Există un plan clar pe care trebuie să-l îndeplinim pas cu pas. Dar nu ne grăbim, de fapt sau nu facem asta, deoarece este greu și neplăcut. Este mult mai plăcut să credem că aparent avansăm și că totul este în regulă. Suferim un pic, deoarece nu avansăm destul de rapid și primim împlinire prea puțină, dar nu putem numi asta încă o stare de naștere spirituală.

Trebuie să ne dăm seama că dacă vrem să ne naștem în cele din urmă, trebuie să ținem cont de faptul că starea grupului mondial și starea fiecărui individ este foarte tensionată, dificilă și periculoasă.

Putem spune același lucru despre poporul lui Israel în țara Israel, așa cum Baal HaSulam ne avertizează. El cheamă oamenii să se conecteze pentru a evita suferința, iar acest lucru ajută într-adevăr trecerea mai ușoară prin situații complicate și dificile. Este ca o naștere care are loc într-un spital modern, comparativ unei nașteri cu 100-500 ani în urmă, când multe nașteri s-au încheiat cu moartea copilului și a mamei. Atunci, o naștere a fost o experiență foarte periculoasă, în ciuda faptului că oamenii au fost diferiți și mult mai aproape de natură și nu au fost atât de multe întreruperi ca în prezent.

Cu cât mai mult îndulcim această tranziție pentru oameni, indiferent de cât de mult am lucra cu ei, încă vor trebui să treacă prin stări dificile, în scopul de a aborda nașterea lor spirituală. Vor trebui să treacă prin presiuni mari. Cu ajutorul lui Ahmadinejad, Obama și a altor dușmani, care sunt în general numiți „Faraon”, vom avansa.

Dar grupul nostru trebuie să fie la fel ca Moise cu privire la oameni, explicându-le ce se întâmplă și de ce și ce ar trebui făcut în legătură cu situația. Trebuie să le explicăm oamenilor că loviturile nu lovesc atributul lui Israel în noi, ci Faraonul, care este ascuns în noi. Loviturile lovesc Egiptul din noi, pe Faraon, în timp ce Israelul din noi continuă să trăiască confortabil în ținutul Goshen, nelipsindu-i nimic.

Principalul lucru este să se înțeleagă că va trebui să trecem printr-un loc foarte strâmt, o stare foarte periculoasă și neplăcută în timpul nașterii noastre. Atât poporul lui Israel, cât și întreaga lume va trebui să treacă prin ea. Toată lumea va trebui să se vadă într-o situație foarte periculoasă, practic, între viață și moarte. Este imposibil să se nască fără asta! Fără o astfel de presiune o persoană nu se poate detașa de ego-ul său și să se nască dintr-o lume în alta.

Toată lumea va trebui să treacă prin acest punct critic acum; toată lumea se apropie de el. Este ca si cum avansăm într-un tub, care este din ce în ce mai îngust până când în cele din urmă devine un punct. Trebuie sa treci prin acest punct, astfel încât ego-ul tău să rămână aici, pe partea asta. În măsura în care te poți conecta cu alții, în care ești gata să mergi în această direcție, pătrunzi prin aceasta gaură mică cu scânteia ta, în lumea spirituală.

Trebuie să ne raportăm la această stare dificilă ca la starea cea mai frumoasă și de dorit. Aici influența mediului este foarte importantă, astfel încât acesta va explica fiecăruia dintre noi și întregii lumi ca „nu este altul în afară de El” și că toată providența vine de la o singură sursă. Așa că trebuie să vedem modul în care dușmanii lui Israel, cum ar fi Ahmadinejad și Obama ne ajuta de fapt. Este cum se spune că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru din Cer.” Dar asta este doar în cazul în care noi suntem poporul lui Israel, și nu Egiptul. Apoi, începem să înțelegem procesul și să participăm activ la el, din moment ce vedem că toate mijloacele cu care să lucrăm sunt în fața noastră.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/10/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri, în cadrul seminarului, am simțit într-adevăr că ne dorim foarte mult să realizăm scopul și că suntem complet incapabili de a face acest lucru. Dar apoi a rămas gustul disperării: nu există nici un număr a acestor stări.

Răspuns: Adevărat. Aceasta a fost ceea ce au simțit fiii lui Israel în Egipt, o amenințare de a rămâne pentru totdeauna sub domnia lui Faraon.

Întrebare: În viața reală, dacă o persoană dorește să realizeze ceva, să învețe ceva, trebuie să treacă de examenul crucial. Și ea vine la examen cu disperare, deoarece nu poate ști totul.

