Zohar, „Ki Tissa [Atunci când iei],” punctul 31: „Ca un crin între spini, aşa este iubita mea printre fiice.” Creatorul a dorit să-l facă pe Israel similar cu ceea ce este mai sus, deci sa fie un crin pe pământ [in Israel], care este ca si crinul de deasupra, Malchut. Şi parfumatul crin, mai bun decât toti crinii din lume, este numai unul care a crescut printre spini. Acesta miroase aşa cum ar trebui.
Spinii devin dezvăluiti unei persoane la gradul la care ea este capabila sa-i depăşeasca. Dacă ea pregăteşte corect toate înclinaţiile, toate forţele prezente şi care funcţioneaza între el şi mediul înconjurător, daca ea poate  in mod continuu sa trezeasca şi sa creasca importanţa Creatorului, a unităţii şi a dragostei pentru aproapele sau ca pentru sine însuşi, deasupra tuturor suprafetelor gândurilor şi dorinţelor sale, atunci ea face analiza  dreapta si „stirbeste dintii” înclinatiei rele.

Rabash scrie, „Când răspundeţi egoismului,” tociti dinţii lui. „” Acest lucru înseamnă că nu trebuie să discutati cu el, dar ar trebui să utilizati forţa şi sa-l depăşiti.  Dezvălui mediul, care se intinde intre mine si altii, in mod egoist, în căutarea unei şanse de a utiliza conexiunea mea cu el, pentru a obţine cât de mult pot de la el.

Privind realitatea dintr-o perspectivă materiala, vad totul in afara mea, în loc de a o vedea in interior. Nu cred că eu sunt responsabil pentru distanta, ura, şi repulsia care devin dezvăluite. Toate aceste lucruri  par externe pentru mine şi nu ale mele. Nu cred că acestea sunt Kelim-urile mele, percepţia mea despre realitate, viziunea mea, sau revelaţia realităţii superioare in interiorul meu.

Prin urmare, eu trebuie să-mi dau “o lovitură in dinţi” din nou si din nou pentru a corecta atitudinea mea faţă de imaginea care este reprezentata în faţa ochilor mei. În această imagine sunt separat de aproapele meu de o distanţă care nu-mi pare a fi datorita dorinţelor mele corupte (Kelim). În schimb imi pare ca ceva străin, ceva ce trebuie să resping.

Dar eu actionez contrar: lovesc forta acestei iluzii cu analiza mea, căci înţeleg că tot ce-mi devine revelat sunt eu insumi. Şi nu-mi corectez sufletul pana cand nu-mi atribui mie insumi întreaga lume, toata realitatea, toţi oamenii, toate sufletele şi toate nivelurile în genurile- gradele mineral, vegetativ, animal şi vorbitor. Eu trebuie să le tratez pe toate ca pe o parte inseparabila din mine.

Apoi, vad că percepţia realităţii, iubirea pentru creaturi şi revelaţia Creatorului se află în aceleaşi gânduri şi dorinţe care determină atitudinea mea faţă de aproapele meu, la ceea ce este in afara. În realitate nu există nimic dincolo de dorinta. Şi când simt că această dorinţă iese din mine catre ceilalţi, trebuie „sa  prind în dinţi” calea cea dreaptă. Acesta este modul în care ma transform într-o punte de legătură între mine şi cealalta parte din mine. Aproapele meu va deveni o parte din mine şi Creatorul va deveni al meu. Acesta este modul în care voi include toata realitatea în mine şi astfel spargerea va fi corectata.

Apoi, în acelaşi loc, în aceleaşi dorinţe şi gânduri care au stat între mine şi aproapele meu, voi începe să simt prezenţa Luminii, calitatea daruirii si dragostei.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebarea care pur si simplu nu va fi redusa la tăcere şi la care trebuie să se răspundă cu o „lovitură la maxilar” este întrebarea despre cine e mai important: eu sau Creatorul? Eu sau aproapele meu? Forţa daruirii sau forta primirii?

Dacă această întrebare stă în mod clar în faţa mea şi am înţeles că dacă voi progresa sau intra intr-un esec depinde de obţinerea unui răspuns clar, atunci nevoia pentru sprijinul constant al mediului devine evidenta pentru mine. Dar, pe de altă parte, ce este acest mediu? Şi ce fel de sprijin imi da? În esenţă, primesc propriul meu Kelim,dorintele, la gradul la care vreau să-i aduc mai aproape de mine. Pana la urma, toata realitatea sunt eu.

