Cândva, în zilele când studiam cu Rabaş, grupul era într-o stare de inspiraţie specială şi l-am întrebat pe Rabaş: „Ce ne lipseşte ca să facem pătrunderea?” El a răspuns: „Lipseşte lovitura.”

A fost un an de când am investit eforturi mari în pregătirea sărbătorii de Sukot. Am construit o nouă suka (coliba) după regulile stricte pe care Rabaş a vrut să le păstrăm. A fost făcută toată de lemn, fără niciun singur cui de fier şi cu un acoperiş aşa de des că greu putea să pătrundă lumina prin el.

Am investit mult în ea, muncind împreună şi poate de aceea a fost creată această atmosferă caldă, specială. Rabaş a dat explicaţii speciale în lecţia lui, sau poate doar ni s-a părut nouă aşa pentru că am fost capabili să înţelegem mai mult. Atunci am întrebat: „Ce altceva lipseşte? În timpul săptămânii am fost împreună în suka în fiecare zi, învăţând şi vorbind. De ce nu se întâmplă?”

Atunci, el a spus că încă nu era de ajuns. Pentru a atinge conexiunea mai era necesară o lovitură. Aşa s-a întâmplat şi în timpul ieşirii din Egipt. Oamenii s-au adunat împreună şi atunci au scăpat. Nu este posibil să ieşi fără o conexiune. Tot aşa a fost şi atunci când poporul lui Israel ofta sub munca grea de construire a oraşelor Pitom şi Ramses, şi au plâns împreună la Creator simţind că nu vor reuşi.

Şi a fost la fel şi la trecerea Mării Roşii când au simţit că Faraonul o să-i prindă din urmă, iar în faţa lor Marea Roşie le bloca drumul. Şi când au stat la poalele Muntelui Sinai, dintr-o parte îi împingeau femeile (şi este scris că poporul a ieşit din Egipt mulţumită unor femei drepte care au împins pe bărbaţi), iar de partea cealaltă, Creatorul le-a pus o condiţie: ori vă uniţi, ori acesta va fi locul mormântului vostru.

Vedem că aceste condiţii care au fost dezvăluite aici nu sunt simple deloc. Sunt ca durerile naşterii. Numai dacă acceptăm aceste condiţii, atunci vom fi cu adevărat născuţi în noua lume.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/ 2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Umanitatea trăieşte azi durerile naşterii. Aceasta este naşterea unei noi lumi. Noi înşine descoperim aceste condiţii externe, în timp ce nimic nu se schimbă în lumea însăşi. Sunt astăzi în lume oameni care se sinucid din cauza crizei financiare sau din cauza temei sau a altor probleme. Dar în acelaşi timp, puteţi vedea oameni care nu sunt îngrijoraţi de nimic şi nu simt criza în niciun fel.

Totul depinde de cum descoperă omul lumea, dar lumea însăşi nu are nicio formă în sine. De aceea ne putem relaxa, crezând că totul este în regulă şi să aşteptăm până când fluxul obişnuit al vieţii ne va duce el însuşi undeva. Putem ajunge de asemenea în starea în care vom simţi că nu putem fi de acord să rămânemîn continuare şi că trebuie în sfârşit să ne conectăm şi să descoperim spiritualitatea care se revelează numai în conexiunea dintre noi.

Totul depinde de presiunea pe care noi înşine o creăm. Apoi, realitatea obişnuită, calmă în care restul oamenilor trăiesc ne va părea ca întunericul din Egipt. Vom simţi cum duşmanii nostri, trupele Faraonului, ne împing din spate şi noi trebuie doar să sărim în spiritualitate ca în Marea Roşie.

Totul depinde de cum un om îşi percepe starea proprie, prin asta nelăsându-şi nicio şansă decât să se conecteze cu ceilalţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum separi mintea pe care o primesti de la nastere de mintea superioara?

Raspuns: Experienta noastra de viata ne va arata treptat ca mintea noastra corporala nu valoreaza nimic. Chiar daca noi ne preocupam sa o inaltam pentru ca este singurul lucru care ne ridica deasupr animalelor.

Insa, in final noi vedem ca mintea si abilitatile noastra intelectuale ne duc catre o viata mai rea decat a animalelor. Noi ne aflam in mod constant intr-o stare de frica, uimire, ingrijorare, tensiune, si o multime de alte probleme. Noi ne cauzam raul si otravim mediul. Ce alte animale isi ruineaza mediul in acest fel?

