Întrebare: De ce vorbim despre sfârşitul societăţii de consum? De ce trebuie era consumului să ajungă la un sfârşit?

Răspuns: Există două motive:

1. Primul motiv este extern: rămânem fără resurse naturale.
2. Al doilea motiv este intern şi este motivul principal: dorinţa noastră se schimbă – acesta este fundamentul naturii umane.

Putem analiza teoriile economice, propaganda şi reclama, putem inventa diferite şmecherii şi tehnologii, cum ar fi cinematograful tridimensional, dar toate acestea nu vor ajuta. Omul îşi pierde pur şi simplu interesul faţă de asta, ca o pisică, ei nu-i pasă de televizor, doar stă culcată pe el. În schimb, noi vom da mai multă atenţie societăţii, la ceea ce este în jurul nostru. Şi totul se întâmplă fiindcă dorinţa se schimbă. Nu putem să facem nimic pentru asta, fiindcă dorinţele sunt cele care motivează omul.

Asta desigur, nu se va întâmpla dintr-o dată. Astăzi încă putem promova consumul prin diferite „oferte speciale”. Totuşi, comparativ cu trecutul, lucrurile se schimbă. Rata de sinucideri şi divorţuri creşte, dezamăgirea şi disperarea se răspândesc. Este de fapt începutul unui nou curent. Omului încă îi trebuie, desigur, mâncare şi nevoile de bază, dar problema nu este în aceste lucruri, ci în dorinţele pe care le folosim incorect.

Într-un fel sau altul, dorinţa se schimbă foarte încet. Întrebarea este, de ce rămâne în urma schimbărilor externe paralele? De ce ne confruntăm cu probleme, precum criza, dacă putem în schimb să sărim la un nou nivel, printr-o schimbare rapidă a dorinţei noastre? Nu ar fi mai bine pentru oameni să treacă de la a fi consumator, la a face de bună voie mai multe activităţi sociale? De ce vor totuşi să cumpere ca înainte, deşi sistemul anterior se prăbuşeşte?

Motivul este că, în acest fel vor recunoaşte răul, aşa că, situaţia actuală va lăsa un gust amar. Altfel, ei vor găsi un vas, o dorinţă pentru altceva. Ei trebuie să simtă că sunt disperaţi – că lumea este plină şi în acelaşi timp goală. Dacă dorinţa anterioară pur şi simplu dispare, omul nu va învăţa lecţia de la ce a fost, şi nu va înţelege problema.

De aceea, dorinţa se schimbă mult mai încet decât condiţiile externe. Aceste condiţii trebuie să ne preseze şi, treptat, să ne aducă răspunsul corect.

Atunci apare educaţia integrală, cea care explică faptul că dorinţele în exces de la nivelul animal, adică nivelul de bază, nevoile raţionale, pot fi îndeplinite numai în contextul relaţiilor dintre oameni. Criza actuală este menită să arate omului că îşi poate satisface nevoile numai într-o formă nouă, integrală.

Prin asta, dorinţele lui nu sunt restricţionate ci, de fapt, se îmbunătăţesc şi se ridică la un nivel calitativ mai înalt. Atunci, el nu va rezolva ceva temporar, efemer, ci un lucru mult mai semnificativ emoţional. Omul se dezvoltă, devine sensibil, şi vrea să se bucure de alte experienţe, mai apropiate de spiritualitate.

Tocmai de aceea, criza actuală este dezvăluită cel mai intens în relaţiile personale, de familie, şi în educaţia copiilor.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Înţelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să „ne conectăm cu scânteile tuturor colegilor de grup”?

Răspuns: Să ne conectăm cu scânteile colegilor înseamnă să conectăm dorinţele noastre pentru Creator. Până la urmă, prietenii vin aici fiindcă există o scânteie în marea lor dorinţă, care tânjeşte după sprirtualitate, după echivalenţe de formă şi conexiunea cu Creatorul. Eu sunt de asemenea aici din cauza acelei dorinţe, asta este ceea ce ne-a adus în grup.

