Noi vorbim mult despre importanta scopului si despre măretia Creatorului , fară de care nu putem lucra, deoarece avem nevoie de putere. Dar intrebarea este pentru ce am nevoie de maretia Creatorului? Este pusa o conditie in cadrul careia voi fi de acord  sa dăruiesc  sau vreau să dobandesc capacitatea de a dărui si pentru aceasta am nevoie de maretia Creatorului? Aceasta este diferenta – lucrez cu judecata si sub judecată, sau lucrez in credintă deasupra ratiunii?

Am o conditie in faptul că vreau să simt maretia Creatorului deoarcere altfel nu as fi capabil sa lucrez, deci ar fi o actiune nemotivată. Dar daca vreau să ating proprietatea dăruirii, fiind cel mai important lucru pentru mine, si cer puterea pe care nu o am la acest moment, ca să pot darui, si pentru mine este doar un mijloc, inseamnă că doresc obtinerea acestei măretii numai pentru a putea lucra in credinta deasupra ratiunii.

Este o diferentă subtila pe care trebuie să o clarific intern. Este imposibil să o exprim in cuvinte deoarece cuvintele ne creaza doar confuzie.

Rabash spune : “Cand o persoană nu simte măretia Creatorului,  corpul persoanei nu se poate anula in fata Creatorului intr-o inima si intr-un suflet. “ Este o lege: Dorinta de a primi cedează numai inaintea măretiei Creatorului.

“Dar dacă o persoană spune că este deacord să lucreze pentru Creator numai cu conditia că urmează să vadă măretia si importanta Creatorului, deja pare că persoana urmareste sa obtina ceva de la Creator. “ Aceasta inseamnă că persoana doreste ca sarcina pe care o va suferi  să fie usoara. Daca stii că servieta pe care o duci apartine unei persoane importante, atunci nu este dificil sa o duci. “ In caz contrar persoana nu lucreaza din toata imima , din moment ce persoana este limitata , se află sub dominatia tăinuirii si nu se simte liberă sa spuna ca nu doreste nimic in afara dăruirii. “

În cazul în care o persoană consideră măreția Creatorului ca pe o condiție prealabilă pentru munca lui, atunci aceasta stare nu poate fi o stare a Bina și nu poate servi ca o „arcă”, pentru el, în care el poate fi salvat de toate îndoielile și problemele trimise lui de către linia stângă.

Deci, atributul de Bina este Hafetz Hesed, care nu are nevoie să primească nimic si de aceea reprezintă libertatea . Numai cei care au nevoie să primească ceva sunt limitati și sub rezerva opiniilor altora. În cazul în care cineva lucrează cu ochii închiși și nu are nevoie de măreție sau orice altceva, este vorba de libertate.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este necesară multă muncă pentru a obtine atributul de Bina, ce inseamnă obtinerea libertății. Deci, o personă are nevoie de suport din partea mediului pentru a putea simti in mod constant măretia si importanța scopului.

Creatorul poate impietri inima Faraonului pe linia stangă si să ii trimită intrebari precum”Care este Domnul de care ar trebui să asculti ? ”  si „Ce reprezinta munca pe care o faci?”, in functie de cat de mult este acceptat acest sprijin. Toate aceste intrebări, indoieli si probleme vor prelua controlul asupra persoanei , pana cand vor deveni „apele potopului” gata să innece persoana.

Atunci persoana va trebui să caute un refugiu, iar din frică si cu ajutorul mediului va ajunge in final la concluzia că poate fi salvată numai intr-o arcă. Arca simbolizeaza binele neconditionat, singurul loc care poate ascunde persoana de potop.

„O persoană poate simti o implinire constantă odata ce este multumită cu soarta sa”. Dar persoana nu se ascunde intr-o arcă pentru a se simti multumit, impăcat si multumit cu puțin, ci procedează altfel si anume isi are considerentele sale deasupra ego-ului, deasupra dorinței de a primi. Nu ia in calcul ce urmează să se intample cu ego-ul sau, cu dorintele sale, cu viata sa. Tot ce conteaza e deasupra acestor lucruri – contează numai a se conecta, a se uni, conteaza lucrurile din afara sa, aflate in afara intereselor sale egoiste.