Răspuns: Examinarea noastră nu se bazează pe cunoștințe. Sarcina nu este că veți da răspunsurile corecte, ci faptul că veți cere pentru asta.

Imaginează-ți că sunt un examinator. Nu-mi spune despre potențialul pozitiv și negativ, acumulat pe parcursul formării. Nu încerca să mă înmoi cu confuzia ta. Ai nevoie să acționezi în mod diferit aici: Dacă vezi cu adevărat că nu există nici o alternativă, atunci adu-ți conștientizarea propriei neputințe și dorința de a fi schimbat. Nu mai mult, doar aceste două lucruri: „nu pot” și „trebuie să”, iar amândouă trebuie să fie cu putere egală.

Până acum, nu ai obținut niciuna de la grup, nici cererea suficientă, nici frustrarea suficientă. Dar ele sunt opuse una alteia și depind una de alta: Dacă nu tânjești după scop, nu-i vei descoperi intangibilitatea. Ambilor poli le lipsește puterea până acum. Da, amândoi au apărut deja datorită atelierelor noastre, cu toate acestea, problema este cum umpli timpul dintre atelierele de lucru.

Întrebare: Și totuși, în această lume, există o dată a examenului, pe care o știu în avans.

Răspuns: Timpul examinării spirituale vine atunci când ești în stare s-o treci. Vrei astăzi? Te rog. O dată ce ești gata, nu este nimic care te poate împiedica.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 22/10/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm că înaintea nașterii, fătul se întoarce cu capul în jos. Ce simbolizează acest lucru în procesul de avansare al grupului spre nașterea spirituală?

Răspuns: Embrionul spiritual într-adevăr se întoarce, și în loc de a avea capul în sus, se întoarce cu capul în jos, așa cum se explică în Studiul celor Zece Sefirot. În general vorbind, se numește că-și schimbă mintea. Toate valorile sale, „dincolo de rațiune” și „mai presus de rațiune,” totul în el se întoarce și el vede ceea ce noi numim „Am văzut o lume inversată”- valori opuse. Dorința de a dărui devine mai importantă pentru el decât dorința de a primi; aceasta este tranziția  care are loc în el.

Apoi, după naștere, el se întoarce din nou cu capul în sus. Numai în momentul nașterii este într-o astfel de stare. El nu poate părăsi această lume fără a părăsi toate opiniile pe care le are în cap. Aceasta simbolizează starea de a fi cu capul în jos.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/10/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Referitor la munca omului în grup, care este starea exilului în Egipt?

Răspuns: Starea de exil în Egipt nu trebuie să dureze mult timp aşa cum pare din felul în care este descrisă, conform căreia a durat 210 ani şi trebuia să dureze 400 de ani. Dacă avansăm într-un ritm bun, putem analiza şi clarifica starea foarte repede.

În afară de asta, omul, sau grupul, nu trebuie să reveleze toate detaliile procesului descris în Tora, intrând în toate detaliile povestirii. Este imposibil deoarece este un ocean întreg de diferite stări care vor fi revelate complet doar la sfârşitul corecţiei.

Deci, prin ceea ce trecem, este o secţiune a stării generale a acestui exil referitor la suflete, aşa cum este descris, ceea ce este suficient pentru noi. Descoperim totuşi numai o anume parte, care este potrivită pentru sufletele noastre.

Deci nu este cazul să ne panicăm în timp ce citim despre exilul în Egipt şi să vedem dacă fiecare lovitură descrisă acolo se potriveşte cu ceea ce trecem noi. Să nu credeţi că toate acestea trebuie să lovească un singur om şi că toată lumea trebuie să treacă printr-o astfel de scală aşa cum o interpretează egoul nostru global.

În fapt, exilul începe când noi vrem cu adevărat să ne conectăm şi simţim întreruperile. Această stare este numai în momentul când începe exilul. Întâi se termină cei „şapte ani de belşug”, apoi încep „şapte ani de foamete”. Noi înepem într-o oarecare măsură să-i simţim. Trebuie doar să facem ceva efort pentru a descoperi necesitatea reală pentru primirea Torei.