Noi trebuie să ne conectăm în aceste dorinţe, numai prin motivele care ne-au adus aici. Haideţi să le luăm numai pe acelea care ne-au adus aici, din toată densitatea dorinţelor noastre, şi să renunţăm la toate celelalte ca la un sac plin cu gunoi lichid, şi să conectăm scânteile din care va fi creat vasul nostru spiritual.

Va fi numai partea lui superioară şi tot restul este format din gunoiul pe care l-am aruncat când am anulat acele dorinţe. Nu e uşor să le aruncăm, fiindcă trebuie să anulăm fiecare din aceste dorinţe, una căte una.

Când încercăm să ne conectăm şi să vrem să iubim, ura este revelată instantaneu cu scopul de a ne arăta că nu există niciun fel de iubire naturală în noi. Până acum părea că iubeşti natural pe toată lumea şi că îi tratezi frumos pe fiecare, după cum este acceptat în lumea noastră – ei nu lucrează la iubire deci nu descoperă ura.

Pentru a obţine iubirea, trebuie întâi să descoperim opusul ei – ura. Dar noi nu lucrăm în ură, noi aspirăm spre iubire, cu cât tânjeşti mai mult spre iubire şi lucrezi realmente la asta, cu atât mai repede descoperi că urăşti şi nu iubeşti. De Sus ţi se spune adevărul.

Să descoperi iubirea înseamnă să-ţi vezi tovarăşul de grup ca fiind cel mai mare din generaţie şi să cauţi în el numai atributele pozitive, să încerci şi să simţi că dorinţele lui sunt mult mai importante decât dorinţele tale, aşa cum simte o mamă pentru copilul ei.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/12/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii care au pregătit Convenția de la Novosibirsk nu se pot întâlnii împreună într-un grup fizic bine organizat. Ei comunică virtual, se uită la lecţii în fiecare zi, fiecare de la el de acasă. Aşa se întâmplă de aproximativ 5-7 ani.. cum putem să-i ajutăm să se unifice într-un grup?

Răspuns: Dacă ei vor cu adevărat să se mişte înainte, au nevoie de obstacole serioase. Pentru aceasta,  trebuie să se adune împreună. Doar prin depăşirea obstacolelor, unificându-se deasupra lor, vor începe să se mişte împreună; altfel, toate studiile lor vor fi doar teoretice. Dacă au o oportunitate de a se întruni împreună şi nu vor să facă asta din motive personale, atunci ei se își pun singuri piedici.

Pot fi copii drăguţi, organizând totul perfect, dar pentru fiecare dintre ei să stea în locul lui este imposibil.

Dacă sunt separaţi de o distanţă lungă, de exemplu, sute de mile, asta este o altă problemă. Dar dacă trăiesc în acelaşi oraş trebuie să se întâlnească. Pur şi simplu trebuie!

Probabil, îşi preţuiesc egoismul şi se tem să nu-l piardă. Creatorul îi împinge îndinadins şi le dă o asemenea muncă frumoasă cum ar fi o convenţie.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă iubirea faţă de prieteni (colegii de grup) înseamnă să prefer dorinţa lui mai mult decât pe a mea, despre ce dorinţe este vorba?

Răspuns: După cum a scris Baal HaSulam în articolul „Ultima generaţie”, acesta are nevoie să fie preocupat ca fiecare om din lume să aibă îndeplinit necesarul pentru o existenţă materială normală. Şi dacă prietenul însuşi se va raporta astfel la acest lucru, nu va avea nicio nevoie de ceva în plus.

