Metoda Cabalista se bazeaza pe munca de grup, pe conectarea dintre noi, pe aspiratia tuturor de a ne aduna impreuna, sa adunam toate fortele comune, si cu efortul comun sa ajutam pe fiecare sa iasa in afara lui si sa vina la ceilalti. In realitate metoda este realista si simpla. Pentru a putea intelege lumea superioara, trebuie sa nu acordam atentie « atomilor » din corpul nostru si sa schimbam atentia golului din « spatiul interatomic ». Putem face asta in societatea umana sau intr-un grup mic care ne ajuta sa ne schimbam.

Trebuie sa fim impreuna, ajutandu-ne reciproc intre noi, si sa incepem sa ridicam atentia de la noi la ceea ce este in jurul nostru. Munca este neplacuta, neclara si foarte ne-naturala. Dar pentru asta Cabalistii au scris o cantitate enorma de materiale. Aplicandu-ne metodele Cabaliste, ne adunam la asta, o completam si o materializam. Incepem sa o acceptam si sa o simtim inauntrul nostru. Ca si pe o gaura o adaptam noua si timpului real, si o implementam in prezent.

De aceea, avem grija si o cautam, la fel cum dezvoltam faza realizarii practice a Naturii. Astazi metoda ne este aplicata, celor care dorim sa completam senzatia universului cu o parte aditionala, externa. Mai mult, asta nu este o simpla parte aditionala, ci cea mai  parte importanta parte . Incepem sa simtim forte, fenomene si actiuni in spatiul interatomic, insemnand 99%  din realitate. Pentru inceput, acest volum enorm este plin de ganduri, planuri, forte si interactiunea lor, si tot ceea ce ne face activi, partile mici, microscopice.

Aceasta atingere a radacinilor ne conduce in afara timpului, lipsa viziunii si supunerii, in esenta o stare de non-existenta, la o stare de claritate, eternitate si perfectiune. Asta este ceea ce adevarata realizare a stiintei Cabalei ne da.

Toate acestea sunt realizate in grup, unde incepem sa simtim cum sa iesim in afara, la perceptia altora. Trecem de la senzatia de “lumea dinauntrul meu” la senzatia “lumea in lume”. Daca exista miliarde de oameni sau suflete in locul meu, atunci iesind in afara mea incep sa percep fortele care actioneaza intre noi, si simt toate sufletele ca un intreg, ca un sistem inchis.

Astazi chiar la nivel material ceva ne spune deja ca lumea este globala si integrala, si totul in ea este interconectat. Deci, incep sa simt totul in afara mea. Astfel, obtin o dorinta mai mare, o forta, implinire, care este la dispozitia mea. Toate acestea devin “eu”. Nu mai exista oameni, ci forte simple care exista in aceasta forma.

In acest fel persoana incepe sa dezvaluie adevaratul volum si viziunea asupra lumii.
Din lectia din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Daca magarul cade….”

Postat in 16 Ianuarie 2011 la 8:18 am

Intrebare: Ce trebuie sa facem daca cineva paraseste grupul? Ar trebui  sa incercam sa il aducem inapoi?

Raspuns: Daca cineva decide ca nu mai vrea sa vina la grup, trebuie sa ii respectam decizia deoarece nu exista constrangere in spiritualitate. Asta in primul rand.

Dupa aceea, daca o persoana spune ca nu doreste sa continue sa studieze, maine totul se poate schimba. Deci, ar trebui sa fim flexibili fata de asta. Daca grupul incearca sa il aduca inapoi de mai multe ori (de regula de doua ori) si totusi nu se intoarce, ar trebui lasat in pace. Nu ni se permite sa ne mai apropiem de el.

