Întrebare: Văzând defectele unui coleg, văd de fapt defectele mele. Cum pot identifica într-un coleg de grup starea corectă?

Răspuns:Munca cu grupul este diversă şi se desfăşoară până la sfârşitul corecţiei. În plus de asta, viziunea mea despre grup se schimbă constant. Chiar dacă sunt doar câţiva oameni în grup, dacă îi vad ca fiind mari, dacă îi văd ca şi cum nu ar fi nimic altceva pe lume, ca şi cum ei ar fi întreaga mea realitate, grupul devine mare în ochii mei. Totul depinde de ce valoare îi dau eu şi cât de important este el pentru mine. Este ca pentru un copil pentru care tată lui este cel mai bun din lume. Aici, calitatea şi cantitatea sunt amestecate.

Apoi avansez, şi dacă ajung aproape de colegi, văd în ei sistemul superior în care trebuie să fiu incorporat.

La fel ca universul, cu tot în el, grupul include toate lumile spirituale şi noi suflete se alătură în el tot timpul şi, aceasta este de fapt Lumea Infinită (Ein Sof). Toate lumile sunt revelate în ea ca un sistem care ne conectează. Aducându-le mai aproape una de alta, noi le micşorăm şi le adunăm sus, până ele devin Lumea Infinită (Ein Sof).

În consecinţă, încep să văd colegii de grup şi realitatea diferit. Acum încep să văd oportunităţile care mi-au fost date; încep să mă conduc atât pe mine cât şi realitatea agăţându-mă de direcţia aceluiaşi scop. Mă ferec de ea şi tânjesc după o astfel de garantare reciprocă între noi, astfel se crează o dorinţă unică. În ea, în funcţie de asemănarea noastră cu ea, noi vom descoperi o singură forţă.

Astfel avansez, folosindu-mă pe mine, grupul, şi tot ceea ce este între noi, pentru a obţine acest scop. Nu trebuie să părăsesc grupul, în el descopăr totul: cabaşiştii, sufletele, Parţufim (feţele), lumile, totul este conectat şi inclus în el. Asta este ceea ce descoperă omul în prin  avansarea lui.

Întrebare: Asta înseamnă că grupul „transmite” în gama de frecvenţă a dăruirii şi numai eu, fiind acum necorectat, primesc alte frecvenţe egoiste?

Răspuns:Adevărat, noi nu suntem acordaţi încă la frecvenţa dăruirii. Se spune: „Omul judecă în funcţiie de propriile defecte”. Acest lucru se referă la toate senzaţiile mele, ele nu sunt încă reale şi, între timp, dorinţa egoistă acţionează în ele, şi, astfel, în loc de tabloul corect, percep şi simt iluzia înceţoşată din această lume.

Corectându-mi trăirile, voi vedea o realitate diferită, dar din nou va fi percepută şi stabilită prin cele cinci simţuri ale mele. Până la sfârşitul corecţiei, aceasta va fi de asemenea limitată de cadrele spirituale ale celor cinci Sfirot, Parţufim, şi lumi. În lumea spirituală, percepţia este, de asemenea, numai în materie şi în forma îmbrăcată în materie. Acum ni se pare că în momentul în care vom intra în spiritualitate, toate paravanele vor cădea, dar nu este aşa. Acolo, de asemenea, omul obţine totul în vase, în dorinţele lui limitate.

Este adevărat că el obţine conexiunea între diferite fenomene şi asta îl umple, dar umplutura este, de asemnea, relativă. Dar ca să obţină percepţia întregii realităţi adevărate, trebuie ajuns la sfârşitul corecţiei şi noi nu ştim cum este asta.

Din partea întâi a Lecţiei Zilnice de Cabala 18/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este  indiciul conform căruia o persoană intr-adevar avansează de-a lungul celor trei linii și nu doar se înșeală, ca de exemplu  în cazul justificării precum careia  Creatorul exista în toate?