Prin munca cu mediul, il ridic în ochii mei şi în el gasesc importanta  Creatorului. În esenţă, mi-a fost data forţa spargerii in asa fel incat sa ma ajute pe mine în acest mod.
“Eu-l” meu,care include toata realitatea, se divide în două părţi:
1. partea pe care o experimentez ca sine
2. partea pe care o experimentez ca lumea, alţi oameni, şi tot ceea ce este în afara mea.
De ce m-a spart creatorul în două? Acesta a fost în scopul de a face mai uşor pentru mine sa corectez partea care se află în afara. Ii ridic importanţa în ochii mei prin trezirea importanţei prietenilor şi motivarea acestora să lucreze cu mine, ca si cum au libertatea de a alege sau mai multa independenţa decât le atribui.

Noi trebuie să înţelegem că forta spargerii este pentru binele nostru. Partea numită „aproapele”, adică tot ceea ce este în afara de mine, vor fi corectate de mine, dacă ii tratez exact ca aproape. Corectez aceste dorinte care par străine pentru mine, plasandu-ma  în faţa lor şi dorindu-mi să ma unesc cu ei.

“Sinele” meu este doar punctul din inimă, în timp ce „aproapele” este întregul meu Kli, întregul vas al sufletului. Dacă eu nu as fi fost împărţit în aceste două părţi, atunci nu aş avea ocazia de a corecta dorintele “externe”. Nu aş fi capabil de a le analiza, a le verifica şi a le sorta, sau de a cere forţa sa lucrez cu ele.
Cu toate acestea, eu ma situez în afara lor şi corectez atitudinea mea faţă de ei. Aceasta este iluzia ca eu primesc -ca si cum as corecta atitudinea mea faţă de aproapele meu prin principiul „iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi.” Şi eu încă nu percep, nu înţeleg sau nu simt că, în esenţă, acesta este sufletul meu. Mi-a fost data forta ruperii, care descrie o imagine înşelătoare a „altora” în ochii mei. Dar exact in acest mod as putea începe corectarea Kelim-ului meu, lucrand împotriva forţei de respingere prin lovirea ei, lovitură cu lovitură.

Astfel, este posibil să ne imaginăm munca noastră în acest fel: o persoană primeste iniţial toate creaţia în capacitatea sufletului său şi înţelege că toate forţele de dezbinare sunt o fantezie destinata să-l deruteze. De fapt, realitatea nu este izolata de el deloc. Acesta este motivul pentru care o persoană loveste si „stirbeste dintii”  aceastei forţe de rupere, acestei iluzii. El ar trebui să vadă acest lucru ca fiind întreaga lucrare pe care el trebuie s-o efectueze.

Şi continuă până când face praf toti dintii, smulge toate buruienile, astfel încât  trandafirul sa creasca printre ele, aşa Malchut ar înflori în forma sa reală, in plina forta. Aceasta este Shechina, sufletul comun.

In această lumină trebuie sa vad mediul, prietenii şi pe Creator. Tot ceea ce pare extern pentru mine este o parte inseparabila din mine. Forţa care ma separa pe mine de singurul gând si dorinţa, de Singurul, este forţa de dezbinare pe care trebuie s-o zdrobesc.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Atingi probleme foarte mari atunci când vorbesti despre munca cu mediul.

Răspuns: Nu vorbesc despre toate marile probleme deloc. Eu vorbesc despre realizarea imediată, despre ceea ce trebuie să se întâmple între noi. Nu este mai presus de noi, ci la nivelul ochilor nostii, la nivelul inimilor noastre.

Întrebare: Dar nu lucrez cu mine insumi în mod artificial?

Răspuns: Desigur, în mod artificial. Noi recunoaştem şi admitem ipocrizia noastra. Da, ne jucam,“mintim” pe faţa.

De exemplu, chiar acum, nepotul meu este ocupat cu un camion de gunoi de jucărie. El caută gunoi în jurul casei ca să-l pună în camion. Este aceasta un joc? Dacă el ar fi capabil să-l explice pentru tine, ai intelege ca aceasta este viata. Cu toate acestea, voi, adulti, va jucati cu jucariile voastre. El vede în felul acesta; noi vedem in sens opus. Acestea sunt două niveluri, şi nu puteti face nimic in legatura cu asta.

