Unitatea nu este egalizare, ci integrare reciprocă. Metoda de educaţie se bazează pe această idee, precum: Fiecare este unic şi, prin urmare, copiii se dezvoltă prin discuţiile care să le permită să înveţe opiniile celorlalţi copii, indiferent de cât de numeroase sunt aceste opinii.

Datorită acestei metode, fiecare copil absoarbe de la alţii, devine impregnat cu modul lor de a fi, şi creşte prin a fi chiar si mai mult unic. Copilul primeşte de la oricine altcineva şi creşte prin asta, dezvoltandu-si proprietatile sale.

Aceasta este ceea ce dorim să realizăm cu metoda noastră de educaţie. Oamenii sa se unească în mod corect, facand un contact, comunicand unii cu alţii şi sa construiasca o societate umană în sine, o societate care se bazează pe includerea reciprocă a fiecăruia în toti şi a tuturor în fiecare. Ca urmare, unicitatea fiecăruia înfloreşte chiar mai mult.

Pentru a face acest lucru, copiii poarta discuţii, pe care le dirijam şi le gestionam doar un pic. Între timp, toată lumea are posibilitatea de a vorbi, experimentand rolul unui judecător şi al inculpatului, avocat şi procuror. Dezvoltam o fiinţă umană în fiecare copil doar prin integrarea reciprocă.

Apoi, de la an la an, copiii vor creşte mult mai diferiti unul de altul. Diferenţa dintre ei va sari in ochi de fiecare dată, dar si ce daca? Chiar acest lucru va da putere unificarii viitoare. Acesta este intregul punct: Fără a suprima individul, vom construi o comunitate formata din mari personalitati.

Astfel metoda Cabalei ne permite să utilizam întreaga creaţie. În caz contrar, vom distruge pur şi simplu o persoană, reducând-o la o rotiţă în maşină, în timp ce de fapt, fiecare detaliu, conştient de indispensabilitatea sa, ar trebui să pună această maşină în acţiune.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Astfel, vei găsi că atributul adevărului nu are capacitatea practică de a organiza calea individuala şi calea colectiva într-o manieră absolută şi satisfăcătoare. De asemenea, este complet insuficient pentru organizarea vietii la sfârşitul corectarii lumii.

Creatorul pare sa se joace cu noi. Pe de o parte, El spune că totul trebuie să se facă în funcţie de atributul adevărului: Toată lumea trebuie să dea cât mai mult posibil şi să primească necesităţile vieţii, în funcţie de natura lui, pe care nu el a ales-o. În acelaşi timp, daruirea, chiar din toată inima, de asemenea, depinde de calităţile înnăscute şi de diferenţe.

Aceasta înseamnă că toată lumea este unica în primire şi daruire. Cum putem rezolva problema şi să rămânem în categoria de „adevăr”? Ce criteriu ar trebui să folosim? Orele de munca sau randamentul nu sunt potrivite pentru ca toata lumea este diferită. Creatorul ne-a creat, astfel incat suntem pur şi simplu în imposibilitatea de a face comparaţii între noi înşine. Cum putem stabili corecta interconectare dintre noi?

De exemplu, as putea petrece ore pentru a obţine un zâmbet de la cineva, în timp ce altcineva zâmbeşte imediat. Toată lumea are propriul său caracter, obiceiuri, modificări ale dispoziţiei, şi o mie de alţi parametri interni. Cum putem lucra cu fiecare?

Ne ”impiedica” Creatorul? „Trebuie să fiti egali”, spune El. Dar noi sunt diferiti! Cum este posibil să se evaluam un om în conformitate cu un punct de reper? Unde ar putea fi gasit un criteriu adecvat?

Este timpul pentru noi sa construim o societate umană, în care fiecare dintre noi vor fi conectati ca rotile dintate. Nimeni nu ştie cum el ar trebui să se rotească în relaţie cu alţii. Ce exemplu poate fi folosit? Cum ar fi realizat? Sarcina pare a fi pur şi simplu ireala, şi aceasta este o problemă foarte mare.

Toată omenirea trebuie să înţeleagă dificultatea care se află aici şi cauza sa. Astăzi, am înţeles că deja am intrat într-o nouă epocă şi trebuie să ne unim într-un mod amiabil. Nu există nici o altă alegere: Trebuie sa reducem consumul, sa limitam înclinaţia noastra rea, egoismul nostru, să începem să scadem nivelul de trai într-o regiune şi sa impartim surplusul cu celelalte. Dar cum?

