Scrierile lui Baal HaSulam, Scrisoarea 19: O persoană nu este gata pentru adeziunea cu Creatorul dintr-o data, ci treptat, dupa cum este scris, „Bunătatea şi mila mă vor urma”.  De aceea el crează aspiraţiile, care sunt la începutul  aderenţei, dupa cum este scris, „un drept care suferă.” El suferă deoarece Creatorul nu doreste adeziunea cu el. Acesta este motivul pentru care persoana simte dorul şi tristeţea fără iubire, care este necesara pentru adeziune. Ea simte suferinta, care se va transforma în incantarea adeziunii.

Întrebare: Cum putem aspira la o conexiune cu Creatorul în starile de suferinta pe care El ni le trimite?

Răspuns: Creatorul nu ne trimite suferinta. Numai bunătatea vine de la El, dar în egoismul meu simt atitudinea Lui buna invers, însemnand că experimentez suferinţa. Dar aceasta este exact „trezirea”, care este necesara pentru atingerea scopului, pentru schimbarea egoismului meu in daruire. Apoi, suferinţa se transformă în plăcere.

Nu se schimbă nimic în afară de atitudinea mea în lume, după cum este scris, „Veţi mânca ceea ce este vechi.” Te-ai schimbat şi atitudinea ta la ceea ce se întâmplă. Te-ai ridicat deasupra dorintei tale de a te bucura, şi, prin urmare, în loc de suferinţă experimentezi placerea.

Obisnuiai sa nazuiesti la surse imaginare de împlinire, dar acum ai aspiraţia ta pentru Creator, durerea şi suferinţa se transforma în împlinire deoarece nu vrei nimic, doar acest lucru. Vrei doar să-l doresti pe El, iar acest lucru deja te împlineşte.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Conceptul cantitatii de dorinta şi de nazuinta poate fi oarecum înţeles, dar ce este calitatea corecta?

Răspuns: Cantitatea şi calitatea fiecarei persoane sunt determinate subiectiv, în funcţie de rădăcina sufletului ei şi de misiunea sa. Similar cu lumea noastră, există tot felul de stari pe care le putem măsura prin înălţime şi caracter, prin gradul de suferinţă sau bucurie al cuiva, intensitatea senzaţiei şi rata de influenţa a lor asupra unei persoane.

Baal HaSulam da doar trei exemple pentru a le evalua. Chiar dacă le-am diferenţia mult mai mult, la sfârşit se rezuma toate la aceste trei, „în acel loc, în acel moment, în acea femeie” (aceste concepte sunt explicate în lecţie).
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/1/11, Scrieri de Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există două căi: una lungă şi una scurtă, calea suferinţei şi calea Torei. De fapt, pe calea suferinţei nu merg mai departe. Cu toate acestea, de fiecare dată când stau inactiv, suferinta ma impinge prin lovituri şi ma întoarce la calea Torei.

În acelaşi fel, un copil caruia nu-i pasă de studiu se află „sub loviturile sortii”: Lui nu-i este permis să se joace afară până când nu-si termină temele şi ramane în acelaşi grad pentru a repeta un an. Suferind de ceva timp, el simte nevoia să se apuce de invatat. Sincer, parintii de azi nu au ceea ce este nevoie, dar Creatorul are puterea şi mijloacele. El ne obligă să ne facem temele şi să ne miscam spre scop.

Astfel, scopul suferinţei este de a ne directiona spre calea Torei, deoarece corecţia are loc numai în virtutea Luminii care ne corecteaza. Cu toate acestea, în cursul evenimentelor, în măsura în care eu nu doresc să apelez la Tora, sunt bombardat de lovituri şi ele mă forţeaza la acest lucru.