Raspuns: Indicația avansării este că persoana nu spune doar „mulțumesc lui Dumnezeu” in legatură cu orice, ci se află în situații în care nu poate identifica imediat Creatorul, deși un adevărat erou, care este deja ridicat in spiritualitate, Il identifică . Trebuie să ajungem la o corectare profundă, în scopul de a ne examina noi înșine în mod constant și a avea puterea de a mulțumi Creatorului pentru toate cele  rele, ca si pentru toate cele bune.

Până atunci, există un drum lung, se trece prin multe stări. Uneori, o persoană se află într-o stare in care nu poate fi de acord cu Providența superioară, nu o doreste si nu o acceptă. Linia stângă este descoperită și în ea „Faraonul”, răul, începe să vorbească.

Trebuie să alocăm timp pentru ca tot răul despre care vorbește Tora  sa fie revelat în noi, toate păcatele. Atunci când o persoană intră într-o astfel de stare de păcat, el spune exact ceea ce Tora ne spune: „Cine este Creatorul ca sa  trebuiască să ascult de El?” Persoana blesteama Creatorul, și ia locul tuturor răufăcătorilor celebrii: ” Bil’am , Balac, Haman, deoarece el trebuie să descopere totul din  linia stanga.

Dacă el intră linia dreapta de la început, nu pentru a  „salva rănile cu miere”, dar, în scopul de a avansa, atunci părăsește linia de stânga. Apoi, el gestionează cele două linii. În caz contrar, acesta nu este numita linia dreapta, ci doar o stare de seninătate. O linie este ceva care este limitat in ambele părți.

Din partea intai a lectiei Daily Kabbalah Lesson 10/17/12, Shamati nr11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Şamati 11, Bucurie cu fior: Prin urmare, unde este iubire, acolo trebuie să fie la fel de bine şi teamă fiindcă frica este un golul. Rezultă că atunci când sunt amândouă, este umplere (întreg). Altfel, fiecare vrea să o înlocuiască pe cealaltă. Iubirea este numită  existenţă, iar frica este numită moarte şi gol. Numai cu ele împreună este acolo un întreg. Şi aceasta se numeşte „două picioare”, şi în mod sigur, atunci când omul are două picioare poate să meargă.

Toată munca noastră este concentrată pe două linii: dreapta şi stânga, iar linia de mijloc vine de Sus. Aici, dedesubt trebuie întâi să avem grijă de întregire. Trebuie totdeauna să pornim pe linia din dreapta întâi şi să ne ocupăm de ea: să ne gândim cat de mult putem la întregire (integrare), la măreţia Creatorului, la importanţa scopului, la măreţia grupului şi a membrilor săi.

Pe de altă parte, este imposibil să fii tot timpul în stare de integrare, fiindcă atunci nu ar fi nicio avansare. Dacă omul nu părăseşte niciodată starea de întregire, este numit Hasidism, când totul este aparent primit cu iubire şi cu bucurie.

Omul se ridică el însuşi, artificial, la această atitudine, gata să se bucure indiferent de ce se întâmplă. Astfel se anulează în el critica. Deci, este posibil să educăm omul pentru a adopta acest tip de atitudine. Educaţia pune omul pe o linie, fie stânga sau dreapta, şi el urmează această linie şi se opreşte constant la un singur principiu.

Acestea sunt credinţele şi religiile care ţin omul într-o stare de bucurie, într-o stare constantă de euforie, şi mai sunt alţii care sunt într-o permanentă stare de plâns, forţându-se să se tortureze, să simtă că el este păcătosul, ca „un nebun care stă cu mâinile în sân, mâncându-şi propria carne”.

Dar calea corectă ca să avansezi şi ca să construieşti o fiinţă umană, trebuie să fie pe două linii, iar omul trebuie să le construiască el însuşi. El trebuie să dezvolte linia dreaptă prin mediu, imaginându-şi cât de mult poate măreţia Creatorului. El construieşte linia din dreapta în măsura în care se poate anula pe sine în faţa mediului care îi oferă sentimentul măreţiei Creatorului.