Fiecare dintre cei care reuşesc în economie, industrie, stiinta, cultura, şi aşa mai departe se pot ridica în picioare şi spune: „Am realizat totul cu mainile mele. Am lucrat la succesul meu, asa ca lasa-i sa facă acelaşi lucru.” Şi ar suna corect.

Cu alte cuvinte, o persoană spune: „Du-te la Maestrul care m-a creat. El m-a pus în astfel de condiţii, şi am realizat totul „Asta este, dirijeaza toate pretenţiile cu privire la inegalitatea noastră catre Creator. El este cel care a creat diferiţi oameni şi le cere să realizeze unitatea, fără de care este imposibil să ne continuam existenţa.

Aceasta este problema pe care încă o avem de rezolvat.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Zoharul vorbeste despre sufletul nostru comun sau despre sufletele separate?

Răspuns: Zoharul vorbeşte despre sufletul unei singure persoane. Asta pentru că nu există nimic altceva în realitate, inafara de un singur om, un singur suflet, o singura creaţie, Malchut – nu conteaza cum il numesti.

Şi dacă ni se pare că există mulţi oameni, multe dorinte, care sunt separate si straine, toate acestea vin din lipsa percepţiei corecte a realităţii.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

In realitate, omenirea nu a făcut niciun singur pas real în căutarea fericirii. Din moment ce aspir la fericire, trebuie în primul rând să înţeleg ceea ce este. Ce este acea fericire în natură la care eu trebuie să ajung? Ar trebui să înţeleg că totul este programat în aşa fel încât toate resursele şi legile naturii sunt la dispozitia mea. Tot ce am nevoie este sa le folosesc în mod corect şi voi atinge fericirea.

În schimb, cu toate acestea, omenirea stabileşte ţinte artificiale şi încearcă să acţioneze la discreţia lor, ca un copil care tocmai „vrea” ceva, indiferent ce anume. Noi nu studiem legile naturii sau nu dorim să le respectam şi nu suntem dispuşi să acceptam existenţa unui sistem global unic. Noi recunoaştem legile fizice şi alte fapte ale ştiinţelor naturale, dar legile interdependenţei umane sunt prostii pentru noi. Noi le negam fără discriminare.

Destrămarea familiei continuă şi depresia avanseaza. Cu toate acestea, suntem siguri că problema nu are nimic de-a face cu legile naturii: „Nu am scapat-o, a căzut jos.” Oamenii nici macar nu se pot împăca ei insisi cu faptul că sunt într-un sistem care funcţionează asupra lor şi-i leagă cu mii de lanţuri. Şi nu avem altă alegere decât să studiem legile naturii. Cu cat mai bine le putem urmări, cu atat mai mult putem realiza. Când oamenii se conformeaza la toate acestea pe deplin, ei ajung la punctul de armonie si perfectiune. Cu toate acestea, o persoană nu vrea să asculte: „Voi face aceasta în felul meu propriu; învăţarea nu este pentru mine.”

Problemele ne vor învăţa însă oricum. În acest sens, omenirea nu este mai desteapta decat un copil încăpăţânat, indisciplinat. Acum treizeci de ani, forumuri internaţionale au avertizat cu privire la necesitatea unor schimbări urgente în societate şi atitudinea noastră faţă de mediul înconjurător. Cu toate acestea, nimic nu a fost făcut de atunci. Copilul este incapatanat prin natura, el nu dispune încă de înţelegere. Dar ” acel puternic al lumii”, care pare să fi crescut, dimpotrivă, demonstrează lipsa lui de orizont ….

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: O rugăciune pentru societate înseamnă întotdeauna că mă rog pentru a-i completa la perfecţiune?

Răspuns: Da, dar trebuie să-i completezi doar in ochii tai. Societatea nu duce lipsă de nimic. Cu excepţia ta, restul este corectat. Toată lumea judeca în funcţie de defectele lor. O persoana vede lumea prin prisma defectelor ei. Dacă ai fi fost corectat acum, ai vedea că întreaga lume este corectată.

Prin urmare, o rugăciune pentru societate este o rugăciune pentru societatea care există în tine. Acesta este locul Shechinei tale, „locul” unde tu dezvălui Creatorul. Aceasta este societatea ta. La urma urmei, nu vei vedea niciodată nimic din afara; mai degrabă, în dorinţa ta, vezi vasul tau spart, dorinta.

