Intrebare: Poate genocidul impotriva evreilor sa fie un fenomen anume?

Raspuns: Nu este doar un eveniment istoric, ci mai degraba un fenomen natural. Isi are radacinile in natura insasi. Exterminarea celorlalte natiuni in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial a avut loc ca urmare a planului Germaniei de a „curata” teritoriile si sa rezolve problemele agriculturii. Totul a fost calculat in avans.

Totusi, radacina „problemelor evreilor” se simte instinctiv, incepand din antichitate si pana in zilele noastre. Astfel, cand o alta natiune cauta sa isi impuna sistemul (sa spunem Nazismul) si sa impuna ordinele sale in lume, instinctiv se simte ca cineva  poseda o alta metoda care contravine cu a lor.

„Pretind ca unitatea este posibila doar daca poporul german uneste si  supune puterii si ordinii sale lumea intreaga. Intregul pamant trebuie sa ne apartina. Totusi, exista o alta natiune care pretinde sa aibe metoda. Nu are nici o putere, nici o tara, nici o armata, nimic, doar o idee. Aceasta idee a fost a evreilor de milenii; este in natura lor, si nu pot face nimic. Dar in acelasi timp, solutia mea este total opusa de a lor.”

„Asta are de-a face cu concurenta ideologiilor”:Trebuie nu doar sa suprim evreii, dar sa ii sterg de pe fata pamantului. Doar totala lor extinctie va dovedi ca am dreptate, ceea ce este natura insasi, forta superioara, Creatorul va ajuta. Daca totusi ii las sa traiasca, nu voi putea sa imi dovedesc nici macar mie ca solutia pentru natiunile lumii este cea corecta.

Germanii doresc sa uneasca natiunea lor, sa instaureze corecta ordine (din punctul lor de vedere), si in acest caz, ei nu mai au acei dusmani odiosi de evrei care aveau o metoda diferita de a uni lumea. Ideologistii o vad normal. Asta este inradacinat in dorinta colectiva a lumii.

O nota care se refera la acest subiect: Julius Streicher, un ideologist rasist executat dupa Procesul de la Nurenberg condamnat pentru crimele sale impotriva umanitatii pentru propaganda sa antisemita si chemarea sa la genocid, in timpul executiei pe esafod a strigat „Purim-Fest 1946!” ( sarbatoarea Purim este celebrarea victoriei asupra dusmanilor evreilor).
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  5/2/2011 Ziua Memoriala a Holocaustului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Se presupune ca trebuie sa ne incepem corectia cu gradul animat, insemnand sa ne reducem cheltuielile doar la strictul necesar?

Raspuns: Nu, nu este nevoie. Problema nu consta in cat de mult reducem exploatarea naturii. In afara de asta, noi nu prea stim cum sa ne limitam.

Trebuie sa se intample natural, in ritmul sau. Daca sunt cu „capul in nori”, in aspiratia spirituala, instinctiv consum doar cat am nevoie sa ma sustin. Este inutila solutia unei ratii minime si a unei saltele gonflabile pentru toata lumea. Nu despre asta vorbim aici.

Lucram in maniera reciproca de interconectare intre noi pentru a construi un sistem integral, asemanator naturii la toate nivelele. Nivelul vorbitor ne este dat astfel incat putem aranja acest sistem singuri. Si daca il construim, cu siguranta avem atitudinea corecta in ceea ce priveste sanatatea naturii, folosind resursele noastre asa cum cer aceste necesitati.