Dar toate acestea se intamplă daca o persoană avansează cu persistentă si in cele din urmă ajunge la concluzia ca are nevoie de o arcă pe care trebuie sa o ridice mai presus de calculele egoiste. Apele potopului ,intrebarile “Care?” si ”Ce?” vin pentru a ajuta persoana sa se detaseze de calculele egoiste si a determina conectarea cu punctul interior al grupului.

Pentru a face aceasta are nevoie de ajutorul Creatorului , catre care se intoarce cu o rugaciune pentru a avansa si a se contecta mai puternic cu grupul. “Adunand bani putini se face o suma mare” pentru “multi ani de foame”. Dar acesta se intamplă numai dacă o persoană colectează toate obstacolele si eforturile sale pentru a atinge scopul, incercand in mod constant sa implinească conditiile care ii sunt relevate corect. Atunci este posibil sa spui că persoana avansează.

Ca si povestirea despre Noah, ce nu primeste eliberarea imediat. Este o poveste lungă despre cum construieste el arca , cum ajunge la concluzia că trebuie să construiască o arcă care sa include toate atributele sale, toate nivelele dorintei, iar numai atunci cand dorintele si arca sunt in buna ordine, o persoană se poate ascunde acolo.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este împărțită în părți mici, pe care trebuie să le aducem împreună. Ele apar în ordinea Reshimot-urilor (genelor informaționale) care sunt dezvăluite, pe care trebuie să le realizăm. Rolul unui om este de a nu uita asta și de a încerca să-și organizeze mediul, astfel încât să-l trezească în mod constant și să-l ajute să depășească obstacole din ce în ce mai severe.

Unul trebuie să înțeleagă că în fiecare moment executăm o acțiune nouă și niciodată nu repetăm același act. Deși ni se poate părea că aceleași probleme se repeta, este pentru că între timp nu simțim noile distincții din fiecare trezire.

Dar se spune că nici un moment nu seamănă cu altul. Astfel, trebuie să credem că de fiecare dată lucrăm cu proprietăți noi și le corectăm. Dacă în fiecare moment le alăturăm grupului și în cadrul grupului le direcționăm către Creator, către adeziune și corectare prin conexiune, atunci prin aceasta realizăm Reshimot-urile noastre.

Și toată această muncă se face prin consolidare și clarificări, care sunt opuse sentimentelor și minții noastre, prin întărirea constantă a mediului pentru a-l face mai puternic, mai presant și solicitant. Dacă întotdeauna ne pregătim pentru noile condiții de depășit, ne va duce la momentul următor, atunci toate aceste momente se vor conecta și se vor alătura într-o sumă mare.

Toate mărunțișurile se adună în cele din urmă într-o mare comoară. Ca și în parabola cabalistică în care un om intră în trezoreria Regelui de mai multe ori cu o cupă mică, o umple cu monede de aur și iese. Dar paza care stă la intrare, varsă cupa de monede de fiecare dată și lasă omul cu o cupă goală. Din nou, el se întoarce la trezorerie și din nou garda varsă monedele care sunt în cupă.

Acest lucru se repetă de mai multe ori până când este complet disperat. Nu este nemulțumit de munca în sine, pentru că de fiecare dată când intră în trezorerie, el crede că este ultima tentativă și că va fi reușită. Dar pur și simplu timpul alocat lui este depășit și nu a depins de el, și deodată i s-a spus, „Tot aurul pe care l-ai scos afară și l-ai vărsat, acum îți aparține.” Toți acești bani, toată consolidarea, s-au alăturat într-un singur mare Masach (ecran), și toate picăturile de Lumină au fuzionat într-o singură Lumină mare.

Astfel, munca noastră se face pe părți; altfel, nu am fi avut puterea s-o executăm pe toată dintr-o dată. Astfel, bănuț cu bănuț, se adaugă într-o sumă mare. Și lucrul cel mai important este mediul care permanent stă de gardă și ne amintește de angajamentul nostru de alătura toate momentele într-un singur scop.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 31/10/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Datorită muncii noastre interne și externe, vom trece prin schimbări foarte riguroase. Și una nu ar trebui să interfereze cu cealaltă. După toată munca, mergem afară cu viteza cu care lumea se mișcă, întorcându-ne către ei cu ceea ce sunt gata să audă. După cum este scris, „Educați copilul după propriile lui căi”, iar acest „copil” este întreaga lume, și necesită aceeași atitudine din partea noastră.