Noi cream intentionat dusmani si ura in jurul nostru. Cine face asta in afara de om? In final, toate actiunile noastre ne duc catre distrugere. Mintea face din om un animal rau si nefericit. Cum ne ajuta asta?

Noi ajungem cu greutate la aceste concluzii, chiar daca nu este usor sa fim de acord cu asta. Aceasta este mintea pe care am primit-o de la natura care ne determina toate dorintele si inclinatiile. Noi avem nevoie sa decidem cu mintea noastra (capul) si cu toate dorintele noastre (inima) ca toate acestea ne ranesc, si ar fi mai bine sa nu le folosim deloc.

Umanitatea a inceput sa descopere asta treptat. Dorinta noastra de a dezvolta stiinta a disparut pentru ca ea nu ne da sentimentul unei vieti fericite. Si in zilele noastre umanitatea intra intr-un nou sistem al relatiilor, care nu se va revela in curand si ne va arata totala conexiune si dependenta de altii.

Noi ne aflam intr-un sistem comun care ne leaga de maini si de picioare, si nici sentimentele si nici mintea nu ne pot ajuta. Daca sunt legat de miliarde de oameni, conectat prin fire invizibile intr-un fel care ma impiedica sa fac miscari independente, atunci cum pot senzitivitatea si intelectul meu sa ma ajute? In fond, din start, eu sunt incapabil sa fac si cea mai mica miscare in acest sistem.

Eu descopar dintr-o data ca sunt un simplu nit, un mic element in sistem, fortat sa actionez si lasat fara  libertate. Eu ma pot agita cat vreau, insa toate miscarile mele exista doar in imaginatia mea; eu doar cred ca pot schimba lucrurile. Insa in realitate noi ne aflam intr-un sistem ferm si echilibrat, si nimeni nu ne cere parerea.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “ Mintea activa”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi am fost creati cu propietati care nu ne ingaduie sa cream o societate sanatoasa si echilibrata. Indiferent cat ne straduim, esenta noastra actuala nu ne ingaduie asta.

Chiar daca intreaga umanitate vrea sa faca ordine prin puterile sale, defectul initial din noi va impiedica toate eforturile. Putem petrece un milion de ani vorbind despre ideea de unitate, si tot nu vom reusi sa o realizam. Doar Lumina superioara poate face asta. „Initiativele” noastre nu pot aduce decat probleme.

Exista sapte miliarde ca noi, iar egoismul nostru a crescut de-a lungul istoriei. Noi am devenit in sfarsit un sistem „rotund” in care egoismul nostru s-a unit. Astazi noi vedem cum se strange surubul acestui sistem. Vedem ca se comprima, devine mai strict, si vedem cum intre noi se reveleaza noi conexiuni.

Aceasta interconexiune nu s-a manifestat inainte, insa acum devine evidenta. Noi marcam inceputul acestui proces in anul 1995, chiar daca Baal HaSulam a scris in anii patruzeci ca lumea a devenit o familie.

Anul 2012 va veni curand, si sistemul se consolideaza in fata ochilor nostri. Apar noi fire de conexiuni continue si reciproce. Reciprocitatea este garantia reciproca, indiferent de cum se manifesta, indiferent de calea pozitiva sau negativa.

In acest fel, Natura ne obliga sa ne unim, si va continua sa actioneze in aceeasi maniera prin suferinta. Intrebarea este de ce fel de comprimare sau presiune este nevoie pentru ca noi sa spunem: „Gata, este momentul sa facem ceva cu societatea.” Insa, pana in acest moment suntem prinsi intr-o menghina.

Intr-un fel sau altul, doar Lumina care Reformeza va putea sa ne dea pacea. Doar ea ne va revela interconexiunea corespunzatoare si ne va schimba astfel incat sa vrem sa ne unim, sau ca sa fim mai precisi, sa acceptam ceea ce exista deja.

