Intrebare:  Cand observ din nou si din nou egoismul meu abject, cum pot face sa nu disper si sa nu ma scufund total in el, gandindu-ma ca niciodata nu se va termina?

Raspuns: O persoana trebuie sa treaca prin asemenea stari. De fiecare data atingem un nou grad spiritual, aceste stari revin din nou si din nou si este absolut necesar sa ajungem in final disperare totala. Dar este necesar doar atat cat sa clarificam toate aceste stari si sa trecem prin ele. Fiecare stare o construieste pe urmatoarea care ii urmeaza.

O persoana trebuie sa isi piarda credinta in putere personala! Si, de asemenea, trebuie sa isi piarda speranta de a primi ajutor de Sus. Omul trebuie sa treaca prin toate acestea:  La fiecare nou grad, retraieste intreaga viata iarasi, adica reia toate starile.

Cheia este sa pregatesti toate instrumentele de care ai nevoie pentru lucru, studii, pentru participare la diseminare si la viata grupului. Daca o persoana ajusteaza acest intreg mecanism astfel incat sa functioneze ca ceasul, el nu va decadea. Trebuie sa-mi construiesc un cadru care sa ma sustin cat mai mult posibil.

Trebuie sa ma simt rusinat daca distrug acest cadru. Cel mai puternic instrument este rusinea: acasa, in fata sotiei si copilului. Cum adica sa nu ma duc la lectie sau sa nu particip la un anumit proiect? Voi lasa mandria sa ma impiedice sa actionez astfel.

Cand experimentam o decadere, cadem la cel mai jos, nivelul animal al “ magarului “ nostru (Hamor sau magar provine din cuvantul Homer sau materie, dorinta). Si trebuie sa-mi pregatesc o sistem defensiv, astfel incat sa simt jena si la nivelul cel mai de jos, unde probabil nu ar trebui sa simt nici un fel de rusine sau grija pentru nimic, orice ar fi. Dar ar trebui totusi sa ma simt rusinat chiar si la acest grad.

Cel mai profund sentiment pe care o persoana il poate avea este rusinea fata de copii ei. Ei stiu ca parintii intotdeauna ii voi ierta si ii vor accepta exact asa cum sunt, si chiar sotia. Dar cand copii sunt ingrijorati, ei sunt aceia care ne fac sa ne simtim cel mai mult rusinati – la urma urmei, ei sunt gradul nostru superior.

Deci, trebuie sa ne straduim sa ne pregatim conditiile care ne previn de la a abandona aceasta cale, orice ar fi  si sa nu imi permit sa justific revendicarea egoismului meu, oricat de mult as incerca…

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/5/2011, Shamati Nr. 56

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este bucuria in munca?

Raspuns: Experimentez in mod constant anumite obstacole, dureri si ganduri care imi sunt trimise si sunt inca fericit sa le primesc! La urma urmei, ma studiez constant pe mine insumi  cu acest ajutor de la Creator, Lumina,  care evoca aceste senzatii in mine. Se pare ca ma impunge intr-un punct aici, alt punct dincolo, cu un gand, o dorinta, o atitudine si imi demonstreaza ce este gresit in mine.

Intrebare: Dar cum aducem “ caminul ce va sa vina castigat cu greu,” la sursa noastra de existenta, daca nu stim unde se presupune ca ar trebui sa mergem? Un vapor poate naviga pe mare dupa stele, o masina dupa semnele de pe drum, dar in spiritualitate, nu sunt semne deloc. Atunci, cum gasim drumul nostru catre ea?

Raspuns: In clipa in care pregatesti dorinta corecta in interiorul tau, subit vei simti ca esti deja in locul potrivit! Instantaneu vei simti ca nu trebuie sa mergi nicaieri. Gaseste doar dorinta potrivita si vei vedea ca esti deja acasa.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/6/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

In timp ce citeste Cartea Zohar, acela trebuie sa inteleaga ca Zoharul nu se presupune a fi procesat de minte. Si daca o persoana doreste sa si-l imagineze pe calea intelectului, se va incurca in fiecare cuvant deoarece nici un cuvant in Cartea Zohar nu indica nimic familiar noua.