Austeritatea, „miscarea verde”, stilul de viata vegetarian, nici una din astea nu vor avea succes. Dimpotriva, trebuie sa ne gandim doar la structura noastra interna, corecta conectare dintre noi la stadiul uman si apoi la toate celelalte relatii ale noastre cu stadiile mineral, vegetal si animal pentru ca sa vina in echilibru.
Din aprtea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  5/1/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul ne atinge de cate ori ii dam sansa. Acesta este secretul succesului. Daca ii dam Creatorului o astfel de oportunitate, ne vom trezi repede, la o frecventa inalta si vom putea obtine o mai dorinta mare mult mai repede mai repede, la un anumit grad in care nazuinta si dorinta este privita ca „lume, an, suflet” (Olam, Shanah, Nefesh). Astfel, vom ajunge la consimtamantul Luminii „in acelasi loc, in acelasi timp, cu aceeasi femeie”, asa cum este descrisa unificarea omului cu Creatorul.

De fapt, ca sa obtii adeziunea (Zivug), trebuie sa indeplinim anumite conditii. Pentru inceput, trebuie sa corectam dorinta, insemnand nu dorinta corporala, ci nevoia de a fi asemanatori Creatorului, primul grad spiritual, prima conectare cu El. Ca sa obtin asta, se presupune ca trebuie sa furnizez dorinta intr-un anume fel, calitativ, de o anumita intensitate si forma.

In afara de asta, nu ar trebui sa doresc altceva astfel incat asta sa devina singura mea dorinta, recompensa, implinire. Nimic altceva nu se cere, nu se doreste. De fapt tot restul este recompensa pentru care lucrez. Toata dorinta mea pasionala, asteptarea, tensiunea si aspiratia sa incep conectarea cu Creatorul, sa raman in acest punct in ciuda tuturor greutatilor, este de fapt recompensa.

Daca cineva ajunge in starea asta, daca se ridica deasupra dorintei egoiste si isi doreste sa treaca toata dorinta sa spre Creator, demonstreaza toata setea pentru Creator, si nu mai cauta nimic in afara de asta.

Aici putem gasi ajutorul in mediul pe care il sustinem, trezim si amintim si pentru care aranjam toate conditiile necesare pentru o astfel de adeziune, care le va clarifica si mari importanta. De fapt, Creatorul atinge persoana de fiecare data cand se prezinta la El cu o astfel de sansa. Aceasta este punctul cel mai important pentru noi.

Asta inseamna ca prin intermediul  acelui scop Creatorul ne da mai multe sanse de a ne trezi, prin orice mijloc, nu conteaza in ce fel. Se poate ca mult prea des sa fie o senzatie neplacuta, dar nu ne sperie problemele, temerile, si le dorim deoarece nu le vedem ca stari rele.

Rau pentru noi este doar atunci cand ne deconectam de la gandul si relatia cu Creatorul, de la dorinta si nevoie. Toate celelate dorinte spre El le consideram importante, fara sa conteze daca ne place sau nu sa le experimentam.

Inainte de orice altceva, pretuim adevarul fara sa conteze daca se simte bine sau rau, dulce sau amar. Astfel, treptat ne pregatim si corectam pentru prima adeziune si in sfarsit sa ajungem la ea.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 5/1/2011, Baal HaSulam’s Letter 19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrisoarea lui Baal HaSulam Nr.19, p. 70: “ Cunoaste tu pe Dumnezeul tatalui tau si serveste- L.” Cunoaste, inseamna recunoastere pentru ca un suflet care nu cunoaste nu este bun. Aceasta inseamna ca daca o persoana nu isi cunoaste maestrul, chiar daca are un suflet si doreste arzator sa IL serveasca, nu este bine.

Chiar daca cineva are un suflet, el nu este pregatit sa IL cunoasca, “ Pana cand spiritul se va fi  pogorat asupra lui din inaltime.” Cu toate acestea, cineva trebuie sa isi aplece o ureche si sa asculte la vorbele inteleptilor si sa creada in ei cu toata inima.

A fost deja scris: “ Cu siguranta bunatatea si mila ma vor insoti toate zilele vietii mele.” Baal Shem Tov interpreteaza: “ Domnul este umbra ta.” Precum umbra care urmeaza miscarile cuiva, tendintele sale sunt inclinate in fiecare fel pe care persoana le face, si tot asa este si omul in acord cu Creatorul. Inseamna ca atunci cand dragostea pentru Creator se trezeste, respectivul trebuie sa vada ca Creatorul l-a trezit inspre EL cu dorinta aprinsa, etc.

