Întrebare: Tu spui că natura ne va forța să folosim tot ce ne înconjoară în mod corect. Ce înseamnă „folosirea corectă”?

Răspuns: Înseamnă că noi ar trebui să folosim totul de dragul conexiunilor bune dintre noi.

Toți suntem constituenți ai unui organism integral imens, care ar trebui să funcționeze ca roțile dințate dintr-un singur mecanism, în aliniere una cu alta; nu una scârțâind, alta șuierând, iar a treia întorcându-se în altă parte cu toți dinții rupți.

Este necesar ca noi toți să ne simțim unii pe alții, să ne cunoaștem, să ne înțelegem pe plan global, și să știm unde trebuie să ne întoarcem, așa încât să fim cu toții buni. Nu poate fi faptul că unul este mai bun în detrimentul altuia; este un singur mecanism și are o structură rigidă.

În prezent, conexiunea nu este rigidă, este mult mai flexibilă, se poate slăbi între unul și altul. Dar, încetul cu încetul, viteza dinților se blochează, relațiile devin din ce în ce mai rigide, iar discrepanțele dintre noi vor crește suferința noastră. Deoarece aceasta în mod natural crește, ne temem pentru faptul că, dacă mecanismul se va zgudui, vom fi prinși într-un imens război mondial.

Pe de altă parte, natura începe să facă presiuni asupra noastră din interior prin declanșarea calamităților. Și apoi, desigur, vom afla repede interacțiunea corectă, dar este o cale foarte dificilă.

Într-un fel sau altul, omenirea va deveni complet integrată, complet interoperabilă, cu egalitate absolută, similară socialismului, dar cu o față cu adevărat umană.

Din Emisiunea KabTV „Construirea unui mediu social” 25/09/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul este o lege universală și cea mai generală a naturii. El se numește „Cel bun care face bine.”

Legea naturii este compusă din numeroase părți: nivelurile neînsuflețit, vegetal, animal și vorbitor. În general, e vorba de dorințele de a primi, pe care Creatorul se străduiește să le satisfacă. El vrea ca ele să simtă binele lor absolut.

Ce le poate împlini? Nimic mai puțin decât starea în care Creatorul Însuși este. Nimic mai puțin decât atât nu poate fi considerat „Cel Bun care face bine”, deoarece înseamnă că ceva lipsește.

Deci, scopul creației nu este de a „se topi” sau a se dizolva în Creator. Dimpotrivă: Creația trebuie să-și păstreze identitatea și, în același timp, să devină similară cu Creatorul.

Bunăvoința  finală pe care creația o poate obține: „Minunat! Mi-ai dat tot ce ai putut; acum, eu nu-Ți cedez în nimic-nici în formă, în modul în care mă exprim, în modul de funcționare, nici în stările prin care trec .” Asta este starea la care noi ar trebui să ajungem.

Este posibil pentru creație să perceapă perfecțiunea numai în cazul în care rămâne creație, ceea ce înseamnă ceva care este opus Creatorului. În același timp, creația ar trebui să devină similară cu El fără a renunța la „autonomie”.

Pentru aceasta, creația trebuie să experimenteze o stare care este opusă Creatorului; trebuie să rămână în această stare, adică să mențină în interior înclinația rea, să mențină dorințele contrare și să construiască o atitudine binevoitoare deasupra lor. Numai dacă creația reușește să „țină” ambii poli, rămâne ca și creație; dar, în același timp, ea devine similară Creatorului.

Acest proces trebuie să fie pus în aplicare în grup, adică, într-o mică parte din dorințele care aparțin nivelului vorbitor, care se numește „Israel”. Grupul este cel care este nevoie să inițieze procesul, să treacă prin deficiențe și să facă corecții. După ce această muncă este efectuată, grupul trebuie să transfere rezultatele muncii sale către toată omenirea, la rândul său, prin auto-corectare, nivelul uman va modifica în cele din urmă nivelurile animal, vegetal și neînsuflețit. Aceasta este secvența evenimentelor de urmat.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 21/10/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nouă nu ar trebui să ne fie frică să suspendăm pe cineva, sau chiar să-l dăm definitiv afară din cercul grupului nostru global, dacă aceşti colegi refuză să urmeze principiile noastre şi rămân la opiniile lor, care sunt diferite de cele determinate de cabalişti.

Cabaliştii sunt oameni care sunt deja pe nivele spirituale şi care ne trag de acolo spre ei. Ei sunt cei pe care noi vrem să-i urmăm şi nu pe orice om din această lume care urmează anumite scopuri ale sale şi al cărui ego arde acum în el împingându-l spre aceste scopuri.