Înclinaţia rea trebuie să fie revelată ca un obstacol care ne stă în cale, ca „un ajutor prin împotrvire” pe care trebuie să-l corectăm şi să-l anexăm. Nevoia de a munci pe linia dreaptă şi pe linia stângă ne aduce la revelarea Creatorului, la dăruirea Torei, la linia din mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când cineva citeşte Zohar şi vrea să-şi imagineze gradul următor el va trebui să încerce să alăture eforturile acestui grad şi ale acestei lumi cu munca internă, cu grupul, astfel ca toate să fie într-o singură structură, fiindcă nu este nimic în afară de El.

Dacă cineva este capabil să facă asta şi să judece „Israel (direct la El), Tora (Lumina Reformatoare) şi Creatorul sunt unul”, este semnul că acesta deja a obţinut concentrarea corectă, atitudinea corectă către realitatea adevărată, care este reprezentată corect, dar nu în afara lui însuşi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 25/10/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: La lecția de azi ai spus că în timpul celor 24 de ore ale unei zile este cu siguranţă cineva pe Pământ care studiază Cabala. De ce este acest lucru atât de important?

Răspuns: Acest lucru este foarte important. Vedem acest lucru.

A fost un mare Cabalist în secolul 16, Ramhal, care a avut un grup în Padova, Italia. Avem notiţe de la membrii acestui grup și jurnale ale acestora. Ei au studiat succesiv, astfel încât studiile să nu se oprească. Fiecare subgrup studia timp de 5-6 ore, iar restul oamenilor plecau acasă, la muncă sau să doarmă. Astfel, niciodată ciclul studiilor nu s-a oprit. Acest lucru este important atunci când simțiți că lucraţi în mod constant pentru același scop. Chiar și atunci când sunteţi absenţi, alții lucrează în locul vostru. Şi acest lucru generează un efect special.

Asta ne ajută pe noi toți și acest lucru este foarte important, deoarece există întotdeauna oameni în lume care studiază conform sistemului nostru.
Din Lecţia virtuală 10/14/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Până în prezent, suntem în imposibilitatea de a juca jocul obișnuit printre Cabaliştii din trecut, care au fost mult peste Machsom. Spre deosebire de noi, ei pretindeau că nu sunt deloc preocupaţi în ceea ce priveşte dăruirea, întrucât erau deja în ea. Acționând astfel, aceştia şi-au oferit reciproc o șansă de a simți profunzimea dorinței înainte chiar ca aceasta să apară.

Pentru a urca la gradul următor, trebuie corectată partea suplimentară a dorinței care a fost deja revelată. La început, ea ne apare ca întuneric sau rău. La fiecare pas ni se arată prima dată o anume parte egoistă făcută de Creator. Apoi urmează a doua condiție: „Am creat Tora ca şi condiment pentru corecţie”.

În cazul în care o persoană cere corectarea, Lumina Înconjuratoare (Ohr Makif) coboară la ea de la gradul următor și o corectează, ca răspuns la Man-ul ei.

Dacă ascensiunea noastră este un rezultat al revelației de Sus a înclinației rele făcută de Creator, apoi, pentru a ne accelera avansarea, putem pretinde că spiritualitatea nu înseamnă nimic pentru noi. Dacă vom acționa în acest fel, fiecare dintre noi va avea o șansă de a depăși această desconsiderare. Se întâmplă aşa deoarece când primesc o astfel de întărire a inimii, vreau să mă eliberez de munca spirituală. Deci prietenii mei au inventat cu bună ştiinţă această condiţie internă pentru mine în scopul de a-mi accelera avansarea. Acesta este jocul pe care îl vom juca cu toţii după ce vom intra în spiritualitate.

Deocamdată, această stare este încă înaintea noastră. Noi nu jucăm acum „jocuri pentru adulţi”, ci, dimpotrivă, suntem inspiraţi şi avem spiritele înălţate. Eu joc în faţa prietenului meu ca şi când am ajuns deja la gradul superior. Îi demonstrez că totul este minunat, aşa că unde eşti tu? E ca și cum l-aș stimula pe prietenul meu să crească cât mai repede posibil.

Începătorii trebuie să fie foarte precauţi cu activităţile şi cuvintele lor în care nu se distinge scopul. Astfel, noi toți trebuie să ne inspirăm reciproc prin măreția scopului nostru spiritual. Noi nu lucrăm niciodată pentru forţa de a dărui intensificând opoziţia celorlaţi, ci mai degrabă împingându-i reciproc spre dăruire. De aceea, trebuie să fim foarte precauți și prin toate mijloacele să evităm să fim nechibzuiţi.