Deci, ştiu că sunt scufundat în dorinţa egoista, că-l urăsc pe aproapele meu şi ca ma gandesc doar la mine insumi. Nimic altceva nu ma intereseaza, şi am venit la grup pentru a primi chiar mai mult pentru că nu mai primesc satisfacţie de la niciunul dintre lucrurile pe care le-am avut anterior.

Vecinii mei sunt mulţumiţi cu situaţia lor şi se uita la mine ca şi cum aş fi nebun: „Ce vrea de la viata?” Cu toate acestea, nu este suficient pentru mine şi de aceea mă aflu aici.

Zi după zi, continui sa descopar ura şi dispreţul pentru toată lumea. Nu am nevoie de nimeni şi nimeni nu conteaza pentru mine, decat dragul de mine. Sunt conştient de toate acestea, dar în acelaşi timp, ştiu că ridicandu-ma la un grad mai mare înseamnă să ies din mine, din dorinţa mea, din gândurile mele, spre ceva complet diferit. Vreau să ma nasc din nou.

Deci, ma joc la nivelul meu, în egoismul meu, ca şi cum aş fi deja la un grad mai mare. Desigur, toate acestea sunt un pretins joc. Totul este o minciună, dar este o minciună utila. Nu am altă posibilitate să ma dezvolt, dacă nu joc un joc despre ceva ce vreau să ating.

Aceasta este ceea ce fac copii, plantele si animalele. Aceasta este condiţia care opereaza in toata natura. Fiecare element care vrea să se dezvolte în consumul şi emisiile de oarecare materie se transformă într-o anumită imagine, un model a ceea ce aspiră. Acesta trebuie să depună eforturi pentru forma sa viitoare.

Apoi, Lumina superioara vine. Când dezvoltarea este cauzata de natura, se petrece în mod automat. Plantele şi animalele nu ştiu cum se dezvolta si totusi Lumina, de asemenea, opereaza pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal.

Nu există nici o altă forţă, dar trebuie să evocam aceasta Lumina cu toata forta noastra, cu inteligenta noastră, cu analiza noastră, cu estimările noastre, cu înţelegerea noastră şi cu seriozitatea noastra. Nu numai că trebuie să fim prezenti în această creaţie, noi trebuie s-o controlam.

Acesta este cu adevărat un joc. Este scris că Creatorul se joacă cu leviatanul. El de fapt se joaca. Orice modificări care apar atunci când ceva sau cineva merge de la un grad la altul sunt un joc. La urma urmei, le evocam printr-un joc despre ceva ce încă nu am atins sau dobândit, ceva in care încă nu ne-am transformat. Acesta este un lucru foarte serios.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/15/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Sunt destul de convins despre ceea ce spune Baal Ha Sulam, despre faptul ca pentru noi nu exista nicio posibilitate sa intelegem spiritualitatea cu felul nostru fizic de a gandi, caci daca cineva ar vrea sa ma atraga in ea, mi-ar promite exact contrariul. Totusi inca este dureros sa recunosc ca sunt incapabil de a intelege ceva. De ce este asa?

Raspuns: Pentru că nu ai organe spirituale de perceptie, cunoastere sau simt. Imi aduc aminte de o intamplare remarcabila, atunci cand lucram la o prelucrare muzicala a melodiilor lui Baal Ha Sulam. Langa noi statea tot timpul intinsa o pisica grasa, care apartinea proprietarului casei. Noi plangeam si eram coplesiti de sentimente, in timp ce animalul de casa statea acolo nederanjat. Doar urechea ii tresarea ocazional, atunci cand muzica devenea prea galagioasa.

Amandoi traim in organisme corporale in aceeasi lume dar totusi pisica nu ma poate intelege. Ea este privata de calitatea de a simti. Cum sa-i explicam pisicii ce senzatii dorim sa exprimam prin muzica?

Dar crede-ma ca este mult mai simplu sa explici unei pisici intelesul unei simfonii, decat sa intelegem noi spiritualitatea. De fapt, animalul este pe aceeasi treapta in aceasta lume, pe cand noi avem nevoie de o influenta mult mai mare a luminii inalte, ca sa simtim lumea spirituala.