Asta înseamnă că pentru a fi pe linia din dreapta, el deja s-a anulat pe sine, ceea ce înseamnă că linia stângă este inclusă în linia dreaptă. Dacă prin asta el se supune pe sine în faţa măreţiei Creatorului, stare pe care o primeşte de la mediu, şi îşi construieşte linia lui din dreapta, atunci el este deja parte din munca spirituală şi nu doar ca să se simtă fericit.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Omul trebuie să facă eforturi cât de mult poate, să se joace în scopul anulării de sine şi să aprecieze mediul cât de mult poate. Ca rezultat al jocului său, linia dreaptă este construită în el şi, în care el crede că vrea să rămână pentru tot restul vieţii. În momentul în care atinge „saturaţia”, el însuşi se taie de la această stare şi îşi dedică timpul liniei stângi.

În linia stângă el se autoverifică: „Gândesc într-adevăr aşa? Obţin în felul acesta? Simt cu adevărat recunoaşterea măreţiei Creatorului în interiorul vaselor mele, simt recunoaşterea acestei umpleri? Am obţinut cu adevărat o astfel de înţelegere şi simţire în inima şi în mintea mea, ca un embrion care se anulează pe sine total în uterul mamei sale? Sau e doar o impresie externă?”

Dar eu nu vreau să mă anulez. Am anulat doar dorinţele în linia dreaptă şi vreau să simt măreţia Creatorului direct în dorinţa pe care acum o descopăr în linia stângă.

Apoi simt o lipsă, dar ţin aceste două linii astfel încât ele se vor echilibra una pe cealaltă şi niciuna din ele nu va fi înclinată pentru a ţine echilibrul. Nu este o limită specifică de timp pentru linia dreaptă sau pentru cea stângă, deşi se spune că omul ar trebui să petreacă douăzeci şi trei de ore şi jumătate în linia dreaptă şi numai jumătate de oră în linia stângă.

Noi trebuie să adăugăm cât mai mult posibil în linia dreaptă şi în linia stângă. Noi nu va trebui să decidem că am făcut destul şi că acum trebuie să aşteptăm ca Bore să înceapă să acţioneze şi să completeze aceste două linii pentru mine.

Omul se schimbă constant de la o linie la alta până când face destul efort, şi, atunci, se revelează cea de a treia linie. El cheamă această revelaţie prin înălţarea de lipsă din linia stângă către înâlţimea liniei drepte, cerând ca Bore (Creatorul) să-i reveleze măreţia Lui ca răspuns la această cerere. Omul vrea să i se dezvăluie măreţia Creatorului, măreţia dăruirii, doar pentru că aceasta îi va permite să lucreze în dăruire, „deasupra raţiunii”, cu dorinţa care s-a revelat în el.

Dorinţa lui egoistă se predă în faţa măreţiei dăruirii care este revelată şi este de acord să muncească sub dominaţia Creatorului. Asta înseamnă că omul construieşte „capul Parţuf-ului spirirual”, unde calculează lucrurile care-i permit să dăruiască şi să primească în scopul dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 17/10/2012 Şamati 11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash „Ceea ce nu trebuie să adăugați și ceea ce nu trebuie să derogati de la lucru”: O persoană care dorește să urmeze calea adevărului trebuie să aloce o anumită perioadă de timp pentru a urma linia dreaptă, iar apoi el trebuie să urmeze linia stângă. Ne este poruncit ca fiind interzis să insistăm pe una din căi mai mult decât pe cealalată. Calea dreaptă se numeste faza de plenitudine, atunci când o persoană poate fi foarte recunoscător Creatorului. Apoi, trebuie să treacă la linia de stânga, la calea de stânga,  este timpul de a-si vedea starea sa reală, motivată intemeiat. Apoi, este timpul pentru o rugăciune, deoarece o rugăciune provine din nevoia de a rezolva o deficiență. Cu cat este mai mare deficienta, cu atat mai profundă este rugăciunea din inimă. Așa cum se spune: „Din adâncuri te-am chemat Dumnezeule”.  Deci, cele două linii trebuie să se afle in echilibru„pana cand linia a treia vine intre ele”.  După ce a lucrat în două linii, o persoană este recompensata cu aderarea la Creator.