Toate activitățile şi conversaţiile noastre, precum şi jocurile pe care le jucăm cu noi înșine sau cu prietenii noştri (care sunt interne sau externe) trebuie să fie strict orientate spre scop. Asemeni copiilor care doresc să crească și să devină adulți,  nici noi nu ar trebui să ridicăm niciodată obstacole unii pentru alţii. Noi trebuie să ne împingem înainte reciproc prin acordarea unui exemplu bun.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de cabala 10/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a scăpa de toate necazurile noastre trebuie să fim în contact cu gândul original general care acţionează în toată natura. Implementăm acest gând în vasele noastre interne, prin conexiunea corectă dintre oameni.

Astăzi, noi radiem „unde” de influenţă rea cu mintea noastră, de forţa care este adresată dorinţei noastre – „viruşi” reali de control, de folosire a celorlalţi, etc. Când ei sunt transmişi de la unul la altul, aceşti „viruşi” duc la diferite fenomene negative. Îi infectez pe ceilalţi şi apoi această infecţie se întoarce la mine multiplicată. În cele din urmă, fiecare suferă de o poluare colectivă a spaţiului, într-o umanitate care este în reţeaua urii reciproce.

Acesta este sistemul în starea lui curentă: ură, rivalitate, invidie, poftă trupească, mândrie, dominaţie şi îndemnul etern de folosire a tot ceea ce este pentru binele meu propriu.

Ce ar trebui să facem? Va trebui să căutăm metode ca să schimbăm acest sistem după principiul: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”şi „Iubeşe-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Cu ajutorul profesorului şi a unui mediu corect, tu vei începe să-ţi schimbi gândurile în direcţia corectă pentru binele lumii. Aceste gânduri vor începe să se răspândească în lume ca valurile – de data aceasta, ca un „virus” benefic.

De ce viruşi? Pentru că ei pătrund în ceilalţi fără ca ei să ştie. Este ca şi cum tu i-ai conduce pe ceilalţi prin intenţiile bune ale gândurilor tale, şi asta îi schimbă în bine şi nu în rău.

Astfel tu faci lumea mult mai sănătoasă. Până la urmă, o particulă din „scânteia” care a creat universul pâlpâie în tine şi tu vei deveni „reprezentantul” ei; tu vei acţiona. Ea a făcut să funcţioneze omenirea şi acum omenirea acţionează folosind această Lumină, Forţa Superioară.

Întrebare: Poate virusul benefic să treacă prin scutul meu egoist şi să mă facă altruist?

Răspuns: Nu, aceasta este doar o parte a ideii. Nimeni nu îţi ia libera alegere. Gândurile externe care sunt susţinute de alţi factori în relaţiile dintre noi, cum ar fi mass-media, familia, rudele, cunoştinţele, etc., nu te forţează, ci doar te ajută să iei o decizie. Acestea au un impact pozitiv şi, treptat, din diferite surse, îţi aduc mesajul că rădăcina la toate necazurile noastre, fie că ţin de economie, ecologie, finanţe, sănătate, divorţ, consum de droguri, sinucidere, tensiune mărită, diabet, etc – este în conexiunea dintre oameni. Această conexiune este în dezechilibru. Toată lumea vrea să înşele pe toată lumea, chiar dacă ei, de fapt, ar trebui să păstreze între ei echilibrul.

Tu, treptat, introduci în interior acest mesaj şi apoi primeşti o anumită lovitură – de exemplu în afaceri, sau o boală, sau poate copiii tăi sunt implicaţi în droguri şi prostituţie. Sunt destule oportunităţi să se ajungă la punctele noastre slabe. De obicei este imposibil să rezolvi aceste probleme cu bani.

După asta începi să te gândeşti la viaţa ta: „Cum pot să o corectez? Cum pot să echilibrez necazurile? Cum pot să îndulcesc situaţia?” Treptat începi să realizezi că adevăratul motiv pentru ceea ce se întâmplă este lipsa de echilibru general în societatea umană. De aceea, există nevoia de a echilibra lucrurile.

Întrebare: Să presupunem că mă „bombardezi” cu viruşi pozitivi, dar eu, produc şi eu viruşi egoişti. Deci, de ce sunt viruşii tăi mai puternici decât ai mei?

Răspuns: Pentru că noi acţionăm cu natura. Există un plan general, iar noi îl aplicăm şi îl promovăm. Este uşor pentru noi fiindcă noi acţionăm după de mecanismul superior. Tu, de cealaltă parte, mergi împotriva lui, împotriva curentului. Aşa că, necazurile tale cresc zi de zi, până când, în final, eşti în „faliment” complet.

