Întrebare: De ce este mult mai uşor de citit acele părţi ale Zoharului unde Baal HaSulam explică folosind termeni cabalistici?

Răspuns: Deoarece atunci este clar pentru noi că aceste definiţii sunt tehnice şi nu imagini pământeşti. Cu toate acestea, totul depinde de nivelul nostru de calificare.

Dacă aş invita un specialist pentru a remedia calculatorul meu, i-as arata imaginile de pe ecranul meu şi i-as spune că nu-mi plac nuantele de culoare sau calitatea afişării, dar el nu se uita la imaginea actuala. Un specialist în computere se uită la semnalele electrice, forţele care creează această imagine în interior, la cantitatea de culori instalate în sistem.Lui nu-i pasă imaginea în sine, deoarece pentru el nu inseamna nimic, doar o reflectare externă, un simbol pentru ceea ce se întâmplă în interior, ceea ce indică funcţionarea adecvata sau neadecvata a computerului.

Pe de altă parte, atunci când ii arăt această imagine şi il întreab cum să o repar, el îmi explică în termeni tehnici: „Aici trebuie să înlocuiţi HGT, NHY, sa conciliezi forţele liniilor din dreapta şi stânga…” şi nu înţeleg nici macar despre ce vorbeste.

Noi suntem confuzi nu de Zohar care vorbeste în acest fel sau asa, indiferent dacă este limba legendelor sau limba Cabalei, ci de incapacitatea noastră de a discerne corect imaginea reală şi de a ne da seama despre ce e vorba. Fiecare cuvânt al Zoharului indică o dorinţă care trebuie corectata. Nu este nimic altceva in el inafară de asta.

Creatorul a dat naştere la dorinţa. Această dorinţă trebuie să fie adusa la corectare şi împlinire. Până când se realizează corectarea acesteia, urmată de împlinire, doar vorbim despre această dorinţă. De îndată ce aceasta devine corectata şi împlinita, ne oprim sa vorbim despre ea şi începem sa discutam despre gradul următor, o dorinţă mai profundă, care urmează imediat după aceasta.

Acesta este modul în care ne corectam dorinta după dorinţă, strat dupa strat. Această abordare pe etape pentru întreaga putere a dorinţelor în noi, pe care le corectam pas-cu-pas, una după alta, este numit Mishpatim– judecati sau reincarnari ale sufletelor. „Reîncarnări ale sufletelor”, înseamnă că eu mereu sufar aceste transformări interioare.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce cea avansarea cea mai mare se petrece exact în timp ce citesc Cartea Zohar, fără sa înţeleg nimic, doar prin păstrarea intenţiei?

Răspuns: Studiul Cabalei nu cere nicio abilitate mentala speciala, deoarece nu este învăţata cu mintea. Dimpotrivă, oamenii care se considera inteligenti, care sunt buni la studiu, care înţeleg lucrurile repede şi au o minte ascutita, de obicei, nu avansează foarte bine în Cabala. Asta pentru ca mintea si senzatia abilităţilor mentale ii opreşte, purtandu-i departe pe calea de studiu raţional al aceastei ştiinţe, în loc de a o atinge prin loialitatea faţă de grup. Aceasta este o problemă.

Aş spune că tocmai oameni „obisnuiti” sunt cei care au mai mult succes în avansarea spirituală. Genialele minti-ascutite care vin să studieze ştiinţa Cabalei, de obicei, se impiedica imediat. Se văd ca şi cum ar sari cu capul inainte in adâncimea marii, şi „reapar” de acolo mulţi ani mai târziu, odată ce apa spala toata mandria lor, sentimentul de superioritate şi de putere.

Să sperăm că aparţinem celor care au succes în realizare, mai degrabă decât celor care au o minte strălucită.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 5/11/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost necesar să ne exilam de Creator la cel mai extrem punct în scopul de a obţine corectia şi sa venim la adeziunea cu El?