Este foarte important să ne amintim asta. De fapt, este tipic pentru fiecare şi singura diferenţă este chestiunea gradului, dar sunt mulţi oameni în care egoul nestăpânit arde atât de puternic că îi împinge să stabilească o nouă direcţie pe care ei o consideră de cuviinţă. Dacă ei nu se pot înfrâna, grupul trebuie să o facă.

Putem întâlni astfel de oameni printre aceia care se ocupă activ cu diseminarea. Ei ard cu pasiune să facă totul aşa cum văd ei, şi nu lasă pe alţii să participe la muncă, ţinându-i pe ceilalţi la distanţă şi protejându-şi „teritoriul”.

Noi trebuie să observăm astfel de tendinţe destructive pentru munca noastră. Pe de o parte, omul va trebui să fie liber să muncească şi să avanseze cu succes, iar pe de altă parte, dacă el aspiră să facă această muncă singur, fără să-i atragă şi pe ceilalţi în ea, fără să le dea şi lor oportunităţi egale împreună cu el pe acelaşi teritoriu, atunci acest lucru va începe treptat să aibă un efect destructiv şi asupra lui, şi asupra celorlalţi.

Noi va trebui să verificăm constant dacă este egalitate între noi şi dacă suntem deschişi în relaţiile noastre unii cu ceilalţi, astfel încât nu vor exista cazuri în care cineva să încerce să ţină un anumit teritoriu pentru el, o anume nişă, o direcţie în care el va fi intangibil. Totul va trebui să fie deschis pentru fiecare şi omul ar trebui să fie deosebit de fericit când se dizolvă printre ceilalţi peste tot, în fiecare activitate, în fiecare scop şi în fiecare succes.

Dacă asta nu se întâmplă, astfel de oameni vor provoca în cele din urmă un mare rău grupului, chiar dacă, pentru un timp, pare că ei fac o treabă bună. Trebuie să fim foarte atenţi la ei.

Dacă un om nu poate lucra subjugându-se pe sine cu adevărat, şi doar mimează modestia, ca la teatru, în cele din urmă el va produce daune. Deci, noi trebuie să fim foarte atenţi cu astfel de oameni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În toate grupurile sunt uneori probleme şi sunt oameni care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă şi cred că ei trebuie să avanseze altfel. Sunt aceia care acţionează aşa fiindcă pur şi simplu natura lor este să fie altruişti şi filosofi. Asta nu are nimic de-a face cu calea corecţiei şi ei nu au punct în inimă. Ei vin şi încep să decidă cum trebuie să meargă lucrurile şi cred că totul trebuie făcut într-o formă contrară fiindcă, desigur, este împotriva naturii lor egoiste.

Sunt diferite cazuri în care omul uneori acţionează astfel fiindcă îi place să domine şi nu se poate abţine până când nu acumulează ceva cunoştinţe şi înţelege metoda. Ia ani, uneori 15-20 de ani, iar până atunci, omul este incapabil să dea „jumătatea lui de ban” care trebuie, jumătatea lui de muncă, astfel încât Creatorul să completeze cealaltă jumătate, însă el crede că poate singur să-şi învârtă viaţa.

Este o mândrie prostească, dar noi de obicei nu percepem asta cu simţurile noastre corporale, fiindcă omul, în această lume, face totul după mintea şi simţămintele lui corporale. Dar dacă începe să se apropie de munca spirituală cu mintea şi aceste sentimente, atunci este o apropiere total naivă şi copilărească. El începe să muncească cu sisteme care sunt opuse formei lui, de care el este total detaşat şi nici măcar nu ştie în ce fel este el opus faţă de ele.

Dacă în acelaşi timp el începe de asemenea să se simtă mândru, atunci, din păcate, îşi face rău nu numai lui, dar şi celorlalţi. În cele din urmă se întoarce la el ca un bumerang şi îl loveşte undeva în această viaţă, dacă este încă în viaţă, sau în următoarea viaţă.

Omul trebuie să ia în calcul că tot răul pe care îl cauzează mediului său va fi de multe ori mai mare şi se va întoarce la el! Astfel, grupul trebuie să se păzească pe sine de astfel de oameni în momentul în care apar astfel de deviaţii. De obicei, se întâmplă dacă grupul nu are o conducere puternică, sau dacă, din diferite motive, nu vrea să facă schimb de informaţie cu alte grupuri. Atunci, alte grupuri nu ştiu ce se întâmplă în acel grup şi nu pot să-l ajute şi să-l susţină.