A treia linie, linia de mijloc, este construită de către primele două linii. În prima linie, linia de dreapta, îi mulțumesc Creatorului și cresc măreția Lui cât de mult pot, in functie de cat de mult am fost impresionat de mediu, de prieteni și de studiu și pot  imagina Creatorul  mare, atotputernic, bun, binevoitor și milostiv. Linia de dreapta este plinătate infinită.

Apoi, în linia de stanga vad starea mea adevărată, ceea ce înseamnă în ce măsură eu nu simt că Creatorul este mare și că El este daruitor si bun.

Apoi vine a treia linie din dorința mea de a avea sansa de a vedea cu adevărat Creatorul ca mareț și întreg în cadrul gandirii mele motivate și să-i mulțumesc cu adevărat Lui nu numai în credința deasupra rațiunii. Apare a  treia linie între primele două linii și, prin urmare, o persoană avanseaza de-a lungul liniei de mijloc.

Ca răspuns la o astfel de dorință Creatorul ne dă puterea de a avansa si persoana Il atinge. Dar persoana Îl atinge în credință mai presus de ratiune, în recunoștință. Apoi, el poate continua, în mod constant avansarea de-a lungul celor trei linii, dreapta, stânga, și de mijloc.

În linia de mijloc el cere ca linia sa stângă sa fie ca si linia dreaptă. El simte măreția Creatorului precum și smerenia sa și sentimentul său de deficit se naște din aceste doua linii, stânga și dreapta – o rugăciune isi află răspunsul prin primirea revelației măreției Creatorului.

Liniile de dreapta și de stânga sunt conectate prin faptul că se naște linia a treia, linia de mijloc. Astfel, o persoană face un pas înainte, în măsura în care el poate ridica maretia Creatorului chiar mai mult, și apoi se comuta pe linia de stânga si vede cum intelege aceasta cu ratiunea sa. Apoi, o rugăciune este născuta în el și cere ajutor de Sus: linia a treia.

Primele două linii depind de o persoană, iar a treia linie vine de Sus.

Din pregatirea pentru  Lectia zilnica de Cabala din 10/17/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul depinde de cum se uită omul la viaţă şi ce vrea de la ea. Dacă vrea să obţină scopul spiritual şi acesta este cel mai important lucru pentru el în viaţă, atunci, toate mijloacele care îl ajută să obţină acest scop sunt bune. Se dovedeşte că acestea sunt la acelaşi nivel spiritual superior ca scopul însuşi, fiindcă prin ele, el construieşte starea finală şi prin ele îndeplineşte scopul.

Astfel, în viaţa noastră de zi cu zi, în lumea noastră egoistă, un om urăşte de obicei pe aceia  care îl invidiază şi, uneori, urăşte de asemenea atributele care trezesc în el invidia. Pe planul muncii spirituale însă, noi căutăm cum să trezim noi înşine în noi invidia. După cum este spus: „invidia scriitorilor sporeşte înţelepciunea”.

Scriitori (sofrim in ebraica) se referă la aceia care vor să numere (in ebraica, cuvantul are aceeaşi radacină – s, f, r) acumulările lor şi care avansează invidiind avansarea celorlalţi. Prin urmare, un astfel de om respectă şi dă valoare tovarăşilor săi şi îi iubeşte. El iubeşte mediul care îi permite să invidieze constant succesul celorlalţi.

Cu cât i se par lui ceilalţi mai mari, cu atât se smereşte el mai mult şi cu atât mai mult îi vede pe ei atraşi de scop, vede că ei se devotează muncii, că încearcă să depăşească toate obstacolele, şi în ce măsură ei sunt mai conectaţi unii cu alţii faţă de cât este el conectat la ei. Toată perspectiva lui faţă de prieteni nu are ca scop anularea lor, ci din contră, o şi mai mare înălţare şi apreciere a lor.

Prin asta el câştigă puteri noi şi îşi dezvoltă calităţi noi. Toate acestea exista desigur de la început în el deoarece totul este inclus în punctul din inimă, cel care este rădăcina sufletului unui om şi care include toate informaţiile despre el (Reşimot – genele spirituale), ca într-o picătură de spermă.

