Întrebare: Cu cât facem mai multe eforturi de dragul succesului grupului, cu atât simţim mai mult că lucrăm pentru propriul ego…

Răspuns: Ar trebuie să te bucuri de asta, pentru că este revelaţia răului. Fără a revela răul, nu vom obţine bunătatea.

Văd că, la sfârşit, singurul lucru pe care vreau să îl obţin din acţiunile pe care le fac de dragul grupului este de a extrage un beneficiu personal. Ce urmează?

Problema este că numai acest punct al revelaţiei nu este suficient. Nu poţi face nimic cu el. Acţiunea mea trebuie să fie aţintită; trebuie să aibă un vector. Altfel, forţa mea interioară rămâne doar un potenţial, ca un motor decuplat. Poate fi un motor bun, cu o capacitate de 200 cc, dar la ce bun?

Trebuie să ridic dorinţa mea şi să o îndrept către o anumită acţiune. Asta înseamnă că am nevoie de două puncte pentru a face un vector. Mintea este cea care dă direcţie forţei mele. De aceea forţa şi raţiunea lucrează bine una cu alta. Asta este conform legii.

Deci, chiar dacă am atins disperarea în atitudinea mea faţă de grup, asta nu îmi aduce încă oportunitatea de a acţiona. Acum trebuie să îmi conectez starea de scop. Tocmai am simţit că sunt opus faţă de mine însumi. Egoismul a fost revelat în acţiunile mele, sau în una din acţiuni: am făcut-o pentru mine şi nu am putut să o îndrept către prieteni.

În primul rând trebuie să îmi amintesc că nu există nimeni în afară de El. Problema nu este că eu nu am reuşit, ci că Creatorul a organizat această situaţie pentru mine, ca de altfel şi analiza ei. Devine clar că nu aş fi putut să fac nimic datorită egoismului meu, şi asta pentru că Creatorul a dorit să mă înveţe, să îmi arate că sunt condus de ego.

Atunci, ce trebuie să fac? De ce a vrut El să mă simt aşa? Pentru că în acest fel voi realiza importanţa scopului, calitatea dăruirii, care este opusă la ceea ce tocmai am revelat.

De unde voi lua această importanţă? Chiar din această stare. De fapt, nu există nicio Lumină fără vas, nicio senzaţie care să nu includă combinaţia a celor două, a Luminii şi a Kli. Cu ce mă compar pentru a simţii că sunt rău? Se întâmplă în comparaţia a ceea ce înţeleg eu că este dăruirea, imaginându-mi că aş putea să acţionez mai bine, tratându-mi prietenii mai bine.

În acest caz, există deja două puncte! Atunci, cum pot eu să comut din punctul propriei mele insignifianţe şi imoralitate în punctul dăruirii? Ce îmi lipseşte? Îmi lipseşte forţa şi asta trebuie să cer.

Dar asta nu este totul. De ce trebuie să o cer? Fac asta pentru a mă simţii bine, pentru a nu mai simţii repulsia faţă de mine însumi? De fapt, egoismul meu suferă datorită revelaţiei recente. În acest caz, reiese că încă sunt egoist, numai că am trecut prin a doua răsucire şi sunt la al doilea nivel al iubire de sine.

Mai degrabă, eu nu vreau ca toată munca şi rezultatele mele să urmărească profitul personal. Vreau să execut o acţiune în care voi descoperi plăcerea pentru Creator. El mă corectează şi vreau asta pentru a-I dărui Lui plăcere.

În acest fel încerc să avansez înainte, puţin câte puţin, şi apoi încă un pic, cât este posibil. Acestea sunt primele mele încercări, pe care trebuie literalmente să le mestec, gust cu limba sau, mai exact, să le sparg cu dinţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Exista o mare diferenta intre lumea sparta a lui Nekudim si lumea Atzilut care a fost creata pentru a o corecta pe cea trecuta. Lumea Nekudim apare din unificarea (Zivug) peste Reshimot (genele informationale) “2/1” (Bet/Aleph), si lumea Atzilut peste Reshimot “1/0” (Aleph/Shoresh).

De aceea, corectiile lumii Atzilut nu suporta comparative cu fluxul existent in lumea Nekudim intrucat Atzilut este de un million de ori mai slab decat lumea Nekudim. A fost nascut cu forta dorintei al gradului “zero”, comparativ cu gradul “unu” pe care Nekudim il are. Este ca stadiul mineral comparativ cu cel vegetativ.