La urma urmei, eu sunt doar dorinţa de a ma bucura. Tot ce-mi trebuie este să fiu indepartat de „jucarii”, lipsit de plăceri, lovit de suferinţă iar eu, ca un dragut mic, sunt dispus să fac orice este nevoie. Ce putem face dacă suntem mici şi slabi şi avem doar o singură soluţie: să atragem asupra noastră Lumina care corecteaza.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/29/2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În final, există doar o acţiune care depinde de noi şi cu ajutorul caruia ne putem exprima dorinţa noastră. Toate celelalte acţiuni nu funcţionează.

Să spunem ca eu sunt consumat de dorinta arzatoare de a face sau de a schimba ceva, pentru a îmi îmbunătății viaţa. Există mii de switch-uri în faţa mea pe perete. Continui sa împing butoanele în speranţa de a vedea unele schimbari, încerc să înţeleg dacă am pornit ceva, în timp ce pierd calea secventelor şi am pierdut locatia butoanelor …

Asa este în viaţa noastră: Ne-am dezorientat de numeroasele „butoane” pe care abia avem timp să le apăsam. „Relaxaţi-vă,” va sfatuiesc Cabalistii. „În acest fel, nu vei reuşi. Există doar un singur buton de care aveţi nevoie pentru a sa-l apasati pentru a va simti bine. Dacă apăsaţi oricare altul, va veti simti rau. ”

De ce sunt ele acolo, atunci? Ele sunt necesare, astfel încât în ​​timp ce facem încercări zadarnice, ne grăbesc sa gasim butonul corect. Această cale este considerată ca fiind „calea suferinţei.”

Dar există o altă cale, „calea Torei,” unde o persoană primeşte instrucţiuni: „Nu atingeţi alte butoane de pe perete pentru ca veti face lucrurile mai rele. La urma urmei, crezi ca ele lucreaza şi aşteapti rezultate bune. Timpul trece, în timp ce tu continui sa-ti investesti sperantele si aspiratiile nu în Creator, nu în singura forta care lucreaza în realitate. Cu alte cuvinte, servesti idoli. În plus, având aceleaşi aşteptări, rămâi în urma ritmului prestabilit al corecţiei. Ca rezultat, fiecare apăsare incorectă a butonului şi popasul care urmează, duce spre consecinţe negative. ”

Care este soluţia, atunci? Avem nevoie sa găsim butonul corect cât mai repede posibil. În articolul „Libertatea”, Baal HaSulam ne explică cum se face. Dacă continui sa revii la acelaşi buton, apăsându-l din ce in ce mai profund, reusesti sa deschizi sursa abundentei, care te corectează şi te îndeplineşte cu tot binele care există.

Aceasta este singurul buton care transformă întregul sistem, în timp ce toate celelalte nu sunt conectate la nimic. Prin apasarea lor, doar te chinui, în loc de a angaja singurul mecanism de care dispui. La fel de bine, inertia iti aduce in mod natural necazuri. Rotile dintate ale realitatii continuă să se rotească şi dacă nu contribui pozitiv la aceasta, sistemul aluneca automat până la negativ.

Acesta este motivul pentru care este necesar să găsesti butonul corect, printre toate celelalte şi sa te antrenezi sa-l apesi numai pe acesta, fara a face nici o eroare. Aceasta este ceea ce constituie munca noastra. Cine nu caută noroc? Aceasta este tot ceea ce inseamna „noroc”.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/29/2011, „Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul este forţa autentică ce acţionează în realitate. Pe calea noastră, noi Îl obţinem pe Creator, planul Lui, munca Lui, şi astfel devenim „muncitorii Creatorului”, adică, participăm noi înşine la munca Lui ca parteneri.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie ca nouă să ni se dezvăluie mintea Lui. Astfel, la sfârşit, noi ne înălţăm la cel mai înalt grad al întregii creaţii, la programul şi scopul ei anticipat.

„Sfârşitul unei acţiuni este în gândul iniţial”. Noi atingem punctul din mintea Creatorului de la care El a început întreaga muncă, în care El a gândit creaţia. Totul îşi are originea în acest punct minuscul, este acţiunea, creaţia minţii pe care noi am obţinut-o.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Acţiunea minţii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între dorinţă (hisaron) şi aspiraţie (iştokekut)?