Răspuns: Nu este suficient să coboram prin toate lumile la aceasta. Trebuie sa coboram chiar mai adanc. Numai atunci când vom intra în grup începem sa obtinem ceea ce un „om rupt” este. Apoi, vom cădea mai jos şi mai jos, mult mai adanc decât atunci când am început să studiem.

Pana la urma, anterior, nu am fost familiarizaţi cu înclinatia noastra rea şi nu ne-am simt rău pentru aceasta. În acel moment, inca am crezut că dorintele pe care le-am avut au fost bune şi cu cat mai mult a evoluat ego-ul nostru, cu atat mai multa energie ne-a furnizat pentru a avansa.

Apoi, începem să vrem să ne unim cu ceilalţi şi sa dezvăluim esenţa internă a grupului. Facem acest lucru în mod constant, în timp ce ne gândim la el în scopul de a găsi conexiuni interne între noi, care există, dar sunt ascunse de noi. Doar atunci noi descoperim că mereu uităm de aceasta, o respingem şi-o uram. Astfel, o persoană începe treptat atingerea naturii sale.

Aceasta este încă o coborâre, deoarece ea nu şi-a dezvăluit tot raul şi toate urcarile si coborarile sunt definite doar de modul în care creatura simte aceasta. O persoană nu se vede pe sine ca fiind mai îndepărtata de Creator încă. Toata înţelegerea şi experienţa sa se bazează pe gradul său de îndepărtare de El, ca şi cum ea se indeparteaza mai mult si mai mult.

Prin urmare, ea simte un gol si mai mare, amărăciune şi frustrare. Ea nu înţelege cum se poate sa munceasca şi sa studieze atât de mult, numai ca să se simtă mai rău ca si cum lumea devine inca si mai inchisa pentru ea. Cu toate acestea, în cele din urmă ea intelege că acesta este modul în care fiinţa creată este revelata, şi este necesar sa treca prin aceasta.

În cele din urmă, ea este de acord cu acest lucru, care este considerat ca „acceptare necondiţionată”.  Ea este pregătita pentru orice ar putea veni şi crede că e in regula dacă se simte si mai cazuta; cel mai important este să nu renunţe!

În acest caz, ea primeşte o împovărare şi mai mare de la ego în timp ce, în acelaşi timp, primeste o oportunitate de a-l corecta. Aici avansarea se bazează pe două contrarii, deoarece atunci cand incepe sa se corecteze, se egalizeaza cu Creatorul şi, apropiindu-se de El cu fiecare pas nou, ea trebuie să dezvăluie natura sa opusa în „linia stânga.” Apoi, in conformitate cu aceasta, va pleda pentru Lumina „în linia dreapta” şi se va corecta ea însaşi în cea de „mijloc”.

Asta înseamnă că de-a lungul cursului acestei întregi ascensiuni la Malchut din Lumea Infinitului, in ultimul moment, adeziunea considerata ca fiind „Rav Paalim UMekabtziel (El care o binecuvântează şi o împodobeşte),” ea va continua sa dezvăluie răul din ce în ce mai mare. Nu poate fi evitat.

În caz contrar, nu vom găsi în noi înşine nevoia de Lumina. Avem nevoie de spatiu unde putem face Creatorul în noi înşine. Acest spatiu se presupune a fi opus proprietăţilor înnăscute ale Creatorului, iar apoi va depinde de mine ce fac cu el.

De aceea, găsim acest gol, toate locurile pe care le cuprinde şi toate părţile sale ca separate, opuse şi distanţate una de alta, ca părţile rupte ale unei construcţii. Noi, cu toate acestea, începem să le adunam, în căutarea pieselor potrivite şi plasarea lor în secvenţa corectă, în ordinea corectă a cauzei si efectului, astfel încât să se alinieze toate detaliile care au fost separate.

Astfel, dezvalui modul în care Creatorul simte fata de mine, că El este binele ca face bine, care a creat punctul de „existenţă din absenta” pe care am nevoie sa-l corectez în mine. Această conştientizare că am fost creat „din absenţa” mă ajută să înţeleg „existenţa din existenţa” (Yesh Mi Yesh), care m-a creat.