Chiar daca punctul din inima se trezeste intr-o persoana, aceasta nu stie cum sa se trezeasca si nu o poate face de unul singur. Ea este trezita de Lumina superioara, de Creator, in timp ce o persoana, din toate aceste placute si neplacute  treziri, se presupune ca ar fi inteles si invatat cum Creatorul trateaza cu ea. Trebuie sa invete sa vorbeasca limba Creatorului pentru a comunica cu EL.

Noi avem nevoie sa ajungem la o dorinta, intensitate, nazuinta, care corespunde cu ce urmeaza, insemnand urmatorul grad spiritual care exista deasupra noastra, sau ultima treapta din scara care se intinde in jos la noi, de-a lungul careia sufletul nostru a descins din lumea Infinitului acum ceva timp. Aceasta a fost treapta in care noi am fost inca in legatura cu Creatorul si, de aceea, astazi, se presupune ca noi ar trebui sa atingem acelasi mod de determinare, intensitate, dorinta, care ne conecteaza pe noi acolo cu EL.

Noi venim la acest fel de dorinta arzatoare folosind exercitiile pe care Creatorul le-a furnizat pentru noi in timpul privita ca “ roti/cercuri” ( Ofanim ). El ne-a prezentat variate oportunitati ca  sa devenim conectati cu EL si noi nu stim de ce ar trebui sa fie in aceasta forma specifica si in acest fel de situatie. Brusc, EL ne aminteste ca exista si noi incepem sa simtim ca EL ne lipseste.

La acest punct, este necesar sa intelegm cine a provocat aceasta trezire. Oare m-am trezit eu pe cont propriu, sau a fost Creatorul cel care m-a trezit? Ce ar trebui sa fac eu cu asta? Ar trebui sa ii aduc multumiri pentru trezirea mea sau sa IL invinovatesc pentru ca nu m-a  trezit si pentru ca nu detin nimic propriu? Prin acea masura in care o persoana este constienta de tot acest proces si aspira constant sa primeasca o dorinta pentru unicitate, va ajunge la succes.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum va arata omul in stadiul sau final al dezvoltarii?

Raspuns: Dupa cum vad, el se va restrictiona pe sine cum trebuie, pentru a intrebuinta natura doar atat cat este necesar si nu va simti lipsa a nimic, in timp ce toate dorintele sale arzatoare  se vor indrepta spre bunastarea altora. El va folosi doar atat cat este necesar pentru existenta corporala corespunzatoare, doar cat sa ii mentina aspiratia indreptata spre binele celorlalte fiinte.

Intre timp, corpul va primi doar ce este  bine, vital, si binefacator pentru el ca sa fie sanatos. Cat despre dorintele catre ceilalti si contactul cu ei, acestea vor permite unei persoane sa reveleze intregul sistem al totalei interdependente de el insusi. Astfel el va atinge dimensiunea intima a naturii, forta sa interna, perfecta si eterna.

Din partea a 4-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, “ Pacea in lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este rugăciunea din adâncul inimii? Unde este localizat cel mai interior punct?

Răspuns: „În adâncul inimii” este o dorinţă atât de adâncă într-un om, că nu o poate atinge el însuşi. Acolo, în cel mai adânc punct al inimii lui, se ascunde forţa superioară care îmi menţine întreaga inimă, întreaga dorinţă pe care ea a creat-o. Acolo este ascuns secretul vieţii.

