Nu putem vorbi despre ceva serios, științific, bazat pe fapte pe care nu le-am descoperit. Noi încercăm să studiem realitatea complexă a acestei lumi în părți și, chiar dacă nu le putem separa una de alta, putem descrie în continuare lucruri și avem ceva pe care să ne bazăm.

Pe de altă parte, nu știm ce înseamnă Lumina si vasul, o acțiune și un potențial, ce sunt timpul, mișcarea și spațiul în sens spiritual și cum să ne ridicăm deasupra lor. Aici nici măcar nu identificăm elementele de bază și, de fapt, nu putem discuta aceste detalii.

Baal HaSulam spune că „filosofia s-a înfășurat într-un tallit care nu este al ei,” ceea ce înseamnă că se ocupă cu ceva care nu-i aparține. Cum este posibil să se discute despre concepte abstracte, despre Lumină și vas și despre o dimensiune care este mai presus de această lume, dacă nu ești acolo. Dacă-ți imaginezi, du-te la Hollywood, poate că ei vor face un film din fanteziile tale. În orice caz, aceasta nu este știință și nici măcar opinii care se presupun a fi științifice, ci fantezie în forma sa pură.

Deci, după exagerarea în descrierile abstracte, filosofii le-au lăsat și astăzi nu se mai ocupă cu studii „pământești”. Ei sunt incapabili să continue să-și prezinte conceptele teoretice proprii.

Acesta este un alt aspect al crizei, care prezintă limitele omului în confruntarea cu această lume. Dacă evoluția l-a adus să se ridice la un nivel mai ridicat și nu face nimic, el descoperă limitele căii sale și criza.

Filosofia este de fapt o știință despre viață, ceva ce este sublim și care impune ca o persoană să se ridice deasupra naturii sale. Ea trebuie să fie obiectivă, trebuie să fie adaptată la natură; trebuie să se ridice deasupra nivelului uman al acestei lumi. Odată filosofii au operat în această direcție. Platon și Aristotel, de exemplu, au avertizat cu privire la trecerea înțelepciunii către cei care nu au fost vrednici de ea. Ei au înțeles măreția înțelepciunii și au înțeles natura umană și au lucrat mai presus de ea pentru a fi deasupra ei, într-un fel.

Astăzi nu există nici o urmă din asta, dimpotrivă, oamenii de știință vor să se „bucure de ambele lumi”, ceea ce înseamnă că sunt după un dublu beneficiu: atât științific, cât și financiar. Acesta este sfârșitul înțelepciunii. A fost vândută.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 06/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Filosofie, Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Religiile, știința, filozofia, tot ceea ce a dezvoltat omul , este destinat să-l aducă mai aproape de Creator. Dar această conexiune este de fapt împlinită de către înțelepciunea Cabalei.

Dacă am studia despre al cincilea nivel de „grosime” al dorinței mele și despre procesele care au loc în ea, în legătură cu diferite perioade sau valori, atunci aceasta este, în general, numită „știință”, „filosofie” sau „psihologie”. Într-un fel sau altul, studiez ceea ce se întâmplă în dorința mea de a primi.

Când învăț asta? În timpul exilului. Acesta este momentul potrivit și situația potrivită.

În plus, există oameni care tânjesc să se ridice deasupra dorinței lor de a primi, mai presus de exil. Astfel, ei dezvolta această abilitate pe plan intern –  studiază despre nivelurile mai ridicate, cu ajutorul înțelepciunii Cabalei. La acest nivel, dobândesc o legătură cu Creatorul, ceea ce înseamnă că construiesc dorința lor de a primi, astfel încât aceasta să aibă forma Creatorului.

Nu are nici o formă sau figură și, în scopul de a stabiliza această asemănare, chem Lumina Înconjurătoare care mă corectează. Aceasta Lumină intră în dorința mea și construiește forma dăruirii în mine, care este asemănătoare Creatorului, Luminii care se reîntoarce.