Atunci cum un mineral reformeaza o planta? O “inghite” in sine la fel cum plantam o floare ingropandu-I samanta in pamant. Asemanator, lumea Atzilut atrage lumea Nekudim mai aproape, o depoziteaza inauntru, primind astfel forta cresterii: la inceput cel vegetativ, urmat de animat si la sfarsit cel uman. Toate acestea datorita faptului ca absoarbe fortele de la altii.

Astfel, asa cum este scris “ Totul deriva din regnul mineral, din pamant”. Intr-adevar, nu are viata si este incapabil de vreo crestere si dezvoltare, dar deoarece il contine pe cel vegetativ in interiorul sau, valoarea sa creste la nivelul plantei care va creste in el. Astfel este privit ca un sol fertil.

Fertil inseamna ca da viata unei noi vieti. Dar cum poate regnul mineral sa genereze ceva nou? Poate doar ajutand planta sa incolteasca.

Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 2/27/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot incerca in continuare sa unesc lumea daca vad o asa cantitate de arme si cum se pregatesc pentru razboi?

Raspuns: Trebuie sa facem ce depinde de noi. Lumea a ajuns la stadiul inspaimantator si se misca cu rapiditate catre evenimente de nedorit, dar in afara de asta, ramane impartit in grupuri, si nimeni nu doreste sa isi strige interesele, chiar in fata unei amenintari de explozie iminenta.

Fiecare tara se apara singura si are o politica de protectionism, incercand sa se separe de ceilalti. Aceasta tendinta duce la razboi. De fapt, nimeni nu doreste sa se uneasca cu ceilalti si sa aiba grija si de interesele lor. Asemenea jocului de copii unde dintr-o mica mandrie egoista se ajunge la conflict, cu exceptia faptului ca fiecare dintre tari detin arme mortale.

Trebuie sa acceptam faptul ca aceste conditii plasate in sufletul colectiv trebuie sa fie reformat si sa se incerce corectia acestor fenomene. Intelegem ca de la un punct tot ceea ce vedem in lume este testamentul lipsei noastre de efort.

Toti ceilalti oameni sunt lipsiti de liberul arbitru si de capacitatea de a intelege ce se intampla. Cum ar putea atunci sa corecteze ceva? Ei sunt condusi de Sus. Trebuie sa facem in asa fel incat la nivel mondial cupa milei sa depaseasca cupa vinovatiei. Aceasta alegere este doar in mainile noastre.

Nu putem invinui pe ceilalti, iar starile prin care trec sunt consecintele actiunilor noastre. Distanta dintre ei ne arata scurgerea infiltrate in natura dezlantuita in comparatie cu cat de repede facem corectiile in partea noastra. Suntem atat de mult ramasi in urma!

Celor care li s-a dat liberl arbitru si li s-a aratat in ce masura lumea ridica cupa vinovatiei trebuie sa fie constienti de ceea ce fac. Este scris “ar trebui sa ne consideram pe jumatate pacatosi, pe jumatate virtuosi”, si “iar daca cineva face o fapta buna, el se ridica pe el si lumea intreaga pe scara meritelor”.

Deci unde sunt faptele noastre bune? Se pare ca putem face mult mai mult decat facem. Daca vedem ca lumea experimenteaza o problema mare, ea se indreapta direct spre tine, toti spunandu-ne ca inca nu am atins unificarea, diseminarea, unitatea, anularea sinelui si garantia pe care ar trebui sa o obtinem. Sa speram ca ne vom trezi, la fel ca si prietenii noastrii din toata lumea.

Trebuie sa ne gandim la asta foarte bine deoarece conditiile in lume sunt foarte amenintatoare si totul depinde de noi. Fac apel la toti cei  care ne asculta si care ni se alatura din intreaga lume. Doar noi, doar gandul nostru de unitate este capabil sa corecteze lumea si sa nu lase acest stadiu periculos sa creasca intr-o asa masura incat sa intre in confruntare si colaps.
Dinb partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  2/27/2011, “Introducere la  Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este conectarea dintre radacina sufletului unei persoane si abilitatea sau inabilitatea de a se conecta cu alte suflete, gradul dorintei de unitate?