In fond, noi suntem conectati, insa impotriva vointei noastre. De aici vine criza. Criza mondiala este manifestarea distantei dintre ce ne dorim si ce este. Interconexiunea universala este un fapt. Specialistii si cercetatorii vorbesc despre ea, si Baal HaSulam scrie despre asta. Ea este reala, insa nedorita. Doar Lumina superioara ne va da dorinta necesara. Nimic altceva nu va ajuta omul sa isi schimbe natura.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/18/2011, “Pacea  in Lume”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Intrebare: Ca raspuns la postarea Economics Done By The Balance Formula, acolo apare o alta dimensiune, cu privire la resurse. Oprirea utilizarii resurselor neregenerabile cum ar fi petrolul va contribui la extinderea disponibilitatii acestei resurse. Insa ea ramane o resursa finita. Se pare ca pentru a face acest argument mai puternic, avem nevoie sa aratam ca va dura foarte mult pana cand resursele care le vor inlocui, sa devina accesibile.

Raspuns: Noi nu trebuie sa economisim, ci doar sa folosim toate mijloacele pentru o economie echilibrata care sa aiba necesitati rezonabile.

Intrebare: Care este rolul guvernului pentru generatia urmatoare?

Raspuns: Noi trebuie sa educam masele spre mediul corect (diseminare) iar ei in schimb vor cere schimbari guvernului.

Intrebare: De ce vorbim despre imbunatatirea vietii pe Pamant prin garantia reciproca, etc? Nu este scopul creatiei sa progreseze dincolo de viata fizica de pe Pamant si sa intre in unitatea spirituala? Nu ne va adanci mai mult pacea din lume intr-o stare de vis pe care sa o percepem ca realitate?

Raspuns: Asta se intampla pentru ca pentru 99% din populatia lumii, imbunatatirea vietii inseamna scopul vietii. Si doar pentru 1%, aceia care au un punct in inima, embrionul sufletului, este scopul vietii de a revela lumea superioara. Insa daca ne unim ca Galgalta Eynaim si AHP , noi revelam lumea superioara impreuna.

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce ar trebui sa avem o conventie „interna” intr-un moment in care am inceput diseminarea catre mase?

Raspuns: Acum este mai necesar ca niciodata. In trecut puteam avea mici intalniri ale prietenilor, si asta era suficient sa avansam, insa in tacere si individual.

Intr-adevar, noi am asteptat ca lumea sa se trezeasca. Noi, Galgalta ve Eynaim (GE), nu trebuie sa ne corectam pe noi personal. Pe masura ce AHP se trezeste, sarcina noastra este sa primim corectiile si sa le implinim. Baal HaSulam scrie despre asta in „Daruirea Torei.” Asta inseamna „regat de preoti si o natiune sfanta.”

Noi suntem speciali doar pentru ca putem si suntem obligati sa slujim intreaga lume. Aceasta este unicitatea lui Israel, a Galgalta ve Einaim. Daca noi „meritam” ceva asta este doar serviciul, munca.

Astazi natiunile se trezesc, tulburarile publice incep, si lumea este scufundata in probleme. Pentru noi acesta este un semn ca noi ar trebui sa tinem evenimente prcum conventia din Decembrie, pentru a acumula in noi o mare putere de daruire, de garantie reciproca. Doar atunci noi vom putea sa ne intoarcem catre lume si sa invitam mai multi oameni sa ni se alature, lucru care ne va ingadui sa primim Lumina Hochma (Intelepciunea).

Pentru noi, Galgalta ve Eynaim, revelarea inseamna atingerea unitatii si garantiei reciproce si a face asta in conexiune cu AHP. Noi trebuie sa trezim in ea si garantia reciproca. Atunci ca raspuns, ni se va alatura ca factor al unificarii sale, si impreuna noi toti vom deveni cele zece Sefirot. Acesta va fi un adevarat Partzuf, deasupra caruia Lumina superioara poate actiona. Apoi va incepe sa ne umple.

Lumina va opera nu numai in GE, pe „jumatate de corp”, ci in intregul grad. Astazi ne apropiem de realizarea acestei stari: Daca ne conectam cu masele, daca le aducem pe ele si pe noi insine la minimul nivel al garantie reciproce, Lumina superioara ne va umple. Ne va umple pe toti. Asta pentru ca prin natura sa GE nu cere implinire si munca doar pentru AHP.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ne putem masura eforturile? Istoria ne arata ca pentru unii Cabalisti calea a fost usoara iar altii au suferit mult. Cum se poate ca cineva sa treaca de Machsom (ecran) in cinci ani, altul in treizeci, si altul face inca eforturi mari si nu obtine nimic?