Deci știința, filozofia și psihologia vorbesc despre ceea ce se întâmplă în dorința noastră de a primi. Noi dezvoltăm aceste discipline, fără a ne schimba pe noi înșine, ci într-un mod rațional. Deci, chiar și cea mai rea persoană poate ajunge la înălțimi mari în fiecare domeniu științific. Un filozof poate fi un nazist sau, într-adevăr, orice. Astăzi este posibil să se aranjeze un concept filosofic, care va justifica tot răul din lume.

Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, are o abordare diferită: o persoană se schimbă în bine, pentru a dărui și, în acest sens, ea descoperă Creatorul. Aceasta este o înțelepciune cu totul diferită, iar oamenii de știință obișnuiți nu o pot înțelege, deoarece se bazează pe transformarea unei persoane.

Astăzi este necesară o astfel de schimbare, deoarece dimensiunea superioară care ni se dezvăluie ne obligă la asta. De aici provine plânsul științei, filosofiei și omului. Dacă noi nu începem să ne schimbăm pe noi înșine în acord cu Divinitatea care ni se dezvăluie, ne vom găsi în opoziție cu aceasta. Problema reală nu este ascunsă în această lume, ci mai degrabă în faptul că Creatorul „aterizează” pe noi, rețeaua integrală a conexiunii reciproce generale. Acesta este agățat de noi, ca o farfurie zburătoare gigantică dintr-un film science-fiction și coboară, lăsându-ne astfel din ce în ce mai puține opțiuni de manevră. Să sperăm că oamenii vor înțelege acest lucru.

Deci, totul depinde de o persoană: dacă se schimbă pe ea însăși, în scopul de a-și continua dezvoltarea în mod corect acum, sau nu.

Să ne întoarcem la știință și filozofie: exilul poporului evreu și integrarea acestuia cu națiunile lumii a fost menit să ne furnizeze știință, informații despre dorința de a primi. Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, ne învață despre realitatea externă, despre schimbarea dorinței noastre și este amenajată în acest fel, astfel încât Lumina să treacă prin dorință și să-i dea forma dăruirii. Fără trecerea Luminii, înțelepciunea Cabalei nu ar exista. Ea a apărut atunci când oamenii au început să-și exploreze dorința, structura sa și viața și după ce au examinat-o, ei au început să atragă Lumina care Reformează asupra lor, ceea ce înseamnă că ei au început să se reformeze (corecteze) și să se schimbe în bine, pentru a dărui în loc de a primi.

Lumina schimbă discernămintele mele și eu colectez datele și descopăr în cele din urmă o nouă știință numită „înțelepciunea Cabalei”.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 6/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Grupul lui Avraam a ieșit Babilon și a devenit o națiune. A ajuns la sfârșitul corecției sale private la nivelul primului Templu, Lumina Mochin de Haya. Imediat după aceea a avut loc o cădere . Cu alte cuvinte, a urmat un lanț de exiluri .

În timpul exilului babilonian, poporul lui Israel a rămas încă  la un nivel spiritual, care a fost mai mare decât la momentul exodului egiptean. Numai după ce  a fost distrus cel de-al doilea Templu, a căzut complet. În primul rând vasele de dăruire (partea spirituală a națiunii) au fost separate, apoi vasele de primire s-au prăbușit, rezultând în dorința subordonată intenției egoiste. În prima etapă, dorința altruistă și-a schimbat doar vectorul, dar nu s-a rupt complet. În a doua etapă, vasele sparte ale primirii au fost incluse în dorința care a aparținut națiunilor lumii, aplicând în totalitate presiunea exilului asupra Israelului, care acum se apropie de sfârșit. Comparativ cu situația de astăzi, toate exilurile anterioare au fost doar „zig-zaguri temporare în jos” și doar în ultima etapă, poporul lui Israel s-a amestecat cu alte națiuni și s-a alăturat acestora în opoziția lor reală fața de Creator.