„Mă rog pentru societate!” Cu excepţia ta, nimeni nu are nevoie de rugăciunea ta sau toate cuvintele frumoase care ies din gura ta: „Eu lucrez pentru binele societăţii.” Toate acestea doar par ca muncă.

Tu nici măcar nu ştii cât de mult esti inchis in tine insuti. Ai de corectat numai dorinta ta interioara. Aceasta se numeşte „societate”, „lume”.  Este totul în tine, dupa cum se spune: „O persoană este o lume mica”.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum e posibil să obţii adevărata realitate ca „cercetător” când toate ustensilele de măsură continuă să se schimbe?

Răspuns: Ce diferenţă este dacă eu studiez lumea care se schimbă tot timpul, în timp ce eu nu, sau lumea care este constantă, în timp ce eu mă schimb în permanenţă? Dacă nu ar fi schimbări eu nu aş fi capabil să spun nimic despre lume fiindcă nu aş avea mijloace de măsură. De fapt, măsurarea este posibilă numai între doi parametri schimbători, pe baza relaţionării lor unul faţă de altul.

Determin o relaţionare între ei şi aceasta devine o unitate de măsură pentru mine. Apoi folososec în continuare această unitate de măsură. Sunt doi parametrii inegali unul faţă de altul, două puncte în spaţiu. Măsor relaţia dintre ei şi astfel determin diferenţa dintre ei, apoi accept asta ca unitate de măsură. De exemplu: un grad de temperatură sau zece centimetri. Apoi folosesc această unitate de măsură pentru a măsura tot ceea ce apare pe parcurs.

Încep prin a spune că am găsit un anume fel de diferenţă. Apoi folosesc asta ca bază şi continui să măsor toate diferenţele dintre proprietăţi, forţe, loc în spaţiu, şi dorinţe. Nu contează între ce si ce, dar totdeauna măsor diferenţa, schimbările. Dacă nu sunt schimbări nu e nimic de măsurat, pur şi simplu pierd toate senzaţiile.

Dacă nu s-ar întâmpla nicio schimbare acum, lumea mi-ar apărea imobilă. Aş muri şi aş pierde toată înţelegerea, senzaţiile şi sensibilităţile, ca şi cum nu ar exista nimic.

Viaţa noastră nu este o experienţă a unei stări ci o senzaţie a schimbării de la o stare la alta. Şi dacă schimbările dintre stări sunt numite viaţă, rezultă că am două forme de viaţă: o viaţă a schimbărilor din afara mea, şi o alta a schimbărilor din interiorul meu.

Dacă presupun că viaţa merge mai departe şi schimbările sunt în afara mea, atunci aceasta este viaţa în această lume. Viaţa în care schimbările sunt în interiorul meu se cheamă viaţă spirituală, viaţa lumii viitoare. Viaţă înseamnă totdeauna schimbare; totul depinde de unde o observ.

Partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Talmud Eser Sfirot, vol 1 part. 1 „Histactut Pnimit”, paragraful 7: Înţelepţii noştri au spus „Creatorul a destinat ca moştenire fiecărui merituos (drept) 310 lumi”…

Este ca şi cum cineva îi spune prietenului său, „munceşte cu mine pentru un minut, şi în schimb îţi voi da toate plăcerile şi comorile din lume pentru tot restul vieţii tale”.Într-adevăr nu există niciun cadou ca acesta, atâta timp cât recompensa este absolut incomparabilă faţă de muncă; fiindcă munca este în această lume, una trecătoare, fără valoare, comparativ cu recompensa şi plăcerea în lumea eternă.

Întrebare: Deci este recompensă după moarte, sau nu?

Răspuns: După care moarte? Dacă trupul animal moare, este îngropat. Dar dacă dorinţa egoistă moare, atunci nu este sfărşitul. După asta trebuie să „reînvie din morţi” – dorinţa  moartă.

Întâi trebuie „îngropată” dorinţa egoistă, să se citească o rugăciune de comemorare peste ea, (Kadiş), să fie binecuvântat Creatorul pentru faptul că egoismul meu a murit. Eu spun, „Tu ai omorât dorinţa mea egoistă şi eu îţi sunt Ţie foarte recunoscător pentru asta! Acum lasă munca să continue. Să înviem ce e mort şi să-i dăm intenţia de dăruire!”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011 „Talmud Eser Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când lucrez în grup şi caut conexiunea cu reţeaua comună, îmi folosesc simţurile. Devin simţurile mai sensibile facilitând formarea unui al şaselea simţ spiritual?