Raspuns: Noi nu putem compara eforturile oamenilor. In fond, noi nu cunoastem pozita lor initiala si locul lor in sistemul general.

Presupunem ca cineva este printre primele cinci pozitii din piramida sufletelor. Insa, in concordanta, el este nascut cu cele mai rele dorinte, cu cele mai corupte atribute, si trebuie sa lucreze asupra acestora multi ani- sa spunem ca nu doar treizeci, ci treizeci de ani in timpul a zece cicluri de viata. Cat timp ii va lua acestuia sa ajunga la starile care ii ingaduie sa ajunga la ‚locul” sau si sa ajunga la radacina sufletului sau? Intre timp va pare rau de el:”Saracul suflet!” Insa alta persoana poate apartine stratului de mijloc si munceste usor cativa ani.

Atata timp cat noi, oamenii cu un punct in inima, sufletele care apartin categoriei „Israel” suntem interesati, trebuie sa muncim din greu. In primul rand, spre deosebire de „natiunile lumii”, noi ne aflam deja in varf  si am trecut prin framantari. Dorintele lor au fot intotdeauna asa, insa siuatia noastra este mut mai rea, si deci corectiile noastre sunt mult mai dificile. Ura impotriva natiunii Israel si greutatile prin care a trecut in cursul istoriei atesta acest lucru.

Chiar si calea spirituala, urcarea muntelui, este mult mai grea pentru noi decat este pentru restul lumii, pentru care ascensiunea va fi mai usoara. Oamenii ni se vor alatura pur si simplu:”Da, vrem, suntem gata.” Vor simti cu adevarat ca merita. Inclinatia rea, dorintele spulberate, se ascund in noi, si nu in ei. Ei aduc cu ei doar „greutatea” lor, acea care este legata de picioarele voastre. Acum voi trebuie sa inventati mecanismul care va ridica acesta greutate.

Cum putem crea aceasta „masina?” Cum va functiona? Ce piese sunt necesare? Trebuie sa decidem asta. Oamenii ne aduc bagajele lor si le lasa la terminal, la fel ca in aeroport, si noi trebuie sa le incarcam si sa le livram.

Nu trebuie sa fim revoltati. Mai mult, nimeni nu poate spune ca aceasta cale este usoara sau dificila, in comparatie cu a altcuiva. Prin natura voastra sunteti absorbiti de voi insiva, si nu puteti masura eforturile.

Din partea 5 Lectia Zilnica de abala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Internet, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „O porunca”: Este inutil sa asteptam momentul in care este gasita solutia care ingaduie cuiva sa inceapa munca Creatorului in mod altruist. Atat in trecut cat si in viitor, fiecare slujitor al Creatorului trebuie sa inceapa sa munceasca in mod egoist si de aici sa dobandeasca daruirea.

Noi incepem de la distanta, cu dorinta egoista de a primi orice consideram ca este valoros pentru noi: bani, respect, putere, cunoastere, excelenta, lumea viitoare, grija, sau intelegerea secretelor. Fiecare este atras de altceva in intelepciunea Cabalei, ceva care este aproape de inima sa. In acest fel isi incepe o persoana drumul.

Insa treptat, multumita influientei integrate ale grupului, studiilor, disminarii, persoana atrage asupra sa Lumina care Reformeaza. Lumina este singura forta activa, insa noi o activam prin mijloace diferite, colaterale si actiuni care par a nu avea nici o legatura cu asta.

Poate glumesc cu prietenii mei, poate nu am o intentie corecta si stau cu greu la lectii, sau diseminez pentru ca ego-ul meu vrea sa impuna valorile mele altora. Nu conteaza asta. Daca aceste actiuni sunt in sine aproape de Lumina, daca intentia lor este de a darui, de a studia, si tinde spre unitate, atunci ele atrag Lumina care Reformeaza. Dupa cum este spus:”Poruncile nu cer intentie.”

Deci avem actiunea si intentia. Actiunile mele sunt studiile, diseminarea, adunarea prietenilor, si munca in grup. Insa, eu nu am control asupra intentiilor mele. Eu pot simti ca sunt un inger sau un demon, nu conteaza. Daca eu fac actiunile necesare folosindu-mi bine abilitatile, ele atrag Lumina reformatoare care ma ajuta treptat sa fac tranzitia de la intentiile egoiste la cele altruiste- de la Lo Lishma (pentru mine) la Lishma (de dragul daruirii).

