Toate stările prin care trecem pot fi, și cu siguranță ar trebui să fie, experimentate; cu toate acestea, trebuie să le ținem sub control constant și să nu cedăm nici senzațiilor negative, nici celor pozitive. Trebuie să ne controlăm constant sentimentele cu ajutorul rațiunii noastre. În acest fel, rațiunea și sentimentele sunt echilibrate unele cu altele, astfel încât unele să nu le depășească pe altele.

Dacă intelectul prevalează asupra sentimentelor, înseamnă că devii un „om înțelept”: „De ce să fac toate acestea, oricum nu voi putea. Creatorul este mai mare decât mine, așa că lasă-L să o facă. Și dacă nu, ei bine, așa să fie”. Și așa mai departe, în același spirit. Dar dacă sentimentele prevalează, atunci omul cufundat în ele nu este capabil să-și folosească mintea.

Deci, care este soluția? Trebuie să găsim forțe în grup care să ne ajute să ne eliberăm de această stare și să atingem echilibrul. Nu există altă cale de ieșire.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce exemplu ați da despre un om care se dezvoltă?

Răspuns: O păpușă se mișcă cu ajutorul unui mic motor, sub care se află un reostat. Pe măsură ce reostatul este ajustat, începe dezvoltarea în păpușă. Păpușa se transformă, devenind din ce în ce mai condusă de consum, apoi de dorința de cunoaștere, și în final, de dorința de a înțelege cauza principală a suferinței, o suferință pe care nici dezvoltarea consumului, nici cunoașterea, nici încercările de a scăpa de suferință nu au putut să o rezolve. Toate acestea duc păpușa la dorința de a înțelege de unde provine suferința. Toate acestea se întâmplă conform programului încorporat în păpușă.

Și ea ajunge să înțeleagă că suferința are un scop; o forțează să se schimbe. Creatorul începe să-i „tulbure” pe cei pe care vor să fie apropiaţi de El.

Creatorul îi arată omului prin aceasta că el însuși trebuie să se schimbe, mai degrabă decât să încerce să schimbe mediul din jurul lui sau modul său de viață pentru a se potrivi lui. Nu există nicio scăpare de suferință, prin niciuna dintre aceste căi, și omul nu poate realiza nimic cu adevărat în acest fel. În acest fel, Creatorul obligă omul să se schimbe.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În societățile religioase, ies la lumină  lucruri care nu sunt mai puțin rele decât cele întâlnite în societatea seculară.

Răspunsul meu: În cele din urmă, dorința de a primi izbucnește și crește necontrolat. Atunci, atât granițele religioase, cât și cele seculare își pierd semnificația pentru om; ele devin nestăvilite și frenetice.

Nu se poate face nimic în această privință. Astfel de lucruri, desigur că se întâmplă și ici și colo. Dar este mai bine să menținem măcar ceva. Poate că în zece ani condițiile se vor schimba, dar în timpul nostru, cred, merită. Principalul lucru este să minimizăm daunele.

Comentariu: Dar Baal HaSulam scrie în mai multe locuri că cel care se angajează în Tora în forma sa exterioară provoacă cele mai mari daune. El a avertizat despre acest lucru înainte de Holocaust.

Răspunsul meu: Baal HaSulam scrie într-adevăr la sfârșitul „Introducerii la Cartea Zohar” că cel care se angajează în Tora externă și nu vrea să se angajeze în cea internă – nu că nu ar fi capabil, ci tocmai că nu vrea, o neglijează sau o urăște – provoacă toate daunele și aduce cele mai rele lucruri din lume. Este corect. Dar asta nu înseamnă că omul trebuie să se distanțeze de Tora externă. Trebuie să se angajeze atât în ​​Tora externă, cât și în Cabala.

Mai mult, fie că îți place sau nu, Baal HaSulam scrie și acolo că cei care se implică în Tora externă trebuie să înceapă să se angajeze în cea internă. El nu vorbește despre tine, nici despre vinovăția ta, nici că tu provoci cele mai rele lucruri din lume, nici că trebuie să începi să te implici în Tora internă. El nu vorbește despre tine, ci despre ei. De ce?

Vrei să spui următoarele: dacă ei nu se pot angaja în partea internă, atunci să abandoneze și partea externă, să fie pur și simplu seculari; Cel puțin în felul acesta nu vom face rău nimănui. Asta nu vă va ajuta. Deja astăzi, ceea ce fac ei nu poate fi numit partea externă în adevăratul sens. Prin urmare, dauna nu constă în asta, ci tocmai în faptul că ei nu se ocupă de partea internă.

Desigur, este mai ușor să abordezi un om complet secular cu propunerea de a studia Cabala. Acest lucru nu va funcționa cu un om religios. Cu toate acestea, problema constă în educație, la milioane de tineri. Dacă îi eliberezi complet de studiul Torei sau de cadrele potrivite pentru oameni, nimic bun nu va ieși din asta.

From the Daily Kabbalah Lesson 8/12/26, Rabash, Article 14, 1984 “One Should Always Sell Everything He Has and Marry a Wise Disciple’s Daughter”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 215

Cum putem acționa pentru a dărui înainte de barieră?

Înainte de barieră (Machsom), este imposibil să acționăm pentru a dărui. Nu putem gândi să dăruim și apoi să eșuăm în a îndeplini o acțiune pentru a dărui. De aceea se numește „înainte de barieră”. În spiritualitate, nu există nicio posibilitate să fim într-un loc în timp ce deja ne potrivim unui alt loc, deoarece în momentul în care ne potrivim cu un anumit loc, suntem deja acolo.

În spiritualitate, avem un fel de „motor” care ne mișcă spre locul care ne corespunde în funcție de schimbările calităților noastre. Este ca o sarcină electrică într-un câmp electric sau o bucată de fier într-un câmp magnetic. Este echivalența de formă dintre ceva și câmpul său potențial. Creatorul este centrul forței spirituale și din El emană undele câmpului spiritual. Existăm în acest câmp, în acest spațiu, ca suflet. Conform potențialului sufletului, cu cât ne asemănăm mai mult cu Creatorul, cu atât ne apropiem mai mult de El și cu cât calitățile noastre diferă mai mult de cele ale Creatorului, cu atât ne îndepărtăm mai mult de El. Astfel, noi înșine ne determinăm mișcarea spirituală.

Dacă noi, de-a lungul întregii noastre vieți corporale în această lume, nu am făcut absolut nicio schimbare în relația noastră cu Creatorul, dacă nu am făcut nicio mișcare, atunci suntem numiți „unul care a fost mort și a rămas mort”. Dacă am făcut o mișcare sau cel puțin am vrut să facem o mișcare, atunci avem deja o relație cu Creatorul și este posibil să fi făcut cu adevărat o mișcare. Scopul nostru este să aderăm la El, să ajungem în centrul acelui câmp și spațiu unde se află Creatorul. Trebuie să progresăm din ce în ce mai mult către El prin echivalența de formă, până când suntem cu adevărat incluși în El. Nu devenim anulați. Dimpotrivă, devenim ca El. Calitățile omului devin precum calitățile Creatorului. Atunci sunt doi în centrul acelui câmp, nu unul.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→