Raspuns: Fiecare persoana in lume are o radacina a sufletului: o scanteie spirituala, un punct in inima. Acest punct se poate dezvolta intr-o asemenea masura incat persoana va fi atrasa spre ceva mai inalt, dincolo de aceasta lume. Apoi ajunge la stiinta Cabalei si intra in grup.

Acolo se afla de asemenea oameni al caror punct in inima nu s-a dezvoltat inca si fiecare isi traieste viata personala, materiala. Dar chiar daca acest punct “arde” cu putere intr-o persoana, si el doreste cu ardoare sa atinga spiritualitatea – Creatorul, scopul in viata si rostul sau – acesta este doar un punct si nu mai mult.

Ce ar trebui sa faca mai departe? Trebuie sa inteleaga ca sufletul acelei persoane este format din scanteile spirituale pe care le-a atasat acestui punct de fiecare dintre cele 7 milioane de persoane.Sufletul fiecarei persoane este agregatul unitatii tuturor acestor puncte impreuna. De aceea, daca acum ma unesc cu toti aceia care acum se afla la conventie, daca imi adaug aceste 600 scantei spirituale, atunci obtin puterea de unitate a tuturor celor 600 puncte impreuna.

Cum este asta posibil? Cum ma pot uni cu dorinta lor ca sa obtin spiritualitatea? Pot doar sa o fac cu ajutorul lui “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” pentru a deveni “un om cu o singura inima”, cum scrie in articol, “Matan Torah”.

Daca ma conectez cu ei in acest fel, atunci obtin un camp de unire – o dorinta constand din multe scantei. Ca atunci cand devenim “un om” si inauntrul acestei dorinte pot revela spiritualitatea.

Aceasta dorinta este numita vasul sau Kli-ul sufletului meu pentru ca eu am adaugat toate aceste puncte singur. Daca altcineva, unul din aceste puncte pe care mi le-am atasat, la fel ataseaza pe toata lumea, acesta va fi numit sufletul sau. Insemnand ca punctul sau este unul la care a adaugat celelalte puncte. Acesta este sufletul sau.

Fiecare persoana adauga toate punctele din afara, si in felul acesta I se formeaza sufletul. Dar daca nu si le ataseaza, atunci nu are suflet. Are doar punctul, radacina sufletului sau.

Conform acestei forte de unificare a acestor suflete in interiorul meu, cantitatea si forta unitatii dintre ele, inauntrul lor, eu dezvalui Lumina, viata, existenta. Pe masura ce se conecteaza intre ele, incep sa se uneasca si sa fie revelate in forma unui sistem singular, asemanator unui corp prin care sangele si limfa circula, impulsurile nervoase trec si in care diverse actiuni au loc. Incep sa simt viata acolo.

Imi adaug aceste puncte treptat. Conectandu-le, incep sa simt cum un dispozitiv mic se formeaza in interiorul meu: un embrion. Apoi creste, dezvoltand in decursul a noua luni. Simt cum  ii adaug mai multe si mai multe puncte, si astfel creste constant.

Diverse actiuni interioare au deja loc inauntrul lui. Un anumit fel de viata incepe sa se arate. Incep sa recunosc diferite procese in el, pana cand la final se naste. Asta inseamna ca incepe sa traiasca propria sa viata. Apoi se desparte de forta superioara si traieste prin propriile puteri. Acesta este sufletul. In acest fel fiecare din noi ne construim sufletul.

Din prima lectie de la Conventia de la Marea Moarta 2/24/11

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este un ecran (Masach)?

Raspuns: Ecranul este ceea ce aduce Lumina si dorinta la echivalenta. Suntem subiectii legii echivalentei formelor, pe care trebuie sa o atingem intre creatie si Creator.

Creatorul isi retine calitatile Sale naturale, in timp ce creatia obtine intentia externa a daruirii deasupra dorintei naturale de a primi, si obtine aceaste intentii de la Creator. Ambele trebuie sa fie similare si identice datorita acestor calitati. Persoana trebuie sa obtina forma Creatorului. De aceea este numit om (Adam, ceea ce inseamna “similar” Creatorului).