Singura diferenta este intentia. Actiunile raman aceleasi: eu continui sa studiez ca la inceput, iau parte la adunarile prietenilor si la diseminare insa intenta mea este din ce in ce mai corectata, obligandu-ma sa ma conectez cu adevarat cu altii, cu Creatorul, si sa le daruiesc lor.

Acesta este procesul, si noi ar trebui sa il continuam fara intarziere. Nimeni nu poate scapa de asta. Ar trebui sa ne uitam doar la cele mai eficiente actiuni care grabesc procesul si sa cautam in continuare intentiile care sunt mai aproape de daruire si pot fi adaugate lor.

Fiecare trece prin aceleasi stadii, si nimeni nu poate sari peste ele. Noi putem, insa, sa grabim avansarea, si asta este toata munca noastra. Se spune ca Israel grabeste timpul. Aici Creatorul nu poate da. In fond, toate stadiile sunt esentiale pentru dobandirea mintii si a sentimentelor necesare de a crea vasele care ne ingaduie sa intelegem si sa il atingem pe El, sa ajungem la echivalenta formei si unirea cu El.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ţările europene au presupus că prin crearea unei monede comune şi prin unirea împotriva Americii şi Rusiei, vor deveni o a treia putere. Dar s-a dovedit că unirea implică, de asemenea, încredere, un sentiment de colectivitate, participare reciprocă, finanţe comune, precum şi dispariţia frontierelor, insemnand culturi. Cu alte cuvinte, totul este comun.

Limitele pot fi încă eliminate între ţări, dar „portofelul” nu poate fi comun. La urma urmei, acesta este cel mai important! El reflectă sentimentele noastre si relatiile. Când spunem că oamenii trăiesc împreună? Atunci când ei au un „fond comun.” Asa a fost din cele mai vechi timpuri, şi in felul acesta este acum.

Daca un soţ şi o soţie au conturi bancare separate, ei ies la un restaurant  şi fiecare plăteşte pentru el însuşi, este aceasta o familie adevarata? Dar astăzi acest lucru este considerat a fi normal: Tu plătesti pentru asta, eu plătesc pentru aceea, iar in acest mod existam.

Procesul evoluţiei ne-a condus la un punct unde ne trezim conectati unul cu altul în întreaga lume, şi nu doar în Europa. Cu toate acestea, oamenii experimenteaza inca acest lucru în mod diferit, în locuri diferite. Lumea trebuie să vină la o stare in care  trebuie să se trateze bine unul pe altul. Aici este problema!

Nu suntem în măsură să ajungem la un anumit acord diplomatic unul cu altul. Europa este un bun exemplu în acest sens. Ei pur şi simplu nu pot s-o faca! Este necesar sa distrugem legăturile egoiste şi sa construim legaturi altruiste, semnificante, comune, în schimb. Trebuie să existe colectivitate! Şi această colectivitate trebuie să fie mai presus de toate diferenţele noastre. Aici, nu mă refer la contradicţii. Contradicţiile trebuie să fie distruse, dar diferenţele trebuie să rămână. Deasupra lor, trebuie să creăm o colectivitate, care va fi numită o „naţiune comuna”: europenii. Şi asta este. Nimic altceva.

De ce ar trebui spaniolii, italienii, grecii, francezii, germanii, şi alţii sa simta ca sunt naţiuni separate? Este pentru că au limbi diferite? Limbile lor vor fi înlocuite treptat cu doar o singură limbă sau cu o combinaţie de limbi, de exemplu, cu Esperanto. Nu contează. Natura ne obligă să facem acest lucru, altfel nu vom putea să reparam lucrurile.

Discutie despre garantia reciprocă, pe 25/09/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Evoluţia umanităţii şi progresul ei s-au intamplat întotdeauna pe baza dezvoltarii dorinţelor noastre. Dorinţe noi au aparut în mod constant în noi: Am vrut să dezvoltam tehnologiile, agricultura, ştiinţa şi cultura; am descoperit terenuri noi, şi aşa mai departe. În general, este ca şi cum omul a vrut să „consume” această întreaga lume, şi aproape a reuşit. Ca urmare, el practic a mutilat natura, destul de posibil în mod irevocabil.