În ceea ce privește munca noastră internă, ​​ar trebui să fim orientați spre un singur scop și să ne lipim de definiții foarte rigide. Chiar și atunci când percepția noastră se modifică, încă trebuie să colectăm toate impresiile într-o imagine generală care continuu dobândește contururi vizibile, devenind astfel din ce în ce mai precisă. Trebuie să ne ascuțim în permanență atenția și să vedem scopul din fața noastră mai exact.

Este imposibil să ne schimbăm „profesia” și să căutăm alte modalități de a ne câștiga existența. Orice schimbări care ni se întâmplă trebuie să păstreze asemănarea cu modelul grupului și să se bazeze pe unitatea noastră.

Unul trebuie să fie consecvent în eforturile și activitățile sale, în scopul de a accepta pozitiv diferitele  imagini ale lumii, care fluctuează în mod constant și să fie gata să consimtă cu obstacolele care apar mereu în calea noastră. Unul trebuie să înțeleagă că toate acestea sunt trimise de la o sursă mai mare și că nu este absolut nimic decât această sursă. Scopul tuturor dificultăților prin care trecem este pentru a ne orienta spre scop.

Dacă avem acest tip de atitudine față de tot ce ne înconjoară, atunci nu ne vom îneca în necazuri și probleme. Le vom accepta în mod pozitiv, ne vom ridica deasupra lor, și mai presus de probleme, ne vom conecta. Făcând acest lucru, ne putem verifica în mod constant.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 29/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem dobandi o asemenea dorinta puternica pentru spiritualitate astfel incat sa respinga toate celelalte dorinte corporale.

Raspuns: Sunt 613 dorinte in fiecare dintre noi, pe care trebuie sa le indreptam catre maretia si importanta daruirii, dragostei, conexiunii si garatiei mutuale in raport cu intelegerea noastra. Tot ce este extern propriilor mele interese, extern interesului invelisului, meu ar trebui sa devina mai important pentru mine decat dorintele mele corporale egoiste.

Daca o persoana divide dorintele sale externe si interne astfel si se directioneaza pe sine in exteriorul corpului sau este de ajuns pentru moment. Ar trebui sa ne verificam constant si sa incercam sa ne stabilizam pe acelasi sir de ganduri.

In cele din urma obisnuinta devine o a doua natura, iar prin eforturile pe care le intreprind, Lumina vine la mine. Apoi fac ceva eforturi mai mari, si astfel primesc si mai multa Lumina. Din acest moment incep sa ma construiesc pe mine deoarece „nu exista alta corectie pentru o persoana cu exceptia celei de a directiona toate momentele prezente si cele viitoare astfel incat sa fie dedicate si sa serveasca maretului Sau nume”( Baal HaSulam Scrisoarea18 ) putin mai mult de fiecare data. Din astfel de iesiri ( Yetziot in Ebraica) vine si Tora dupa cum este spus: „Tzion este acela din care va iesi Torah.”

La urma urmei, cand simt ca am scos intentia corecta, simt o deficienta in schimb, iar apoi pretind Lumina care Reformeazaa, numita Torah. Asa ca se dovedeste  ca din Zion , din asemenea iesiri, este nascuta Torah: nu din urcari ci mai de graba din coborari, din iesiri ale intentiei corecte.

De aceea constant adaug o  „litera” dupa alta, pana cand intreaga Tora trece prin mine.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 29/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Dăruirea Torei”, paragraful 8: „Este aşa fiindcă aici este o lege naturală ca primitorul să simtă ruşine şi impacientare la primirea de cadouri de la dăruitor în afară de compasiune şi milă…

Şi acesta este motivul pentru care El a pregătit pentru noi munca şi truda în Tora şi Miţvot (porunci), pentru a produce înălţarea prin noi înşine, fiindcă atunci, plăcere şi bucuria care ne vin de la Creator, adică tot ceea ce este inclus în alipirea (Dvecut) la El, va fi posesia noastră, care ne-a venit prin propriile noastre eforturi. Atunci ne vom simţi ca fiind proprietari, sentiment fără de care nu poate fi senzaţia de plenitudine.

