Astăzi dorim să creăm chiar și o mai mare unitate între noi. Perioada de pregătire, care a durat câțiva ani, s-a încheiat. În trecut, nu am luat în serios această provocare. Astăzi, condițiile exterioare din lume, condițiile interne din Israel, condițiile interioare din cadrul grupului, precum și condițiile interioare din toată lumea, mai mult sau mai puțin sunt potrivite pentru a „a comuta la o viteză mai mare.” Timpul a venit.

Întrebare: Am început deja această accelerare?

Răspuns: Unii oameni sunt încă „neutri”, în timp ce alții avansează împreună cu noi. Fiecare determină singur viteza cu care înaintează.

Întrebare: Poate o persoană să măsoare asta?

Răspuns: Nu poate măsura; cu toate acestea, totul este în mâinile sale. Cât de mult este ea unită cu grupul, cu profesorul, cu acțiunile noastre comune? Unii oameni încă dorm, în timp ce alții pun mai departe toate eforturile pentru a intra în acest proces, și de la o zi la alta simt „extrasul”. Totul depinde de gradul de acord cu acest proces împotriva dorinței cuiva. Astfel, nu te uita după lacune în tine, ci mai degrabă ar trebui să acționezi.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala, 10.10.12, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Este destul de dificil de a introduce formula „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti” în teoriile existente și de a o explica în limbaj științific.

Raspuns: De ce? Spune, dacă nu ne referim la criza actuală, care ne distrage de la continuarea dezvoltarii, în cazul în care am fi continuat să dezvoltam comerțul internațional și economia, am fi ajuns la sistemul complet interconectat integral. Într-un loc producem ceva, într-un alt loc consumam, un lucru este conectat la altul-tot pământul este încurcată în rețeaua de diverse conexiuni reciproce.

În acest caz, cum aș putea prezice sau planifica ceva, și, în general, face ceva cu succes? Să presupunem că suntem doi oameni de afaceri și dorim să semnăm un contract. Putem să-l compunem, dacă nu luăm în considerare întreaga rețea de conexiuni internaționale?

Intrebare: Daca am o retea structurată si am stabilit  legile sale de dezvoltare, pot anticipa această evoluție. Aici apar contracte și orice altceva doriți.

Răspuns: Nu, pentru că încă mai depinde de milioane de oameni ca tine, dacă veti coopera toti unul cu celalalt. Stai ca într-o retea!

Apoi, legile integrale, care sunt complet diferite, funcționează, iar noi nu le putem controla. Noi nu le putem controla. Mintea noastra egoista ne permite să lucram numai între noi, e singura cale: al treilea individ este inutil. Noi nu putem înțelege sistemul integral, deoarece este un sistem analogic în cazul în care totul este conectat reciproc, iar noi nu putem lucra în aceste tipuri de sisteme.

Se pare că, daca semnez un contract cu tine, nu știu cât de mult va fi pus în aplicare, deoarece, în același timp toti ceilalti vor semna, de asemenea, contractele lor, și toată lumea va deveni antagonică. Deci, ce ar trebui făcut?

Numai dacă ne ridicăm deasupra intereselor noastre personale catre un interes comun și începem să il simtim ca fiind personal (imaginați-vă ce nivel trebuie să atingem), numai atunci putem lucra împreună ca niște furnici în societatea lor. Ele operează pe instinct pur, forța generală le direcționează.

Dacă vom ajunge cu intelectul nostru la acest tip de societate, ar fi ideal!

Dintr-un program TV: „Lumea Integrala: Formula de societate Integrala” 7/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi încercăm să facem acţiuni reciproce de dăruire şi vorbim despre iubirea dintre noi deşi ea nu este acolo. Mai vorbim despre dăruire, despre iubirea pentru Creator, despre adeziunea la El, despre adeziunea dintre noi, despre conexiune şi unitate, pe scurt, despre vasul corectat. După spargerea vasului general, noi vorbim despre corecţie. Cândva, a fost un singur suflet, şi noi vorbim despre reconectarea sufletelor individuale în unul.