Răspuns: Noi percepem lumea cu simţurile noastre animalice pentru ca astfel să fim eliberaţi de spiritualitate, în amândouă manifestările, şi pozitivă şi negativă. Într-adevăr, înclinaţia rea, este la fel de spirituală ca şi cea bună. Amândouă sunt forţele Creatorului. Situaţia a fost anume aranjată în aşa fel ca să ne permită să fim eliberaşi de spiritualitate şi să ne dezvoltăm independent.

Aceasta este faza preparativă, destinată nouă pentru a ne pregăti un punct independent. După aceea, când trecem peste Mahsom în spaţiul spiritual, această independenţă se va manifesta în noi preluând calitatea Creatorului, forma Lui. De aceea omul se numeşte „asemănător” Creatorului.

Cât despre percepţia noastră actuală prin simţurile animalice, ea este mai degrabă pregătire, pentru a se asigura că vom deveni independenţi de Creator. După revelarea în practică a faptului că totul vine de la El, putem întoarce asta înfluenţându-ne noi înşine propria voinţă, şi nu pentru că natura ne forţează să facem asta.

Este scris: „Nu contează cât de mult unul se înalţă peste ceilalţi, înclinaţia rea se va înălţa peste el”.Totdeauna ne-a fost dată o dorinţă în plus de a rezista, de a ne sustrage, şi de a ne menţine cu încăpăţânare poziţia în faţa Creatorului. În caz contrar, ne-am „topi” pur şi simplu în spiritualitate, pierzându-ne tocmai esenţa.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/12/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare de la Moscova: Ce înseamnă să ne dorim să ne unim? Şi cum este simtita unitatea?

Răspuns: Aparent aceste întrebări vin din grupul nostru de la Moscova, în anticiparea convenţiei viitoare de la Moscova. Ce înseamnă să ne unim? De ce? De ce tinem această convenţie? Întrebarea este corectă.

De ce ar trebui să ne unim? Sa fiu sincer, acest lucru este imposibil de explicat. Dacă o persoană are un Reshimo (gena informaţionala), care a rămas în el de la unitatea pe care el a experimentat-o odata, fiind în acelaşi timp, în dorinţa comună, unde a dezvăluit o dată Creatorul şi a pierdut apoi aceasta senzatie, iar acum acest Reshimo se trezeste din nou, atunci el doreşte sa revina la această stare. „Vreau asta!”

De exemplu, unor oameni le place sa manance broaste. Ei bine, ce poti face …. Eu nu am aceasta dorinta, dar pentru ei este o incantare cereasca. Aceasta este exact cum apare dorinta pentru spiritualitate. Ea se trezeste- si asta e tot. Ce poti face? … O persoană începe sa simta o dorinţă pentru broaste si o alta- pentru spiritualitate. Aceasta dorinta se trezeste din interior şi nu depinde de noi.

De ce ar incepe cineva să simtă o dorinţă de a mânca broaşte? Pentru că, odată, a gustat şi a simţit un gust plăcut, a primit creşterea corespunzătoare – şi acum doreşte acest lucru.

Dar o altă persoană a fost în spiritualitate, la un moment dat şi o Reshimo a rămas în ea, iar acum se trezeşte. Acesta este motivul pentru care este imposibil să explic cum unitatea este simtita de persoanele care nu au un Reshimo din starea spirituala. Dar este posibil sa le arăt că merită să se unească unul cu altul pentru ca asa vom ieşi din criza generală, şi, prin urmare, merita pentru ei să se alăture celor care sunt sunt stabiliti sa corecteze starea lumii actuale. La urma urmei, ei vor beneficia, de asemenea, de acest lucru.

Aceasta este ceea ce trebuie sa le spunem oamenilor. Ei nu înţeleg ce înseamnă spiritualitatea, sau Creatorul, adeziunea, unitatea, sentimentul de perfecţiune, eternitate, armonie cu natura, sferele superioare …. Acest lucru este lipsit de sens pentru ei, astfel încât acestia vă vor spune, „Lasati-mă în pace! Doar dati-mi ceva în această viaţă- pace, securitate, sanatate. Nu am nevoie de nimic altceva!” Orice persoană vorbeşte bazat pe dorinţa ei!