Genele informationale a stadiilor urmatoare (Reshimo) includ perechea: Lumina si dorinta. Aceasta este imaginea catorva stadii spirituale care nu sunt inca realizate. Ele sunt create pentru tine, sa le iei si sa le transformi intr-un stadiu real.

Sa presupunem ca avem un restaurant si o persoana flamanda. Dar aceasta persoana infometata (tu) trebuie sa vina la restaurant, sa plateasca si sa primeasca mancarea. Apoi vei putea sa iti satisfaci foamea. Altfel spus sunt necesare cateva actiuni: efortul, plata, si primirea implinirii.

Pe de o parte conditia este foamea, pe de alta parte implinirea este “Reshimo”.  Restul muncii mele pentru a o implini este numit “ecran”.  Ecranul este ceea ce creaza un stadiu spiritual dintr-un Reshimo potential. Un Reshimo este ca o informatie din calculator, inregistrata undeva pe “discul” meu. Cand apas butonul si apare informatia sub forma unei imagini, primirea deja este indeplinita.

Din partea a 4a  Lectiei zilnice de Cabala 2/28/11, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noua zeci si noua virgula nouazeci si noua procente din toate schimbarile din noi se produc in timp ce noi nu vedem si nu suntem constineti de ele, desi noi le influentam si grabim aceste  acte cand tindem spre corecti. Dar ele se petrec la fel ca procesele fizice din corpul nostru, la care de asemenea nu trebuie sa ne gandim.

Nu sunt eu acela care pompeaza sange prin artere si nu e treaba mea sa ma asigur ca sistemul meu nervos si limfatic, la fel ca toate organele, lucreaza cum trebuie. Daca e ceva eu pot sa le “ deconectez” pe toate impreuna si sa cad intr-o stare de somn, neingrijorandu-ma de nimic, iar corpul meu va continua sa traiasca si chiar sa creasca.

In dezvoltarea spirituala se petrece in aceeasi mainera. Sunt o multime de procese despre care nu trebui sa fim constienti si sa determinam forma si ordinea lor. Exista doar un foarte stramt interval unde noi luam propria noastra decizie si implicam participarea noastra. Si este suficient, e tot ceea ce avem nevoie pentru a realize orice.

Noi revelam “ unicitatea”. Si prin intermediul acestei unicitati, adeziunea spre care aspiram, noi acumulam cunostinta celorlalte elemente ale sistemului pe care nu le stiam. Imi acord libertatea de alegere asa ca voi lucra pentru atingerea adeziunii cu Creatorul. Imi este spus ca daca imi schimb intentia spre una altruista,voi ajunge sa il inteleg pe Creator. Si daca il inteleg pe Creator, atunci acest intreg sistem se deschide pentru mine si o sa inteleg tot.

De aceea, nu am nevoie sa lucrez asupra intregului sistem si sa il examinez pe tot pentru a invata, explora si intelege incredibila sa vastitate si multitudinea de fenomene. Din moment ce imi insusesc dorinta de a darui, inteleg tot ceea ce are loc in el.

Noi lucram in interiorul unui mic camp, in timp ce intreaga lume mare ne este revelata. Este scris : “ fa o deschizatura pentru mine, de marimea unei gamalii de ac si voi deschide portile lumii superioare pentru tine”.Altfel, ar fi imposibil sa invatam despre acest sistem fara limite despre complexitatea infinita care are un numar de parti de nenumarat conectate, de  infinite posibilitati constant schimbatoare si fiecare prin alegerea lui sau ei defineste schimbarile pentru toti ceilalti.

In matematica, noi stim cum sa definim un factor necunoscut prin formula ecuatiei. Daca vem 2 necunoscute avem nevoie de 2 ecuatii. Dar in cazul asta, avem de a face cu un numar infinit de necunoscute, deci avem nevoie de un numar infinit de ecuatii conectate intr-un singur sistem. De aceea, este o matrice, cu un infinit numar de conditii, fiecare dintre ele schimbandu-se conform propriei ei legi.

Noi nu putem rezolva asemenea problema din moment ce mintea noastra corporala este incapabila sa inteleaga. In primul rand, noi nu posedam instrumentele matematice pentru a ne apropia. Dar putem realiza asta in lumea spirituala pentru ca noi marim Kelim-urile de daruire si primim putere peste orice  in interiorul lor.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 22/24/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand incepem sa experimentam presiunea egoismului nostru, loviturile care se primesc, care este modul corect de a aborda grupul? Pe ce ar trebui sa ma concentrez?