Aceste discuţii ne permit să ne impresionăm unii pe alţii atât calitativ cât şi cantitativ şi, treptat, toate eforturile noastre se adună într-un tot. Până la urmă, vom crea o stare de la care vom fi capabili să strigăm, ceea ce înseamnă să ridicăm o rugăciune colectivă. Când oamenii se adună împreună, chiar daca sunt câţiva, ei au multe vase şi judecăţi şi astfel, ei înalţă „rugăciunea celor mulţi”.

Dar această rugăciune ar trebui să vizeze o singură Sursă, un singur scop, să fim unu. Ei vor să primească atributul dăruirii reciproce pe care ei şi-o închipuie ca fiind valoarea supremă, ca parte din mediul lor. Această calitate, forţa care dă naştere şi reînvie totul, este numită Creator, şi ei vor ca ea să fie revelată printre ei pe măsura eforturilor pe care le-au făcut.

Calitatea dăruirii nu este undeva în afară. Aşa că dacă membrii grupului încearcă, ea se va dezvălui înăuntru, printre ei. Este ca şi cum ar veni către noi din două direcţii: pe de o parte nu există niciun vas, şi pe de altă parte nu există niciun fel de Lumină, dar când membrii încearcă să fie împreună cât pot de mult, la un moment dat, atât vasul cât şi Lumina sunt create simultan. Ele nu pot exista separat.

Noi lucrăm prin cerere, printr-o rugăciune comună, şi astfel ne apropiem de această revelaţie, revelarea în interiorul nostru a calităţilor iubirii şi dăruirii, care sunt Creatorul.

Aici este important de amintit că în timpul fazei de preparare, noi nu descoperim calitatea reală, ci nevoia de ea (lipsa ei). Noi nu ştim în prealabil ce este această calitate. Acest lucru este aşa: dacă noi vrem să obţinem această calitate şi apoi ea este revelată, se dovedeşte a fi o surpriză reală şi departe de ceea ce am crezut noi că va fi. Asta fiindcă este vorba despre ceva care nu face parte din natura noastră.

Noi avem nevoie doar de sentimentul de necesitate, şi, astfel, noi vom anticipa şi vom avea o premoniţie a ei. Chiar dacă ea nu reflectă viitoarea realitate, omul trebuie totuşi să-şi imagineze prin acest joc, starea următoare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/ 2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să analizăm ce fel de condiţii şi ce fel de reguli, şi ce tip de conexiune trebuie să fie între noi, astfel ca noi să simţim în general conexiunea mutuală ca pe un sistem spiritual. În acest sistem, fiecare se anulează pe sine şi se conectează cu ceilalţi prin încorporarea în dorinţele şi impresiile lor, în gândurile şi scopurile lor, ca şi cum ar fi ale sale.

Fiecare îşi schimbă şi îşi anulează dorinţa proprie, aceasta devenind lipsită de formă. „Personal, nu am nevoie de nimic. Vreau să primesc dorinţele tale şi să le umplu pentru tine.” Asta înseamnă că eu am „îmbrăcat” forma dăruirii ca pe un costum nou. Dorinţa mea devine materie primă, o masă fără formă. Ea are putere şi potenţial, dar acum tu eşti cel care mă ghidezi încotro vrei, către ceea ce este bine pentru tine.

Acesta este „slujitor al lui Dumnezeu”, un om care se dedică pe sine serviciului de dăruire. Asta ne permite să fim reciproc conectaţi unii cu alţii în reţeaua spirituală unde fiecare umple numai dorinţele celorlalţi.

Descopăr apoi că acestea nu sunt deloc dorinţe străine. Atunci încep să ies din mine şi să simt imediat că există doar o singură dorinţă generală, reciprocă şi colectivă.

Se dovedeşte că sistemul este armonios şi această dorinţă nu este tipică „piciorului” sau „braţului”, sau oricărei alte părţi mi-am imaginat eu, ci întregului. Descopăr că sistemul are o minte, o parte internă. O descopăr şi primesc instrucţiuni de la ea prin tot sistemul şi mă conectez la el printr-o conexiune inversă.