Răspuns: Dorinţă (hisaron) înseamnă că eu vreau pur şi simplu o împlinire. De exemplu, mi-e sete. Pe când aspiraţia (iştokekut) depinde de căt de mult am într-adevăr nevoie la un moment dat, înţelegând cât de mult sufăr acum fiindcă nu am această împlinire. Înseamnă că aspiraţia este o completare la dorinţă şi măsoară intensitatea dorinţei la un moment dat, cât de mult este egoul meu gata să sufere pentru a izbuti să obţină scopul dorinţei.

Cu alte cuvinte, cât de mult eşti gata să plăteşti pentru asta? Hai să vedem acum! Vrei să primeşti? Nicio problemă! Cât de mult poţi să dai? Putem măsura aspiraţia ta în funcţie de răspunsul dat. Spui „ o sută”. Nu, trebuie să dai „o mie”. „O mie?” Aici este locul în care eşti testat căt de mult eşti gata să plăteşti. În acest fel se măsoară aspiraţia ta pentru scopul dorinţei.

În acelaşi timp, dorinţa însăşi este simplă. Daca este gratis, voi lua. Evident deci că un om este evaluat după aspiraţia lui. Dorinţa ne vine de la Creator, în timp ce noi adăugăm aspiraţia prin mediu. Aspiraţia este fructul muncii noastre, rezultatul eforturilor noastre.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În spiritualitate, „raţiunea” reprezintă Lumina de Hohma (Înţelepciune) îmbrăcată în vas. În conformitate cu această Lumină, noi îl simţim şi îl înţelegem pe Creator. Cheia aici nu este în actuala Lumină de Hohma ci în Lumina de Hasadim (Milă, Îndurare) care o primeşte, adică măsura altruismului de care fiecare este capabil. Aceste două Lumini se potrivesc şi se ajustează una după cealaltă.

În lumea noastră, noi primim direct, în dorinţa noastră, o porţie anumită de Lumină fără să o îmbrace pe dorinţă, şi fără să fie similară cu Creatorul. De aceea noi suntem foarte limitaţi în raţiunea noastră. Raţiunea nu ne dezvoltă fiindcă nu ne învaţă ce să facem în continuare pentru a-L descoperi pe Creator.

În contrast, în lumea spirituală primim Lumina superioară, revelarea Creatorului în vasele de altruism, dăruire. Asta înseamnă că îl revelez pe Creator prin înţelegerea completă a ceea ce este şi cine este Creatorul.

În această lume pot să mă uit la un om şi să văd un perete. Pentru mine este „impenetrabil”, nu-i înţeleg limbajul, nu-i ştiu calităţile şi gândurile. El  este ascuns pentru mine. Dar în lumea spirituală, contactul nostru înseamnă unificare. Eu generez în interior calitatea de dăruire care este apoi îmbrăcată de Lumină şi prin asta îl înţeleg pe celălalt. Deci, îl înţeleg pe celălalt şi apoi pe mine. Dorinţa mea îmbracă forma lui, structura lui. Şi acelaşi proces este valabil pentru toţi.

Eu am această dorinţă primară, fără formă, de a primi ceea ce aparţine lui Malhut de Infint. Iar prin iubire şi altruism, construiesc în această dorinţă diferite modele care preiau formele tuturor sufletelor care există în afara mea. Îmi creez în interior un spaţiu pentru a construi un „set” de suflete şi, astfel, îi includ pe toţi în interiorul meu.

Dar acest lucru este posibil cu condiţia să aloc în interiorul dorinţei mele un loc pentru fiecare suflet, conturând spaţiul în care fiecare din ele va merge. Cum pot să ştiu un astfel de lucru? Simplu, în măsura în care dăruiesc, permit celorlalţi să intre înăuntru.

