Întrebare: Sunt atât de multe forţe şi oameni minunaţi şi strălucitori în această lume, iar în spiritualitate, este spus „Nu este nimic în afară de El”, uscat şi simplu. Cum pot eu simţi atracţie pentru lumea spirituală, şi gust şi plăcere pentru ea, astfel încât să vreau să mă grăbesc într-acolo?

Răspuns: Cum poţi să simţi atracţie pentru lumea spirituală? Dacă ai fi simţit mai multă atracţie decât simţi acum, ai fi condus de egoismul tău, tu nu vei fi niciodată în stare să te înalţi peste el, să-l depăşeşti şi să te grăbeşti într-acolo. Aşa că este ascunsă pentru a ne da posibilitatea să facem efort peste egoul nostru şi nu pentru beneficiul propriu.

Dacă ne-am fi mutat în lumea superioară prin egoismul nostru, noi am fi stat pentru totdeauna în egoismul nostru, nu am fi avut nicio şansă să ieşim din carapacea noastră egoistă, şi am fi fost îngropaţi în el, îngropaţi de vii. Noi nu am merge niciodată dincolo de sfera egoistă.

Dacă lumea superioară ţi-ar fi fost chiar acum revelată, ai fi înţeles imediat că acest tărâm nu valorează nimic! Noi vom vedea clar că oamenii sunt animale care trăiesc doar pentru a se hrăni. Simt tristeţe pentru această viaţă, la acest moment, nimic nu merită eforturile noastre, nu are niciun rost să facem copii şi să continuăm să suferim..Nimic nu merită! Clar? Şi atunci?

Ah! există lumea superioară! Întâi de toate este eternă şi dincolo de orice limitări. Timp. Spaţiu, informaţie, totul ne devine complet deschis. Timpul încetează să mai existe, el există doar în această lume, aşa cum spun şi fizicienii, numai sub viteza luminii. Informaţia devine completă şi disponibilă acolo. Omul începe să se simtă că există în spaţiul infinit. El acumulează cunoaşterea absolută despre tot ceea ce se întâmplă în întregul sistem al lumilor, în întregul univers, deoarece acest sistem este analog. Nu este un sistem ceas, nu lucrează în impulsuri, este în continuă mişcare şi în acelaşi timp se odihneşte în linişte. Tu simţi că eşti în interiorul lui şi în acelaşi timp ştii că într-un fel există în tine, adică, tu eşti tot ceea ce este!

Dacă ţie ţi se întâmplă să vezi, chiar şi cea mai mică parte din acest tablou, chiar şi un gram din el, tu vei deveni sclavul acestei senzaţii. Baal HaSulam scrie că dacă ni se va întâmpla revelarea lumii superioare înainte de restrângerea dorinţelor noastre (punct în care omul poate să-şi stăpânească egoul şi chiar să se ridice peste el), atunci chiar şi o picătură de revelare a acestei plăceri enorme, îl va forţa pe om să-şi taie mâna şi piciorul de şapte ori pe zi, numai să trăiască această senzaţie o dată în viaţă.

Înţelegi? Vei fi un sclav şi nu vei putea să faci nimic în afară de a trăi această plăcere. Tu va trebui să faci eforturi mari în grup şi în oricare altă parte, numai pentru a primi acest fel de plăcere. Cu alte cuvinte, tu vei aspira la ea în mod egoist şi astfel te vei distanţa şi mai mult de ea.

Întrebare: Cum putem noi avea posibilitatea să obţinem această stare, dacă noi înşine nu avem puteri?

Răspuns: Întreabă-ţi colegii. Numai ei pot asigura viitorul tău. Dacă ei merg către el, tu îl vei avea, dacă nu, nu!