Aceasta este conexiunea cu Creatorul, dar ea vine după ce simt „trupul” general, armonia generală a dăruirii reciproce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Totul este foarte simplu: Creatorul este revelat în conexiunea dintre noi. Deci eu trebuie să caut pe tot timpul zilei unde pot lucra la conexiunea dintre noi. Unde sunt firele pe care pot să le strâng pentru a ne conecta unii cu alţii? Între cine ar trebui ele strânse, între ce dorinţe? Cum, şi prin ce să-i conectez pe toţi? Care este munca pe care trebuie să o fac?

Se spune că Creatorul este revelat în conexiunea dintre noi. Dacă sunt zece oameni este de ajuns. Noi trebuie doar să ne conectăm şi El va fi revelat. Dar, am făcut eu vreun pas spre conectare? Noi doar vorbim de conexiune şi Creatorul nu este revelat. Deci, ce va trebui să facem? Să continuăm până când El este revelat.

Este lege! Cu siguranţă El este revelat imediat ce nevoia corectă de conectare compatibilă Lui se înalţă şi este suficientă pentru primul nivel de revelare, Nefeş de Nefeş. Sau, vom deschide o relaţie opusă, opusul lui Nefeş de Nefeş, astfel să avem o indicaţie că o dorinţă de conectare a fost revelată în opuziţie, şi atunci noi vom striga, astfel încât Creatorul ne va corecta.

Acest strigăt (plâns) vine automat, fiindcă o acţiune conduce la altă acţiune. Deci, atunci când noi strigăm, Creatorul va corecta legătura dintre noi şi va fi revelat. Partea de ruptură ni se va revela într-o formă grosieră de separare între cei zece oameni. Apoi vom descoperi o ruptură din ce în ce mai delicată.

Întâi descoperim ruptura în forma ei primitivă: zece părţi mari de egoism, opuşi unii altora, încercând să se sfâşie în bucăţi unii pe alţii, în loc să se conecteze prin dinţii lor ca nişte roţi dinţate. Apoi cerem corectare şi conectare mai grosolană, şi astfel, Lumina de Nefeş de Nefeş este revelată. Aceasta este deja revelarea Creatorului fiinţei create.

Aceasta este o formă foarte grosieră de conexiune de care suntem capabili în acest moment, 1/125 din conexiune. Apoi se întâmplă acelaşi lucru dar la o rezoluţie mai înaltă. Sunt aceleaşi zece Sfirot, dar noi pătrundem mai adânc în ele descoperind din ce în ce mai multe părţi individuale.

Lucrul principal este să descoperim primele zece Sfirot, primul nivel, fiindcă în acest fel ne naştem şi aparţinem formei spirituale. Apoi, în această formă începe deja să se îmbunătăţească. Partea cea mai dificilă este să depăşim primul nivel.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru ca inima să vrea să se conecteze? Ne-am hotărât de atât de multe ori să ne conectăm, dar nu ştim cum să începem!

Răspuns: Trebuie să construim nişte sisteme care să nu ne lase să evadăm. Imaginează-ţi că trebuie să păzim o turmă foarte mare în care sunt multe animale, vaci, capre, tauri, oi, etc. Trebuie să ştim cum să îngrijim fiecare animal în parte. Unele au nevoie de câini de pază, altele de păstori, iar altele au nevoie de ţarc să nu poată fugi.

Trebuie să asigurăm fiecărui fel de animal felul de mâncare potrivit. Unele au nevoie de grâne, altele de iarbă şi toate au nevoie de apă. Eu trebuie să am grijă de toate aceste lucruri. La fel, trebuie să am grijă şi de grup şi să-i asigur tot ceea ce are nevoie astfel încât să nu evadăm ci să ne obţinem cu succes şi sigur scopul.