Astfel de oameni au un ego puternic şi, prosteşte, ei presupun că ştiu şi înţeleg ce trebuie făcut şi încep să dea o gaură în barca generală punând astfel în pericol întregul grup. Acest lucru poate în cele din urmă să ducă la mari probleme în avansarea grupului.

Deci, toate grupurile trebuie să-şi împărtăşească în mod deschis între ei ce se întâmplă în fiecare grup. Totul trebuie ştiut, ca într-o familie, ca într-un singur corp. Noi va trebui să organizăm şi să stabilim un comitet care va asigura conducerea ideologică la toate grupurile ca la unul singur. Comitetul va trebui să fie peste toate grupurile locale şi va trebui să ştie totdeauna ce se întâmplă în fiecare grup şi să fie capabil să decidă ce şi care lucruri vor trebui făcute în fiecare grup, în funcţie de criteriile şi principiile noastre.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 28/10/2012 „Conversaţie despre grup”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare:Ce pot eu să dau Creatorului când eu nu am nimic de dat Lui?

Răspuns: Ce are de dat un bebeluş mamei lui? Dar uite câtă bucurie îi aduce ei, ce mulţumire îi dă el ei! Dacă ne imaginăm că Creatorul ne tratează cu iubire infinită, absolută şi perfectă, ce putem să-i dăm noi Lui? Cel puţin un oarecare răspuns, un zâmbet mic. Dacă El ne iubeşte, nu contează ce paşi facem noi către El, ei vor fi o plăcere pentru El. Singura întrebare este ce înseamnă „către El”?

Există un singur scop: să facem plăcere Creatorului. Acest lucru este posibil numai prin dăruire, numai devenind asemenea Lui.

Ce vrea mama de la copil? Vrea să simtă de la el o reacţie, ca de la un om mic, un zâmbet, o mişcare către ea. Acestea sunt pentru ea o plăcere. Mama vrea să vadă manifestarea calităţilor umane în bebeluşul ei, semne de progres. Şi noi trebuie să învăţăm din acest exemplu. Asta este ceea ce vrea Creatorul să facem, şi astfel putem noi să aducem Lui plăcere.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din „24/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”, paragraf 8: Această chestiune este ca atunci când un om bogat a luat un om din piaţă şi l-a hrănit, şi i-a dat în fiecare zi aur şi argint şi tot ceea ce şi-a dorit. Şi în fiecare zi el l-a copleşit cu mai multe daruri decât cu o zi înainte. În final, bogatul a întrebat: „Să-mi spui, au fost împlinite toate dorinţele tale?” Iar el a răspuns: „Nu toate dorinţele mele au fost împlinite, fiindcă, cât de bine şi cât de plăcut ar putea fi dacă toate aceste posesiuni şi lucruri preţioase mi-ar veni din propria-mi muncă, aşa cum îţi vin ţie, şi nu ar fi primite din mâna ta binefăcătoare.” Atunci bogatul i-a spus: „În acest caz, nu s-a născut încă omul care să poată împlini dorinţele tale.”

Este imposibil să te scuturi de sentimentul de ruşine prin câteva acţiuni externe. Singurul mod de a face asta, este să primeşti de dragul dăruirii.

Întrebare: Starea de Hafeţ Hesed nu neutralizează ruşinea? Până la urmă, de ce trebuie să-mi fie ruşine dacă eu vreau numai să dăruiesc?

Răspuns: Să zicem că tu mi-aduci un dar şi eu spun:

„-Ştii, eu chiar nu am nevoie de asta, nu-mi place.şi în primul rând, de ce mi-ai adus-o dacă eu nu am nevoie de nimic?nu vreau cadourile tale.

–Dar am încercat din greu, am căutat îndelung, am vrut atât de mult să-ţi fac o plăcere şi să-mi exprim iubirea mea…

–Dar eu nu am nevoie de nimic, nici nu trebuia să vii…”

Ori pur şi simplu resping persoana, o urăsc, ori nu există nicio conexiune între noi şi eu nu simt niciun îndemn să corectez ceva. Asta înseamnă că nu există deloc, nicio stare de Hafeţ Hesed.

De fapt, este vorba despre dorinţa mea, şi nu despre semnele de iubire pe care oamenii din jurul meu mi le arată. Când sunt în starea de Hafeţ Hesed înseamnă că tot ceea ce vreau este să dăruiesc. Sunt gata să primesc toată lumea de la tine. Adu-mi-o, am vasele corecte, voi primi bucuros tot cu iubire şi infinită plăcere şi, în acelaşi timp, voi rămâne Hafeţ Hesed.