Lecţia 1 din Convenţia de la Karkov „Uniţi ca să urcăm” 17/8/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Din articolul “Ce inseamna un potop de ape in munca’de  Rabash: In Zohar,  Noe comenteaza la cuvintele “si aduc un potop de apa pe pamant”… noi stim ca atunci cand o persoana incepe munca sa in vederea daruirii, corpul pretinde, “Ce ai de castigat prin munca asta?” Care e scopul in a nu dori sa muncesti pentru tine insuti; la urma urmei ar trebui sa te ingrijorezi despre cum sa te bucuri in viata iar ca sa daruiesti inseamna ca tu nu lucrezi pentru binele tau. Asa ca este impotriva naturii noastre si este numit “ o pretentie a ce.”

Dar este o alta pretentie, cand corpul obiecteaza la munca pentru Creator, cand o persoana spune corpului ca trebuie sa credem in Creator, ca El e atent la astea si guverneaza lumea ca fiind bun si binevoitor. Apoi corpul vine la o persoana cu pretentiile Faraonului care spune: “Cine e Domnul ca sa ascult la El?”ceea ce inseamna ca e dificil pentru el sa creada in Creator. Asta inseamna ca el spune ca poate munci pentru beneficiul Creatorului doar daca el simte maretia Creatorului atunci intelege  ca merita sa lucrezi pentru EL.

Aceste doua intrebari: “Cine?”si “Ce?” trebuie sa apara in fata oricei persoane pe drumul ei spiritual si sa ii fie revelata in totalitate. O persoana ar trebui sa stie cum sa faca fata acestor intrebari si sa le inteleaga cat se poate de profund. Acestea sunt intrebari fundamentale care rezulta dintr-o cercetare atenta investita in grup, in studiu si in marile eforturi pentru a avansa catre scop.

Ca rezultat intrebarile “Cine?”si “Ce?” sunt revelate unei personae si exact aceste intrebari sunt cele care il balanseaza si stabilizeaza  si il ajuta sa clarifice legat de ce puteri are nevoie pentru a-si construi vasul spiritual.

Acest vas care este construit din doua linii opuse in fiecare in parte, deasupra carora persoana construieste linia de mijloc.; deasupra tuturor atributiilor si discernamintelor el trebuie sa determine un discernamant comun numit linia de mijloc.

Asa ca initial el trebuie sa limpezeasca cele doua intrebari “Cine ( Mi )?”si “Ce ( Ma )?” care se refera la apele  (ma- im ) potopului. Rabash scrie: “Iar daca o persoana e fericita cu aceste doua intrebari, ca acum are loc pentru munca deasupra ratiunii, atunci se dovedeste ca el este salvat de apele potopului.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30/10/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: „Dragă Rav, am fost surprins să te aud spunând că Romney este îngerul bun şi Obama este îngerul rău, de asemenea ai spus că în Cabala, este scris că inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului. Eu sunt cetăţean canadian rezident în SUA şi unul din studenţii tăi din iulie 2009. În fiecare zi ascult online lecţiile de dimineaţă şi urmez sfatul tău referitor la unitate şi la succesul convenţiilor”.

Răspuns: Indubitabil, inimile conducătorilor sunt în mâinile Creatorului, dar ei sunt ca îngerii, forţe neînsufleţite care sunt conduse în funcţie de cum este pusă în aplicare administrarea, prin îngerul bun, sau rău. Conducătorii nu aleg şi nu schimbă nimic, ci oamenii sunt cei care îi aleg pe ei, asfel, ei îşi aleg propriul lor destin.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Măreţia Creatorului este o temă foarte complicată. Desigur că noi nu ne putem mişca fără să simţim măreţia Lui, dar noi nu vrem ca ea să fie ca în lumea noastră, când ea este parte din natura noastră, adică, atunci când respectăm o persoană importantă.

Importanţa depinde de mediu. Dacă oamenii din jurul meu respectă pe cineva, atunci şi eu îl voi respecta. Dar dacă oamenii din jurul meu dispreţuiesc pe cineva, în mod cert şi eu îl voi dispreţui de asemenea. Depinde de societatea care mă impresionează. Eu decid în funcţie de opinia societăţii cine este important şi cine nu.