În final, dacă folosim terminologia acestei lumi, noi trebuie să ajungem la un sistem întreg, la echilibru între noi şi cu toată natura: cea minerală, vegetală, şi animală. Cele două forţe – pozitivă şi negativă – trebuie să se conecteze în interiorul meu la înălţimea lor completă, în echilibru şi în susţinere reciprocă. Ele nu se anulează una pe cealaltă şi mă lasă pe mine în mijloc, nu! Eu le folosesc pe amândouă în mod pozitiv, pentru a dărui celorlalţi. Acesta este adevăratul echilibru.

Atunci voi fi ca scânteia iniţială, mă voi conecta conştient la planul general al naturii şi mă voi întoarce la rădăcini – să dăruiesc şi să iubesc.

Întebare: Poate această iubire să ne ajute să facem faţă acum necazurilor şi problemelor noastre?

Răspuns: Desigur, fiindcă ea conţine în ea toată ura – ea nu o anulează ci din contră, o conţine.

Întâi, descopăr în mine egoul, răul la cel mai înalt nivel – ceea ce înseamnă dorinţa de a-i folosi pe ceilalţi pentru binele propriu. Vreau să scot de la ceilalţi cât de mult se poate şi asta mă ajută să-i înţeleg în profunzime. Ideal, eu trebuie să-i cunosc profund, până la ultima celulă – pentru a extrage profesional tot „sucul” din ei, pentru a-i folosi la maxim şi apoi să-i arunc. La asta aspiră egoul. Dacă el nu există, eu nu pot contacta pe nimeni. Egoul mă ajută să-i „mestec” pe ceilalţi şi să-i înţeleg complet.

Acum, din contră, eu vreau să te ajut şi să-ţi aduc cadouri, deci cum aş putea să mă descurc fără ego în această dăruire? De fapt, eu continui să folosesc toţi viruşii, dar îi schimb în buni. Înclinaţia rea devine înclinaţia bună.

Azi, se întâmplă acelaşi lucru peste tot în lume, care a devenit integrală mulţumită acestui ego; descoperim conexiunea mutuală inseparabilă şi în acelaşi timp conexiunea negativă care, de fapt, ne distruge şi ne omoară. Uniunea Europeana este ruptă în bucăţi, dar nu se poate dezintegra. Suntem disperaţi, dar nu avem unde fugi: este imposibil să tăiem legăturile. Există o singură soluţie – să corectăm conexiunile dintre noi, fiindcă nu putem scăpa.

Din „Discuţii despre o viaţă nouă” 10/10/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie să ne conectăm în toate dorinţele noastre, pentru a atinge scopul, conexiunea dintre noi, despre care nu ştim nimic. Este un puzzle pe care Creatorul ni-l dă şi trebuie să încercăm să punem toate piesele împreună.

Încercăm să ne conectăm cât de mult putem, dar Creatorul trebuie să ne ajute să venim în contact unul cu celălalt. Nu ne putem atinge singuri şi cu atât mai mult să ne conectăm. Creatorul trebuie să fie calitatea dăruirii dintre noi, care să ne îmbine împreună.

Cu cât mai mult ne apropiem unul de celălalt, cu atât mai multă respingere simţim, precum doi poli pozitivi sau negativi ai unui magnet, pe care cu cât mai mult încerci să-i aduci mecanic împreună, cu atât mai mult se resping unul pe celălalt, prin câmpul magnetic.

Deci ce ar trebui să facem? Creatorul trebuie să fie elementul ce lipeşte, aici. Aceasta înseamnă că, forţa dăruirii trebuie să fie mai mare decât forţa primirii şi atunci vom adera unul la celălalt şi nu vom neutraliza forţa de respingere, ci vom începe s-o folosim. Nu există asemenea exemple în lumea noastră, dar în spiritualitate, forţa de respingere devine forţa de atragere.

Nu înţelegem cum poate fi asta. Încă avem foţa de respingere, egoul rămâne cu dorinţele sale, dar lucrează într-un mod opus. Nu există nimic de acest fel în lumea noastră, aşa că nu înţelegem cum poate opera forţa de respingere, precum forţa de atracţie. Pentru a face asta, avem nevoie de o calitate specială numită Lumina ce Corectează, care brusc permite forţei de respingere să se alăture forţei de atracţie şi conexiunii şi prin asta nu se anulează şi nici nu devine o forţă opusă, ci rămâne exact aşa cum este.
Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 180/10/12, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→