Este vorba despre vasele mele şi nu despre revelarea conexiunii cu ceilalţi. Poate nu am nevoie de cadoul tău, sau poate îl vreau cu adevărat, dar urc şi îl primesc nu pentru că îl vreau. Urc la nivelul de Hafeţ Hesed şi chiar şi mai sus, şi îl primesc în vasele de dăruire, cu scopul de a dărui plcerea înapoi către tine.

Noi suntem tot timpul în dorinţa de primire, fie ne bucurăm, fie suferim. Astfel, starea de Hafeţ Hesed nu este un zid fără viaţă care respinge orice primire. Este un nivel de corectare a dorinţelor mele de primire şi nu mă opreşte deloc de la primirea a ceea ce vreau.

Întrebare: Dar m-am dedicat scopului creaţiei…

Răspuns: Da, în această stare nu ai nevoie de nimic şi totuşi primeşti un cadou, şi totuşi vrei numai Hasadim. Este aceeaşi stare, dar în plus de asta, munceşti cu dorinţe în plus şi adaugi constant  noi forme.

Aceasta este munca spirituală, variată şi în multe straturi.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 24/10/2012, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este Creatorul? Care este semnificaţia măreţiei Lui cu care eu trebuie să-mi impresionez colegii?

Răspuns: Creatorul este proprietatea de dăruire, de iubire, de conexiune şi de respingere a interesului personal. Obţinerea unor astfel de proprietăţi este primul pas pe calea asemănării cu Creatorul.

Vezi sau simţi acum Creatorul? Nu! De ce? Este una din proprietăţile care guvernează totul şi face totul, dar nu se revelează pe sine. De fapt, ea nu are o manifestare individuală. Nu este un individ ca tine care ocupă loc în spaţiu şi vrea să fie remarcat de toată lumea. Creatorul este proprietatea opusă. De aceea El pare să nu existe…

Vrei să revelezi acest aer gol? Pentru acest scop tu trebuie să devii de asemenea un mic „aerat”.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 26/10/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Nu putem niciodată imagina şi aprecia nivelul de mai sus, fiindcă este o nouă dimensiune de fiecare dată şi noi intrăm într-o altă lume. Toate datele noastre interioare se schimbă, elementele noastre se schimbă şi, de fiecare dată este o nouă creatură, o nouă creaţie. În acest fel sunt revelate noile Reşimot (gene informationale spirituale).

Deci, cum putem chema avansarea noastră şi să ne gândim la măreţia Creatorului de la înălţimea nivelului următor, în comparaţie cu cel pe care suntem acum? De aceea noi muncim indirect, cu ajutorul mediului, fiind impresionaţi de el şi primind de la el noi valori, astfel că, omul poate imagina dăruirea ca fiind conexiune şi iubire peste egoul său.

Mulţumită mediului, noi putem cumva să ne descriem această imagine, dar pentru a avansa, trebuie să cerem mai mult decât această imagine, cel mai de sus nivel care înseamnă două nivele mai sus decât suntem noi acum. Dacă următorul nivel este deja Ein Sof pentru noi, cum putem imagina ceva ce este peste Ein Sof?

Dar, noi trebuie să ne imaginăm că acest cel mai înalt nivel, care înseamnă revelarea Creatorului, este încă şi mai înalt decât orice ne putem imagina noi. Este atunci când chemarea mea pentru Creator este corectă. Asta fiindcă nivelul superior este acelaşi cu starea pe care eu vreau să o obţin. Nivelul care este deasupra, este acela de la care eu cer ajutor pentru obţinerea nivelului superior.

Mă adresez celui de deasupra celui de sus pentru a obţine pe cel de sus. Dacă eu prezint chemarea mea în acest fel, atunci este exact pe linia directă care vizează Creatorul. Eu vreau să obţin nivelul de dăruire, de conexiune, iubirea pentru ceilalţi şi adeziunea. Dar pentru a obţine asta, nu mă adresez pentru ajutor unui factor necunoscut, ci direct Creatorului. Totul este în nivelul superior conectat într-un întreg: Israel, Tora (Lumina care reformează) şi Creatorul.

Israel sunt eu, cel care obţin nivelul superior datorită Luminii pe care o primesc de la Creator, care este cel mai de sus nivel, dar care „vine” să mă întâlnească la nivelul următor. Dacă noi avem acest aranjament, putem fi siguri că suntem pe linia directă.