Dar dacă, din adâncul inimii, din cel mai intern punct din interiorul meu, unde se găseşte Creatorul, care este cel ce m-a creat, mă susţine şi îmi controlează toate gândurile şi dorinţele,  dacă de acolo, voi fi capabil să vorbesc cu El, asta înseamnă că am ajuns la adevărata cerinţă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când un om deja înţelege că trebuie să ceară Luminii să facă schimbările, toată dificultatea constă în imaginarea shimbărilor pe care trebuie să le ceară. De aceea, el este trecut prin diferite stări pentru a înţelege ce este „spre binele său”, adică în funcţie de dorinţa lui egoistă, pentru a avea o stare plăcută şi de împlinire.

Dar, desigur, peste toate aceste calcule, el trebuie să dorească să acţioneze în sens opus, preferând ca egoismul să sufere, de dragul înălţării peste el şi, acolo să construiască o relaţie cu Lumina, cu Creatorul, „de dragul altruismului (dăruirii)”. Toate situaţiile prin care el trebuie să treacă, au fost necesare pentru a-l ajuta să stabilească această relaţie cu Lumina. Apoi, el înţelege că, deşi totul vine de la Lumină şi dorinţa nu se trezeşte şi nu se schimbă şi, în general, nu există fără influenţă şi suport, totuşi, dorinţa are o abilitate de trezire a Luminii. Această acţiune este numită „trezirea de jos”.

Este posibil numai cu condiţia ca dorinţa să se înţeleagă pe sine precis şi pe întreaga ei natură egoistă. Trebuie să ceară pentru transformarea inversă, astfel ca Lumina să-i dea o forţă nouă, permiţându-i să se înalţe peste sine, să calce peste propria dorinţă, s-o preseze şi să o îngheţe, şi să construiască acţiunea de daruire peste ea. Dacă vom fi în stare să cerem asta, se va chema „ trezire de jos”.

Când primim un plus de Lumină, numit „trezirea de jos” (itaruta de laila-trezirea de noapte), apoi, în funcţie de cererea noastră, Lumina ne va da abilitatea să ne înălţăm peste egoul nostru şi să acţionăm contrar dorinţei noastre egoiste. Astfel, omul începe să-şi construiască vasul său spiritual (Kli-ul).

O nouă dorinţă se trezeşte continuu în el, îl arde în interior şi nu-l lasă să se odihnească, cerându-i să fie împlinită egoist, pe contul vecinului. Cu toate acestea, el începe să recunoască adevărata atitudine a dorinţei sale, că trebuie să o închidă şi să nu o lase să treacă, pentru a putea să-şi construiască ecranul şi intenţia favorabilă dăruirii (altruismului) peste el, permiţându-i astfel să folosească aceeaşi dorinţă în formă opusă.

Când vede că este complet incapabil să facă asta, şi că numai Creatorul îl poate ajuta, ajunge la cererea numită „trezirea de jos” adică, ridicarea de MAN. Şi dacă cererea e corectă, atunci primeţte răspuns de sus – MAD, şi astfel se uneşte în acţiune mutuală cu Lumina.

Din acest moment, omul ştie deja să construiască o relaţionare între el şi Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/11 Şamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întreaga noastră problemă constă în faptul că nu auzim indiciile Creatorului. În tăcere, Creatorul ne direcţionează în mod constant, dar noi nu simţim asta. O persoană trebuie să simtă faptul că Creatorul îi şopteşte tot timpul la ureche.

Nu este o problemă psihologică şi nu este o voce externă, sau un gând compulsiv. Este sentimentul nostru interior că trebuie să devenim din ce în ce mai sensibil pentru a percepe vocea Creatorului.

Trebuie să simt această voce interioară în mine: Vine de la El sau de la mine?. Dacă încep să percep aceste indicii, ele mă vor ajuta foarte mult. Omul trebuie să simtă în interior cum El îi vorbeşte în mod constant şi îi dă indicii.

Asta nu va fi plăcut. Trebuie să mă restrâng şi să mă îndepărtez de multe slăbiciuni pe care le am şi, câteodată, să fac opusul. Ce puteţi face în legătura cu asta? Treubie să găsiţi o cale de a vă relaxa. Sunt momente ca acestea, de asemenea, pentru că o persoană este umană.