Toate acele cuvinte descriu proprietati si stari spirituale. Daca o persoana este in aceeasi stare spirituala sau lume spirituala, ea înţelege şi reveleaza ceea ce este scris. Astfel, ea stie ce proprietati spirituale si definitii sunt descrise; simte, recunoaste in interiorul ei aceasta lume spirituala interioara. La urma urmei, o persoana reveleaza lumea spirituala in interior, mai degraba decat in afara sa, la fel cum percepe intreaga realitate doar in interior.

Cat despre cineva care inca nu poseda perceptie spirituala inca, citeste simplu un text neobisnuit. Atunci pentru ce citim Zoharul? O facem pentru a adauga o aspiratie, pentru a atinge o stare in care vom intelege, simti, recunoaste si chiar experimenta toate starile spirituale si proprietatile despre care ne vorbeste Zoharul. Tot ceea ce citesc ca o poveste incomprehensibila, doresc sa o experimentez in interiorul meu si sa o traiesc.

Noi trebuie sa cultivam aceasta dorinta in noi. Pentru a vedea  lumea spirituala, noua ne lipseste o dorinta, o dorinta arzatoare pentru ea si nimic mai mult. De aceea, acum, asa cum citim Zoharul, trebuie ca toti impreuna, prin cele mai bune abilitati ale noastre, sa aspiram sa revelam aceasta lume ascunsa.

Chiar daca nu avem o nevoie speciala pentru ea ( din moment ce noi nu stim ce citim) citim totusi acest text impreuna. De aceea, din aceasta stare de ascundere, noi tragem asupra noastra iluminarea privita ca “ Lumina care Reformeaza,” “ Lumina Inconjuratoare,” care ne afecteaza.

Nu reveleaza lumea ascunsa ci mai degraba trezeste in noi nevoile, dorintele si proprietatile perceptiei, noi organe senzoriale, dupa care aceasta revelatie se petrece. Lumina functioneaza asa incat sa creeze in noi capacitatea pentru a simti ceea ce este ascuns. De aceea, noi ne dorim cu disperare ca Lumina Inconjuratoare sa ne ingaduie sa simtim lumea ascunsa.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 5/6/2011, Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Vom continua să suferim pana la sfârsitul corecţiei?

Răspuns: Suferinţa este simtirea zonelor necorectate din interior. De îndată ce încep să le vizionez în mod corect, nu le mai iau ca suferinta, în schimb, voi simţi o recunoştinţă imensa pentru Lumina, care-mi arata ceva ce pot corecta în mine.

Durerea este o chemare la acţiune. Dacă am o rană care nu doare, este destul de periculos, deoarece voi lăsa boala sa stea acolo. Dar, dacă doare, aceasta boala (nu rana în sine), mă obligă să încep să caut tratamentul.

Ei bine, atunci, este durerea buna sau rea? Este posibil să opresti un anumit centru nervos în creierul tău şi vei inceta sa simţi durerea cu totul. Dacă piciorul ia foc, nu te vei simti arsura. În cazul în care braţul tău este blocat într-o maşină, nu vei observa. Durerea este ajutorul care ne subliniază defectul! Prin urmare, avem nevoie s-o vedem ca mijloc de corecţie.

Din partea 1a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un incepator este predispus la lupta cu obstacolele şi la încercarea de a le muta din drum. El nu este în măsură să se conecteze la Creator prin aceste obstacole şi încă nu poate vedea că tot ceea ce i se întâmplă în viaţa vine de la El.

De aceea, el împinge obstacolele din cale în egoismul său şi se enervează pe alţii, în timp ce doreste să-si facă o viata frumoasa, usoara, aşa cum se obişnuieşte printre toţi acei oameni din lume care nu simt încă legătura cu Creatorul. Acestia sunt primii pasi în activitatea noastră.