Deci, dacă toate celelalte exiluri au fost măsurate în etapele anterioare, ultimul a tras Israelul în partea cea mai de jos, lipsind Israelul de toată Lumina spirituală. În Babilon erau încă o națiune, deși erau destul de deconectați. Pe când Haman le-a dat impulsul de a se uni, Mordecai a avut nevoie doar de Lumina Hassadim pentru a aduce oamenii împreună. Dar astăzi, asta nu ar fi suficient, deoarece spargerea a pătruns mult mai profund și necesită acum o corecție mai puternică. În timpul lui Mordecai, evreii s-au detașat în (Kelim) vasele lor de dăruire, dar nu s-au urât unul pe altul și a fost foarte ușor să se reconecteze.

În Shamati, articolul 144, Baal HaSulam scrie: Haman a spus că, în opinia sa, vom reuși să distrugem evreii …, ceea ce înseamnă că el îi poate separa chiar mai mult și să-i aducă la o dorință egoistă și mai mare, care ar putea conduce vasele lor de dăruire la spargere și i-ar forța să se urască unii pe alții chiar și mai mult, astfel făcându-i subordonați vaselor de primire. … Pentru că ei sunt separați unul de altul; prin urmare, forța noastră împotriva lor va prevala cu siguranță, deoarece provoacă separarea dintre om și Dumnezeu. Și Creatorul nu-i va ajuta oricum, pentru că sunt separați de El. Lege prevede: Lumina nu poate avea un impact asupra dorințelor care se află în stare de detașare.

De aceea Mordecai a mers pentru a corecta acel defect, după cum se spune: „Evreii s-au adunat,” etc, „să se adune laolaltă și să stea pentru viața lor.” Acest lucru înseamnă că ei s-au salvat prin unire. Nu este nimic altceva decât forța unității și puterea separării. Ultimul este Haman, Faraon, etc, iar primul este cel drept din fiecare generație.

Prin urmare, „exilul” și „răscumpărarea”sunt măsurate prin nivelul unității sau prin nivelul separării. Nu ar trebui să ne imaginăm anumite perioade de timp, distanțe, sau națiuni … Singurul lucru care contează este unitatea: Când națiunea a fost cea mai unită, a fost nivelul primului Templu; când unitatea s-a slăbit, a fost cel de-al doilea Templu; când unitatea este și mai puțin decât atât, este exil. Încă o dată, stările noastre depind de gradul legăturii noastre.

Forțele răului destinate dezintegrării dobândesc o dorință egoistă în poporul lui Israel. În spatele acestor forțe este Creatorul, pentru că nu este altul în afară de El. El instigă aceste stări pentru a face oamenii să înțeleagă greutatea sarcinii pe care o poartă și să-i facă să treacă prin mai multe greutăți, în scopul de a-i forța să se trezească și să se ridice spre unitate, din neajutorarea și slăbiciunea lor.

Deci, exilul real se întâmplă atunci când toate vasele de dăruire lucrează pentru Faraon. Ele construiesc orașele prospere ale Pithom și Ramses; ele aspiră către dăruire, dar rezultatele muncii lor sunt aplicate față de dorințele egoiste. Este dăruire de dragul primirii; ea umple „trezoreria”egoismului.

Chiar și cei care nu sunt de acord, nu se pot scăpa de sclavie, deoarece profiturile egoiste îi mențin în coaja lor egoistă și-i fac să dăruiască de dragul împlinirii vaselor lor de primire. Dorințele noastre continuă să crească, dar ele rămân permanent goale. Ne învârtim roțile până când vom începe să strigăm la Creator; cu alte cuvinte, până când criza globală ne lovește. Acest lucru este exact ceea ce se întâmplă acum. Să sperăm că vom putea să trezim pe”egipteni” și să-i atragem să acționeze.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 27/11/12, „Exil și răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Israel este un grad inalt. Orice persoana care s-a separat pe sine de interesele materiale si este pe directia adeziunii cu Creatorul, cu forta daruirii conform legii echivalentei formei, si dedica orice moment pentru asta, este numit Yashar-EL (direct la Creator),Israel.