Raspuns: Daca o persoana nu are  o cerere interioara pentru grup, ce poate el spune? Tot ceea ce facem, facem de buna voie. Daca o persoana nu vede ca ar trebui sa se intoarca catre grup, nu o va face.

Eu apelez la grup daca ma simt neajutorat, daca vad ca nu exista nimic care ma poate salva, ca sunt incapabil sa ma transform singur si sa obtin ceva, daca realizez ca toata inteligenta mea si potentialul meu nu au nici o solutie pentru mine.

Doar atunci sunt pregatit sa apelez la prieteni pentru ajutor. Cererea iese la suprafata in mine cand caut si doresc sa ma rup de aceasta oribila stare de a fi. Asta se intampla cand desopar ca ma pot intoarce doar catre grup.

Apelez la el extern sau intern. Prietenii pot ca nici macar sa nu simta, dar eu doresc sa primesc sprijin si putere de la ei.Apoi ma intorc inspre ei cu o cerere.

Altfel, oare chiar pot sa  ascult sfatul si sa intreb grupul pentru ajutor? Fatarnicia nu va ajuta aici,e doar o risipa de respiratie. Doar cand o dorinta adevarata s-a maturizat in mine, atunci ma intorc inspre prieteni. Nu conteaza daca ei simt asta sau nu. Este forta dorintei mele in cererea mea care o face adevarata.

Din prima parte a Leciti zilnice de Cabala 2/23/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De acum inainte noi nu mai putem avansa asa cum am facut-o pana acum, legati la ochii indreptandu-ne spre o destinatie necunoscuta, fara intelegere, intelepciune si o cunoastere sigura, precum animalele alergand in directii nedefinite, fugind intr-un loc sigur sa scape de pericol. In felul acesta am avansat in cursul istoriei, dar astazi trebuie sa incepem sa evoluam ca oamenii ce suntem.

Un Om e cineva care “are  ochii” si vede drumul dinainte, cunoscand exact incotro se indreapta. In primul rand, cineva atinge starea sa viitoare de existenta in “ forma sa potentiala” si apoi o materializeaza in practica.

Formele la care trebuie noi sa trecem acum sunt formele similare Creatorului. De aceea, inainte de orice, trebui se sa le manifestam in conexiunea dintre noi, multumita careia noi acumulam noi proprietati. Apoi, in mod colectiv, noi vom realiza starea noastra viitoare in practica:  o conexiune stransa, puternica, a unuia cu celalalt, bazata pe daruire, in care Creatorul va fi revelat.

In aceasta maniera noi vom progresa pas cu pas, pana ce vom trece prin cele 125 de grade spirituale. Va insemna iesirea din exil spre libertatea absoluta. Incepand de astazi si de acum in colo, inaintarea noastra trebuie sa fie supravegheata si constinenta, fara sa repetam greselile anterioare pe care  in mod continuu si metodic le facem din timp in timp pe parcursul stagiilor umane ale evolutiei.

De fiecare data incercam sa facem ceva fara sa stim ceva despre viitor, liderului care a strigat mai tare i-a fost data oportunitatea sa altereze natura si societatea umana. Aceea persoana isi va infaptui ideile pana cand ori va fi dat jos de la putere or va muri natural, dupa aceea noi descoperim ca tot ce a facut a fost gresit. Iar ciclul se va repeata incontinuu, de la o eroare la urmatoarea.

Astazi, printre toate acestea, avem de a face cu o situatie dificila care are legatura  cu conducerea lumii si cu aceasta noua tendinta. Noi suntem capabili sa vedem ce obstacol enorm e pus in calea noastra si cat de inutili sunt sunt acesti conducator. In cele din urma ei vor fi inlocuiti cu un guvern meritos,similar Sanhedinului din vechime care este un consiliul spiritual autentic, stand in fruntea intregii umanitati.

Din partea a patra  a Lectiei zilnice de Cabala 12/29/2010, “Intelepciunea Cabala şi filozofia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

In lumea noastră suntem obişnuiţi să acţionăm independent. Îmi folosesc toată puterea, ştiinţa, energia şi potenţialul de a fi unit cu mediul, abilităţile mele înnăscute, la fel precum şi obiceiuri privind dezvoltarea şi educaţia. Eu sunt sursa; eu sunt centrul. Prin mine însumi, acţionez şi îmi pavez drumul prin lume.