Imaginea rezultată este foarte asemănătoare logo-ului următoarei Convenţii de la Moscova. Toată dorinţa mea este un cerc şi în interiorul lui aloc câte un anumit segment pentru fiecare prieten. Treptat, cercul se umple cu suflete şi, procedând astfel, îmi întorc propriul suflet la mine. Într-adevăr, el există ca atare în afara mea, dar tot ceea ce percep ca existând în afară, este sufletul meu.

Rezultă că altruismul, calitatea dăruirii pe care o generez, este doar un mijloc, o stare, care permite sufletului meu să se întoarcă în mine.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/28/2011 „Acţiunea minţii”

Filed under: Fara categorie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt planurile privitoare la educaţia copiilor palestinieni?

Răspuns: Noi avem studenţi din ţările arabe şi din regiunile musulmane. Nu văd nicio diferenţă între ei şi toţi ceilalţi. Avem studenţi din Autoritatea Palestiniană şi din Iran, în timpul lecţiilor primim întrebări de la oameni din Siria şi din alte locuri. Una din întâlnirile internaţionale despre educaţie a avut loc în cadrul UNESCO, cadrul fiind organizat de prinţul Saudiei, iar noi am primit de la el invitaţie personală să participăm.

Educaţia este o problemă a lumii şi prin ea noi putem stabili conexiunile între ţări şi între divergenţele dintre ele. Desigur, se ridică întrebarea despre religie, iar aceasta va rămâne o sursă de separare adâncă între oameni până când, după cum spune Baal HaSulam, vom stabili o singură religie, cea a iubirii şi altruismului.

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa religiei şi scopul ei” că nu există nicio religie în afară de iubire. Toate celelalte sunt obiceiuri pe care oamenii le-au acceptat. Să sperăm că diferitele crize împreună cu diseminarea noastră vor face lumea să înţeleagă că au nevoie să se ridice peste diferenţe.

Educaţia pe care noi o dezvoltăm este comună pentru toţi, nu este specifică. Deci cred că imediat ce fraţii arabi vor vrea să o accepte şi vor fi gata pentru ea, va fi această metodă care îi va aştepta. Noi o pregătim de asemenea şi în arabă.

Mai mult, încă din vremurile lui Avraam, islamul a avut o mişcare numită sufism. M-am întâlnit cu reprezentanţii ei de multe ori. Desigur că ei înţeleg despre ce vorbim şi noi putem lucra cu ei la diseminarea noii metode de educaţie.

Problema este că cercurile islamiste radicale nu îi recunosc. Sufiştii au fost exilaţi din ţările arabe şi trăiesc în SUA şi în Anglia. Sper că această poziţie se va schimba datorită predominării indiferente a naturii. Trebuie să ajungem la această fază – Zohar-ul descrie în particular acest curs al dezvoltării. În curând perioada de tranziţie se va termina şi oamenii vor simţi că trăiesc într-o lume globală.

Din Lecţia 6 de la Convenţia We! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate stii cineva ca este bun sa fie profesor, si ca este potrivit sa predea la clase?

Raspuns: Pentru inceput, persoana trebuie sa aibe dispozitia de a invata, insemnand nu a citi (fiecare persoana poate face asta egoist), ci sa explice, sa observe cum elevul lucreaza, daca accepta ideile profesorului. Profesorul de asemenea are nevoie sa posede abilitatea de a invata de la elevi, sa se adapteze si sa explice conform acestor schimbari.

Nu cred ca oricine poate face asta; totusi, sunt multe de facut in educatie. Unora nu le place sa vorbeasca si sa explice, dar dintr-o data isi descopera latura de leader practic. Se joaca cu copii, organizeaza grupuri, ii duc in excursii.