Unul din stadiile acestui drum este sa faci un pact, cand o persoana  integreaza in sine pe altii,  altii care, de asemenea, se numescIsrael. Candva ei au fost uniti, dar dorinta de a se delecta pe sine, inclinatia rea, a patruns intre ei si i-a separat. Iar acum, in ciuda faptului ca ei au revelat asta, ei lucreaza la aceasta conexiune tot timpul pentru a o dobandi si pentru a furniza Creatorului vasele pentru receptia placerii.

Scopul creatiei este de a incanta fiintele create. Asta e actiunea din partea Creatorului, asa ca de ce a fost data ca  o sarcina a creatiei? Deoarece creatia trebuie sa se aduca ea insasi la o asemenea stare de a-I da Creatorului oportunitatea de a darui placearea. Munca noastra este de a descoperi acest vas de primire a placerii. Iar placearea este de a-I da Creatorului oportunitatea de a darui.

Dupa cum este spus despre miracolul petrecut la Muntele Sinai: “Astazi ne-am adunat cu totii aici,”adica, de azi inainte primim abilitatea de a ne conecta si de a fi merituosi sa ne invesmantam in forta superioara. Iar acum suntem numiti oameni alesi; acest vas general este numit poporul luiIsrael. Iar El care umple acest vas conform legii echivalentei formei va fi numit Creatorul nostru.

De aceea exista o conditie:”Astazi, ne-am adunat cu totii aici,”adica ne-am strans cu totii ca sa devenim ca unul – un vas comun in vederea realizarii scopului creatiei, sa beneficieze fiinta creata.

Este spus:  Si oamenii au stat la poalele muntelui,” adica au imprastiat toate dubiile, ( Har– munte, Irurim– dubii) ca sa atinga unitatea. Trebuie sa aveam grija de conexiunea noastra comuna astfel incat nici unul de-al nostru sa uite de ea.

Adevarata garantie reciproca e necesara pentru asta. Asta e ceea ce ne lipseste, si tot asta e motivul pentru care nu am reusit deocamdata in construirea vasului comun. Din cauza lipsei reciproce de participare, ingrijorarea ca fiecare prieten e preocupat de conectarea tuturor intr-unul, astfel incat, noi “ne-am adunat TOTI aici!”

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica 3.12.2012

Filed under: Garantia reciproca, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai afirmat ca fiind naivi ne ajuta foarte mult. In acelasi timp studiul cabalei ne largeste mintile la un million de grade. Cum putem conecta aceasta contradictie?

Raspuns: Naivitatea nu consta in a deveni mai inteligent si a-i depasi pe toti in intelegerea lumii, a universului si a guvernarii superioare. In aceasta privinta noi suntem deasupra lumii, dare eu nu vorbesc despre asta.

Prin “naivitate” sugerez sinceritate. Am fixat un scop spiritual inainte mea si nimic nu ma poate devia de la aceasta cale. Merg mai departe si asta e lucrul cel mai important pentru mine. Invoc caracterul direct pe aceasta cale a naivitatii.

Din Lectie Virtuala 20.11.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Prin descoperirea lumii superioare, noi incepem sa intelegem despre ce au scris cabalistii. Toate textele pe care le studiem devin clare. Ele sunt intelese de noi ca un fel de nuvela incredibila plina de sentimente minunate si atingeri inalte, o mare revelatie a Lumii Infinitului ( Ein Sof). Dobandim senzatii si un intelect de un miliard de ori mai mari decat ceea ce avem astazi. De aceea incepem sa simtim lumea superioara. Lumea noastra, nici nu exista in raport cu starile superioare.

Pe de o parte, nu exista alta posibilitate de a atinge scopul creatiei decat prin studiul intelepciunii Kabbalah.