Ruşinea este măsura care defineşte relaţiile dintre noi. Dacă cineva nu simte ruşine, atunci el nu are nimic de corectat fiindcă el nu vede nicio diferenţă majoră între el şi Creator. De aceea, este mai bine să divulge ruşinea şi jena printr-o comparare a proprietăţilor lui de primire cu dăruirea Creatorului.

Întrebarea este, dacă omul opreşte primirea, nu înseamnă că neutralizează ruşinea? De exemplu: eu îmi vizitez un prieten şi văd o masă generoasă care mă aşteaptă, dar refuz tratarea: „Nu, nu mulţumesc, sunt sătul, sunt la dietă”. Este posibil să reacţionăm la fel în spiritualitate pentru a diminua sentimentul de ruşine? Acţionând aşa, noi vom neglija pe Creator fiindcă nu ne pasă de bunăvoinţa Lui.

Până la urmă, ce primim noi de fapt? Este Lumina de NRNHY? Să fim sinceri, ea nu ne umple cu plăcere. NRNHY este Lumina care rezultă din înţelegerea noastră a măreţiei Dăruitorului.

Tot ceea ce am primit vreodată de la ea este o scânteie mică din care provine dorinţa de a primi plăcere. Dorinţa de a primi este cuprinsă într-un punct negru, vârful literei Yod, iar în Lumină se află o scânteie care a creat punctul negru.

Restul este declanşat de conştientizarea în noi a măreţiei Creatorului, când noi o apreciem, ea se înalţă în ochii noştri. De aceea noi trebuie să ne amintim constant că trebuie să aspirăm la măreţia Lui.

Dacă cineva ne este cu adevărat important, noi suntem gata „să-i ducem valiza”. Cu cât este mai mare in ochii noştri persoana, cu atât mai grea este valiza pe care suntem gata să i-o ducem. La început valiza ni se pare prea grea. „De ce să-i car eu valiza din prima? De ce fac asta?”

Dar, dacă înţelegem cât de indispensabil este stăpânul valizei, o ridicăm foarte uşor. Este aşa o onoare şi un mare noroc să serveşti această persoană importantă! Suntem chiar gata să plătim pentru a avea dreptul să-i ducem valiza.

Ca rezultat, noi ne devotăm întreaga viaţă Creatorului. Ce primim în schimb? Nimic. Până la urmă, o scânteie şi un punct negru constituie baza a tot ceea ce este.

Întrebare: Este vreo analogie cu ruşinea reală în munca pe care o facem noi?

Răspuns: Da, ea poate fi aplicată la numeroase tipuri de ruşine pe care noi o trăim în faţa tovarăşilor noştri de grup. Ne temem că ei îşi vor da seama că suntem ignoranţi, sau că încă suntem egoişti.

Este o ruşine primitivă, egocentristă. Există de asemenea o ruşine spirituală cauzată de inabilitatea noastră de a contribui cu partea noastră, să recunoaştem faptul că nu-i susţinem pe colegii noştri aşa cum ar trebui şi nu îi ridicăm. Ei depind de noi, aşa că ne simţim jenaţi că nu suntem în stare să ne îndeplinim sarcina.

Întrebare: Trebuie grupul să trezească în membrii săi o astfel de ruşine?

Răspuns: Grupul trebuie să ne amintească şi să ne promoveze creşterea, învâţându-ne cum să respectăm ruşinea, fiindcă ea demonstrează o lipsă în dorinţa de primire. Dacă plăcerile şi necazurile sunt condiţionate fie de umplere, fie de golire în interiorul dorinţei noastre, atunci stările de rău sau de bine se reflectă în simţirea ruşinii sau, din contră, prin înţelegerea măreţiei Creatorului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Dăruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne imbolnăvim si murim din cauza că pierdem vitalitatea. Studiind in grupul integral, oamenii vor avea o sursă infinită de forță și vitalitate , vor fi capabili să se conecteze la această sursă si sa fie hraniți de ea, si  nu înseamnă aceasta că nu vor mai exista boli si că speranța de viață va crește?