Întregul proces prin care acest punct creat de El trece este exclusiv necesar, astfel încât să pot atinge Lumina infinită. Toate aceste etape au fost pre-stabilite cu mult timp înainte, pe durata planului creaţiei, precedand crearea acestui punct „al absenţei,” dupa cum se spune: „sfârşitul unei acţiuni este în gândirea sa iniţială.”   Astfel, se ajunge la obtinerea fortei care l-a creat şi la înţelegerea a ceea ce a fost esenţa acestui proces de corectare.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/8/2011, „Toti cei care sufera pentru public”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Naţiunea”: Singura speranţă este să construim o educaţie naţională cu adevărat nouă pentru noi, să descoperim şi să aprindem încă o dată iubire naturala naţională ce a fost diminuată în noi, să resuscităm încă o dată muşchii noştri naţionali, ce au fost inactivi timp de două milenii, prin fiecare mijloc posibil, până la sfârşit. Atunci vom şti că avem o fundaţie naturală de nădejde pentru a fi reconstruiţi şi pentru a ne contiunua existenţa ca naţiune.…

Întrebare: Ce este iubirea „naţională?”

Răspuns: Este iubirea frăţească. Fiecare naţiune are iubirea sa înnăscută deoarece naţiunile îşi au originile în cele 70 de rădăcini ale Zeir Anpin. Aceste rădăcini au un loc pentru fiecare naţiune. De aceea oamenii simt o conexiune cu rădăcina reciprocă.

În ciuda egoismului şi individualismului evident astăzi, oamenii au un sentimet că aparţin unei naţiuni anume. Acest sentimet este comun tuturor naţiunilor cu excepţia evreilor. În definitiv, Israel nu este o naţiune; nu are o rădăcină în aceste 70 de rădăcini. Din toate naţiunile ce locuiau anticul Babilon, Israel a fost alcătuit din oamenii cu punctul din inimă. Ei s-au separat de ceilalţi şi s-au strâns laolaltă din cauza acestei scântei.

Când scânteile se aprind şi se conectează atunci trăiesc la nivel spiritual, sudate prin punctul lor din inimă într-un singur suflet. Dar când acest suflet se sparge, vasele lor dispar şi cad în dorinţe obişnuite, dorinţele celorlalte naţiuni.

Atunci Israelul se opreşte din a fi o naţiune, deoarece nimic nu-i mai conectează în afara urii celorlalţi către ei. Numai presiune exterioară îi ţine pe ei împreună. Dacă presiunea scade, ei sunt împrăştiaţi cât mai departe unul de celălalt. Există în confort numai când conexiunea lor este slăbită. Putem vedea asta la evreii ce trăiesc printre alte naţiuni.

Când va deveni Israelul din nou o naţiune? Va fi numai când se vor aduna în jurul mesajului pe care Avraam l-a aşezat în fundaţia naţiunii: „iubeşteţi aproapele ca pe tine însuţi.” Trebuie realizat nu pentru ei înşişi ci pentru binele lumii.

Suntem la ultimul stadiu al mântuirii, corecţia finală pe care trebuie să o îmbrăţişeze întreaga lume. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în articolele sale „Revelarea Divinităţii (Matan Torah)”  şi „Garanţia reciprocă.” Israel trebuie să fie unit pentru ca prin ei să fie corectaţi toţi de către Creator.

Dorind să se corecteze pe ei, Israel ridică MAN, o rugăciune pentru întreaga lume. Apoi primeşte lumina superioară, lumina ce reformează. Această lumină se miscă prin „şablon” denumit Israel şi se obţine forma corectă de unitate. Lumina este abstractă şi fără formă, dar aici capătă forma denumită Mashiach (Mesia). Apoi, marea dorinţă a naţiunilor lumii este corectată.

Dacă acţionăm astfel, suntem Israel. Dacă nu, primim lovituri şi probleme, atât de la Lumina superioară cât şi de la naţiunile lumii. Suntem la mijloc, între acestea. Fie îndeplinim sarcina coordonatorului, fie suntem mai răi decât toţi ceilalţi şi trebuie să suferim consecinţele direct de la Creator şi indirect de la alţii.