Pe de alta parte, nu exista conditii anterioare pentru a putea studia aceasta intelepciune. De aceea orice o poate studia indiferent de educatia anterioara, de caracter sau origine.

Nu conteaza nimic din toate astea, incluzand cunoasterea limbii ebraice.

In principiu aceasta intelepciune atinge o persoana la un asemenea nivel incat tot ceea ce e necesar sa faca e sa invite actiunile sale asupra lui. Asta inseamna ca intelepciunea insasi se afla in Lumina Superioara. Te atinge pe o anumita frecventa. Functioneaza si te influenteaza. Tu trebuie sa te plasezi sub actiunea si influenta ei iar apoi va crea in tine deficientele necesare. Va incepe sa umple aceste locuri vacante cu senzatii si intelect.

De aceea, toate caracteristicile corporale pe care le avem in prezent nu conteaza catusi de putin. Poti fi o persoana isteata si inzestrata, in Kabbalah, nu te va ajuta.

In intelepciunea cabala un singur lucru te va ajuta, iar asta e naivitatea, cand te indrepti direct la scop si nu faci nici un alt fel de calcul. Asta e primul lucru pentru mine, iar restul e secundar. Daca esti directionat pe acest sens, vei atinge scopul.

Lectie Virtuala 25.11.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ascensiune lui Malhut la Bina se numşte „sanctificarea lunii”. Asta înseamnă obţinerea credinţei prin care omul trebuie să purifice munca sa deasupra raţiunii. El înţelege că nu trebuie să lucreze cu dorinţa sa de a primi, ci toată munca sa trebuie să fie în interiorul vaselor de dăruire.

Dar, între timp, nu are dorinţa de a dărui şi nici măcar nu înţelege ce înseamnă asta. De acea Creatorul indică, „cu degetul”: Uite, asta este forma dăruirii!. Adică, omul, gradual, începe să descopere forma dăruirii şi înţelege că asta este forma dorită.

Înainte de asta nu putea descoperi, aprecia sau imagina. La urma urmei, ceea ce numim dăruirie în lumea noastră nu este dăruirie ci primire latentă sau altruism fals.

Atâta timp cât omul este operat de dorinţa egoistă, trebuie să simtă ceva plăcere în acţiunile sale, altfel nu ar fi capabil să acţioneze.

Chiar şi când îi satisface pe alţii, trebuie să simtă ceva profit sau că celălalt îi este mai drag decât el însuşi. Apoi el simte dragostea naturală, ca o mamă care e gata să îi dea totul bebeluşului ei.

Altă opţiune este că suntem atât de mult conectaţi astfel încât bunăstarea altuia e inseparabilă de propriul meu beneficiu sau că sunt operat de frică.

Motivul poate fi de asemenea beneficiul, un profit adiţional sau o dorinţă de a-mi opri suferinţele.  De asemenea este perceput ca un motiv egoist şi de obicei ca un profit mai mare decât plăcerea.

Pot simţi un profit din ce este adiţional şi de asemenea pot simţi un profit din faptul că nu pierd. În acest caz, bucuria mea este chiar mai mare.

O persoană poate găsi o sută de dolari pe stradă, se poate simţi fericit dar la fel de repede poate uita asta. Dar dacă pierde o sută de dolari va regreta mult mai mult decât dacă ar fi găsit suma de bani, deoarece este ca şi cum ar separa ceva de propria persoană.

De aceea, trebuie să înţelegem că puterea credinţei este deasupra dorinţei de a primi şi este obţinută în două faze. Prima oară în vasele în care lucreză pentru profit, apoi în vasele în care simţim pierderea. Dorinţa noastră este divizată în două părţi. Nivelurile 0, 1 şi 2 (grosimea nivelului rădăcină, faza 1 şi faza 2 numite GE)  şi nivelele 3 şi 4 (grosimea fazele 3 şi 4 numite AHP). Prima dăruire este operată în vasele de dăruire iar apoi în vasele de recepţie. Este mult mai dificil să lucrezi pentru dăruire în vasele de recepţie pentru că omul simte imediat acolo o pierdere. Ar fi putut primi o plăcere directă în acele vase dar acum este total opus, intenţionează să dăruiască cu acele vase şi se dovedeşte o dublă pierdere pentru ego.