Dar, după ce o persoană a depus efort pentru a intra in grup, conectandu-se cu învăţătorul şi cărţile, Lumina începe să-l afecteze mai puternic. Şi chiar dacă el nu simte, vede cum se schimbă interior. De fapt, el începe să observe legătura sa cu puterea conducatoare, cauza a tot ceea ce se întâmplă în jurul sau, forţa care există undeva în natură, în interiorul sau, şi evocă dorinţele şi gândurile sale.

Există un factor guvernant interior în ea  şi o persoană începe să stabilească o legătură cu acesta, în timp ce încerca să înţeleagă de ce El face toate acestea, în ce scop, şi cum ea ar trebui să răspundă la aceasta? O persoană traieste pentru foarte mult timp până când ajunge la senzaţia că totul în jur este declansat de unele cauze interne insuflate de Creator. Şi apoi, ea înţelege că trebuie să pună destul de un efort în grup, diseminare şi studiu, în scopul de a trece prin această etapă de ascundere mai repede.

Şi atunci când ea nu mai uită că totul vine din forţa internă, care-o trezeşte şi-o ghidează, munca ei devine mai conştientă, precisa şi practica. Astfel, ea acumuleaza treptat, dorinta necesara pentru a-L descoperi pe El, care organizează lumea din jurul nostru, astfel încât aceasta conectare ascunsa este dezvăluita în cele din urmă.

Dar există mai mult de lucru după aceea, muncă care continuă până la sfârşitul corecţiei prin obstacole. Singura întrebare este: Cât de repede va incepe o persoană să-i recunoască şi să-i utilizeze ca ajutor pentru a realiza o conexiune, adeziune, cu Creatorul?

La urma urmei, Lumina ilumineaza dorinta noastra necorectată, dezvăluind straturile sale mai profunde şi interioare cu fiecare nou grad. Acesta este singurul lucru care ne determină să simtim durerea. Dar durerea este simptomul unei boli, desfăşurarea egoismului, corupţia! Numai atunci primim o oportunitate de a ne corecta şi judeca pe noi înşine şi lumea la o scară de merit.

Prin urmare, este necesar sa lucram la noi insine, în scopul de a justifica orice stadiu pe care începem să-l simtim mai profund, mai puternic şi mai iritant. Cu cat mai mult avanseaza o persoană, cu atat mai mari şi mai profunde ii sunt prezentate obstacolele şi cu atat mai puternice sunt loviturile. Dar, în acelaşi timp, ea începe să înţeleagă ce se întâmplă, chiar dacă cel drept, de asemenea, cade şi devine un „păcătos”, astfel încât ea poate să crească şi să devină dreapta din nou.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 5/6/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfătuiesc să practicăm în mica noastră „camera de joc,” in „bula” din această lume, până când ne dăm seama că nimic nu funcţionează. Cine ne va da această senzatie? Este forţa superioară care locuieste în afara percepţiei noastre, dincolo de lumea noastră.

Asta e ceea ce ne impiedica. Asta e ceea ce ne duce la eşec în loc de succes. De ce? Pentru a ne contraria, pentru a ne trezi. Creatorul flirteaza cu noi, astfel încât să putem începe să-L dorim chiar mai mult şi de a dezvolta, la cele mai bune capacitati ale noastre, o nevoie reală de daruire, care se află în afara naturii noastre.

În timp ce ne formam această dorinţă de a iesi din colţul familiar, egoist, vom începe să realizam cât de mic şi limitat este. Este similar cu o gaură neagră care nu permite luminii sa intre datorită forţei de gravitaţie de netrecut. Noi, de asemenea, locuim într-o „gaură neagră”, în imposibilitatea de a ieşi din ea. Pe de altă parte, putem cultiva necesitatea de a ne elibera, „la dorinţa fără o dorinta.”Asta, putem face.