Iar tot restul trebuie să fie direcţionat pentru susţinerea colegului pe calea spirituală. Deci ce înseamnă că-mi iubesc colegul? Cum pot eu să-i îndeplinesc dorinţele? Dacă eu am grijă de mâcarea lui şi de tot ceea ce el are nevoie pentru existenţă, în alte lucruri, îl susţin spiritual arătându-i trezirea mea, şi transferându-i sentimentul de măreţie al Creatorului şi importanţa căii spirituale care mă trezeşte şi mă umple cu forţă. Eu mă comport faţă de el, ca faţă de copilul meu, pe care vreau să-l atrag la o acţiune benefică, şi, prin urmare, îi arăt interesul meu, dorinţa, aprecierea mea. Exact la fel trebuie să-i arăt un exemplu şi prietenului. Înseamnă că îi asigur hrana spirituală pe lângă hrana trupească, înseamnă că îl iubesc.

Exact această atitudine trebuie să o dezvoltăm în grupul nostru. A da colegului sentimentul de măreţie a scopului şi exemplul meu personal de loialitate faţă de scop, asta se numeşte iubire pentru prieten. Şi, prin asta, eu prefer dorinţa lui peste dorinţa mea. Iau în consideraţie nevoile lui, mijloacele corporale necesare, şi tot restul este îndreptat spre dezvoltarea lui spirituală. Toate acestea trebuie să i le furnizez.

Trebuie să am grijă ca el să aibă o formă normală de viaţă, să-l ajut să-şi găsească un servici, etc. Şi pentru aspectul spiritual, trebuie să-l încurajez cu măreţia scopului. Şi prin asta, prefer dorinţa lui peste dorinţa mea, mă îngrijorez de dezvoltarea lui, şi nu de a mea. Dacă sunt îngrijorat pentru un prieten, acesta este lucrul cel mai bun pentru dezvoltarea mea. Dar toate astea le fac pentru a obţine iubirea Creatorului.

Omul trebuie să se conecteze la un întreg: Israel, Oraita, Kadoş Baruhu (Israel, Tora şi Creatorul). În caz contrar, se dovedeşte că eu doar îmi iubesc colegul în mod natural, cu iubirea egoistă ca cea pentru copilul meu.

Exact această formă de muncă este numită „munca pentru Dumnezeu”. Dacă mă raportez la coleg în acest fel, prin el, mă direcţionez către Creator. Iubirea pentru ceilalţi este necesară numai pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Prin asta omul revelează ascunderea care a fost făcută de Creator, astfel vom exersa iubirea pentru ceilalţi şi vom obţine iubirea de Dumnezeu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă vreau să mă concentrez asupra Creatorului, trebuie să simt căldură faţă de prieten, o călduă ca o „sferă purpurie”, o atitudine prin care să-mi pese de conexiunea cu acesta, de conexiunea cu Creatorul. Până la urmă, eu îmi iubesc prietenul tocmai fiindcă în el este Creatorul.

Creatorul îmi arată cine sunt printre fiinţele create în această lume, în felul în care El este ascuns în ea. Dacă eu pot simţi iubire pentru această lume, înseamnă că voi simţi iubire pentru Creator, pentru Acela care a creat această lume şi este ascuns în ea.

Întrebarea este: „De ce s-a ascuns Creatorul în lume şi nu în Tora?”. Fiindcă această lume este ascunderea Lui, şi dacă eu folosesc Lumina Torei, întâi deschid ceea ce Creatorul ascunde în lume şi apoi Îl decopăr pe El.

Fazele prin care noi avansăm către prietensunt fazele prin care avansăm către Creator şi nu este nimic în afară de asta. Totul este numit calea iubirii în funcţie de scopul final şi în funcţie de ceea ce obţinem pe parcursul drumului. Chiar şi la cel mai de jos nivel, descoperim ura şi apoi, în contrast cu ea, iubirea, şi aşa se întâmplă de fiecare dată, la fiecare nivel – ură şi iubire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/ 2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca după Convenţie să continuăm să simţim că nu avem nicio abilitate individuală, ci numai abilităţile grupului?

Răspuns: Nici înainte nu ai avut abilităţi individuale şi ai fost o parte a grupului, dar acum este clar şi, în funcţie de asta, se cere mai mult de la tine. Cu cât ţi se revelează mai mult, cu atât ţi se cere mai mult să participi mental, emoţional şi activ pentru depăşire.