In Gemarah exista o lege: daca o persoana merge pe camp si vede ca magarul altei persoane  cade sub povara incarcaturii, ar trebui sa ajute magarul sa se ridice si sa ii puna din nou incarcatura pe spate. Daca se intampla si a doua oara, ar trebui sa faca la fel: sa ridice magarul si sa puna bagajele pe spatele lui. Daca si dupa ce  cazut de doua ori magarul cade din nou, ajutorul nu mai poate fi oferit inca odata pentru ca animalul nu poate duce povara.

Un magar („Hamor” in ivrit) simbolizeaza materia („Homer”) din care suntem facuti. Si bagajul sau este incarcatura pe care materia o poate duce. Si daca prietenul tau „cade” dupa ce ai incercat sa il aduci de doua ori, da-i pace. Este alegerea lui!
Din Lectia introductiva din Tel Aviv 12/19/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot urma sfatul de a „fi bucuros” daca simt „gustul pierderii” in munca sa spirituala?

Raspuns: Asta este o etapa in care tot nu intelegi importanta pierderii. Totusi, poate sa creasca ceva fara pierdere, gunoi, feritilizator? Nu este nimic nefolositor in lume; totul depinde doar de atitudinea noastra. Trebuie sa trecem prin toate starile si sa simtim fiecare din ele. In aceste stadii moartea pare mai dulce decat viata, dar nu poti sa o ocolesti pentru ca trebuie sa intelegi ce inseamna „dorinta de a te bucura”.

Vorbesc deschis, fara exagerare: Daca nu experimentezi asta, nu vei putea sa iesi de sub puterea dorintei de a te bucura, chiar daca nici macar asta nu te ajuta prea mult. Aceasta este revelarea „ingerului mortii”. Fara suportul grupului, fara o rutina zilnica stricta, si fara sa na luam anumite obligatii, este imposibil sa traiesti cu acest sentiment.

Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine este sa iti iei obligatia care te obliga sa ai anumite indatoriri astazi. Trebuie sa te forteze ca si jugul pe taur. Nu exista nimic mai rau decat sa te simti liber. In ciuda faptului ca nu vezi, nu simti, nu intelegi sau nu iti amintesti ceva, incepi sa lucrezi pentru ca trebuie, si treptat iesi din starea de coborare si iti continui drumul.

Suntem controlati de doua forte, si singura oportunitate care ne este data este sa ne ridicam de la regula influentei unei forte la o alta. In afara regulilor celor doua forte, exista o stare intermediara unde tu alegi sub ce influenta sa te afli. Trebuie sa incerci sa controlezi aceste doua forte din starea intermediara, linia de mijloc, ca si cand acestea sunt doua fraie pe care le tii in mana.

De aceea trebuie sa ramai la rutina zilnica: sa mergi la lectie, sa treci peste lectie, sa canti, sa dansezi in camera ta cand nu te vede nimeni, sa razi – fa tot ce trebuie sa iesi din starea rea! Trebuie  sa nu fii de acord cu ea si sa ii opui forta! Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa disperi.

Din lectia articolului  lui  Rabash din 11/7/11

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astazi trebuie sa fim de acord ca totul: umanitatea, stadiile mineral, vegetativ, natura animata si Creatorul sunt parti ale unui sistem. Cu cat mai mult corespundem sistemului, cu atat mai bune  va fi si conditia noastra. Daca totusi nu vom fi de acord sau nu ne putem armoniza singuri cu el pana la gradul in care se potriveste nivelului nostru de dezvoltare, in acelasi timp vom experimenta suferinta, inclusiv decesul nostru.

De fapt, existam intr-un sistem integral care ne devine revelat din ce in ce mai mult. Sistemul in sine este constant; totusi, intrucat egoismul nostru evolueaza, percepem ascunderea in forma sa anterioara. Credem ca natura se schimba, in timp ce noi suntem cei care fac asta. Este ca si cand ne uitam pe geamul trenului: nu platforma, ci trenul este in miscare.

