Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei), par. 7: Cel care mănâncă şi se bucură din munca tovarăşului său se teme să se uite la faţa acestuia fiindcă făcând aşa, el devine din ce în ce mai umilit, până când îşi pierde forma sa umană. Şi pentru că ceea ce provine din întregul Lui nu poate fi lipsă, El ne dă loc pentru a ne câştiga noi înşine exaltarea prin munca noastră în Tora şi Miţvot.

Creatura este opusă Creatorului în calitatea sa internă, în dorinţa egoistă de „eu ar trebui să conduc”. Singurul lucru care poate sta în opoziţie este ruşinea care provine din defectul din propriul „eu”.

În fapt, aceste două judecăţi fuzionează în una şi este aproape suficient pentru a aduce fiinţa creată la corecţie. Asta pentru că, un om este gata să facă orice astfel încât să nu simtă defectul de ruşine în dorinţa lui de primire. Noi putem sta în ruşine numai dacă este posibil să acoperim dorinţa de primire, astfel încât ea să nu poată fi de fapt rănită. Chiar dacă dorinţa de primire poate fi rănită la primele nivele, noi nu putem accepta asta la al patrulea nivel fiindcă atunci ea va forţa imediat omul să termine starea curentă şi să oprească sentimentul de ruşine, imediat, în orice fel poate.

În mod normal, noi compensăm din defecte prin învăţarea de la mediul nostru. Întregul sistem este astfel construit astfel că, în cele trei linii opuse, noi vom face faţă cumva ruşinii. Dar în fapt, acesta este un sentiment extraordinar care a fost pregătit pentru sufletele înalte.

Întrebare: Cum se relaţionează ruşinea la adeziunea pe care noi trebuie să o obţinem?

Răspuns: Ruşinea şi adeziunea, frica şi anxietatea, tot ceea ce vrei, toate sunt componente ale adeziunii. În adeziune fiecare din ele participă în cel mai înalt, complet şi deschis mod.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Matan Tora (Dăruirea Torei) paragraf 5: Noi trebuie întâi să înţelegem de ce a fost dată Tora anume neamului lui Israel şi nu egal tuturor oamenilor. A interzis Dumnezeu, e implicat aici naţionalismul? Desigur, numai un om păcătos poate gândi aşa. În fapt, înţelepţii noştri au examinat această întrebare şi acesta este înţelesul după cuvintele lor „Avoda zara (Muncă Străină) 2”: „Dumnezeu a dat-o fiecărui neam şi limbă şi ei nu au acceptat-o”.

Dar ceea ce au găsit ei uluitor este, de ce atunci noi am fost numiţi „poporul ales”, după cum este scris: „Domnul Dumnezeul tău te-a ales” (Deuteronom 7:6), fiindcă nu au fost alte naţii care au vrut-o? Mai mult, este o întrebare fundamentală în această problemă: poate fi faptul că  Creatorul a venit cu legea Lui, în mâinle Lui, ca să negocieze cu acele popoare sălbatice? Un astfel de lucru nu a fost niciodată auzit şi este complet inacceptabil.

Lumina Superioară a adus babilonienilor sentimentul de destrămare, sentimentul de distrugere, de criză, când totul s-a prăbuşit în faţa ochilor lor. Oamenii au simţit ură şi incapacitatea de a se susţine pe ei înşişi.

Şi ce au făcut? Acelaşi lucru pe care îl facem şi noi când o familie nu mai poate trăi împreună, părinţii se separă şi divorţează.

De fapt, a fost o soluţie foarte deşteaptă, şi ei au făcut treaba corectă: „De ce să ne torturăm unul pe celălalt? Să ne separăm, tu te duci într-o parte şi eu voi merge în cealaltă”. Asta este ceea ce i-a spus şi Avraam lui Lot: Tu mergi la dreapta şi eu voi merge la stânga, sau, tu poţi merge la stânga şi eu voi merge la dreapta. Tu alegi pe ce cale vrei să mergi. Noi nu ar trebui să mergem pe acelaşi drum, de ce să ne luptăm?”

Astfel a fost rezolvată criza în Babilonul antic. S-a ridicat întrebarea colectivă: „Ce vom face?” Şi ca răspuns, unii au început să se gândească la scopul vieţii şi la ce este de făcut cu această viaţă, cum să te ridici la un nivel mai înalt, în timp ce ceilalţi şi-au urmărit propriul câştig cu scopul simplu de a se descurca în viaţă.