Este foarte clar că prin eforturi foarte mici, noi am descoperit deja că în interiorul vasului nostru colectiv apare o iluminare. Problema este că noi am obţinut-o prin conexiunea fizică între noi şi nu prin conexiunea spirituală. Deocamdată, aceasta este o mare deficienţă.

În plus, asta se întâmplă mulţumită faptului că sunt încorporat în grup şi folosesc forţa de conectare cu ei. Asta înseamnă că este încă multă muncă care trebuie făcută din partea grupului, pentru a obţine o adevărată conexiune interioară între prieteni. Atunci va veni Lumina, care este egală cu această conexiune.

Deocamdată ea lipseşte în interiorul grupului şi între grupuri. Noi trebuie să ne conectăm mai puternic unii cu alţii. Cred că această Convenţie a arătat tuturor că suntem mai apropiaţi unii de alţii decât am crezut. Toate grupurile s-au simţit apropiate şi oamenii au înţeles că nu avem  nicio alegere în afară de a înainta spre o conexiune şi mai mare sau a pleca.

Vom vedea curând cum se întâmplă asta: Vor fi oameni care vor veni bucuroşi şi vor fi unii care vor pleca blestemând. În acest fel se face clarificarea.

Noi acum trebuie să îndeplinim ceea ce am simţit la Convenţie. Pentru a îndeplini asta, omul are nevoie de un autocontrol constant în ceea ce priveşte atitudinea lui faţă de lumea condusă de Creator. Sunt conştient de faptul că sunt într-o lume condusă de Creator? Percep lumea ca pe un loc în care, prin concentrarea asupra faptului că totul este făcut de Creator, voi găsi în cele din urmă Creatorul în această lume?

Lume (Olam – înseamnă în ebraică şi ascundere) este pe de o parte ascundere şi pe de altă parte revelarea Creatorului. Lumea este ascundere fiindcă nu îl revelez pe Creator. Dar fiindcă vreau să-L revelez, să mă identific cu el şi să primesc tot ce se întâmplă ca bine absolut şi bunăvoinţă şi că nu este nimic altceva în afară de El, atunci, prin asta, accept această ascundere, iar atunci ascunderea lumii devine revelaţie.

Asta este tot ce am de spus despre asta. Nu aşteptaţi nimic peste asta şi să nu credeţi că dacă vom avansa eu o să am alte cuvinte. Dar aceste cuvinte vor fi pentru voi mai clare. Dacă altcineva începe să citească, nu vor însemna nimic pentru el, ca şi oamenii care citesc Tora şi o înţeleg literal. Acestea sunt cuvinte obişnuite, fiindcă în spiritualitate nu sunt cuvinte. În plus, este interzis să se dezvăluie mai mult decăt este permis. Noi trebuie să înţelegem că profesorul este un educator care are de făcut treaba lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri legate de Novosibirk”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum găsesc această putere?

Răspuns: Caută mijloacele care să te ajute să ajungi la dăruire.

Când un om îşi începe munca, judecând acţiunea Creatorului asupra sa, el rămâne continuu în starea de căutare şi de neputinţă. „Cum să-L găsesc pe Creator? Cum să-L trag mai aproape de mine? Cum să mişc şi să incit afecţiunea mea, cum să-mi folosesc mintea ca să-L înţeleg? Unde să revelez acţiunea Lui? Ce văl ascunde asta? Cum să „mă întorc” pe mine însumi în scopul de a evidenţia legătura Lui – chiar dacă este negativă, numai să se manifeste?”

Un om începe să-şi schimbe faţetele şi proprietăţile dorind astfel să-L dezvăluie pe Creator. Asta este natura muncii noastre. Nu e simplă, cere energie enormă, arde tone de „calorii” şi cere efort mare şi neobosit „goana după Şhina (Divinitate)”. Treptat omul câştigă experienţă pe această cale şi învaţă să se anuleze pe sine. Asta este cheia.