Lumina trebuie să-şi găsească vasul, şi până atunci nu va avea linişte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/8/2011, “Naţiunea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Legaţi naţiunea Evreiască de o forţă specială ce este trimisă într-o misiune specială. Către ce?

Răspuns: Este trimisă să cucerească înclinaţia rea. „Israel” este o scânteie, punctul din inimă, forţa externă într-o „ţară ostilă,” în egoism. Trebuie să facem tot posibilul ca să înfrângem egoismul şi să îl corectăm. Trebuie mai întâi să ne întărim pe noi şi apoi, reformaţi fiind, trebuie să le dăm egoiştilor lumina şi să corectăm întreaga lume.

De fapt, este adevărat că nu suntem de aici, nu de pe pământul egoismului. Rădăcina noastră este în exteriorul lui; ne-am infiltrat în urma spargerii vaselor sufletului integral. Aici, în interiorul egoismului, am fost sparţi la început, dar la sfârşit trebuie să devenim corectaţi. În funcţie de nivelul conexiunii noastre, reformăm egoul colectiv.

Întrebare: Cine este comandantul şef ce a trimis unitatea de forţe speciale în misiune?

Răspuns: Creatorul. Israelul este o parte a Sa, vasele de dăruies stând în egoism, în vasele de primire. Comandantul şef a trimis soldaţii afară, asigurându-le tot echipamentul şi muniţia necesare. Pentru a-i trimite afară în teren ostil, el i-a spart în mod intenţionat pentru ca ei să arate ca toţi ceilalţi şi să nu iasă în evidență în mulţime.

Astfel putem fi asemănaţi cu agenţii secreţi. Fiecare dintre noi arată exact ca toţi nativii acestei ţări egoiste. Imganinează-ţi să fii lăsat în Africa  şi să semeni exact cu aceştia: ai acelaşi caracter, mentalitate, gusturi şi asemănări. Totul este identic înăuntru şi afară.

Pentru o vreme agentul nu primeşte instrucţiuni. Trebuie să se stabilească la noul amplasament, sa-şi găsească o slujbă  şi să-şi facă o familie. Trec ani până să se înroleze în misiune. Totuşi într-o zi primeşte o alarmă. Până acum, uitase totul despre aceasta când telefonul a început să sune: o voce îi transmite informaţiile. Este exact ca într-un film.

Noi am primit telefonul de trezire: e timpul să ne amintim că avem o misiune specială aici, că asta nu este de fapt casa noastră, că am venit dintr-o lume total diferită. Într-adevăr, suntem de pe o altă planetă, o altă dimensiune. Am primit un impuls şi am ieşit din starea latentă. Toţi extratereştrii de pe această planetă care au fost treziţi, se adună în grupuri şi încep să se pregătească să cucerească planeta Pământ. Aceasta este misiunea noastră.

Întrebare: Atunci, cum câştigăm?

Răspuns: Ne sunt trimise instrucţiuni ce ne explică treptat tot ce trebuie să ştim şi cum să acţionăm. Apoi, câştigăm o nouă minte şi o nouă senzaţie. Planeta noastră mamă ne trimite puterea naturii noastre iniţiale cu ajutorul căreia vom cuceri fiecare cetăţean al Pământului.

Am venit aici pentru un singur motiv: să stabilim aceeaşi ordine aici ca și cea care există în lumea noastră. Acolo, totul este opus. Este guvernat de dragoste şi dăruire.

Acum trebuie să ne terminăm orele ce sunt văzute ca norma noastră aici. Oamenii se distrug pe ei înşişi şi distrug viaţa pe planetă, în timp ce noi am venit în ajutor, să îi salvăm şi să le oferim o viaţă complet diferită. Am fost treziţi de un semnal special de acasă, pe o anumită frecvenţă și care spune că este timpul să acţionăm

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 5/9/2011, About the Israeli Nation

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O rugăciune este conexiunea omului cu forţa superioară şi reflectă numai percepţia ei, sau a lui, despre asta. Sunt oameni care se roagă pentru o viaţă mai bună în această lume, sunt unii care se roagă pentru lumea viitoare, şi sunt aceia care nu se roagă şi nu cred în forţa superioară.