Desigur, criza aduce cu ea necazuri. Aici va trebui să fie o trezire exterioară, vreo presiune care să facă omul să se simtă rău. Noua fază nu este însă de ajuns, ci este însoţită de unele lovituri de soartă. Masele se confruntă cu dezastre mari care îi lasă la acelaşi nivel, dar cu întrebarea: „Cum putem merge mai departe? Poate va trebui să creăm situaţii noi? De exemplu revoluţii? Sau poate vreun element de dăruire, internă sau externă?” Ceilalţi, în număr mic, sunt reprezentaţi ca fiind atraşi de Sus. Astfel, Creatorul se întoarce către toată lumea, dar numai câţiva care se conectează, se trezesc, şi ei sunt numiţi „neamul lui Israel”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei): Această perfecţiune este exprimată în cuvintele Torei şi în profeţie şi în spusele înţelepţilor noştri cu cuvântul simplu Dvekut (adeziune). Dar prin utilizarea pe scară largă de către mase a acestui cuvânt, el şi-a pierdut aproape întreg conţinutul. Dar dacă zăboviţi, chiar şi o clipă, asupra acestui cuvânt, veţi fi copleşiţi de statura lui minunată.

Noi nu ajungem dintr-o dată la adeziune. Sunt măsuri, şi de fiecare dată când ele sunt revelate în om, el stă pe loc speriat.

Acest lucru nu poate fi descris, judecat de la distanţă. Noi suntem organizaţi în acest fel, când se manifestă adeziunea, chiar şi într-o mică măsură, anxietatea şi incertitudinea sunt înlocuite de uimirea înaintea unei lumi întregi, noi, care se deschide deodată în faţa omului. Şi este clar că el a primit asta ca pe un cadou de la Creator.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 24/10/2012 „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac când încerc să ţin intenţia şi, atunci se întâmplă invers, şi ceva mă trage de-o parte?

Răspuns: Asta este extraordinar. Momentul în care tu încerci să ţii intenţia ea te evită sau este stinsă de ceva, astfel că tu o vei ţine cu mult mai multă putere. Apoi, datorită diferitelor întreruperi, vei fi în stare să diferenţiezi corecţiile pe care le faci prin aceaste acţiuni. Creatorul ţi le arată.

Astăzi, totul pare neclar datorită problemelor diverse, dar de fapt nu este aşa, este totdeauna un fel de ajutor şi ele te ghidează mai precis spre scop. Tu ţinteşti la el şi deodată el pare neclar, aşa că tu „ţinteşti” mai precis şi cu mai multă acurateţe. Şi aşa este tot timpul.

În cele din urmă, vei fi capabil să recunoşti de la acest nivel starea următorului nivel. Prin revelarea celor 10 Sfirot tu vezi realitatea de la sfârşit la sfărşit şi apoi ţi se permite să urci mai sus.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 23/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să atragi Lumina care Reformează?

Răspuns: Când citesc Zohar, vreau să văd în mine schimbări, ca şi cum intră un izvor de energie în sistemul meu intern, o lumină, puteri, judecăţi noi, calităţi noi. Mă influenţează ceva şi eu vreau să simt ce este acest lucru care mă influenţează şi produce în mine schimbări. Vreau să ştiu asta şi să simt miresmele şi să văd cum au loc în mine aceste schimbări şi unde în mine pot imagina tot despre ceea ce citesc în Zohar, astfel încât să nu fie doar imaginaţie, ci ceva pe care eu îl voi simţi cu adevărat în calităţile mele. Asta este ceea ce aştept, schimbările în dorinţa mea de primire.

Noi trebuie să facem eforturi colective, în ajutor reciproc, şi atunci, Lumina care Reformează va fi mult mai puternică decât atunci când influenţează un singur om. Atunci este mult mai uşor să acumulăm ceva. Dar asta se întâmplă numai dacă omul lucrează împreună cu ceilalţi, în conexiune cu ei. Prin asta, el apropie Lumina, fiindcă fiindcă dorinţele pentru Lumină nu mai sunt egoiste ci asemănătoare ei într-un fel.

Desigur că este încă pentru el însuşi, dar un om încearcă să semene cu Lumina într-un fel şi să devină aparent egal cu ea. Asta se cheamă „joc”. Desigur că eu cer pentru mine, dar într-o anumită măsură este ca o calitate reală şi corectă de dăruire.

În ce fel este similar?Câțiva mii de egoişti vin împreună, toţi vor să dăruiască, totuşi, adânc în sufletul lor, vor pentru sine şi îi desconsideră pe toţi ceilalţi, dar ei fac eforturi comune, ca şi cum se conectează, vor, ca şi cum este pentru Creator, pentru dăruire – acest „ca şi cum” este numit „joc”. Ei îşi fac o „spălare de creier” unul celuilalt, a minţii, ca şi cum ar fi ceva într-adevăr mare şi important. De fapt, aici nu este nimic real, dar asta este ceea ce trebuie făcut pentru a obţine nivelul superior. Asta pentru că este un abis între nivele, şi tu nu poţi fi într-un nivelul superior înainte să urci în el şi, pentru a urca la el tu îl joci (interpretezi).