Totuşi, în principiu, această sensibilitatea la vocea interioară, aşa cum este scris: Am auzit o voce, este foarte importantă. Nu este shizofrenie. Este cu adevărat o realizarea serioasă, similară cum un instrument muzical este acordat pentru ca sunetele sale să se potrivească partiturii. În acest fel trebuie să se simtă cineva: Pe ce frecvenţă îl pot găsi pe Creator?

Întrebare: Cum putem învăţa cum să decelăm vocea Creatorului faţă de multe altele?

Răspuns: Numai prin dorinţa voastră. Nu este nicio altă cale. Nimeni şi nimic nu vă va ajuta. La începutul secolului trecut, Cabalistul Hazon Ish a scris următoarelele în cartea sa, Credinţă şi Confidenţă: Calitatea dăruirii este o mişcare fină a unui suflet sensibil. În acest fel începe cartea sa. Avem nevoie exact de această acordare fină la frecvenţa pe care emite Creatorul.

Întrebare: Care este forţa care ne ajută să stăm acordaţi în mod constant şi să decelăm unde şi în ce stare suntem? Sau contează dacă mă simt bine sau rău?

Răspuns: Ce ne ajută să ne acordăm la această fineţe a sufletului? Numai mişcarea către ceilalţi, atunci când mă conectez cu ceilalţi în ciuda tuturor problemelor necazurilor, împotriva mea şi încerc să mă acordez eu însumi.

Toate aceste schimbări şi probleme îmi sunt date îm mod deliberat. Ele îmi arată că sunt încă dezacordat. Îmi arată deviaţia faţă de frecvenţa corectă. Toate problemele, necazurile şi lucrurile negative sunt expresia a cât de mult sunt dezacordat, a faptului că încă nu am găsit rezonanţa corectă.

Dacă o persoană percepe totul în acest fel, în ciuda a tot ceea ce i se întâmplă, dacă nu pierde gândul: Nu există nimeni în afară de El şi, de asemenea se acordează ea însăşi către: Dacă nu o fac pentru mine, cine o va face pentru mine?. Atunci asta este tot de ceea ce are nevoie.

Întrebare: Dar unde simte această voce interioară?

Răspuns: În mişcarea către exterior. Instrumentul în care Creatorul este simţit este o regiune nouă în tine care rezonează şi începe să rezoneze în relaţie cu ceilalţi.

Instrumentul este ceea ce noi trebuie să creăm. Se numeşte suflet.

Din lecţia din 4/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand o persoana primeste o lovitura de la Creator, el sau ea poate intelege in mod logic ca aceasta este benefica pentru ei. Dar noi traim prin senzatiile noastre si de aceea ar trebui sa ne mutam de la intelegerea noastra mentala la o senzatie autentica care este cu adevarat pentru binele nostru. Cum se petrece aceasta tranzitie?

Raspuns: Tu descoperi ca Creatorul nu iti trimite lovituri. Nu este o lovitura cu adevarat; este doar faptul ca Creatorul te trezeste, deoarece te iubeste si doreste sa te aduca la cea mai benefica stare. Tu gasesti ca Creatorul a facut intentionat asa, astfel incat sa te ridice putin deasupra egoismului tau in care tu te afli si de asta EL nu are alta alternativa.

Sa presupunem  ca tu zaci inconstient si ai nevoie sa fi reanimat, adus inapoi la viata. Evident, cand te trezesti si iti revine constiinta, te simti rau si suferi de la rani deoarece tu ti-ai pierdut conostinta fiind intr-o conditie critica. Acum esti readus la viata. Doctorii jubileaza: “ Pacientul  s-a intors!” Dar care e motivul de  bucurie? Acum el striga, lezat fiind si suferind… Nu ar fi fost mai bine sa il lase inconstient? Cu siguranta nu!