Trebuie să ne gândim la toate astea, şi asta este toată munca noastră. Trebuie să obţinem primele zece Sfirot, ceea ce înseamnă corectare minimă între noi. Chiar dacă ea este egoistă şi opusă spiritualităţii şi sfinţeniei, este deja conexiune. Acum noi suntem pur şi simplu detaşaţi (rupţi) unii de alţii şi nimeni nu vrea să se conecteze în vreun fel cu ceilalţi. Suntem ca nişte roţi dinţate neconectate care se rotesc independent.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,”Scrisoarea 24”: Stii deja aceasta, rugaciunea si credinta merg mana in mana. Ar trebui sa credem in credinta completa

pentru ca EL aude rugaciunile fiecaruia .Prin aceasta credinta noi dobandim increderea in ajutorul Creatorului si apoi rugaciunea noastra devine completa, cu increderea ca vom fi mantuiti. Apoi ne sunt  rasplatite increderea si bucuria intregii zile, daca suntem deja salvati.

Baal Hasulam a spus:  rugaciunea si credinta provin din acelasi loc si acesta este un principiu important. In viata noastra obisnuita este exact opusul:

Rugaciunea apare atunci cand persoana nu are incredere si este confuza. Creatura  se roaga cand se simte complet neajutorata, frica,  grijile si nevoia de

Ajutor de Sus;se simte pierdut in viata si nu stie cum sa schimbe si ce sa faca.In aceasta stare de disperare si anxietate o rugaciune este invocata de  persoana atunci  cand se simte fara speranta pentru viitor si fara nici un sprijin.

Dar o rugaciune spirituala este opusa: este evocata atunci cand o persoana simte ca exista o Gazda care gestioneaza lumea, intreaga lui viata si care va stabili totul .

El intelege aceasta, Creatorul a pregatit deja totul inainte si el are nevoie doar de a fi in contact cu EL.Aceasta inseamna ca el se afla in

credinta cu forta superioara,in Creator, in afara de El nu este altcineva, si cu aceasta credinta el se intoarce spre El intreband si cerand de la Creator

Creator sa ii deschida inima si mintea pentru a avansa.

Este absolut in opozitie de ceea ce asteptam in lumea noastra, si este spus: Prin urmare, timpul pentru rugaciune este intotdeauna dupa pregatire, dupa o rugaciune , inainte o rugaciune. Printr-o rugaciune inainte de o rugaciune trebuie sa ma indrepte spre sursa.

Cand simtim credinta si conectare cu sursa, el ridica o cerere de ajutor spre EL.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde ar trebui eu să încep adevărata cerere de dăruire? Cum este posibil să înving păcătosul avid din mine?

Răspuns:Noi nu avem o cerere adevărată de dăruire, şi nici nu putem  avea una, cu excepţia cazului în care ne influenţează Lumina. Când vine Lumina vei fi surprins şi te vei minuna: aceasta este calitatea dăruirii? Va fi în contrast cu tot ceea ce ai crezut.

Este ceva în totalitate nou şi omul care trăieşte în realitatea noastră nu are niciun fel de pregătire sau premoniţie  despre ceea ce înseamnă asta. Când omul are acest sentiment delicat, el începe să acţioneze, chiar şi inconştient, pentru a ajunge şi mai aproape de el. El începe să lege toată viaţa lui, tot prin ceea ce a trecut, numai de acest scop, să obţină o picătură de adeziune cu Superiorul.

Pentru prima oară, el are o înclinaţie internă pentru ceva care este departe şi, din acel moment, el începe să se dezvolte.

Este imposibil de exprimat acest sentiment în cuvinte, dar, un om nu se poate trezi dacă Lumina Superioară nu-l trezeşte. Un om care deja a gustat acest lucru, ştie despre ce este vorba, dar, atâta timp cât tu nu ai trăit asta, nu vei înţelege.

Deci, este imposibil să ceri adevărata dăruire până când nu ai obţinut acest atribut. Dar, datorită acestui joc, noi grăbim momentul în care omul completează toate cerinţele necesare. Fără să ştim dinainte cum să facem, are loc o trezire interioară, şi, e ca şi cum se aprinde o scânteie de Lumină şi omul începe să simtă că acolo este ceva care este diferit de această lume, şi care este dăruire.