Când vorbeşti unei astfel de persoane, trebuie sa-i arati că ea, de asemenea, nu va fi capabila să îşi împlinească dorinţa cu excepţia cazului în care ea merge împreună cu toată lumea spre unificare, deoarece aceasta este ceea ce cere natura integrala, globala. Avem dovezi pe care sa ne bazam şi modalităţi de a-i explica acest lucru. Prin urmare, îi spui că lumea are nevoie de unitate, deoarece aceasta este ceea ce ne cere natura. Trebuie să vorbesc cu o persoana la nivelul ei, în loc sa-i spun despre Creator şi spiritualitate. Neavand nici o altă cale, ea se va alătura. Dar, de asemenea, fiecare persoană trebuie să fie abordata în funcţie de dorinţa lui sau a ei.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/11, Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În comemorarea Zilei Nationale de amintire pentru soldaţii căzuţi şi victime ale terorismului

Voi asemăna poporul evreu cu o unitate a forţelor speciale, care a fost trimisa într-o misiune cu o sarcina specială. Pe drum, unitatea se confruntă cu diverse probleme. Unii dintre soldaţi nu reuşesc, iar unii o fac în continuare, deoarece ei inteleg mai bine obiectivul.

Să presupunem că s-au dus pe o altă planetă despre care nu ştiau nimic. În timp ce e află acolo, trebuie să evalueze situaţia şi să ia decizii în mod independent pentru a prelua un teritoriu nou. Acest grup va birui tot felul de obstacole, lupte prin jungle şi mlaştini, strabat un desert, au de-a face cu argumente interne şi trec prin confruntări şi reconcilieri. Acesta nu este un pat de trandafiri pentru unitatea fortelor speciale trimise sa câştige planeta Pamant.

Cred că exemplul dat  descrie indeaproape o bătălie pe care o ducem. Aceasta explică, de asemenea, atitudinea noastra speciala şi consideraţia pentru prietenii căzuti şi pentru cei care ne cheama mai departe sa trasam calea. Procesul constă in mai multe etape. Este o adevarata aventura, o istorie de încarnări ale sufletelor care clipa dupa clipa executa ordinele pe care le-au primit, până când ajung la destinaţia finală.

Când ajung la locul desemnat, ei trebuie să înceapă pregătirea pentru lupta finală. Totul ar fi bine dacă evenimentele s-ar dezvolta ca într-o carte de aventură; dacă noi, asemanator cu exploratorii unor noi pamanturi care au traversat un ocean, am lupta cu localnicii, i-am cuceri sau am face pace cu ei, şi aşa mai departe.

Cu toate acestea, avem un altfel de război, unul intern, nu unul extern. Nu putem lăsa afară ambiţiile noastre şi sa ne aprindem pe inamicul extern în rândurile solide egoiste care deţin un banner. Nu putem angaja instinctele noastre naturale: invidia, ura, pofta, vanitatea şi ambiţia pentru a câştiga victoria prin forţă. Avem un proces total opus aici. Noi toti, împreună, trebuie să câştigam în războiul intern.

Noi credem în mod constant ca ar trebui să învingem un inamic extern. De fapt, este doar un joc al imaginaţiei. Dacă ne-am cuceri pe noi insine, inamicul extern ar dispărea. Cu toate acestea, în acelaşi timp, trebuie să luptam cu el, astfel încât să putem câştiga „timp.”   Până în prezent, noi existam intr-o stare necorectata care rezulta in noţiunea de timp. Astfel, în scopul de a elibera spaţiul şi timpul pentru noi înşine, pentru a face munca spirituală, trebuie să lucram de asemenea pe plan corporal.

Prin urmare, trăim într-o lume care este împărţită în două. Una dintre piesele sale este materiala, iar cealalta este spirituala. Noi ar trebui să tratam prietenii într-o manieră similară. Unii dintre ei duc bătălii materiale, iar alţii le duc pe cele spirituale. Ambii au contribuţii vitale la acest război exaltat, al cărui scop este acela de a ajunge la capătul corecţiei.

Potrivit lui Baal HaSulam, multi prieteni vor cădea pe acest drum şi mai multi vor cădea în câmpul de luptă, intern şi extern. Cu toate acestea, în cele din urmă, toti dintre ei isi dau viaţa pentru a ajunge la scopul creatiei. De aceea, sufletele lor se întrupeaza şi se ridica pentru a lupta inca o data, până când toti dintre ei sunt transformati, ajungand la unitate şi aderenţă.

În ceea ce ne priveste, trebuie să privim mereu spre viitor, mai degrabă decât la trecut, şi să depunem eforturi pentru a lupta pe plan intern, ceea ce va reduce considerabil bătăliile externe.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011, Despre natiunea israeliana

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→