Răspuns: Nu exista dubii in faptul că oamenii încet încet nu îsi vor mai simți cu atâta tărie corpul și în schimb vor observa o sumă de forțe ce conturează forma trupului, forțe ce contureaza d easemenea forma lumii ce este foarte asemănătoare. În același timp toate bolile și problemele asociate cu corpul, cu familia si cu toate celelalte vor dispărea , deoarece totul se mută la un alt nivel de soluționare, la nivelul forțelor.

Lumea noastră dispărea pentru că infracstructura deasupra căreia aceste forțe conturează imaginea lumii dispare, in cele din urmă, și vom vedea cum impreună cu lumea si problemele vor dispărea.

Întrebare: In orice caz, oamenii care studiază in grupul integral vor trăi mai mult ?

Răspuns: Nu pot da un răspuns in legătura cu starile intermediare. O perosna va simti ca există etern si pe de-a-ntregul  in masura in care simte Lumina superioară prin intermediul grupului.

Acelasi lucru se poate intâmpla si pe drumul nostru, in funcție de nivelele corespunzatoare stărilor noastre. Dar vom simți cu siguranța probleme legate de corp. Mâncarea si hainele vor fi necesare numai in masura nevoii si nu mai mult decât atât. Aceasta înseamnă că moda va dispărea. Lumea noastra va deveni complet diferită.

Speranta de viată va creste , dar nu cred ca mai mult de 100 de ani.

Am vizitat Elvetia de multe ori, in special orașe și sate foarte mici. Aici este un fapt obisnuit sa se atingă vârste de 100 de ani. Este o diferență in a arăta de 90 de ani față de 95 de ani. Ii privesti si vezi persoane obisnuite, tunzând gazonul. Nu imi pot imagina cum pot  sta pe panta si mai mult decat atat, sa tundă gazonul.

Deci astăzi, având un stil de viată normal, o persoana poate atinge cu ușurință această vârstă.

Dar eu nu cred ca avem nevoie de mai mult decât de atat. Biblia, de asemenea , vorbește despre “70 de ani de viata ai omului”. Daca viata are un scop special , atunci varsta va fi intre 100 -120 de ani. Deci, vorbind la modul general, nu vom depasi cu mult aceasta limita și nu este nevoie pentru acest lucru.

Din emisiunea de pe KabTV “Discutii cu Michael Laitman,” 03/10/12

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Ne putem ridica la nivelul spiritual numai după ce acceptăm condiția că nu așteptam nicio recompensă. Dar cum pot ajunge la o astfel de decizie? Cum pot cere puterea de Sus? Cum pot face asta  dacă am numai o minte corporală, sentimente corporale și acționez numai în mod egoist, deoarece nu știu nimic altceva? Unde pot găsi formele corecte și discernămintele corecte, din care să formez cererea corectă: a primi numai puterea dăruirii și să nu cer o recompensă? Acesta este numită nivelul Bina, Hafetz Hesed, Arca lui Noe.

Dacă omul avansează în mod persistent, având grijă să țină toate condițiile, nu este nevoie să aibă vreun atribut special, altul decât cele cu care s-a născut sau să aparțină unor oameni speciali. Fiecăruia i se dă condițiile corecte pentru muncă prin timiterea îndoielilor: ”Ce este această muncă?„ și ”Cine este Domnul pe care ar trebui să Îl ascult?” Asta se  întâmplă când este aruncat încă odată în ”apele potopului” iar apoi în ”apele discordie”, apoi în ”apele pașnice”, în diferitele discernăminte care ne sunt revelate, discernăminte ale Binei.

Omul trebuie să își clarifice dacă le acceptă în linia dreaptă, în linia stângă sau în linia de mijloc și fiecare dintre aceste linii au propriile linii: În linia dreaptă sunt trei linii, în linia stângă sunt trei linii și la fel este în cea de mijloc, iar toate sunt încorportate una în alta.