Fiindcă ei se gândesc la viitorul lor, şi, de aceea, fiecare astfel de gând este privit ca o rugăciune. Dar ciu îi cer? Asta este o cu totul altă chestiune. Este natura, credinţa, ceva necunoscut, starea mea viitoare, sau o forţă superioară care azi poate fi rea şi mâine poate fi bună, în funcţie de cererea mea?

O rugăciune este o acţiune pe care o iau în considerare în următorul moment cu speranţa de a obţine o stare specifică, însemnând că această noţiune include diferite stări, dar toate stările se împart în două părţi depinzând de cel la care mă rog. Este cinva care se schimbă şi pe care îl pot forţa să se schimbe?

Asta este atunci când oamenii încep să caute drumuri ascunse pentru a câştiga controlul asupra forţei superioare şi astfel, aceasta să devină mai bună şi să schimbe realitatea prezentă şi această lume. Această speranţă de mituire a celui de sus este baza pentru toate căutările mistice şi religioase. Un om care trăieşte ăn această lume, în egoismul lui sau al ei, crede că acest lucru este posibil.

Dar, mai este şi altceva, o foarte rară abordare, care spune că forţa superioară nu poate fi schimbată, si, de aceea, tu trebuie să ştii cum să te schimbi pe tine însuţi folosind forţele naturii programate în interiorul tău. Aceasta este metoda cabalei care este opusă tuturor celorlalte metode.

Nu are importanţă ce crede omul, că este un Dumnezeu sau mai mulţi, să se imagineze pe sine în faţa naturii sau a oricărei alte forţe superioare. Ceea ce contează este atitudinea lui faţă de asta.

Încearcă să implice forţele naturii şi să se transforme pe sine pentru a obţine destinul ales, adică, totul depinde numai de el şi de conexiunea lui cu această forţă? Sau, se uită din afara lui însuşi, dorind sa schimbe forţa superioară, adică încearcă să-şi atragă forţa încercând să o folosească pentru beneficiul personal şi astfel să fie răsplătit de ea, ceea ce înseamnă că el doreşte să schimbe întreaga lume şi să aibă un avantaj din tot ceea ce există?

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011 Şamati 113

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce simbolizeză rugăciunea pentru morţi (Kadiş)?

Răspuns: Când cineva moare, noi mulţumim Creatorului. De fapt, pentru ce? Pentru moartea cuiva drag?

Însă, noi trimitem mulţumirea la un nivel spiritual. Privim de la înălţimea spiritului, în jos către dorinţa de primire, care şi-a pierdut forma egoistă prin virtutea Luminii, a Creatorului. Până la urmă, El a făcut să se întâmple asta. Acea parte a murit şi acum, eu, pot realiza prin asta „învierea din morţi”, adică, să iau dorinţa rămasă fără intenţia egoistă şi să încep să lucrez cu ea pentru dăruire.

După moartea egoismului, adică a dorinţei de primire, numai „corpul” dorinţei rămâne. Ea se descompune, şi astfel eu pot lucra cu ea. De aceea, eu am primit o mare cantitate de ajutor de Sus, şi eu îi mulţumesc Creatorului pentru asta. Acestea nu sunt simple cuvinte, ci sentimentul care izbucneşte afară dintr-un om când dorinţa lui egoistă moare, în sfârşit.

Kadiş-ul ni se pare contradictoriu în actuala noastră înţelegere egoistă. De fapt, toate rugăciunile noastre, perceptele şi ritualurile, nu corespund legilor vieţii noastre. Toate absolut, sunt ilogice, iraţionale în ochii noştri fiindcă sunt proiecţia legilor spirituale.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că „Isra El” este un nume şi nu doar o ştampilă pe o carte de identitate. Dar, este vreo atribuţie specială pentru cei care trăiesc în statul geografic Israel?