Un om, trebuie în orice caz să-şi dezvolte acest punct. Astfel, atunci când el invidiază pe colegii lui şi vede perseverenţa şi loialitatea lor, puterea pe care ei o exercită în ciuda oboselii, faptul că ei nu-şi permit să piardă vremea, că se scoală foarte devreme ca să vină la lecţie – toate acestea îi dau omului puteri noi, dezvoltând în el calităţi care îi permit să avanseze.

Noi trebuie să obţinem această invidie mare. Cum este spus: „Invidia, pofta şi onoarea duc omul afară din lume”, în lumea superioară. Să sperăm că vom avea succes în obţinerea invdiei mari şi corecte.

Din Pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala din 15/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Rabash, „Treptele scării”, Articolul „Iubirea pentru prieten” (Iubirea pentru membrul grupului): Şi chiar dacă un om primeşte ceva gând şi dorinţă, care îi vin auzind ce spun scrierile şi cărţile, că el ar trebui să-şi lase iubirea de sine, acesta însă are foarte puţină putere care nu totdeauna iluminează această părere a sa astfel încât el să o ia în considerare şi să o folosească permanent…

Întrebare: Este atât de mică puterea cărţilor de Cabala?

Răspuns: Sigur! Nu depinde de cărţi ci de om în sine, sau ceea ce noi numim, „utilizator”. Un om nu va reuşi prin el însuşi chiar dacă el are ca sursă întreaga Cărte Zohar. Nimic nu-l va ajuta fiindcă el însuşi nu are niciun vas. Succesul lui nu depinde de cărţi, ci de stabilirea unei atitudini faţă de ceilalţi.

În natură sunt două forţe active: dorinţa de plăcere (de primire), şi dorinţa de dăruire. Dorinţa de primire este fiinţa creată, iar dorinţa de dăruire este Creatorul. Aici, în lumea noastră, fiinţa creată este în dorinţă de primire. Dacă vrea să fie în lumea Creatorului, ea trebuie să obţină o dorinţă de dăruire, ceea ce înseamnă să treacă la o a doua natură.

Pentru a face asta, omul trebuie să activeze doi factori:

– 1.Conexiunea. În lumea noastră omul se conectează cu ceilalţi cu scopul de a obţine a doua natură.

– 2.Lumina care Reformează. Ea iluminează numai ca răspuns la eforturile omului care vrea să se conecteze cu ceilalţi şi să obţină natura dăruirii.

În afară de asta noi trebuie să aspirăm la dăruirea pentru Creator, chiar dacă la început nu ni se cere să avem intenţii atât de pure care vor veni mai târziu.

Iată mijloacele necesare în lumea noastră: grupul care ne permite să ne construim o „infrastructură” între noi, şi relaţiile corecte, un vas, deşi în continuare deficitar, dar acesta demonstrează dorinţa noastră de a fi corectaţi. Desigur că noi descoperim că nu putem şi nici nu vrem să ne conectăm, că ne respingem unii pe alţii. Descoperim înclinaţia rea şi nu sentimentul binecuvântat al frăţiei şi bucuriei complete. Frăţie? Din contră, noi trebuie să ne conectăm plângând în hohote din cauza faptului că ne urâm unii pe alţii! Să ne îmbrăţişăm deşi ne cutremurăm de repulsie.

Este foarte bine, fiindcă prin asta descoperi vasul spart! După asta tu vei avea motiv să plângi şi să strigi după ajutorul Luminii care Reformează. Şi ea vine, pentru că tu studiezi din cărţile  cabaliştilor şi vrei să treci prin stările prin care au trecut ei.

Astfel noi ne mutăm de la nivelul de iubire a fiinţei create, la iubirea pentru Creator. Rabi Akiva a spus: „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, aceasta este o lege mare din Tora”. Dar acesta nu este încă sfârşitul drumului. Când ajungi la primul nivel de iubire, îţi faci griji  pentru frică: „Voi reuşi să iubesc mai mult? Nu voi pierde şi ceea ce am dobândit deja?” Tu trebuie să acţionezi „din partea cealaltă”. Până la urmă, în munca spirituală sunt totdeauna două linii şi tu eşti între ele. Deci fii sigur că iubirea ta este însoţită de frică. Evocă atributele judecăţii – este imposibil fără ele.