Principalul lucru aici este să nu te oprești și să avansezi cu încăpățânare în modul cel mai simplu, să nu fii deștept și să încerci să rezolvi aceste probleme cu mintea corporală. Această întreagă filozofie este fără rost și numai puritate inimii poate ajuta. Omul care are succes nu este obligatoriu deștept și poate fi chiar un pic prostuț, dar este dedicat scopului și avansează cu încăpățânare către el, încercând să își facă treaba. Desigur, înclinația rea crește constant în el, prin evocarea de gânduri de critică și îndoială, dar această atitudine va conduce până la urmă pe om către succes.

Toate clarificările încep de la bine cunoscutele întrebări ale Faraonului: ”Cine?” și ”Ce?” Diferite tipuri de ape sunt descoperite. ”Cine?” și ”Ce?”sunt întrebări despre măreția Creatorului, despre faptul dacă am sau nu nevoie de El și despre tipul de recompensă pe care îl aștept. Între timp, acestea sunt simple clarificări, cine controlează totul și cum.

Mai târziu întâlnesc diferite tipuri de ape și sunt forțat să clarific: De cine vrea să mă ascund? De ce mă ascund? Ce tip de ape sunt potoapele pentru mine și ce tip nu sunt? Omul desenează întreaga imagine dar nu este niciun potop în asta! Potopul este pentru mine; este un rezultat al gândurilor mele malițioase, influențelor rele, etc.

Este determinat de unde mă simt eu însumi și nu de dezastrele fizice ca furtunile și inundațiile pe care le întâmpinăm acum. Creăm de fapt indudațiile în noi. Cu toate că sunt furtuni naturale și inundații ca cele din America de Nord, și ele sunt create de oameni, prin atitudinea lor asupra vieții, care aduce asemenea răspunsuri din natură.

După ce am întrebat ”Cine?” și ”Ce?” de câteva ori, încep să clarific diferitele tipuri de ape, și mă aproopii de rugăciunea adevărată. Asta înseamnă că trebuie să clarific deficienta pe care o am să ajung la puterea care mă va ridica deasupra dorinței mele de a primi și care îmi va permite să dăruiesc cu adevărat. După ce potopul se retrage voi ieși din Arca lui Noe și voi începe să muncesc cu dorințele mele de a primi pentru a dărui. Se spune că Noe a înțeles că potopul a trecut atunci când porumbelul i-a adus o ramură de măslin, care este semnul acolo nu este numai Hassadim (apă) ci și Hochma în Hassadim

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 10/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Acum, că există o furtună în America și oamenii sunt îngrijorați, putem transmite mesajul nostru catre ei prin inimă si nu prin minte?

Răspuns: Da, se pare că eu nu scriu romane romantice, si nu-mi pot exprima sentimentele atat cât mi-aș dori. Sunt construit diferit, eu pot să plâng atunci când văd o formulă, atunci când mă uit la componentele sale, la fel ca în medicină atunci când un pacient care se uită la testele sale medicale vede o catastrofă reflectată în ele. S-ar părea că acestea sunt doar numere, dar ele evoca o furtună de emoții.

Aici este aceeași lucru. Perturbăm legea de bază a naturii, legea  echilibrului, e ca și cum as indoi o tijă de fier -la un moment dat se rupe, dar intre timp timp pare că încă mai avem o marjă de siguranță. Acesta este modul în care se întâmplă întotdeauna: există o limită cu privire la cât de departe poti sa te duci, dar nu trebuie să treci de această limită.

Noi ar trebui să explicam acest lucru oamenilor în moduri diferite. Aici este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Ar trebui să le spunem adevărul: Am putea plânge cu ei, dar nu va ajuta. Plansul este doar o nebunie, și trebuie defapt sa localizam problema reală. Problema reală este că mergem împotriva legilor naturii. E de ajuns să ne uitam la statisticile  dezastrelor naturale, chiar și în ultimul an. Nu contează că experții nu sunt întotdeauna de acord cu privire la caracterul lor antropic. Într-un fel sau altul, ele provin de la legile naturii, și așa trebuie să aspirăm spre echilibru.