Nivelele importante pentru noi sunt: cel de jos (nivelul curent), cel de sus, şi cel de deasupra celui de sus. Aceasta este ordinea nivelelor.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 25/10/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Cartea Zohar „Kduşim (Sfinţi)”, paragraf 1: Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a spus: „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le  că tu vei fi sfânt fiindcă eu sunt sfânt, Domnul tău.”

Creatorul este numit Sfânt fiindcă El are atributul dăruirii. Porunca de „tu vei fi sfânt” indică faptul că noi, de asemenea, trebuie să obţinem prin Lumina care Reformează aceeaşi forţă care ne influenţează.

Deşi noi suntem scufundaţi în calităţile primirii, această forţă ne schimbă şi noi putem chiar să ne folosim atributele noastre de primire pentru a dărui. Este un lucru foarte special să schimbi primirea în dăruire fiindcă nu există între ele niciun stadiu intermediar. Dacă ar fi fost ceva neutru, un material primar, fără formă, ca celulele Stem, atunci ai fi putut să faci din el tot ce vrei, primire, dăruire, Gvurot, Hasadim, Dinim, etc. Dorinţa de primire în orice caz nu este neutră ci funcţionează în scopul de a primi, cu toate acestea, este în scopul de a primi lucruri puţine, triviale, mici, false, iar noi existăm printre ele.

Dar când vine Lumina, ea ne schimbă. Dorinţa de primire rămâne, dar atunci noi putem face diferenţa între dorinţa de primire şi intenţia de bucurie. Înainte nu am fost capabili să facem asta fiindcă dorinţa şi intenţia noastră au fost inseparabile şi, în fiecare dorinţă, în fiecare bob de dorinţă este o intenţie de bucurie. Totuşi, dorinţa în sine poate fi lipsită total de intenţie, este posibil să o „cureţi” de ea şi să scoţi intenţia chiar dacă este o mare problemă. Totul depinde de dezvoltarea dorinţei.

Studiind Înţelepciunea Cabalei, învăţăm că numai fiinţa creată, dorinţa de primire, s-a dezvoltat de-a lungul celor patru faze de Lumină Directă şi numai în a patra fază a început să simtă forma specială a Creatorului, nu ca un câine, de exemplu, care simte pe stăpânul său, fiindcă un câine este conectat cu stăpânul şi vrea să-l bucure. Este gata chiar să-şi dea şi viaţa pentru el şi totul din iubirea de sine. Deci, vedem că o astfel de iubire în interiorul dorinţei de primire, este posibilă.

În cea de a patra fază însă, fiinţa creată începe să simtă Creatorul care dăruieşte peste el, este detaşat de la El această dăruire fără să primească nimic în schimb. El se bucură de faptul că dăruieşte peste fiinţa creată o dăruire care iese din El, dar care nu se întoarce la El. Când fiinţa creată simte acţiunea Creatorului asupra ei, simte ruşine. Din asta provine rădăcina ruşinii, din dăruirea pe care fiinţa creată o descoperă, noi primim „punctul din inimă”, rădăcina sufletului nostru. Din acest punct ne dezvoltăm. Dacă punctul din inimă este revelat în cineva, el poate cu siguranţă să-l realizeze. Astfel, „sfânt” înseamnă că noi suntem detaşaţi de noi înşine şi alipiţi la dăruire.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 24/10/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Matan Tora” (Dăruirea Torei): Înţelepţii noştri spun despre asta că, lumea nu a fost creată decât în scopul păstrării Torei şi a Miţvot (porunci), adică, după cum au explicat înţelepţii noştri, că scopul Creatorului, în momentul când El a creat creatura Sa este să dezvăluie celorlalţi Dumnezeirea Sa. Este aşa, pentru că revelarea Dumnezeirii Lui ajunge la creatură ca recompensă plăcută care este în continuă creştere până când ajunge la măsura dorită.

Cum facem noi, cei de jos, să urcăm la perfecţiune? O facem prin înţelegerea adevărului. Noi înşine nu ştim asta, însă, depunând efort în circumstanţele date, noi acţionăm într-o formă „alternativă”, şi, cu toate că nu acesta este scopul nostru, noi formam vasele pentru obţinerea adevărului prin activităţi „secundare”. Apoi descoperim ce înseamnă asta.

Asta este ceea ce înseamnă ridicare de la nivelul cel mai de jos la nivelul Creatorului. Acest lucru este făcut numai prin ajutor special de Sus. Noi nu avem nicio conexiune directă cu acele grade la care urcăm şi, numai indirect noi iniţiem această ridicare, după principiul „munceşte şi găseşte”.

Din partea a patra a Lecţiei Zilnice de Cabala 24/10/2012 „Matan Tora” (Dăruirea Torei)

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→