Desigur că eu sunt gata totdeauna să servesc un om important. Totul depinde de cât de important este omul în ochii mei şi dacă eu sunt de acord să-i car geanta care cântăreşte 10 kg, sau 100 de kg, să muncesc pentru el o zi, sau tot restul vieţii. Dar acestea sunt motive pur egoiste. Dacă Creatorul îşi dezvăluie nouă măreţia Lui, noi vom munci bucuroşi pentru El, la fel ca pentru un om important, adică, din cauza dorinţei egoiste. Nu ar trebui să fie credinţă deasupra raţiunii şi intenţia de a dărui, ci ego ordinar, fiindcă eu voi munci pentru plăcerea pe care o primesc fiindcă aparţin unei mari personalităţi.

Este o plăcere să serveşti o persoană mare, aşa este natura noastră şi, de aceea, într-un astfel de caz, maşina noastră funcţionează cu combustibilul obişnuit şi nu execută muncă spirituală. Asta fiindcă munca spirituală este peste orice plată pe care dorinţa de primire o primeşte drept compensaţie.

Deci Creatorul nu poate să-Şi dezvăluie măreţia nouă dacă noi Îi cerem asta, fiindcă o putem folosi ca să muncim, punând măreţia Creatorului ca pe o condiţie a muncii noastre. Fiindcă atunci noi, vom avea aceeaşi situaţie ca în lumea noastră. Eu subestimez pe cineva şi îl dispreţuiesc şi, deodată, societatea îmi spune: „Nu ştii ce om mare este acesta? Cât este de deştept, de bogat şi de influent?” Atunci eu voi începe imediat să-l respect şi voi fi gata să-l servesc.

Creatorul este ascuns şi nu ne dezvăluie măreţia Lui, până când noi, cu ajutorul grupului, profesorului şi a studiului, nu ne pregătim pentru a vrea cu adevărat să dăruim. Şi o vom primi, numai dacă avem nevoie de forţa Creatorului, de măreţia Lui, numai pentru a obţine dăruirea.

Asta înseamnă că dăruirea va trebui să fie pe primul loc, şi numai de dragul dăruirii va trebui să vrem să simţim măreţia Creatorului. Numai în acest caz vom revela măreţia Lui, bazându-ne pe ceea ce este important pentru noi, importanţa dăruirii.

Omul are nevoie să pregătească o lipsă foarte specială, numită trei linii. Vom afla mai multe despre această problemă foarte importantă, dar este bine ca noi să ne-o apropiem. Este o condiţie foarte subtilă şi fundamentală a cunoaşterii modului de a şti cum să separăm devotamentul în care dorinţele egoiste sunt ascunse, de dăruirea adevărată referitoare la măreţia Creatorului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 30/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Se spune că Creatorul a creat înclinaţia rea, dar, de fapt, problema este că eu însumi trebuie să descopăr înclinaţia mea, să descopăr că dorinţa mea iniţială este rea şi opusă Creatorului.

Nu este uşor. Chiar dacă Creatorul îmi dă şi eu primesc, ce e atât de rău în asta? Problema nu este dorinţa. Ea rămâne aceeaşi, nici bună, nici rea. Eu însumi stabilesc răul prin obţinerea lui.

Omul ajunge la primirea Torei când are nevoie de corecţie, când descoperă în interiorul dorinţei lui intenţia rea, adică, este pentru el şi împotriva celorlalţi, împotriva celorlalţi însemnând împotriva Creatorului. Asta este ceea ce el numeşte rău. Acest lucru cere pregătire serioasă pentru a putea simţi o astfel de ruşine în care să simţi că „aş prefera mai bine să mor decât să trăiesc”.

Ne imaginăm dăruirea Torei ca pe o necesitate, ca pe o convingere că muntele de ură se prefigurează peste noi şi nu ne lasă nicio şansă. Dar omul trebuie să simtă nevoie fiindcă nu există constrângere în spiritualitate. Deci, cum poate fi rezolvată această problemă? Pe de o parte Creatorul „mă împinge în zid”, iar pe cealaltă parte, eu trebuie să simt lipsa.