Şi Creatorul, bazându-se pe anii anteriori de viaţă în grup ai acestuia, îi pregăteşte tot felul de surprize. Erorile personale ale omului încep să iasă la suprafaţă, sau îl supără cineva, sau se simte insultat şi simte nevoia să-i pună la locul lor pe ofensatori sub căldura momentului şi, deodată, se opreşte şi se gândeşte: „Nu se presupune că eu muncesc după principiul ‘Nu e nimic în afară de El’? Dar cum? Acum sunt pe picior de război şi se aşteaptă să-mi amintesc de El?”

Întrebare: Rabaş spune că omul trebuie să găsească grup acolo unde fiecare „tânjeşte după forţa de dăruire”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: În grup noi nu primim stimulente normale: bani sau respect. Până la urmă, colegii sunt obţinuţi fiind împinşi de forţa superioară şi, treptat, ei îşi asumă calea spirituală. Atunci această forţă începe să-i îndepărteze, astfel ca ei să poată trage ei înşişi energie din spiritualitate, fără lovituri de la spate.

Întrebare: Cum să trag forţă din spiritualitate astfel ca să avansez, nu de dragul onoarei sau a altor recompense egoiste?

Răspuns: Tu poţi să atragi forţa numai prin unitate, altfel, nu va fi creştere spirituală. Lupt să mă leg şi să mă scufund în grup, ca să pot fi impresionat de colegi. Nu adun forţă pentru mine, ci o fac pentru a fi impresionat şi a putea să răspund la darul lor, la iubirea şi spiritul lor. Văzându-i prima dată, îmi pare rău că m-am uitat, până la urmă, acum voi suferi fiindcă nu particip la ceea ce fac ei. Aş vrea ca în ei să nu se trezească dragostea frăţească – mi-ar fi mult mai uşor, m-aş simţi mai bine, mai mulţumit. Dar apoi îmi spun, „Stai o clipă, dar exact prin asta poţi să câştigi putere, impresionare, asta mă poate scutura şi aprinde! Şi astfel, în locul la toate acestea, lasă să fie exaltaţi în ochii mei şi să mă inspire să-i urmez!”

La final, grupul, învățătorul, Creatorul şi cărţile de Cabala – aceştia sunt singurii factori pozitivi pentru a avansa. Şi toţi prietenii trebuie să se lege împreună ca unul, niciunul nu se presupune că este mai jos decât ceilalţi. Numai ca egali vom putea înainta către scop.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce, potrivit cu întreg procesul istoric, salvarea vine ca rezultat a unei mari presiuni, la cel mai dificil moment, după un lung timp în care ne-am „protejat” să nu auzim nimic? Ce rost au toate aceste dificultăţi?

De ce este necesar să-l revelăm pe Creator, conexiunea dintre noi, în aceste tensiuni în care ne vedem pe noi înşine la un capăt de drum şi doar în acest moment, dintr-o dată răspunsul este revelat? De ce nu începem să ne îndeletnicim cu educaţia integrală, în înțelepciunea Cabala şi să păşim confortabil către scop având o astfel de soluţie în mâini?

Răspuns: Te cunoşti pe tine şi că egoul lucrează ca şi „ajutor împotriva ta”. Şi doar sub presiuni foarte mari suntem de acord să ne separăm de el. Şi, de asemenea, asta nu se produce imediat, ci doar după multe lovituri – cele zece plagi din Egipt, în întuneric, sub tensiuni teribile şi în ură – suntem finalmente decişi să scăpăm de el. Altfel, nu.

Şi asta e aşa nu pentru că noi suntem atât de slabi, dar pentru că egoul este foarte puternic. Acest ego ne ajută mai târziu să revelăm întreaga lume spirituală. Odată ce ne conectăm,începem  imediat să-l revelăm şi să-l simţim. Chiar aici în această viaţă noi revelăm lumea superioară; despre aceasta este spus: „Lumea ta pe care o vei vedea este viaţa ta”. Sper că că vom atinge asta.