Cum aşa? Asta este pentru că dacă îl aranjam în mod corect, grupul leagă toată lumea. Asa functioneaza lucrurile în viaţa de zi cu zi. Oriunde mă duc, tot felul de lucruri imi sunt oferite pe care nu aş vrea sa le aleg niciodata. Mi s-a spus ca pilulele pentru dureri de cap sunt ceea ce am cu adevărat nevoie, dar ce se întâmplă dacă mă simt bine, şi totul este în regulă în viaţa mea? Atunci imi spun, „Cum vine asta? Iti lipsesc cele mai importante lucruri! Uite, vecinul tau deja le-a cumpărat. Avem un sortiment de nu-ti vine sa crezi.

Într-adevăr, nu m-am gândit astfel de placeri niciodata, dar eu sunt necruţător împins să le încerc şi sa vad eu insumi. Cu alte cuvinte, ei formează o dorinţă în mine, care vizează ceva pentru care nu am nici o dorinta. Asa este, din nou si din nou. Astfel este impactul societăţii.

Noi, de asemenea, ar trebui să cream o agenţie de publicitate a lumii spirituale, care ar lucra în mod constant in noi, formând o nevoie pentru ceea ce nu avem nevoie. În această agenţie, munca mea trebuie să se bazeze pe stiinta ca astfel, prin intermediul acţiunilor externe, lucrez la mine insumi.

Nu contează că eu vreau să mă manipulez în achiziţionarea produsului spiritual. Am pus această dorinţă prin intermediul grupului, prin dorinţele lor şi revine la mine într-o formă de nerecunoscut. Ca urmare, am devenit inspirat şi, literalmente din necesitate, încep să depun eforturi spre împlinirea spirituală.

Ce este trecut prin altii este nu mai este al meu. Mesajul meu iniţial a devenit saturat de dorinţa prietenilor, iar acum întregul grup devine dependent de această poveste: „Ştii, e asa de tare acolo, în spiritualitate! Comparativ cu lumea noastră, e ca si raiul pe pământ! ”

Ei mi-au spalat creierul cu mesaje pe care nici ei nu le cred. Ei doresc să-mi vanda un produs şi să facă un profit fiind agenţi de publicitate pentru el, în timp ce eu iau cuvintele în serios şi exercit mare efort in a cumpăra lumea spirituală pentru mine.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 4/21/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea, aşa cum este ea astăzi, se scufundă repede. Distrugem natura, extrăgând resursele ei şi ruinăm societatea umană, în toate sferele ei de viaţă. Şi, mai rău, nu ne putem opri. Indiferent de ce se întâmplă, noi tot încercăm să ne mişcăm înainte, în aceeaşi direcţie egoistă.

Dacă nu ai punctul din inimă, dacă nu poţi atrage Lumina Superioară, nu ai şansa să te compari pe tine însuţi cu ea, pentru a descoperi ce e rău în tine. Funcţionezi ca o maşină, cu o singură baterie conectată la ea. La fel ca şi un iepuraş mecanic ce continuă să ţopăie, uitând complet că la fiecare săritură urmează o căzătură. Daca nu există acolo nicio forţă care să-mi arate acest rău, eu nu devin conştient de el. „E OK, nu s-a întâmplat azi, dar poate o să se întâmple mâine”.

Aceasta este o problemă de „schimbare a lumii” după cum scria Baal HaSulam. Noi vorbim despre un concept ce derivă din ideea că plăcerea şi Lumina niciodată nu rămân în dorinţa noastră egoistă. Ne luptăm constant pentru ele, facem eforturi, dar nimic nu ajută. Şi nici nu va ajuta atâta timp cât noi suntem opuşi Luminii şi nu simţim nimic din ea.

Abia atinsă dorinţa şi plăcerea dispare imediat, iar eu trebuie să încep să alerg din nou după ea, pentru un scurt moment de contact între Lumină şi dorinţă. Trăiesc numai pentru acest moment. Dacă am putea să vedem acest proces din afară: dorinţă, o picătură de plăcere, dorinţă, o picătură de plăcere. În scopul de a o câştiga, eu ţin „butonul apăsat” tot timpul, ca un animal în timpul unui experiment, fără liberă alegere. Despre asta este vorba în toată viaţa noastră din care nu am învăţat nimic pe parcursul a mii de ani de evoluţie.