Trebuie doar să ne jucăm cât de bine putem, cu tot ceea ce  stă în puterea noastră. Sunt sigur că ne apropiem de această revelaţie, dar, fiecare trebuie să se întrebe pe sine cu ce viteză.

Din „Discuţie despre munca interioară” 9/30/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul Forţei numită Creator (Bore). Pentru că noi încă nu am obţinut-o, după principiul „Vino şi vezi” (Bo-re), dăm acestei Forţe nume diferite în funcţie de gradul ei de revelare pentru om.

Eu sunt în câmpul acestei Forţe  împreună cu toţi ceilalţi. Întrebarea este, cum pot eu să  provoc influenţa ei? Într-adevăr, aceasta este toată munca omului: cum pot eu să trezesc această Forţă, astfel încât ea să mă poată înălţa?

Noi am coborât, ca scop, din înălţimile spirituale, la „nivelul zero” şi, acum, depinde de mine să urc înapoi la aceeaşi înălţime. Pentru asta, trebuie să trezesc asupra mea Lumina care Reformează. Nu există nicio altă Forţă care să mă poată înălţa la Spiritualitate. Eu am numai înţelegerea care există la nivelul meu. Creatorul mă trezeşte din vis printr-o primă „înţepătură” , eu apoi, trebuie să procesez ceea ce m-a trezit în interior prin mijloace speciale: grupul, studiul şi profesorul.

Aşa că, mă întorc spre Lumina care m-a trezit iniţial. Îi cer să mă influenţeze, şi o fac conştient şi în cunoştinţă de cauză. Lumina doar mă „înţeapă” din când în când, şi prin asta, eu trebuie să-mi stabilesc atitudinea faţă de Ea: ce îi cer, ce fel de influenţă aştept, ce vreau să obţin, etc. Pe ansamblu, îmi imaginez  cum să fiu faţă de Acela care mă „înţeapă”. Trebuie să caut forma Lui, imaginea Lui şi să-I cer:

-”Vreau să dăruiesc!”

-”Cum vrei Tu să devină acela care dăruieşte? Este adevărat că acela dăruieşte? Cum trebuie să arate dăruirea Ta?”

-”Nu vezi? Învăţ, muncesc în grup şi în diseminare, fac tot felul de acţiuni, şi cer, bazându-mă pe asta.”

Dacă omul nu face acţiuni direcţionate spre unificare, nu are nicio bază pentru cererea sa. Aceste acţiuni fac infrastructura pe care el o va folosi ca să înalţe MAN, rugăciune. Am construit această infrastructură între mine şi prieteni, şi din asta se înalţă MAN, „rugăciunea celor mulţi”. Niciodată nu voi fi în stare eu însumi să cer conexiunea. O rugăciune pentru conexiune poate fi doar colectivă, cel puţin între doi oameni.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/4/12 “Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Forța noastră principală este ego-ul. Cu excepția ego-ului, există doar un punct mic în inima fiecăruia, iar noi trebuie să conectăm aceste puncte. Dacă le conectăm într-un singur punct mare, vom simți lumea spirituală înauntru. Atunci totul va veni împreună: eu, grupul și forța superioară.

Pe de altă parte, ego-ul vrea să îndepărteze toate punctele unul de altul. Înseamnă de fapt să ne împingă în direcția opusă conexiunii și de aceea se numește un „ajutor împotriva.”

Cum ar trebui să ne construim un mediu care ne va ajuta să împlinim punctele din inima și forțele noastre egoiste, astfel încât, împreună să ne conectăm într-un minunat punct mare? În ciuda întreruperilor ego-ului, prin folosirea acestuia, dorim să ne conectăm punctele noastre din inimă într-un singur punct. Cum putem folosi puterea ego-ului pentru a atinge acest scop?

Ideea este că nu știu drumul spre lumea spirituală. Pentru mine este un semn de întrebare ascuns de mine. Cum pot să o dezvălui? Cum mă pot concentra în mod corect? Cu ajutorul grupului, îmi folosesc ego-ul în sens opus; el devine un „ajutor potrivit” (Ezer Ke Negdo) și mă ajută să mă concentrez exact pe spiritualitate, pe Creator. Acest lucru este posibil numai în grup, când lucrez cu punctul din inimă, în scopul de a întoarce ego-ul în direcția opusă, (linia verde frântă din desen). Apoi, în loc de a mă trage în jos, ego-ul mă va conduce în mod corect, astfel încât să pot intra în lumea spirituală.