De fapt, ceea ce Creatorul comandă este doar o condiţie şi, dacă eu o îndeplinesc, primesc Tora, ceea ce înseamnă metoda de corecţie. Dar eu însumi trebuie să stabilesc această condiţie şi să fiu de acord cu ea: „Dacă nu o accept, atunci mai bine mor, decât să trăiesc”. Aceasta este pregătirea cerută omului.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Un preot deja a afirmat ca super furtuna Sandy a fost produsa de pacatele lui Obama si Romney. Dezastrele majore sunt intotdeauna puse pe seama pacatelor cuiva. Cum evitam caderea in aceasta capcana atunci cand explicam oamenilor ce se intampla?

Raspuns: Ca baza exista doua optiuni: calea Torei si calea suferintei. Daca nu tindem catre partea pozitiva inseamna ca tindem catre cea negativa.

In general orice bine si rau pe care o persoana il simte in lumea asta este pate din guvernarea generala. Nu este posibil sa afirmam ca orice fenomen este detasat de spiritualitate si nu are nimic de a face cu asta. Chiar are.

Acum imagineaza-ti ca, ( Gevurot)  calitatile judecatii  care sunt revelate astazi sunt invesmantate in mila. Datorita acestei puteri lumea poate exista mai departe cat decat placut. In cele din urma forta daruirii va aduna taria sa penetreze proprietatile interne alea judecatii, care sunt astazi manifestate printr-o furtuna. Divizarea sociala se va diminua pe cuprinsul lumii, importanta unitatii va creste, iar educatia integrala se va dezvolta…

Cu toate astea, in realitate e adevarat opusul, iar furtuna e o consecinta a asta. Doar ca nu a fost trimisa ca o pedeapsa. Nu exista pedepse; acestea sunt manifestari ale aceleasi forte pe care nu le-am corectat la timp, conform programului dat. Ele se acumuleaza, iar daca am fi facut totul corect, ne-ar fi inaltat la un grad mai mare. Acum, acest grad la care sa zicem ca ar trebui sa fim este manifestat in forma opusa, in forma dezastrului natural.

Acelasi factor apare nu pozitiv, asa cum ar fitrebuit, ci  negativ. Cu toate astea noi am inversat drumul de la calea Torei la calea suferintei. Aceasta „inversare”este in mainile noastre.

Asa ca, nu este o pedeapsa, ci o consecinta naturala pe care noi insine am provocat-o. Nu e nevoie sa ne imaginam ca si cum Creatorul decide sa ne pedepseasca intr-un fel sau altul. Nu exista nimic de genul acesta; avem de a face cu legile naturii. Noi nu realizam Reshimot-urile revelate ( gene informationale) care se acumuleaza intr-un cont mare; o „penalizare” pe care o primim.

Aceasta „penalizare” este ca un avertisment. Dar intrebarea este daca noi o acceptam corect?

Este spus ca pedepsele atenueaza si purifica corpul. Deci asta ar putea fi inspre bine? „Am fost pedepsit, un dezastru a venit peste mine, si am devenit mai curat. Am indurat dar am devenit purificat…”

Asta este o minciuna absoluta, o greseala fara precedent. Eu insumi am adus peste mine ceea ce am primit pentru ca nu am realizat Reshimo-ul cum trebuia. De fapt, imi este data o sansa acum. Pana acum parcurgand secventa de Reshimot-uri nu am inteles cum trebuie sa ma comport. M-am jucat, am fost confuz in propriul meu egoism si am oscilat.

Iar acum, gasindu-ma intr-o situatie dificila, in cele din urma am primit un „cadou.” Am oportunitatea si abilitatea de a judeca corect. Cu alte cuvinte, dezastrul a venit ca sa ma ajute, sa ma zguduie putin: „Trezeste-te! Nu mai se poate continua astfel! Singur iti faci rau.”In acest caz, un dezastru este un remediu, prin amaraciune. Similar, un copil poate fi tratat intr-un mod dur pentru a fi tinut departe de necazuri.

Asta e motivul pentru care furtuna trebuie vazuta ca un avertisment pe de-o parte, si  pe cealalta parte ca o situatie care ne poate ajuta sa facem calculul corect si sa ne miscam mai departe.