La fiecare pas făcut pe drum, vedem cât de eficientă este această abordare. În definitiv suntem născuţi de puterea egoismului, voinţa de a te bucura. Şi din moment ce folosim această dorinţă pentru a avea succes şi ca să obţinem beneficiu personal, de aceea folosim tot ce avem, atât capacitatea noastră interioară cât şi mijloacele exterioare.

Am putere, motivaţie, energie şi cutezanţă – toate calităţile ce îmi sunt încredinţate şi le folosesc dinspre interior spre exterior. Dar nu asta se întâmplă în timpul corecţiei sufletului. Dacă scopul meu stabilit, nu este să reuşesc în lumea asta, ci în lumea spirituală, dacă vreau să străpung în lume şi să o realizez,  atunci descopăr că nu sunt pregătit pentru ea în mod onest. Nu am forţele, înţelegerea, sau calităţile care îmi permit să mă apropii de unul singur şi să atac, să pătrund şi să cuceresc Lumea Superioară.

E nevoie de timp pentru a realiza asta. Dar apoi, văzând că instrumentele mele normale sunt lipsite de putere aici, simt slăbiciunea, mă dau bătut şi nu ştiu ce să fac. De obicei acestea aduc o persoană în faţa unei mari coborâri. Totuşi nu are mijloace  prin care să obţină ce îşi doreşte. Deci ce trebuie să facă?

Sunt două lucruri ascunse aici ce trebuie realizate:
1. Eu nu aparţin, nu corespund lumii spirituale în nici un fel, sub nici o formă. Acum, asta îmi este limpede. Şi acest moment de slăbiciune este un început bun. Cu toate astea, în esenţă, este vorba despre realizarea propriei mele naturi, care este detaşată de spiritualitate şi nu mă va ajuta în nici un fel. Nu am înclinaţii, mijloace, unelte sau posibilităţi pentru găsirea unei căi spre a fi unde vreau să fiu. Nu pot pricepe nimic din asta.

2.Sunt capabil să obţin o forţă care mă va ajuta şi o minte ce mă va direcţiona la obţinerea Lumii Superioare prin mediul înconjurător. În definitiv, mediul înconjurător este mijlocul prin care obţin Lumea Superioară, şi este prezent chiar lângă mine. Este grupul la care sunt adus direct de Sus şi cu ajutorul căruia pot primi  Forţa superioară pentru ca ei să mă poată influenţa.

Nu obţin lumea spirituală aspirând să trec din interiorul meu spre exterior. Nu o cumpăr, nu o absorb, nu pătrund în ea. Din contră, pentru a cuceri lumea spirituală, trebuie să mă adaptez eu însumi la ea.

Astfel atitudinea faţă de muncă şi rezultatul său, precum şi reconcilierile cu mine însumi şi faţă de Lumea Superioară sunt complet opuse cu munca pe care o facem în lumea noastră. Aici trebuie să obţin, sa iau, să cuceresc ceea ce îmi doresc în timp ce Lumea Spirituală este contrară, infinit gata pentru mine. Eu sunt deja în ea, şi tot ce trebuie să fac este să mă schimb pentru ca asta să mi se arate.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabalan2/28/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Lumina” in sine nu există. Un anumit fenomen are loc inauntrul creaturii, iar creatura îl numeşte „Lumina.”

Cand creatura se trezeste sa simta acest fenomen, înseamnă că Lumina se răspândeşte în ea. Cu toate acestea, nimic nu se răspândeşte în realitate, nici nu vine de undeva! O dorinta pur şi simplu se trezeşte în mine şi eu numesc caracterul său, forma, imaginea si culoarea sa „Lumina” care se răspândeşte în interior, care intra şi există în mine intr-un fel de proces.

Totusi, in afara de dorinţa mea interioară nu sunt alte procese care au loc. Numesc o parte a acestor procese „dorinţa” şi o parte „Lumina.” În alte lumi, dorinta mea se schimba şi, ca rezultat, eu numesc fenomenele care apar în cadrul acesteia „Lumina.”

Lecţia zilnica de Cabala 12/31/2010, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→