Dar el „ se purifică pe sine” adică obţine atributul dăruirii şi astfel avansează până când este recompenat cu „purificare lunii” când atributul dăruirii devine sfânt pentru el.

El însuşi nu poate străluci ca luna dar luminează în măsura în care aderă la forţa superioară, la sursa luminii, la soare, cu ajutorul forţei credinţei.

La fel ca şi pământul, luna nu poate genera nicio lumină dar cu loialitate aderă la soare, deasupra pământului şi, de aceea, începe să strălucească. Nu este propria sa lumină, dar străluceşte mulţumită faptului că nu primeşte nimic pentru sine ci doar pentru a ilumina pe alţii.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Ca o regula, doar oamenii cu un grad ridicat de egoism studiaza Cabal. In afara de asta, nimic nu ii satisface. Stiinta, tehnologia, artele, relatiile de familie, cariera, pasiunile de orice fel, bani multi…nimic nu le aduce  multumire. Sunt framantati de o intrebare: Care  scopul vietii?

Ei nu cred in religie deoarece deja au depasit acest stadiu de dezvoltare si au pierdut abilitatea de a urma orbeste orice tendinta. Ei nu vad nici o valoare in lumea asta deoarece privesc totul in jurul lor ca o existenta “animal”obisnuita si nimic mai mult

In mod natural, ei nu au o dorinta de a imbratisa pe toata lumea, de a dansa, sau de a face lucruri copilaresti precum “a sta intr-un cerc, a bea si manca impreuna si canta cantece.” Le considera ciudate si aditionale, si au dreptate.

Egoismul lor e peste medie. De aceea ei aspira sa reveleze superiorul; cu toate astea, ei sunt fortati sa se comporte „imatur”si copilareste. Din nefericire nu poate fi facut nimic in legatura cu asta.

Ei se alatura unui grup care se afla deja in proces de avansare si care detine mai mult sau mai putin revelata si inteleasa, medota de dezvoltare. Ei intra intr-un grup care simte, recunoaste si confirma (cel putin studiile) necesitatea de a a se uni pentru a revela proprietatile lumii superioare, prin conexiunea dintre prieteni. Asta din motiv ca proprietatile sferei superioare pot fi descoperite doar in unitate.

Lectia 4 din 11.6.2012 Conventia din Georgia

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă drumul spiritual ar fi fost simţit ca o plăcere şi benefic naturii noastre, egoismului nostru, cine l-ar fi respins? Întreaga lume ar fi alergat să studieze cu noi şi să stea în bancă. Oricine ar fi venit dacă ar fi simţit în asta bucurie şi dulceaţă.

Nimeni nu ar fi refuzat o astfel de oportunitate tentantă de a revela viitorul în faţa lui şi de a obţine toată cunoaşterea. Egoul nostru ne-ar fi împins mai departe, ar fi tras de noi, nelăsându-ne niciun moment de odihnă. Invidia, pofta şi ambiţia ar fi ars în om, promiţându-i tot felul de împliniri în această lume şi în lumea superioară, Raiul. Toate acestea l-ar fi atras şi inspirat din ce în ce mai mult.

Desigur că nu este aşa, şi este dificil pentru noi de înţeles şi imposibil de agreat că toată realitatea, cu excepţia nostră, este opusul la ceea ce vedem. Revelaţia forţei superioare este plină de mulţumire şi plăcere. Toate acestea îi sunt revelate omului ca urmare a obţinerii proprietăţii de dăruire.