Apoi, când obţii frica, obţii linia de mijloc – întregul numit dăruire sau credinţă. Acesta este deja sfârşitul muncii, umplerea cu iubire.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 14/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este criteriul care poate ajuta o persoana pentru a controla plenitudinea si integralitatea sa?

Raspuns: Criteriul este foarte simplu si clar: ca omul sa se ridice  deasupra egoismului sau si sa poata  relationa cu toti membrii societatii trebuie sa fie in concordanta cu principiul”iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.

Intrebare: Acest criteriu nu poate fi masurat.Ce se intelege aici prin „a se ridica „  si „iubeste”?.

Raspuns: Acest criteriu poate fi masurat indirect. Niciodata nu putem masura eforturile noastre interioare pentru ca sunt  orientate spre depasirea egoismului si nici nu putem calcula care sunt posibilitatile noastre  de a include dorintele celuilalt in ale noastre ca apoi sa incercam sa le indeplinim folosind resursele  si aspiratiile  noastre personale.

Pâna acum,, aceast lucru nu este sub controlul nostru.Noi nu putem patrunde in esenta naturii (mineral,vegetal, animal, fara a mentiona nivelul vorbitor) suficient de adanc cu scopul de a simti fortele interioare care ne guverneaza.Vorbim aici despre masurarea lumii interioare a omului.

Sunt oameni care reusesc sa se ridice deasupra egoismului si astfel putem masura si cu acuratete putem defini atat dorintele egoiste cat si cele atruiste; fortele care actioneaza in cadru acestor dorinte, posibilitatile de trecere precum  caile si metodele care ii ajuta sa faca diverse actiuni in functie de callitatile lor.Totusi,aceasta este la indemana doar a celor care au dobanditcontrol asupra lor insusi si proprietatilor lor.

Acesta poate fi masurat doar de cineva care a descoperit structura spirituala (cuiva din lumea senzoriala)si va avea abilitatea de a se misca in interiorul ei. Cand aceasta structura ii este revelata s itoate aceste calitati sunt deja sortate, atunci el cu siguranta va vedea legaturile dintre ele. El poate  masura egoismul sau. El intelege puterea si capacitatea proprietatilor lui personale, trairilor si asa mai departe care dupa toate acesta nu vor fi asa numeroase.Pentru el,ele nu vor mai fi un secret.
Din Programul KabTV „ Lumea Integrala: Formula pentru o Societate Integrala” 7/1/12

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam Shamati, Articolul 3: „Chestiunea realizării spirituale:” Din moment ce dorința de a primi este numită „creatură” și un „discernământ nou,” rostirea începe exact din locul în care dorința de a primi începe să primească impresii. Vorbirea sunt discernaminte, părti ale impresiilor. De aici există deja o corelație între Lumină și voința de a primi.

Întrebare: Ce este Lumina?

Răspuns: Ceva special este evocat în tine, un fenomen excepțional, și tu îl numești Lumină. Când vine, știi că asta e ceea ce ai chemat.

În momentul de față, cu toate acestea, nu ai vasul corect pentru a simți acest fenomen. Cu excepția cazului în care obții realizarea spirituală, toate dorințele sunt îndreptate doar spre propriul beneficiu, „totul pentru mine, pentru beneficiul meu, să folosesc pe alții, totul pentru binele meu și împotriva altora.” Acesta este mai mult sau mai puțin modul în care lucrurile funcționează astăzi, și astfel fiind în aceste dorințe nu poți să simți fenomenul dăruirii, iubirii, cooperării, conectării și o aspirație spre exterior -toate lucrurile care sunt numite „Lumină”. Pentru tine nu este Lumină, ci întuneric.

Uneori, devine întuneric și rău: Te simti neajutorat și nu simți că faci ceva; nu vezi nicio lumină la capătul tunelului. Acesta este modul în care dorințele tale îți apar fără iluminarea tipică în lumea noastră, fără nici cea mai mică iluminare care să lumineze întunericul din vas.