De aceea, „schimbarea lumii” este o noţiune filosofică foarte adâncă. Este corectă, egoistă şi singura formă de dezvoltare. Este o proprietate implantată în natura noastră şi nu avem unde să ne ascundem de ea. Doar dacă se trezeşte în om punctul din inimă şi el, sau ea, încep să se dezvolte corect, conduşi de noua lor dorinţă, ei pot să obţină o forţă care se opune mecanismului dorinţei şi plăcerii, forţa Luminii. Această Lumină face omul să se simtă că îi lipseşte un al treilea element, o nouă intenţie, un calcul, un ecran.

Centrul acestei căutări este faptul că este împotriva „schimbării lumii” din interiorul omului. Rezultă că este cineva în afara ta şi acest cineva crează întâi defectul şi apoi îl corectează.

Acesta este procesul pe care trebuie să-l suferim. Şi noi mai avem încă de văzut efectele dezvoltării asupra omului. După cum descrie Baal HaSulam, fiecare aşteaptă de la ceilalţi să admită că grşesc şi să recunoască faptul că el a avut dreptate. Umanitatea va merge pe această cale: fiecare parte se va lupta până la sfârşit. Şi asta sigur ne va conduce la mai rău şi la autodistrugere.

Dacă nu ne vom opune acestui proces prin diseminarea Cabalei, luptele nu se vor opri. Singura întrebare este următoarea: ne vor auzi înainte de distrugerea în masă, sau după, când numai o mică parte din omenire va mai rămâne?

Corecţia prin metoda Cabalei încă va exista, dar va veni după catastrofe, dispariţia a milioane, iar pentru ceilalţi, care vor auzi de metodă, o vor aplica grăbiţi de dureri oribile şi de condiţii extreme de supravieţuire. Sau, vom fi în stare să explicăm această metodă lumii, înainte să ajungă la extreme?

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În diseminarea noastră, putem descrie Creatorul ca pe o forţă de unificare, folosind ca exemplu unitatea dintre organelor corpului uman ?

Răspuns: Nu, unificarea este un mijloc, nu un sfârşit. Toate organele corpului sunt solidare, lucrează în armonie, se completează unul pe altul şi fiecare se anulează pe sine pentru a se uni şi deservi pe celelalte.

Ca rezultat, corpul devine un sistem integral şi trezeşte o forţă specială, care aparţine unei dimensiuni mai înalte, forţa vieţii. Nu este o simplă existenţă materială, la nivelul viu, ci o stare înaltă de existenţă, realizarea integrităţii organismului şi a scopului.

De unde vine asta? Iniţial, prin cele patru faze ale Luminii Directe, totul descinde de la faza iniţială până la a patra fază. Apoi, prin realizarea unităţii, a patra fază ascede la forţa care a creat acest întreg de la început, iar acum ea se întoarce la faza iniţială.

Aceasta este o lege universală. Completând un nivel inferior, începi startul pentru următorul. De aceea, noi când ne unim obţinem o forţă înaltă. Întregul este vasul, iar forţa pe care noi o revelăm este Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/3/2011 „Importanţa diseminării Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumina obţine dorinţe şi le corectează. Iniţial, dorinţa nu are o mişcare independentă, care nu este cerută de lumină. Dar dacă acesta este cazul, cum pot arătă vreo iniţiativă, aşa numita „trezire de jos” (Itaruta de-Letata), care îmi este cerută?

Această trezire este posibilă deoarece Lumina se străduieşte să aducă dorinţa de conştiinţă de sine şi comportamentul conştient, astfel încât dorinţa să se simtă autonomă şi independentă de Lumină. Şi apoi, o dată ce este pe cont propriu, independentă de lumină, dorinţa poate decide ce vrea şi să ceară modificări de la Lumină.