Dacă noi vom percepe toată această presiune ca forţă care ne este dată special ca să ne ajute, atunci vom vedea că munceşte de partea noastră. O persoană are nevoie numai să înţeleagă acest lucru şi va reuşi.

Din Porţiunea Săptămânală de Tora, Zoharul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: După Convenţia din Novosibirsk, am simţit o responsabilitate foarte puternică. Este ca şi cum între noi s-a născut un sistem nou de relaţii, în care întreaga noastră viaţă ar trebui să fie în garantarea mutuală unul faţă de altul. Cum vom începe din nou această muncă, cu o minte curăţată, cum vom face primul pas pe această platformă nouă?

Răspuns: Într-adevăr, s-a născut o nouă senzaţie. Dar conexiunea în sine nu este nouă, ea deja există şi doar ni se revelează din ce în ce mai mult. Văd că simţiţi noua fază şi aţi descoperit o nouă experienţă. Şi, respectiv, mintea voastră care munceşte în sincronizare cu sentimentele, a fost reînoită. Acum, întrebarea este, cum vom accepta asta ca factor care ne leagă şi mai mult – pe toţi împreună şi, de asemenea, pe mine împreună cu voi. Aceasta a fost schimbarea calitativă – sunt mult mai angajat în grup deoarece voi aţi ajuns la o stare mai avansată. Şi, avansarea noastră următoare este în faptul că fiecare din noi va trebui să păstreze unitatea pe care am obţinut-o.

Noi va trebui cel puţin, să încercăm să menţinem acelaşi sentiment care a apărut la convenţie în timpul unirii noastre. Aceasta este în ciuda faptului că vor veni stări total opuse: vor spăla peste el sentimente şi calcule diametral opuse. Şi ele nici măcar nu vor contrazice vechea unitate, ci doar vă vor distrage şi vă vor împinge spre margine, forţându-vă să luptaţi pentru valorile filistine, pe care le-aţi avut în trecut. Şi aici va trebui voi să încercaţi să vă vedeţi condiţia prin ochii Creatorului..Asta înseamnă să vă uitaţi la ea nu numai „de jos în sus”, ci, de asemenea, şi de „sus în jos”. Cu alte cuvinte, va trebui să vă vedeţi pe voi înşine ca pe un copil care îşi imaginează că e mare.

El nu doar se uită în sus, la adult, de la locul lui, ci se imaginează ca fiind mare şi ce ar face în acest caz, cum şi-ar aranja el însuşi viaţa. Asta este, va trebui să vizualizăm cum vom aplica în vieţile noastre starea spirituală de „adult”, dacă am fi fost deja în ea.

A fi adult înseamnă a fi precum Creatorul. Am nevoie să vizualizez că sunt lângă Creator şi că vasul meu spiritual crează o conexiune completă a tuturor dorinţelor, mulţumită autoanulării şi a incluziunii reciproce infinite a fiecăruia în toţi ceilalţi, astfel încât fiecare din noi simte toată dorinţa comună şi pe Creator revelat în ea. Asta nu poate fi descris în vorbe, fiindcă toate cuvintele derivă din lumea spartă şi nu din unicitate.

Cu aceşti ochi vom putea privi peste viaţă, colegi, profesor, şi peste toată munca noastră, şi să le considerăm în mod corespunzător. În viaţa normală, „în afara pereţilor templului”, acţionăm ca toţi ceilalţi, nu separaţi de ei. Dar în interiorul grupului, voi trebuie să vedeţi starea corectată. Fiecare va trebui să vadă grupul şi viaţa lui (ei) în acest fel. Atunci omul se poate încadra în această imagine corectată. La fel, în timpul studiului, cu profesorul şi grupul, omul poate acţiona în sincronizare cu starea superioară, aceasta fiind vizualizată. Până la urmă, cine este Creatorul? Este starea superioară. Şi asta este tot ceea ce avem nevoie.