Si atunci, conform acestei perceptii, vei intelege imediat ce inseamna fiecare cuvant rostit de catre un cabalist. Unele cuvinte le vei percepe cu auzul exterior, totusi simturile intene vor incepe sa se dezvolte in interiorul tau.

Din a 4. A parte a lectiei zilnice de cabala din 13.02.2011- „Natura intelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: M-am hotarat sa intru in grup, dar dupa un timp au aparut neintelegerile. Ce sa facem ca sa le oprim?

Răspuns: În primul rând, trebuie să fim conştienţi de problemele din grup. Noi nu trebuie să le acoperim sau sa pretindem că nu există. De exemplu, un grup are treizeci sau patruzeci de membri şi fiecare trage in alta parte sau formeaza factiuni.

Este esential sa se inteleaga ca ne aflam sub o guvernanta superioara care ne confrunta cu aceste neintelegeri si factiuni. De ce? Aceasta face ca noi sa ne ridicam deasupra problemelor pana le CEL care le-a adus la viata. El este Cel care provoaca toate problemele dintre noi. Chiar o admite, “Eu am creat toate relele”.

Dar de ce? Este pentru ca tu sa folosesti Tora ca pe o aroma, adica sa incepi sa iti doresti Lumina care Reformeaza si care este ascunsa in ea. Atunci cand ceri Lumina, te ridici deasupra problemelor, pana la Sursa din care provin binele si raul.

Continuarea întrebarii: Da, dar există mai multe probleme după aceea

Răspuns: Trebuie sa acumulezi forta necesara a dorintei precum si Lumina care Reformeaza, pentru a urca primul nivel spiriltual. De aici, tot mai multe si mai grele probleme vor fi.

Lasa-le in seama Creatorului; El stie ce sa faca. Iata de ce spune El ca a creat toate relele pentru tine, spre a te face sa intelegi ca totul provine de la Sursa. Din acestea trebuie sa-ti faci materialul de lucru. Nu avem altceva la indemana.

Cheia este de a adera la aceasta. Unii dintre prieteni ne pot deveni rivali, in timp ce altii vor ramane neutri. Lasa sa fie dezordine in cadrul grupului, priveste-o ca pe un colet pregatit de Creator. El a pus totul la cale, iar treaba mea este sa fiu permanent in rand pentru unitate, fie cu prietenii, fie in pofida lor si in toate felurile posibile.

Este ceea ce numim a fi “un singur om si o singura inima”. Altminteri, in ce fel de pamant ne vom uni noi? Fundamentele uniunii noastre nu sunt “copiii dragalasi” ci bivolii si cocosii. Ne luptam si uram, dar mai presus de toate ne unim ca un intreg. Iubirea de aproape se naste cu siguranta pe aceste considerente si acesta este momentul in care primesti Tora.

Fie ca esti de acord sau nu, acest principiu nu se va schimba. Atunci cand ne aflam in grup trebuie sa ne convingem ca nu mai exista o alta cale, nu se mai poate iesi, ca suntem de acord cu grupul, chiar si numai artificial. Incetam sa ne mai certam si incepem sa pretindem ca ne iubim unii pe altii. Studiem in speranta ca Lumina care Reformeaza ne va influenta si va stabili o conexiune intre noi. Fiecare se gandeste pe parcursul lectiei: “As vrea ca El sa ma fi ajutat catusi de putin”.

Altfel ne vom musca in continuare, incapabili sa punem in aplicare sarcinile pe care ni le-a incredintat Creatorul. El este cel care ne-a “ademenit” aici, unde ne-ar fi plasat ca intr-un joc de computer, intr-un poligon restrictionat de marginile ecranului. Ne aflam in acest poligon. Si acum ce o sa mai facem?

Acesta este locul in care trebuie sa stabilim noile relatii, cele la care dorim sa ajungem. Ce ne lipseste din acest teren de joaca, in care toti se urasc intre ei si suntem raspanditi ca punctele de pe ecran? Ce avem de facut?

Trebuie sa revelam Lumina care Reformeaza. Haideti sa invatam cum sa o facem sa apara. Este mai usor de zis decat de facut. Problema este ca trebuie sa asteptam pana cand un nou grad ni se reveleaza in toata maretia sa, iar aceasta cere timp. La urma urmei, primul grad spiritual este mai cu seama de inalt; nu poti sari pur si simplu in el. Comparativ cu primul, celelalte sunt deja mai usoare.