La urma urmei, în dorințele noastre slabe doar o strălucire mică se poate arăta, oferind un pic de viață și bucurie. Această scânteie este atât de mică încât să poată penetra chiar și vasele egoiste ale primirii. Trăiesc în ele la nivelurile naturii neînsuflețite, vegetale, animale; întregul nivel uman este mai presus de asta și eu nu sunt parte din el.

Există dorințe de primire si dorințe de dăruire la acest nivel, care vor fi dezvăluite în mine una opusă alteia. Linia stângă este înclinația rea, ego-ul adevărat care este revelat în măsura în care doresc să mă conectez cu altii și o fac. Apoi atrag Lumina care Reformează și încerc să dobândesc forța bună și lucrez între cele două înclinații în linia de mijloc, care se numește Adam (om).

Între timp, sunt la nivelul animal, sub dominația ego-ului meu mic, primind doar o „lumânare subțire” în vasul care este format din primele trei niveluri. Dintr-un punct de vedere spiritual, aceasta nu este considerată viață sau o existență. Deci lumea noastră se numește o lume virtuală, este ca și cum ar exista sub nivelul de constiință.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala 12/10/12, Shamati # 3

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Stabilirea relațiilor reciproce corecte în grup este cel mai important lucru pe care avem nevoie să-l punem în aplicare, deoarece înțelepciunea Cabalei este o înțelepciune foarte practică. Putem folosi alte înțelepciuni alte chiar și fără a le înțelege. De exemplu, stau în mașină și mi se arată ce este în jurul meu, ce butoane să apăs și să plec. Asta se întâmplă de fapt în tot ceea ce facem. Este suficient să știm câteva lucruri în scopul de a utiliza diferite evoluții științifice. Uneori, tot ce avem nevoie sunt câteva cunoștințe de bază: De exemplu, să intri în și să stai jos și trenul sau cu autobuzul te va duce la destinație, cu toate că nu ai nici o idee cum se face. Mă mut din loc în loc, mănânc, beau și particip la diferite evenimente, neștiind nimic despre baza tehnică a lucrurilor, la fel ca un copil nou-născut, care este purtat în brațele adulților sau împins într-un cărucior.

În spiritualitate, cu toate acestea, este diferit. Acolo pot folosi anumite lucruri numai dacă le știu și le înțeleg. Nu am nici un control asupra lucrurilor pe care nu le-am atins și nu le-am descoperit. Eu nu pot doar sta într-un „transport spiritual” și merge undeva. Nu, trebuie să știu cine sunt, ce este acest „transport”, cum se mișcă, cum să-l operez, de unde până unde ar trebui să-l călăresc, cum este locul din care am pornit și natura destinației mele finale, etc. Trebuie să știu ce se întâmplă, să fiu în controlul situației și nu doar „să apăs butoanele.”Numai dacă pot să pun în aplicare pe deplin aceasta, după ce stăpânesc totul, pot efectua un anumit act spiritual . Altfel, pur și simplu nu exist în lumea spirituală.

De aceea, trebuie să ne întrebăm imediat: Ce mijloace ne permit să descoperim, să cunoaștem și să înțelegem realitatea spirituală și să învățăm cum s-o gestionăm? Cabaliștii ne explică faptul că totul în lumea noastră este pregătit pentru asta. Este pe deplin pregătit doar pentru această misiune, în așa fel încât de aici să învăț cum să lucrez cu lumea spirituală, să trăiesc în ea și s-o controlez în întregime.

De la această lume învăț despre lumea superioară. Principalul instrument aici este de a practica iubirea. O putem numi practica conexiunii, concesiune, dar pe ansamblu este vorba de dragoste.

De ce? Pentru că totul este despre asta. Acum mă iubesc pe mine însumi, dorința mea de a primi. Îmi place s-o împlinesc și s-o satisfac. Așa m-a făcut Creatorul, El a conectat împlinirea cu plăcerea. Dragostea pentru alții înseamnă că eu nu absorb plăcerea, ci mai degrabă o simt în El și din asta mă bucur. Acesta este modul în care o mamă se bucură de fiecare linguriță pe care o  poate pune în gura copilului ei …

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 14/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→