt implicat in procesul de daruire.

Nu pot face nimic in legatura cu asta; in spiritualitate am intotdeauna doua dorinte, doua sentimente. Pe de o parte, simt goliciunea mea interioara pe care nu doresc s-o umplu ca deobicei si pe de alta parte, doresc sa ma ridic deasupra ei cu o dorinta de daruire. Trebuie sa am aceasta goliciune, ca si trupul meu, pe care am restrictionat-o. Fara ea, nu as fi capabil sa avansez.

Intrebarea este, cum este posibil sa simt simultan aceste doua dorinte? Tzimtzum (restrictia) a fost facuta ca sa preiau controlul asupra dorintei, in ciuda puterii sale si deasupra acesteia sa construiesc un Masach avand o intentie de daruire si o aspiratie arzatoare pt ea.

Aceasta este dualitatea ce e descoperita in spiritualitate, iar noi trebuie sa ne obisnuim cu ea. Unul dintre exemplele cele mai proeminente este dat in Torah: (Geneza 21:12) in Isaac vor fi chemate semintele tale, ii spune Creatorul lui Abraham; si dupa aceasta El i-a comandat sa-l sacrifice pe Isaac pe pamantul lui Moriah (Geneza 22:2) si sa-l aduca ofranda prin ardere. Cum integram aceste doua stipulatii contradictorii?

Baal HaSulam scrie in Scrisoarea 51: o persoana nu poate analiza trupul si sufletul ca fiind doua subiecte. Mai degraba, el este format de catre Creator ca fiind unul, cu alte cuvinte un singur subiect si de aceea perceptia spirituala este dificila pentru el, exact ca doua lucruri opuse care sunt imposibil a fi imbracate intr-o singura tema.  Si in ciuda acestui lucru, noi trebuie sa internalizam acest principiu, sa il intelegem cumva, caci altfel nu vom supravietui.

Si daca pentru mine este ceva rau astazi, daca sunt obosit de eforturile mele inutile, daca am pierdut directia si prefer sa dorm putin, daca goliciunea ma domina, disperarea, lipsa de putere si viata, incep sa ma surprinda prin lucruri neplacute, pe de o parte trebuie sa ma ridic deasupra problemelor care imi sunt trimise si sa le vad nu ca pe obstacole ci ca pe salvarea mea. Vedeti, fara ele nu as putea sa simt nevoia pentru Creator, pentru ajutorul Creatorului.

Si de aceea, este necesar sa mentinem impreuna aceste doua puncte, sa fie simultan in Bina si Malchut, si astfel sa inaintam. Persoana trebuie sa fie „divizata” in doua: un corp (dorinta de a primi) si un suflet (dorinta de a darui). El are nevoie de aceasta divizare. Totusi, dorinta nu dispare, nu e anulata si va trebui sa lucrez deasupra ei tot timpul. In ea sta goliciunea, iar deasupra ei straluceste scopul pe care doresc sa-l ating. Astfel incat „capul unui  Partzuf” face calculatia corecta, in ciuda „deranjamentelor stomacale”.

Totusi, ambele trebuie sa fie percepute de catre cel care primeste, deoarece ele sunt bucuria festivalului, continua Baal HaSulam. Exact intre cei doi poli, este gasita fericirea. Prin discutia noastra de astazi despre continul contrast dintre ei, construim o fundatie pentru viitorul Masach.

Din a 2-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/30/14, Scrierile lui Baal HaSulam “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→