Educatia naostra este diferita in felul in care la inceput dorim sa invatam copilul despre viata. Le aratam muzee, fabrici, spitale, desigur  in functie de varsta. Incep sa se familiarizeze cu aeroporturile, statiile feroviare, cu banci. Facem planuri de viitor, iar cand apar copii le explicam procesele de productie.

Le explicam cum va fi in viitor. Odata ce se intorc acasa, se aseaza in cerc si discuta despre lucrurile pe care le-au inteles, cum functioneaza un anumit mecanism, scopul sau si asa mai departe. Dorim ca ei sa stie totul despre viata: despre restaurante, spitale, fabrici, zoo. Isi iau notite in timpul excursiilor apoi scriu cate un eseu si il discuta apoi cu profesorii. Asta le dezvolta viziunea asupra lumii.

Facem multe lucruri in cadrul intelegerii reciproce.

Cand cineva se cearta, are o disputa sau o neintelegere, asta se discuta intre toti. Cateodata chiar imitam un proces: le atribuim copiilor roluri de judecator, avocati, jurati, martori, audienta. Rolurile se schimba data viitoare.

In felul acesta fiecare copil invata sa se vada prin ochii celorlalti: cum este vazut de judecator, procuror, audienta. Copilul incepe sa se dezvolte si sa vada o mai mare parte a lumii decat doar din unghiul sau.

Exista si alte exemple, dar elementul cheie este sa avem o discutie comuna, in cerc. Copilul nu trebuie doar sa stea in clasa si sa se uite la profesor: toti sunt egali in cerc, inclusiv profesorul.

Profesorul se coboara la nivelul lor si ramane intre copii, fara sa ramana in afara. Ii conduce in asa fel incat incat sa nu se observe.Ii invatam sa fie responsabili; sa judece, sa apere, sa acuze. Copiii au o enorma capacitate de a absorbi informatia, iar noi trebuie sa folosim acest lucru.

Fiecare persoana care poate preda sau conduce un grup, sa pregateasca un material sau sa dezvolte o metoda, poate fi profesor. Avem nevoie de profesionisti diferiti care sa lucreze cu fetele si baietii. De obicei studiaza separat, dar cateodata studiaza impreuna.
Din  Lectia 6 Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum predam Cabala copiilor?

Raspuns: Este foarte simplu sa explici orice fenomen unui copil. Pare greu doar pentru noi; cu toate acestea nu este chiar asa.

Este scris ca a invata un copil seamana cu a scrie pe o foaie alba de hartie, unde noi, adultii, trebuie sa scriem mazgalelile noastre. Pentru inceput trebuie sa ne neutralizam  gandurile, dorintele, prejudiciile si ideile preconcepute, sa stergem multe lucruri din ele si doar dupa aceea sa incercam sa scriem ceva. Dar experienta ne arata ca este mai usor sa lucrezi cu copiii.

Am drept exemplul experienta cu fiul meu. Cand am inceput sa studiez cu Rabash, a trebuit sa repet materialul de citit in timpul lectiei acasa. Fiul meu de sapte ani statea langa mine, si eu citeam textul pentru a putea intelege mai bine materialul. Am vazut ca incepuse sa il inteleaga si sa si-l aminteasca mai bine decat mine. Ii puneam intrebari si el imi raspundea corect.

Apoi am inteles ca cu cat mai pura era persoana, chiar daca doar un copil, cu atat mai natural era sa inteleaga Cabala. Si asta pentru ca in realitate este o stiinta naturala, si noi vedem asta la copii. Sunt invidios sa vad cat de bine inteleg totul!

Multe lucruri le memoreaza prin simpla repetitie, chiar daca nu are sens pentru ei, pentru ca mecanismul senzorial nu a fost inca dezvoltat. Senzatia va veni mai tarziu, in timpul eruptiei hormonale. Dar pana atunci ei deja vor fi plini de legi si formule. Deci odata ce hormonii lor incep sa lucreze si dorintele sa dea navala, ei deja vor stii cum sa lucreze cu ele.

Din  Lectia 6, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→