Răspuns: În viitor, acest pământ, această ţară, va trebui să devină un simbol de stat ce va fi construit în totalitate pe forţa dăruirii (altruismului), iubirii reciproce, garanţiei mutuale, pe principiile „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi „nu face celorlalţi ceea ce e rău pentru tine”, un stat bazat pe unirea „un om cu un singur suflet”.

Acesta este locul cu condiţiile cele mai favorabile. De aceea, dacă un om este atras de spiritualitate, atunci, într-un fel este atras aici. Este imposibil să formezi statul Israel în Madagascar sau în Uganda. Legea rădăcinii spirituale şi a ramurii acţionează aici, şi, acest lucru trebuie avut în vedere.

De aceea, nu avem altă şansă. Suntem aici şi trebuie să construim un stat al iubirii si al altruismului dând astfel un exemplu întregii lumi. Numai în acest mod putem să ne învingem duşmanii, să ne câştigăm independenţa şi să evităm să apară alte noi victime.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/9/2011 Despre Naţiunea Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

O rugaciune veritabila este “  rugaciunea celor 18 binecuvantari.” Sunt 9 Sefirot ale Luminii directe si 9 Sefirot ale Luminii reflectate nu in Malchut, dorinta de a primi placere, ci in Yesod, care este deasupra dorintei egoiste. Cu alte cuvinte, implica intentia de a il angaja pe Malchut in daruire. De aici deriva 18 tipuri de legaturi cu Creatorul: noua de la Lumina directa si noua de la cea reflectata.

Pentru a folosi pe Yesod in locul lui Malchut inseamna sa actionezi de partea “ milei” deoarece noi cautam proprietatea daruirii, aspirand sa devenim echivalentul “primelor noua Sefirot” (Tet Rishonot), care descind de la Creator la fiinta creata, Malchut, a zecea Sefira. Si singura noastra dorinta este sa revelam aceste noua Sefirot, proprietatile Creatorului, insemnand sa le luam inauntru, sa le absorbim, si sa devenim similari cu ele in cele noua Sefirot de Lumina reflectata ale noastre.

De aceea, o rugaciune adevarata se formeaza in interiorul nostru. La urma urmei, datorita dorintei mele  sa devin echivalent cu primele noua Sefirot, eu angajez cele noua Sefirot de Lumina reflectata ale mele si cer sa le utilizez cum trebuie pentru ca Malchut sa devina total identic cu cele noua proprietati ale Creatorului in care intra. De aceea, cele noua Sefirot ale mele de Lumina reflectata devin vasul ( Kli ) acceptand cele noua Sefirot ale Luminii directe, si primesc Lumina in rugaciunea mea chiar acolo si chiar atunci.

Daca stim sa ne rugam astfel, atunci noi angajam Lumina superioara in modul corect cautand cum sa primim mila si forta dauirii de la ea, si ulterior, invaluindu-ne in Lumina noastra reflectata de jos in sus. De aceea rugaciunea va fi un act care contine absolut orice in ea, reveland primele noua Sefirot in Malchut, percepandu-le precum cele noua proprietati din ea, si ascensiunea Luminii reflectate de la Malchut de jos in sus, care devin “ imbracaminte” pentru Lumina directa asa cum a fost calculata si primita in Lumina reflectata. Toata  aceasta este realizata prin rugaciunea celor “ 18 binecuvantari.”

De aceea “ rugaciunea celor 18 Sefirot” este rugaciunea cheie in munca spirituala.

Daca “ ascensiunea lumilor”  se petrece pe parcursul muncii spirituale, asemenea stari precum “ Sabbatul” ( Sambata), o” sarbatoare” speciala,  rezulta ca “ rugaciunea celor 18 Sefirot” ca fiind alterata deoarece o Lumina si mai puternica descinde de Sus care face munca de dedesubt, in cele noua Sefirot ale Luminii reflectate, schimbandu-le asa cum trebuie pentru ca sa contina intreaga lumina venita la noi pe parcursul sarbatorii. Acesta e felul in care ne aranjam munca spirituala.