Astfel, noi trebuie să ne conectăm mai puternic şi să vrem să simţim că Lumina ne schimbă. În acelaşi timp, ea tocmai ne schimbă, dar mai târziu intenţia noastră va fi mai precisă, astfel că ea ne va putea schimba în conexiunea noastră, în unitate, dar asta va veni mai târziu. Acum, cel puţin, noi trebuie să avem ca scop influenţa Luminii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

În timpul citirii Zohar-ului, noi avem întâi de toate ca scop Lumina care Reformează. Mă gândesc numai la asta ca şi cum aş trece printr-un proces de vindecare conectat la un perfuzor cu forţă superioară care picură în mine constant.

Dacă mă gândesc la asta, eu deja avansez. Se spune că Tora este esenţa numelor sfinte, ceea ce înseamnă acţiuni de dăruire, Creatorul, Lumina care Reformează şi care îmi aduce gânduri bune şi dorinţe de dăruire.

Aşa că, încerc să le localizez în mine, acum, în timpul citirii Zohar-ului. „Poate că se întâmplă ceva în mine?”. Vreau să ader la unele acţiuni pe care le face Lumina. Vreau ca ea să le facă în mine, sunt gata să devin Nukva şi să primesc totul. Să vină şi să se îmbrace în mine şi să facă tot ceea ce vrea cu mine.

Asta se cheamă „descoperirea numelor sfinte”, „a vrea să ştie ceea ce el studiază”, „a studia Tora”, a studia acţiunile Luminii asupra dorinţelor mele de primire – cum reformează Lumina.

Eu nu simt că Lumina mă influenţează, dar vreau să o simt! Fiind conectat la perfuzie obişnuită, un om poate fi inconştient sau conştient, doar uitându-se şi numărând picăturile care curg.

Dar noi vrem să simţim cum picăturile de Lumină ne vindecă cu fiecare picătură adăugată. Eu vreau să simt fiindcă vreau să învăţ despre asta, despre cum acţonează, cum fiecare picătură îmi schimbă dorinţa de primire, o picătură aici, una acolo, cu relaţia la un lucru sau la altul. Prin asta, învăţ cum pot folosi fiecare uşoară modificare în recunoaşterea şi înţelegerea mea când mă voi ridica după acest tratament de vindecare.

Lucrul principal este că eu aştept să văd acţiunile Creatorului în scopul de a învăţa din ele, în scopul de a şti ce sunt, cine sunt eu şi cum pot eu să mă compar cu Lumina care mă influenţează acum. Trebuie să execut acţiuni identice cu ale Luminii, să învăţ de la ele, după cum este spus: „Din acţiunile Tale Te voi cunoaşte.”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/10/ 2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare:Ce înseamnă conceptul de „unu”?

Răspuns: „Unu” înseamnă că există o formă care guvernează şi conectează pe toţi împreună, întregi şi părţi, totul bazat pe numărul infinit de proprietăţi interne care sunt opuse una alteia în toate sensurile posibile.

O astfel de conexiune este numită „Unu”. El subliniază numărul infinit de părţi individuale incluse în El, forma lor de conexiune şi unicitatea fiecăruia în El. Toate acestea sunt incluse în noţiunea de „Unu”.

Unu include intreaga realitate. Când El a fost un întreg şi apoi s-a divizat în multe părţi şi a trecut prin toate corectările. Tot ce a fost obţinut în timpul acestor corectări, toate acestea se cheamă Unu. Asta înseamnă că El include absolut pe toţi în interiorul Lui. El nu este simplu Unu, ci El este Unu fiindcă totul este inclus în interiorul Lui.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbești despre o conexiune de calitate. Putem susține o convenție cu 10-20 dintre cei mai buni studenți ai tăi, care vor fi baza și vor servi ca model pentru toată lumea? Putem susține o astfel de convenție limitată, calitativă?

Răspuns: Vreau ca acest grup să fie făcut din toți studenții mei, și nu vreau să scot afară pe nimeni pentru moment. Vom vedea ce-o să facem în viitor.

S-ar putea să vină o vreme când vom dezvolta un sistem de management serios al Bnei Baruch, iar apoi va trebui să împărțim grupul într-o parte internă și o parte externă, partea cea mai susținătoare administrativ care organizează lucrurile. Apoi, vom reorganiza.

Sper că spre sfârșitul anului 2013, vom fi atât de uniți în toată lumea, încât vom înțelege exact cum să ne conectăm pe plan intern și cum să abordăm oamenii din afară. Apoi, vom crea deja o structură exactă a grupului general Bnei Baruch peste tot în lume: un grup intern ideologic și un grup administrativ, care organizează lucrurile și se ocupă de diseminare, etc. Apoi, vom crea structura generală, dar nu între timp .

Dintr-o Lecție virtuală 14/10/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→