În fiecare moment, cel mai important este să stai în „Nu e nimic în afară de El, binele care face bine”. Vizualizez Creatorul care locuieşte în interiorul meu şi ceea ce El pretinde în acest caz. Ce mi s-ar cere dacă aş fi într-o asemenea stare? Cum aş vedea totul dacă aş fi tocmai acela în afară de care nu mai este nimeni altcineva, cineva bun care face bine?

Trebuie să văd toate acţiunile mele ca fiind venite de la Creator, şi atitudinea mea faţă de colegi, şi faţă de lume – şi totul este bine, şi toate numai în beneficiul lor. Toată lumea va simţi în cele din urmă în acest fel şi, treptat, noi începem să simţim asta. Acest lucru este descris ca „bănuţ cu bănuţ adună o sumă mare”. Noi am depus eforturi care s-au acumulat şi rezultatul final este un salt: omul străbate nivelele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi în final face saltul. Şi apoi iar fazele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi un nou salt. Acesta este modul în care vom ajunge, în cele din urmă, la prima noastră stare spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri referitoare la Convenţia de la Novosibirk

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facă un om dacă este într-o stare de prea multă bucurie?

Răspuns: Nu poate fi „prea multă” fiindcă trebuie să fie Ein Sof (infinită) în această stare. Nu poate fi vorba de timp fiindcă totul dispare, şi timpul şi distanţa.

Întrebare: Ce putem face că să nu rămânem doar în această stare, ci să tragem cel mai bun folos din ea? Înţeleg că trebuie să mă întorc spre Creator, dar durează atât de mult ca să primesc un răspuns!

Răspuns: Adevărul este că mulţi au această plângere: „dar nu este niciun răspuns!”.Lumea spirituală este pe de o parte, integrală, analogă, şi, pe de altă parte, este în impulsuri. Asta înseamnă că există un fel de dualism . Este un electron o particulă sau o undă? Este Lumina particulă, sau undă, sau amndouă? Noi nu înţelegem deocamdată asta. Fizicienii spun acest lucru, dar nu-l simt, ci doar le vine din studiile experimentale.

Pe de o parte, simţurile noastre sunt aparent constante, curg într-un curent şi nu în impulsuri. Pe de altă parte, ele pulsează, asta este, în cele zece Sfirot-uri, sau în cele cinci faze. Dacă tu ajungi un milimetru înainte de prima fază, simţi ca şi când nici nu ai fi început să munceşti şi încă nu ai avea niciun contact cu asta.

Dacă trebuie să fie 1000 de volţi, atunci sunt 1000 de volţi. Să presupunem că ai 1000 de euro. Plăteşti şi treci graniţa, ca atunci când te urci în avion. Dar, dacă lipseşte un penny, nu contează ce spui, nu vei fi în stare să treci.

Acestea sunt calităţile Lumii Superioare. Trebuie să ai un anume potenţial de dorinţă la întrebarea ta, aşa încât să fii răsplătit cu un răspuns. Dar, în acelaşi timp, nu ţi se dezvăluie. Eşti în marea de Lumină, dar, dacă vasul tău nu poate conţine Lumina (ceea ce înseamnă că nu-l poţi obţine prin suferinţele tale, nici în calitate nici în cantitate, pe măsura intensităţii întrebării, până când nu obţii un anume volum), atunci nu vei simţi răspunsul, fiindcă întrebarea ta nu s-a copt încă, şi tu o vezi din starea ta necoaptă.

Spui „Sunt deja undeva în Lumină, deci, ce urmează?”. Dacă ai ajuns la ultima trăire completă a stării tale curente, atunci, după asta, tu vei simţi nivelul următor sub forma unei noi dorinţe. Deci, continuă să simţi, dar încearcă să înţelegi mai mult cum şi pentru ce. Lipseşte clarificarea acestei stări.

Din Lecţia 3 de la Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→