De aceea este scris ca “ Totul este facut prin puterea rugaciunii” si  “ Contempla-L pe EL zi si noapte,” deoarece rugaciunea este un act  care contine toate stadiile construirii Partzufului spiritual: intrarea Luminii superioare, urmata de calcularea din capul Partzufului, interactiunea sa prin lovirea cu Lumina ( Zivug de Hakaa Be Rosh), si expansiunea Luminii in jos. Toate care implica intregul proces prin care trece Partzuful in dezvoltarea sa: conceptie, hranire, maturitare ( Ibur, Yenika, Mochin). Toate acestea sunt continute in rugaciunea celor 18: noua Sefirot ale Luminii directe, care se invesmanta in noua Sefirot ale Luminii reflectate.

Si toate aceste se petrec in timp ce pastrez intentia ca sa fiu transformat mai degraba decat sa incerc  sa alterez Lumina superioara care este in repaos absolut, si intotdeauna radiaza la cea mai mare intensitate in masura infinita in Rosh-ul ( cap) fiecarui grad spiritual. O persoana care doar incepe munca lui sau ei spirituala trebuie sa petreaca timp examinand atitudinea lor fata de forta superioara ca inalterabila, care umple intreaga creatie, insemnand ca nu este subiect de schimbare.

La urma urmei, cel superior este total deschis noua si radiaza intreaga lui Lumina, in timp ce schimbarea se petrece doar in acela care primeste. De aceea, rugaciunea mea nu este o cerinta catre cel superior sa se schimbe, ci mai degraba o cautare pentru dorintele corecte din mine care ma vor ajuta sa ma conectez cu forta superiaora si gradual sa ma maturizez in devenirea identica cu a Lui.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/9/11, Shamati Nr.113

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Am citit recent un articol care vorbea despre lucruri care au avut un mare succes in lume dar nu au prins in Israel, cum ar fi filmele fantastice sau gadget-uri complicate. De ce?

Raspuns: Noi, oamenii lui Israel, suntem „animale primitive”, cea mai inapoiata natiune daca nu traim in cadrul care ni se potriveste. Asta se vede in cultura, in educatie si in tot ce se intampla aici. Nu putem face nimic ca lumea si suntem si mandrii de asta.

Nu intelegem ca noi nu avem si nu vom avea nici una dintre acele realizari pana cand nu ne vom adaposti sub forta superioara. Comparativ cu realizarile evreilor de peste granite, practic nu prea avem aici nimic de ce sa fim mandrii. Desigur, reusim sa facem unele lucruri bune, dar in comparatie cu potentialul nostru, este doar o mica parte din ceea ce putem face.

Ne-am comparat intotdeauna cu celelalte natiuni, dar nu este corect pentru ca intregul nostru potential vine de la Bina, nu Malchut. Deci de ce ne retragem de fiecare data? Pentru ca in esenta, „realizarile” nostre par esecuri in comparatie cu ceea ce putem face.

Nimic nu  ne va ajuta. Daca nu ne conectam la sursa, pur si simplu nu vom supravietui.

De aceea sarbatorim Ziua Independentei, cand suntem fericiti de oportunitatile de a putea face munca spirituala si sa urcam la spiritualitate. Aceasta zi nu este despre „haituirea in carcera”, ceea ce s-a intamplat corpurilor noastre. Nu putem privi viata in felul asta.

Ziua Independentei pentru noi este o aducere aminte a sansei care ne-a fost data. Realizand-o corect, vom putea aduce intreaga lume la o avansare spirituala, la eternitate si perfectiune. Problema aici nu este statul Israel sau natiunea Israel, ci esenta a ceea ce se intampla. Am fost adusi la locul realizarii spirituale, locul in care incepe salvarea spirituala a intregii lumi.

Din partea a 4a  lectiei zilnice de Cabala 5/10/11, ‘Mostenirea Tarii”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→