Din partea 1 Lecţia Zilnica de Kabbalah, 11/02/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cum putem avansa cu ajutorul grupului? Noi toti stim că scopul nostru este de a obtine iubirea şi răsplată. Iar forţa de corecţie vine la noi prin studierea sistemului corectat. Aceasta este intelepciunea Cabalei.

Acesta este motivul pentru care ne intrunim si studiem împreună, precum si pentru a cladi maximumul intentiei pentru unitate. Pe parcurs observam rasarind o adevarata ura (Sinnah), Muntele Sinai printre noi si in acelasi timp, descoperim nevoia de iubire si recunoastere. La urma urmei nici nu exista o alta solutie – acesta este telul. Si acesta este modul in care evoluam pas cu pas.

Omul tanjeste dupa dragostea prietenilor, orientandu-si eforturile si succesele, iar pentru el aceasta este tot una cu a fi aproape de Creator. Chiar daca Creatorul este ascuns, aceste doua corectari – a munci impreuna cu aproapele si a munci impreuna cu Creatorul – sunt similare, de fapt identice.

Aceasta deoarece “aproapele” este tot ceea ce exista pe langa dorinta persoanei, fie el Creatorul sau prietenul. Amandoi sunt unul si acelasi intrucat ei amandoi ii sunt externi omului. Astfel, daca el este capabil sa se incredinteze prietenului, el trebuie sa stie ca facand astfel i se incredinteaza Creatorului.

Mai mult, in cadrul grupului, omul primeste ajutor din partea prietenilor, intrucat ei asteapta si munca sa, iar ei ii dau motive sa lucreze. Iata de ce va avea succes aici.

Ne unim cu prietenii, pe cat posibil, in scopul de a corecta calitatea unirii noastre prin studiu. Aceasta este metoda. Iar atunci cand o facem cu scopul de a dobandi recunoastere si iubire pentru Creator, ne restructuram potrivit principiului ca “Israel, Tora si Creatorul sunt unul”. Atunci cand ne unim, cu prietenii prin intermediul studierii Cabalei, evocam Lumina care Reformeaza, forta noastra interioara, Creatorul. Astfel dobandim unitatea cu El, unindu-ne unii cu altii.

Din partea 1 Lecţia Zilnica de Kabbalah, 15/02/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De mii de ani, metoda Cabalei a fost elaborata de oameni speciali, Cabalistii. Astăzi, o răspândim în rândul maselor. Oare facand astfel, nu vom scăpa din vedere adâncimea acestei intelepciuni?

Răspuns: Ba da, cu siguranta. Dar tot o vom face. Noi suntem cei prin care ea curge catre ceilalti.

Părinţii tăi, de exemplu (cu tot respectul cuvenit), au fost oameni obisnuiti si nu sfinţi. Te-au adus în această lume şi ţi-au dat o educaţie asa cum s-au priceput. Noi facem la fel.
Evident, răspândind Cabala în rândul maselor, am „contaminat-o”. Este ceea ce numim micsorarea nivelului spiritual care descinde din Lumea Infinitului. Cu toate acestea, nu avem de ales. Poate un copil sa primeasca toata ştiinţa deodata? Nu, ii vom da o versiune simplificată, bine adaptata nivelului său. Indiferent de ceea ce i-am putea explica, arăta, sau alimenta pofta de cunoastere, totul trebuie să se potriveasca starii sale actuale.

Pentru aceasta avem ca model textul Zoharului. Am luat comentariul lui Baal HaSulam pe marginea Cartii Zoharului şi am îndepărtat toate materiale suplimentare din aceasta, acelea care nu erau legate de ideea principală. Oricum toate aceste materiale sunt necesare. Baal HaSulam nu a făcut nimic în zadar. Cu toate acestea, în stadiul actual, ele ne împiedică, şi chiar mai mult, la abordarea completa a Cartii Zohar.

Cand am deschis prima carte din viata mea am vazut scris cu litere de-o schioapa, “MAMA, CASA, SOARE.” Deci, trebuie sa oferim oamenilor informatii pe care sa le poata procepe. Mai tarziu, pe masura ce vor invata, vor accede la gradele mai inalte.