Această cerere poate fi egoistă, când dorinţa vrea să se împlinească pe sine în contul naturii sale originale. Totuşi, cu ajutorul Luminii, este posibil ca dorinţa să atingă o stare când îşi doreşte o schimbare adevărată şi cere împlinire nu pentru propria mulţumire, ci pentru mulţumirea Luminii, Creatorului  şi a altora.

Oamenii care vor să ajungă la o astfel de cerere şi întreabă de bunăstarea altora sunt denumiţi „Israel” (din Ebraică – „Yashar Kel” – direct spre Creator). În schimb, toţi ceilalţi oameni care doresc simplu să-şi împlinească dorinţele fără nici o conexiune cu Lumina, sunt denumiţi „oameni laici.” Şi dacă o persoană crede că Lumina Superioară îl poate ajuta să se împlinească el însuși, este denumit „religios.”  Toată umanitatea este împărţită între aceste trei părţi.

Din partea 2 a  Lecţiei zilnice de Cabala din  5/3/2011, Shamati Nr.5

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce mintea mea înţelege că merită să Îi justific Creatorului acţiunile asupra mea, dar totuşi mă simt rău? De ce nu imi pot afecta starea interioară cu acţiuni exterioare precum rugăciunea?

Răspuns: Ce simte dorinţa ta la un moment dat, eşti de fapt tu. În spiritualitate, nu te poţi preface şi nu  poți spune ceva ce nu simţi. Trebuie să ajungi la corectarea inimii tale. Şi, mai presus de toate, trebuie să ne dăm seama exact ce este în inima noastră.

Dacă plângi, ce plânge în tine: ochii tăi sau inima ta? Aceasta este diferenţa! Problema este că tot ceea ce facem este în exterior, în timp ce ştiinţa Cabala este în înţelepciunea interioară, partea interioară a Torei. Trebuie să sapi în inima inimilor, să studiezi şi să o testezi.

Apoi vei înţelege că acţiunile exterioare doar îţi stau în cale şi acoperă imaginea autentică; ele te induc în eroare şi te păcălesc. Trebuie să-ţi dezveleşti inima şi să lucrezi cu ea neteatral, fără lamentări şi fără lacrimi.

Dacă iei un sedativ şi te opreşti din furie, va transforma oare asta cu adevărat păcătosul din tine într-un drept? Nu, totul este evaluat de către senzaţia interioară din inimă. Şi noi ştim cum este asta. Credem că tot ce avem de făcut este să ne amărâm şi să ne facem să plângem. Cabala nu anulează acţiunile exterioare, dar vrea ca ele să reflecte starea interioară, deoarece fără ca aceasta să fie adevărată, munca noastră este fără rost, şi nu vom ajunge la destinaţie.

De aceea nu te teme că vei ajunge păcătos la un moment dat şi drept într-un alt moment. Sunt două stadii ale aceluiaşi nivel spiritual, aşa cum este spus: „cineva nu poate duce la îndeplinire o Mitzva (poruncă) decât dacă o încalcă mai întâi.” Asta înseamnă că cineva mai întâi suferă îngreunarea inimii, o încărcătură adiţională de egoism  şi este considerat un păcătos care a nesocotit o „Mitzva” şi simte la ce nivel nu este în stare să o facă.

Apoi, devine mai puternic cu ajutorul mediului, cere Lumina care Reformează, îşi corectează dorinţa şi devine drept, numai pentru a cădea din nou. După acestea, mai primeşte o doză de dorinţă egoistă şi se transformă într-un păcătos încă o dată, pentru a continua să se corecteze, pentru a deveni „drept.” Este spus: „de o mie de ori un drept va cădea şi se va ridica din nou.”
Orice grad spiritual începe cu o nouă încărcătură de egoism şi începi ca „păcătos.” Apoi, termini corecţia şi atingi adeziunea cu Creatorul, acest grad şi apoi eşti considerat ca fiind drept.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala5/2/2011, Shamati Nr. 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→