Am fi putut face aceasta mai din timp și atunci nu ar fi existat o criză economică, o criză în familie, în educație, etc. Dar astăzi o criză generală este revelata în intensitate mare în multe aspecte. De ce? E pentru că nu am corectat dezechilibrul atunci când primele semne au fost minore. „Ei bine, ce dacă există mai multe divorțuri? Ce daca copiii sunt indisciplinați? Deci, ce se întâmplă dacă mass-media este corupta? Ce dacă putem cumpara si vinde orice „Noi nu acordam atenție ego-ului în creștere,care ne departeaza tot mai mult de echilibru  , iar rezultatul acestui lucru va fi un colaps total. În primul rând este dezvăluit în economie, apoi în catastrofele naturale, apoi în foamete la nivel mondial, etc.

Așa că nu trebuie să întârziem. Trebuie să le explicam oamenilor științific de ce echilibrul, homeostaza, sunt  esențiale. Sunt destule articole și dovezi solide cu privire la acest lucru.

Din partea a 4-a Lectia zilnica de Cabala 10/31/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Aşa cum spune Zohar-ul: „El a văzut că îngerul morţii se apropie împreună cu potopul şi s-a ascuns în arcă”. Adică, el a înţeles că pretenţiile faţă de Creator şi de munca spirituală îl vor lipsi de viaţa spirituală şi, de aceea, el a ajuns la credinţa peste raţiune, la proprietăţile Binei, la dorinţa de a fi numai în dăruire, de a nu primi nimic şi de a se bucura de partea lui, considerând sclavia la Creator ca pe o onoare imensă.

Sarcina omului este să organizeze un mediu care va continua să-l ghideze către scop, lăudând importanţa acestuia. El va trebui să aibă grijă să facă acest mediu cât de mare şi cât de important se poate pentru el însuşi. Dar dimpotrivă, el este împiedicat să facă asta, prin trimiterea întrebărilor: „Cine este Creatorul pe care ar trebui eu să-L ascult?” şi „Ce-ţi dă această muncă?”.

El începe să aibă dubii, de ce ar face munca interioară, care este rostul? Sunt tot felul de interferenţe în această muncă, venite din familie sau din multe alte surse. Şi numai mediul îl va ajuta pe om să rămână pe această cale, nu există alţi factori. Omul trebuie să înţeleagă că el însuşi nu are nicio putere.

Este un război între două forţe. Partea din dreapta este mediul, societatea, cea care transmite în om forţa unităţii şi importanţa scopului, şi partea din stânga cu întrebările egoiste trimise de Creator: „De ce? Ce?” Întrebări care în timp se transformă într-un potop agitat.

Totul vine de sus, de la aceeaşi sursă, dar dacă omul încearcă să aranjeze un mediu puternic, pe partea din dreapta, care să-l susţină, prin asta el realizeză singura alegere liberă. Şi apoi, pe partea din stânga, Creatorul organizează perturbările.

Prins între aceste două forţe opuse, omul este complet confuz, plânge, se simte neajutorat, în măsura în care el are nevoie fie să scape, fie să spere într-un miracol.

Şi atunci, în această condiţie fără speranţă, atunci când omul este aproape înecat în întrebările trădătoare „cine?” şi „ ce?”, şi nu poate ieşi din ele, ideea de arcă se naşte deodată în el. Înţelege că va fi salvat numai dacă primeşte proprietăţile Binei, dăruire, Hafeţ Hesed, va fi mai sus de toate cererile sale.

Aceste cereri rămân, omul nu poate scăpa complet de ele, asta nu depinde de el. Dar, dacă în ciuda tuturor acestor probleme, el intră în arcă, hotărând că aceste ape tulburi ale potopului, toate aceste dubii şi probleme, nu sunt legate de el, el poate fi salvat.

De ce este salvat? Este nevoie de verificare! După toate întrebările „cine?” şi „ce?” („Mi” şi „Ma” în ebraică) care generează apele potopului (Ma-Im în ebraică „ape”), oferă o soluţie materială foarte atractivă. O arcă este destinată intrării în starea de unitate, aderării la acelaşi scop. Astfel, omul va fi în stare să avanseze.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 31/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→