Scara spirituala “contamineaza” Lumina Superioara care se reduce dramatic pe masura ce coboara la gradele inferioare. Aceasta este natura sa; altminteri cei de jos nu ar fi in stare sa absoarba nici macar un strop de lumina.

Din partea 1 a Lecţiei Zilnice de Cabala 11/02/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Se spune ca Rabbi Shimon si adeptii lui sedeau intr-o pestera, in care au scos la lumina Cartea Zohar; Rabbi Shimon vorbea, Rabbi Abba o scriea, iar fiul lui Rabbi Shimon, Rabbi Elasar il asculta „din gura in gura” in timp ce ceilalti ascultau cu inima. Ce reprezinta aceste nivele diferite de legatura?

Raspuns: In afara de limbajul exterior pe care il folosesc cabalistii pentru a comunica, „limbajul ramurilor”, exista pe treapta Bina si legatura interioara, care este numita „Pe El Osen” (de la gura la ureche), atunci cand profesorul si elevul sunt uniti intr-o stare Katnut (o stare mica), la fel ca si legatura pe treapta Keter, in starea Gadlut (o stare mare), care se numeste Pe El Pe (de la gura la gura). O astfel de legatura nu necesita o limba: Se inteleg reciproc fara cuvinte, prin contopire, unire.

Cu alte cuvinte, noi ne putem intelege in unul din modurile urmatoare:

• Dupa lungi convorbiri
• In timp ce facem o aluzie
• Incepem sa ne intelegem unul pe celalalt fara cuvinte
• Ne unim intr-un singur intreg, asa incat devine imposibil a spune ca tu nu ma intelegi si eu te inteleg, deoarece suntem inseparabili, si nu trebuie sa dam nimic celuilalt.

Acestea sunt nivelele legaturii spirituale.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 2/14/2011, “Esenta intelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

O persoană vine la Kabbalah, după trezirea la necesitatea de a învăţa forţa ascunsa superioara, scopul şi motivul existenţei sale şi sensul vieţii sale. Cand trece prin etape în dezvoltarea sa spirituală, o persoană ajunge la un punct critic şi începe să se gândească la modalităţi de a atinge lumea spirituală. Anterior, obisnuia să creada că spiritualitatea poate fi atinsa cu ceea ce are, în sensul celor cinci simţuri,a mintii şi a percepţiei obisnuite a realităţii.

Dar la un anumit stadiu, omul începe să simtă că lumea spirituală nu poate fi descoperita în acest fel şi că, pentru a face acest lucru, trebuie sa se schimbe. Aceasta este atunci când isi aduce aminte de o vorba celebra: „Am creat înclinaţia rea şi Tora pentru corectarea acesteia, deoarece Lumina continuta in ea întoarce pe cineva la Sursă.”

Fiecare persoană prevede lumea spirituală în felul său. Înţelepciunea Cabalei o defineşte ca proprietate a iubirii si daruirii, unde o persoană iese din proprietatile sale egoiste şi începe să dezvăluie realitatea mai mare în proprietăţile daruirii, care sunt opuse ei.

Cabaliştii ne explică că este necesar ca noi sa dezvoltam proprietatea de a darui, pentru a efectua corectarea inimii (dorinţa). Acest lucru înseamnă că dacă acum dorinţa noastră lucreaza pentru a primi, trebuie s-o schimbam, astfel încât să percepem dorintele altora ca pe ale noastre. Intreaga metoda constă în corectarea ego-ului nostru, care doreste sa consume totul, prin dezvoltarea sensului de deasupra, ceea ce înseamnă a ieşi din dorinţa noastră.

In timpul cand am venit sa studiez Cabala, aveam deja peste douăzeci de ani de educatie. Am fost un om de ştiinţă şi un antreprenor, în timp ce toti Cabalistii cu care s-a întâmplat să studiez erau oameni simpli. Îmi amintesc de o conversaţie cu Rabash când mi-a spus că a început sa lucreze ca un asistent de fierar, apoi a fost cizmar, iar la sfârşitul carierei sale a lucrat la un birou de colectare a taxelor. Cu toate acestea, am fost convins că aş fi capabil să obtin mai mult cu mintea mea. Mi-a luat timp pentru a înţelege că Cabala este o ştiinţă a sentimentelor şi de aceea trebuie sa corectam inima noastră.