Acum intelegi unde doare si de ce. Acum trebuie doar sa creezi atitudinea corecta a acestei suferinte in tine: “ Sufar pentru ca imi lipseste legatura corecta cu Creatorul. El ma trezeste, dorind pentru noi ca sa ne iubim unul pe celalalt, ca prim pas spre unire: primul meu grad spiritual.

De la acest grad, EL radiaza atitudinea Sa catre mine si ma ilumineaza cu Lumina Sa. Si eu simt primul pas spiritual in variatele sale manifestari ca o stare rea, deoarece egoul meu nu poate tolera aceasta stare de daruire, dragostea catre ceilalati, conexiunea in afara mea. Eu experimentez intunericul, raul si durerea. Nu le doresc!

Adevarat ! Sunt constient ca nu le vreau si ca ma simt rau. Cine imi da aceasta stare? Creatorul este acela. De ce face asta? El imi demonstreaza ca daca acum fac un efort sa ma ridic deasupra emotiilor si sa imi schimb atitudinea cu cea dorita de Creator, pe care mi-o demonstreaza, atunci o sa intram in contact. Si aceasta trebuie sa se intample!

Dar se pare ca tu refuzi: “ Nu, ma raneste! Ia-o departe de mine! Nu am nevoie de suferinta sau recompensa! Nu vreau nimic!” Ei bine, daca nu vrei, nu vrei; asta este…

Ce poate face Creatorul? La orice calcul, EL are planuri pentru tine. EL intelege ca tu esti un neghiob, asa ca EL se “ invarte “ in jurul tau: EL iti da toate felurile de suferinte si probleme de viata in afara oricarei conexiuni cu EL, unde tu nu intelegi sau simti ca EL este cel care te trezeste. EL te impinge si te inteapa din fiecare directie si aranjeaza necazuri, nenorociri si probleme pentru tine.

De aceea El te epuizeaza si apoi te reinsufleteste asa incat tu sa iti amintesti de EL: “ Ah, vad..Este Creatorul. Poate, problemele mele sunt justificate. Poate sunt pentru binele meu.” In acest punct iti schimbi atitudinea. Suferintele carnii se diminueaza si tu devi binevoitor sa porti mai multe.

Apoi el aranjeaza in fata ta aceleasi conditii ale primului grad de adeziune cu EL, inca o data, dar de data aceasta atitudinea ta este diferita. De fapt nu este foarte convenabil si nu se simte chiar asa bine. Este neplacut, dar putem suporta. Incepi sa intelegi acum faptul ca conflictul cu Creatorul este deasupra senzatiei de placere din interiorul egoului tau si ca tu trebuie sa te ridici desupra senzatiilor placute ale animalului.

Deja posezi un oarecare grad de toleranta si bunavointa pentru a suferi. Si apoi incepi sa lucrezi cu ajutorul grupului. Incetezi sa mai strigi: “ NU!” cand esti la limita. Tu stii ca ai un grup, mediul; observi ca Creatorul inca nu te-a abandonat si esti inca conectat cu EL prin legamant.

Incepi  sa angajezi intregul mediu pe care l-a aranjat pentru tine in viata ca fiind mijlocul pentru tine de a te ridica deasupra perceptiei tale si incepi sa construiesti legaturi folosindu-ti mintea, bazate pe analiza “ adevarat si fals” in locul a “ amar si dulce.”

Acesta e un discernamant al umanului mai degraba decat al animalului: “ Cum ar trebui sa imi construiesc relatia cu gradul spiritual asa incat sa ma ridic desupra senzatiei si sa nu o percep ca atare? Nu pot ajuta asta; este necesara pentru mine daca doresc sa fiu conectat cu Creatorul.”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/1/2011, Scrisoarea 19 a lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Educaţia este un subiect special. Este interesant că oamenii aproape că nu se gândesc la educaţie de-a lungul istoriei umanităţii. Cel mic a crescut pe lângă cei mari şi a învăţat de la ei. Părinţii nu au nevoie să facă pregătire specială pentru a învăţa cum să-şi crească copiii. Ca şi animalele, noi practicăm o educaţie obişnuită, naturală.