Pe orice altă cale este imposibilă obţinerea împlinirii spirituale, a gradului Creatorului. Astfel, adevărata guvernare este ascunsă în spatele formei ei opuse, iar noi nu suntem capabili să apreciem asta, să înţelegem şi să gustăm ce înseamnă intenţia de dăruire. Noi nu avem ustensilele prin care să ne bucurăm de dăruire.

Te rog să dai tuturor! În orice caz, nu vei simţi nicio plăcere din asta, fiindcă dorinţa ta este opusă. Şi numai acela în care scânteia a fost aprinsă în întunericul egoismului, forţându-l de dragul dăruirii, şi aceluia căruia îi pasă de scânteie, încercând să o dezvolte prin studiu şi prin mediu – acela avansează. Într-adevăr, există câţiva aleşi din toate miile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce transformă toate rugăciunile noastre într-o singură rugăciune? Cum putem noi să cerem împreună acelaşi lucru?

Răspuns: Pentru a face asta trebuie să clarificăm de fiecare dată faptul că este imposibil să ridici o rugăciune singur. O astfel de rugăciune nu este acceptată.

Scopul nostru este ca dorinţele de primire să se adune într-una singură cu o singură intenţie, aşa cum a fost înainte. A existat un întreg până când spargerea a introdus intenţia de dăruire în fiecare bob de dorinţă de primire. Acum, această fragment de intenţie este sub dominaţia egoului, dar prin asta, există o conexiune între două dorinţe, de primire şi de dăruire ca şi cum ar fi fost amestecate şi pot fi împreună.

Dar această conexiune aduce întrebarea: Cum vom munci? Cum ar trebui să clarificăm lucrurile dacă luăm în considerare că dorinţele sunt în tine? Astfel trebuie tu să-ţi analizezi partea „proprie”. Corecţia nu este când dorinţa de dăruire controlează dorinţa de primire, ci atunci când, după spargere, dorinţele de primire sunt conectate prin dorinţele de dăruire.

Suntem înclinaţi să muncim individual: „sunt dispus să fac tot ce îmi cere Creatorul”. Dacă El vrea de la mine să dăruiesc, voi dărui, dacă vrea de la mine să mă alipesc Lui, mă voi alipi. Sunt gata de orice în vasele mele individuale, „numai spune-mi ce am de făcut”. Dar să mă conectez cu alţii prin calităţile dăruirii moştenite în timpul spargerii – în niciun caz!

Între timp, Creatorul se bucură de acţiunea ta îndreptată spre conexiune, fiindcă atunci, tu foloseşti puterea Lui, şi, în loc de ură faţă de ceilalţi, tu îi iubeşti. Prin asta, tu te dezvolţi spre forţa iubirii, dorind să semeni cu Creatorul, chiar dacă ţi se pare că nu ai nicio relaţie cu El. Până la urmă, tu încerci să-I aduci mulţumire, dar acţiunea în sine este împlinită între noi, unitatea ta cu colegii de grup este plăcere pentru Creator.

Noi am fost făcuţi ca dorinţe de primire ce vor să fie umplute, şi, de asemenea, cu dorinţe de dăruire care caută şansa să aducă profit în detrimentul dăruirii asupra celorlalţi, să-i folosească pe ceilalţi într-un mod cât mai viclean. Tu trebuie să schimbi toate astea în scopul de a te conecta cu ceilalţi „ca un om cu o singură inimă”. Dacă tu te conectezi cu colegii pentru a aduce plăcere Creatorului şi, dacă, în acelaşi timp, tu devii ca El în dorinţa ta de primire, atunci tu îi aduci prin asta Lui mulţumire, şi astfel obţii ceea ce este dorit.

Copilul pe care El l-a creat şi pregătit, în sfârşit vrea să se alipească Lui, să fie ca tatăl lui; el vrea să fie independent să adere la El în acţiunile lui. Tu nu poţi, şi nu e nevoie, să faci nimic decât să-i aduci Lui plăcere crescând datorită conexiunii cu ceilalţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/11/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→