Deci, există doar un ego și un punct în inimă într-o persoană, iar cu ajutorul grupului, schimbăm ego-ul și găsim calea de a avansa în direcția opusă de fiecare dată.

De fapt, nu este doar despre dorința egoistă de a primi diferite lucruri în lumea noastră. Este un ego special, destinat numai să fie împotriva conexiunii, împotriva punctului colectiv, în care descopăr lumea spirituală. Acesta este motivul pentru care dezaprob și ignor dorințele și gândurile care nu sunt legate de conexiune. În schimb lucrez în grup, încercând să mă conectez cu alții, și descopăr cât de opus sunt de asta: nu vreau nimic de genul, urăsc prietenii și nu mă pot nici măcar gândi să mă conectez cu ei. Această repulsie este adevăratul ego opus conexiunii. Orice altceva nu contează.

Grupul are un rol-cheie aici: Acesta crește importanța unității în ochii mei și în mod constant mă stimulează și mă obligă s-o păstrez. Numai mediul (Sviva) mă conduce spre necunoscut, servind drept un model care mă ajută să mă supun și să mă conectez încă pe plan intern. Mediul de fapt, mă aduce la conexiune.

Astfel, noi de fapt urcăm la primul nivel (pasul 1) mai sus de Machsom (barieră), atunci când ne întoarcem întregul nostru ego, toată respingerea și rezistența la conectare și unitate în direcția opusă – la forța de conexiune și unitate. Acesta este sensul lui „ajutor împotrivă.”

Apoi vom trece la al doilea nivel. Aici ego-ul este revelat din nou, dar de data asta mai mare decât înainte, deoarece aparține deja următorului nivel (pasul 2). Aici am alegerea unității cu ajutorul grupului, unde ego-ul începe să se arate din nou. Dacă nu sunt atras de unitate, nu-l descopăr.

Acesta este motivul pentru care străinii nu înțeleg despre ce fel de ego vorbim. Ideea este că nu sunt doar relațiile umane; nu este vorba despre fapte bune și intrigi. Oamenii cred că a-i trata pe ceilalți rău este egoism și a-i trata bine este altruism. Noi judecăm numai prin punctul de unitate. De aceea, după ce descopăr primul nivel, vreau să merg înainte și să mă conectez cu grupul. Descopăr ego-ul de la al doilea nivel (Ego2), si lucrez împotriva sa și urc la al doilea nivel. Pe ansamblu, există 125 astfel de niveluri pe cale.

În cele din urmă ajung la unitatea perfectă, cu toată omenirea; suntem cu toții împreună într-un singur punct numit „picătura de unitate.”

Ce tip de mediu ar trebui să fie, în scopul de a-mi permite să descopăr ego-ul corect, pentru a-l separa de ego-ul animal din această lume, și să-l transform într-o forță de conducere? Cum ar trebui să mă influențeze mediul astfel încât să obțin scopul?

În plus, cum ar trebui să folosim convențiile noastre, atunci când ne influențăm reciproc unul pe altul, în așa fel încât această conexiune puternică să permită fiecăruia dintre noi să descoperim punctul de unitate: „Unde este? Ce ar trebui să fac pentru a-l obține? Cum pot intra în lumea superioară? Cum o descopăr? ”

Cum ar trebui să ne îngrijorăm pentru toată lumea, în scopul de a le permite să ajungă la acest punct interior (centrul grupului), „pântecele” nostru (Rechem)? La urma urmei, intrăm în grup ca și cum am intra în pântecele mamei, și ne dezvoltăm ca un embrion. Cum putem pregăti un astfel de „ambalaj” pentru fiecare dintre noi, în care fiecare se va dezvolta ca dintr-o picătură de spermă?

Din Convenția din Italia, Ziua întâi, 28/09/12, Workshop 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→