Acum, cu toate acestea, o acţiune complet diferită are loc în natură. Noi dorinte nu se mai dezvolta în noi, iar toate dorinţele, calitatile si relatiile care se dezvolta au început să ia o formă complet diferită calitativ.

Noi nu mai suntem conectati între noi într-un simplu mod egoist, unde putem reglementa relaţiile noastre cu legi juridice, practice şi sociale, care ne dau cumva abilitatea de a exista fără a ne „consuma” unul pe altul. Astazi am inceput sa simtim ca si cum existam dincolo de legile acceptate într-o societate umană. Am început să simtim că suntem conectati unul cu altul, impotriva vointei noastre, iar acest lucru este ceea ce este rău. Nu vreau sa fiu conectat cu oricine, pur si simplu nu pot!

Am parasit pesterile, am construit orase imense, ne-am separat pe noi înşine pe pamant şi am format o societate umană în care totul este atât de amestecat şi interconectat, incat eu sunt în imposibilitatea de a exista fără mii de alte persoane. Iar astăzi nu pot exista fără întreaga lume. Eu depind de mai multe tari: Un produs este fabricat în China, un altul în Japonia, altceva în SUA. Masina mea este din Japonia, televizorul meu este din Germania, şi aşa mai departe. În general, nici unul dintre lucrurile mele nu sunt ale mele; ele provin de cine ştie unde.

Este într-un astfel de mod, incat eu sunt implicat cu întreaga lume prin receptie si daruire, deoarece eu, deasemenea, trebuie să dau. Acest lucru este cu privire la legăturile economice, financiare şi de comerţ.

Ce se întâmplă dacă luăm în considerare orice altceva: sănătatea şi securitatea (medicamente, materiale), educaţie, creştere, să nu mai vorbim de cărţi şi mass-media? Astazi nimic nu poate exista într-o ţară separată. Lumea a devenit atât de interconectata, încât noi toti ne datoram totul unul altuia.

Şi aici apare o problemă: egoismul nostru doreşte să ramana individualist. „Nu-mi pasă de nimeni altcineva, lasă-mă în pace! Cui ii pasa de tine si de ce iti pasă de mine? ” Dar acest lucru nu mai este posibil- depind de toată lumea. Toata lumea cere ceva de la mine, şi eu trebuie să primesc, de asemenea, ceva de la ei, fie ca vreau, fie ca nu.

Şi acum aceasta legatura contrazice egoismul nostru. Sunt gata sa folosesc toţi oamenii din lume, dar cum ramane cu daruirea? Sigur, eu sunt gata să cumpar-daruire. Asta nu-i asa! O conexiune complet diferita se descoperă aici: Ne afectam unul pe altul cu gândurile noastre, calităţile şi sentimente noastre. Totul este trecut de la o persoană la alta, întreaga lume pare să fi devenit comuna.

Ajung într-o altă ţară, şi nu mă simt ca si cum as fi într-o altă ţară: Are aceiaşi hamburgeri, aceeaşi pizza, aceeaşi băutură răcoritoare, totul este la fel. Cand stii limba ( astazi Engleza a devenit limba de circulatie internationala), nu există nicio diferenţă unde locuiesti. Te duci la un supermarket sau alte magazine şi există aceleaşi lucruri peste tot: bunuri, branduri si masini. Cu alte cuvinte, lumea a devenit una.

Sunt atât de implicat în întreaga lume, incat simt brusc ca datorez ceva restului. Şi acesta este un lucru rău pentru mine. Egoismul meu nu tolerează asta!

Se pare că sistemul pe care l-am creat (sistemele comerciale, financiare si ale lumii) nu iau în considerare acest tip de interconectare, care se numeşte garanţie reciprocă şi care se bazează pe o atitudine normală, bună, a unora fata de altii. Acest lucru nu este luat în considerare în tratate. O situaţie apare atunci când o anumită interacţiune voita, sensibila şi morală cu alţii, imi este ceruta. Iar eu nu o vreau! Dar lumea, întregul sistem, mă obligă. Aici se afla criza.
Din Discutia despre garantia reciprocă, din 25/09/2011

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→