Asta este grozav! Ar trebui sa spunem cat de cat „Multumesc.”

Abordarea este simpla: Tot ce s-a intamplat inainte trebuia sa se petreaca. Nu mai privim inapoi. „Daca” nu mai conteaza. Acum se manifesta o lovitura; de aceea trebuie sa continuam sa facem calculul, acel calcul despre cum sa corectam dorintele corupte, proprietatea judecatii.

Retineti cand se intampla asta: O saptamana inainte de alegerile electorale. Asa ca, sa urmarim ce se intampla: Va ajuta Sandy reevaluarea situatiei? Daca nu, vom vedea uragane mai agresive, dezastre mai severe. Depinde de evenimentele saptamanii urmatoare cum va supravietui US iernii.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/10/2012 „Daruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce rusinea este necesara pentru avansarea noastra? La urma urmei este un sentiment neplacut care te arde si pare sa apartina caii suferintei?

Raspuns:  Rusinea este ca si cum ai simti o durere in corp. Durerea indica o boala care trebuie vindecata. Multumita durererii sunt salvat de moarte. Este la fel cu sentimentul de rusine; indica undeva lipsa corectiei deci este posibil sa ignori sau sa anulezi acest sentiment?

Dar noi incercam sa scapam de el. De aceea cabalistii ne spun ca noi avem nevoie de ajutorul grupului si al cartilor si de tot ceea ce ma poate sprijini si ma poate ajuta sa suport sentimentul de rusine.

In acelasi timp nu e doar ceea ce trebuie sa suport, dar am nevoie de asemenea sa stiu mult mai adanc si sa intreprind acte de corectare. Sentimentul de rusine va continua sa creasca pana te obliga sa plangi pentru ajutor si apoi vei primi Lumina care Reformeaza care te va corecta si te va vindeca.

Nu esti vindecat daca jelesti putin. Trebuie sa fie un plans adevarat, o cerere de a scapa de el, din moment ce nu e doar o boala, este o corectie a intentiei de a primi, a naturii tale.

Intrebare: Dar noi intotdeauna tindem sa ne simtim bine, de ce sa aspir sa simt rusine?

Raspuns: In vederea realiazarii acestui lucru tu cresti importanta scopului, plasandu-l deasupra durerii tale.

Tu spui: „Lasa-l sa doara, nu doresc sa ma identific cu ceea ce doare si cu durerea insasi. Vreau sa ating scopul, si multumesc foarte mult pentru durere fiindca ma concentraza pe scop.”

Totul depinde de recunoasterea maretiei scopului, de maretia Creatorului. Din moment ce Creatorul este dorinta de a darui, o forma de daruire si ingaduinta. In masura in care aceste valori iti apar ca marete, incepi sa suferi din cauza atributelor tale care sunt opuse acestor forme de valori. Dar daca acoperi aceasta prapastie si te injectezi cu ceva „anestezic,” tu insuti te privezi de posibilitatea de a avansa.

Din motivul asta construiesti un mediu care te va sustine in stadiul in care vei avea nevoie. Ca rezultat tu vezi opusul fata de daruire, suferi din cauza asta si continui sa maresti Creatorul in ochii tai. Tu aderi la EL, doresti sa aderi la grup, nu iti mai doresti sa te identifici cu raul, dar nu in vederea evadarii de el ca de un fel de durere, ci in vederea atingerii daruirii in vederea contopirii cu grupul.

Sunt multe discernaminte aici si toate conduc intr-o directie. Asa ca incearca sa intelegi cat de minunat sentimentul de rusine te ghideaza daca il utilizezi corect.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala 28/10/2012 „Daruirea Torei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este modul corect de a actiona pe parcursul workshop-urilor?

Raspuns: Toti ar trebui sa procedeze conform scrierilor lui Rabash legate de adunarea grupului: Un individ trebuie sa se micsoreze pe sine in fata grupului si sa se imagineze pe sine intr-o adunare de oameni complet corectati care nu ii par asa lui dupa cumel ii percepe prin filtrul egoist necorectat in masura coruptiei sale.