Grădiniţele şi şcolile au apărut în perioada industrializării, când oamenii au început să lucreze în fabrici şi la fel şi mamele au trebuit să înceapă să muncească acolo. Până atunci, copiii au crescut natural, acasă.

În realitate, nimic nu e mai important ca educaţia. Nu e de mirare de ce acum trecem printr-o criza în acest sector. Oamenii nu s-au gândit niciodată că ei trebuie să treacă printr-un anumit sistem educaţional şi că tânăra generaţie necesită o abordare sensibilă. Uite noi de exemplu: cine ne-a învăţat, ce criterii au folosit, ce metodă, ce program? În locul educaţiei, copiii primesc în şcoli cunoştinţe.

De asemenea, şcolile au apărut şi când s-a ivit nevoia aducerii ţăranilor de la sate la oraşe, şi aici a fost nevoie să li se predea noţiuni elementare de gramatică şi aritmetică pentru a putea lucra cu maşini industriale simple. Oamenii au trebuit să fie învăţaţi să citească şi să înţeleagă manualele de folosire. Acesta a fost începutul a doua sute de ani de instituţie şcolară pentru mase.

Noi ne imaginăm educaţia generală ca pe o continuare a înţelepciunii umane antice. De fapt, în mod clar, oamenii au început să se înalţe peste nivelul animal în secolele noăsprezece- douăzeci.

Oamenii nu au dat niciodată o atenţie deosebită educaţiei potrivite. Ce trebuie să devină un baiat sau o fată când vor creşte? Îi vom transforma în nişte „Oameni”? Aceste întrebări sunt ignorate chiar şi acum. Trimitem un copil către matematică sau fizică, sau la o şcoală de specializare în computere, fără să ne gândim la ce fel de om va deveni acest copil. Cui îi pasă de personalitate, de om? Ceea ce contează este să gasească un servici bun în viaţa noastră „burgheză”.

În plus, asta se întâmplă şi pentru că umanitatea nu a ajuns la un consens, la o părere comună despre ceea ce înseamnă „sa fii Om”. Îi spunem copilului:”fii bun cu ceilalţi şi astfel ei vor vrea să aibă de a face cu tine”. Asta este în cea mai mare parte ceea ce coboară educaţia noastră.

Problema este că societatea nu pretinde o conexiune între oameni. Iar astăzi, încă o dată, am ajuns la o criză generală, iar criza educaţională răbufneşte în special. Asta pentru că tânăra generaţie înseamnă suflete noi, cu noi cerinţe de la o lume nouă. Îi numim „copii indigo” îi potolim cu medicamente calmante şi credem după aceea ca ei nu ne înţeleg. În realitate, noi suntem cei care nu îi înţelegem, noi suntem cei care am rămas în urma vieţii. Noi nu suntem capabili să înţelegem aceşti copii.

Ei cer o dezvoltare la un nou nivel. La fel, omul al cărui punct în inimă se trezeşte, încetează să mai înţeleagă pe ceilalţi oameni care trăiesc o viaţă normală, „corporală”. La fel şi copiii noştri, se uită la noi şi nu înţeleg:” Pentru ce trăiţi? Noi nu vrem viaţa asta a voastră, noi nu ne dorim şi nu suntem capabili să trăim aşa ca voi!”

Dacă vrem să găsim o punte către ei, trebuie să introducem un nou tip de educaţie. Şi chiar dacă o să cădem repede din acest rol, fiind etapa de tranziţie înainte de noua generaţie, trebuie totuşi să completăm această etapă până la sfârşit.

Din Lecţia 6 de la Convenţia We 4/3/2011

Filed under: Congrese, Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→