Intelepciunea Cabalei explică faptul că mintea se trezeşte în noi numai ca extensie a inimii care a angajat-o. Inima doreşte să ştie ce este sentimentul şi de ce, de unde vin sentimentele, si modul în care acestea pot fi modificate. Si apoi inima angajeaza mintea.

Este un fapt cunoscut că mintea noastră funcţionează mai bine atunci când ne confruntăm cu probleme şi mizerie. Necesitatea care apare dezvoltă mintea. Astfel, funcţia sistemului numit „minte” este de a ne ajuta să implinim dorinţa noastră.

Înţelepciunea Cabalei este o ştiinţă de a dezvolta sentimentul dragostei. Cu alte cuvinte, am nevoie sa ating abilitatea de a ma conecta cu dorinţele tuturor celorlalţi sau sa-i doresc şi sa-i accept ca fiind ai mei. Preocuparea mea pentru nevoile celorlalti ca pentru ale mele proprii se numeşte dragostea mea pentru el. Acest lucru nu are nici o legătură cu primirea împlinirii sau placerii de la altcineva, ci dimpotrivă, plăcerea mea va veni din împlinirea altora.

Oamenii care încep studierea Cabalei dobândesc noi sentimente în inimă, care le permit să înceapă treptat să înţeleagă că, în realitate, există împlinire infinita şi plăcere din capacitatea de a iesi din propriul ego şi implinind pe altii. Aceasta oferă unei persoane o continua şi nelimitata posibilitate care dezvaluie brusc o nouă percepţie a realităţii, un nou orizont pentru ea.

Acest lucru se datorează faptului că o persoană care iese din sine şi începe să se simtă nevoile altora în loc de propriile sale nevoi încetează sa se perceapa pe el însuşi, şi, treptat, vine într-o stare cand  nu mai are nevoie sa aiba grijă de el însuşi. Când vom găsi proprietatea de a darui, primim împlinirea acolo şi dobândim lumea superioara, prin aceasta, devenind ca si Creatorul.

De lectura mea la „Cabala L’Am ” Hall din 12/21/10

Filed under: Congrese, Egoism, Iubire, Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

O persoană se confruntă cu o mare problema: Cum ştie in ce lume trăieşte? Cum ar trebui ea sa vada realitatea? Ce perspectiva ar trebui sa aleaga? Cum se poate desprinde de înşelăciunea interioara şi sa vada ceea ce nu doreşte să vadă în egoismul sau, ci mai degrabă o perspectivă obiectivă lipsita de atributele ego-ului, dorinţelor şi emoţiilor ei?

Ştim că judecam în funcţie de cat de corupti suntem şi privim prin ochi subiectivi, părtinitori, care denaturează complet perspectiva noastră de viaţă. Lumea face acelasi lucru. Suntem martori la felul cum de-a lungul istoriei oamenii au fost înşelaţi în percepţia lor despre realitate, abordare a vietii, incapabili de a înţelege lumea în care trăiau şi de ce.

O persoană care studiaza Cabala are posibilitatea de a vedea adevărul, dar o persoană care este blocata în sfera internă a lumii noastre, legata in acest cerc mic, nu poate vedea nimic care merge dincolo de graniţele sale. In interiorul ei, ea vede totul în funcţie de ego-ul său, bazat pe beneficiu sau personal şi nu este în măsură să se gândească la nimic altceva.

Oricum, toate aspiraţiile sale sunt destinate spre interior, numai spre punctul său interior. Prin urmare, nu se poate ca ea sa dezvolte o dorinţă sau gând de a vedea ceva in afara de propriul sau interes, cel mai intim. Ea este facuta iniţial în aşa fel încât să fie în imposibilitatea de a vedea sau simţi ceva care nu corespunde cu punctul său interior. O persoană nici macar nu poate începe sa gandeasca despre aceasta, deoarece este complet în afara domeniului său de percepţie.

Ar putea fi o altă realitate alături langa ea, care este de miliarde de ori mai mare şi mai puternică decât cea pe care o experimenteaza in punctul sau interior egoist, dar ea nu are absolut nici un interes în aceasta şi, prin urmare, nu o poate vedea. Genele sale informationale (Reshimot) ii dicteaza ca ar trebui să aiba grijă numai de lucrurile care-o implica doar pe ea şi acest lucru este exact ceea ce face.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/10/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→