Trebuie sa particip activla discutie chiar daca nu am nimic de spus. Ei ma vor intelege si ma vor sprijini.

Lucru cel mai important e sa aspir ca sufletul va deveni un intreg, in centrul grupului, fara sa imi scape din vedere ca acesti „zece” din lume, impreuna cu noi toti sunt uniti intr-un corp spiritual  cautand sa atinga prima similaritate cu Lumina, aceasi proprietate, daruirea mutuala!

Imediat cum atingem acest nivel simtim desavarsirea din partea Luminii, din partea daruirii mutuale, iar din conexiune – suntem nascuti ca un obiect spiritual.

Succes!

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate fi ego-ul bun si cum e posibil sa il folosim in mod benefic?

Raspuns: Ego-ul este bun pentru ca reprezinta singura energie care exista in noi. Este ceea ce ne impinge mai departe, ceea ce ne eleveaza. De-a lungul evolutiei, constant ne-a ridicat de la nivelul de bestie la gradul prezent.

Iar astazi ne situam intr-un punct de intalnire unde chiar ne transformam. Incepem sa intelegem ca forma anterioara de ego pe care am folosit-o s-a epuizat pe sine. Nu mai suntem capabili sa lucram cu ea de aici inainte, de aceea ni se reveleaza prezenta criza.

Aceasta este criza ego-ului precedent, pe care l-am folosit si ni s-a parut ca a fost bun, totul a fost normal, si a fost posibil sa continuam astfel pana la sfarsit. Dar brusc, s-a dovedit ca s-a inchis, ne-a incercuit intr-un singur sistem catre interdependenta completa.

Si daca suntem complet dependenti unul de celalalt, cum putem folosi acest ego? Gradual devenim ca o singura familie unde fiecare este dependent de celalalt, si trebuie sa imi folosesc ego-ul calculand dependenta mea fata de ceilalti. Asta inseamna ca de acum incolo trebuie sa il folosesc diferit, insemnand intr-o maniera integrala, conform ego-ului celorlalti.

Se dovedeste ca trebuie sa incepem sa folosim ego-ul general care este impartit intre noi: sa il conectam impreuna si sa ne ridicam deasupra lui astfel incat unitatea noastra, conexiunea si suportul vor fi mai mari decat propriul nostru ego, in asa fel incat ego-ul nostru devine mutual, social si colectiv.

Asta inseamna ca grupul nostru  trebuie sa aiba un scop comun iar noi trebuie sa atingem acest scop comun fiecare impingand mai departe cu ego-ul sau personal. Atunci fiecare va fi pregatit pentru un scop comun, o conexiune mutuala, iar la final vom masura succesul nostru in masura conexiunii noastre.

Asta este foarte important. De aceea ego-ul nostru nu este anulat, ci simplu este utilizat in acelasi fel in care este revelat astazi umanitatii, insemnand intr-o modalitate integrala.

Din lectia virtuala 21/10/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Timp de patru zile la rând am organizat ateliere de lucru cu diferite grupuri de oameni. Dar cel mai interesant este faptul că intensitatea muncii noastre într-o singură suflare a unit întregul nostru grup. Nu știu despre oamenii pentru care am ținut seminariile, dar ne-am schimbat dramatic în cursul acestor evenimente.

Răspuns:  Îți spun că-mi văd schimbarea în funcție de modul în care grupul se schimbă. La urma urmei, nu am mers prin aceste acțiuni pentru că am avut o altă metodă mai individuală de a obține lumea superioară, care a fost folosită de cabaliști de mii de ani. Și aici, când un grup experimentează unificarea practică, iar eu sunt pe margine participând cel puțin oarecum, simt cât de bună și productivă este această muncă.

Acesta este motivul pentru care te înțeleg și sfătuiesc pe toți cei care ne ascultă astăzi, să încerce în orice mod posibil să participe la atelierele noastre.

Din Lecția virtuală din data de 21/10/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→