Pana de curand, am evoluat de la nivelele mineral, vegetativ si natura animata si nu am simtit opozitia noastra fata de natura. Acestea au fost dorintele mele interioare care au fost dezvoltate (Shoresh, Neshama si Guf), si totul a fost facut ca sa imi satisfaca nevoile egoiste.

Dar acum aceste dorinte au fost unite de doua tipuri aditionale de dorinte pe care le simt externe: „imbracamintea” (Levush) si „palatul” (Eichal). Trebuie sa le accept ca pe o dorinta interna a mea, cea ce inseamna ca trebuie sa accept ca lumea este a mea, in timp ce eu doar o percep ca existand in afara mea.

Reiese ca intreaga lume, universul, toata natura imi apartine, nu-i asa? Si este responsabilitatea mea sa am grija de tot, cum fac si pentru mine, nu-i asa? Deci, nu ar trebui sa o folosesc pentru beneficiul meu, ci special pentru a putea avea grija de ea „cum fac si pentru mine” deoarece totul la sfarsit tine de partea partea mea integranta?

Asta este ceea ce numim noua lume globala. „Imbracamintea” si „palatul” (Aviut 3 si 4 al dorintelor mele) pe care l-am vazut extern, devine intern in perceptia mea si arata ca si dorintele mele, in timp ce Eu, datorita naturii mele egoiste (in GE, Aviut 0, 1, 2) le respinge, le vad ca in afara mea si de aceea le stric, in acest fel facandu-mi singur rau.

Si cand incep sa mi-i atasez, voi putea sa simt realitatea superioara in ei. Asta pentru ca realiatea se simte in „imbracaminte” si „palat” care devine parte a mea, si care va fi dealtfel lumea spirituala. Cu alte cuvinte trebuie sa imi atasez toata natura mie si sa simt in interior tot ceea ce este, pana la ultimul atom! De fapt, universul este lumea Infinitului care imi va fi revelat cand simt ca totul in jur este al meu.

In acest fel o voi percepe. In locul lumii materiale care imi arata dorinta egoista, voi incepe sa o experimentez pe cea spirituala.
Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 1/12/2011, “Calitatea intelepciunii ascunse  – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toate stadiile mineral, vegetativ si animat, si natura vorbitoare se unesc intr-o forta superioara care da viata si guverneaza peste tot. Suntem parti ale unui plan. Acesta este motivul pentru care lumea noastra este globala si toate partile sale interconectate. De fapt, totul este condus de o forta  si noi ne adunam impreuna prin ea. Toate evenimentele care au loc in parti izolate pe glob sunt conectate de forta comuna a naturii.

O conectare directa nu exista, astfel incat nu o putem gasi deoarece vedem doar consecintele, manifestarile conectarii integrale a tuturor partilor din univers. Conectarea insasi trece prin aceasta forta superioara, singura care ne guverneaza. De aceea putem intelege lumea doar reveland aceasta forta singulara.

Asa cum corpul are un singur creier la care toate organele si partile corpului sunt legate, totul este conectat creierului si guvernat astfel. Deci suntem conectati cu o forta superioara existenta in natura, inteleapta si buna, care guverneaza tot si se numeste „Un” Creator.

Daca nu ar fi fost aceste doua forte, nu am fi avut nimic in comun. In acest timp, in aceasta forta care coboara si ne apropie, incepem sa ne simtim „conectati”intre noi si impotriva dorintei noastre. Nu simtim forta insasi, ci mai degraba rezultatul ei prin apropierea noastra, ceea ce este exprimat intr-o interdependenta si mai mare cu fiecare si cu natura.

Este o probelma pentru noi daca nu dorim sa fim legati. Am crezut ca in lumea materiala vom castiga independenta de natura, am sperat ca casa noastra cu un frigider plin, mancare pentru microunde, clima artificiala si conectare virtuala cu lumea prin internet ne vor adaposti complet de natura.

Totusi, simtim ca depindem de natura chiar mai mult deoarece  (Creatorul) este atras mai aproape de noi. Daca recunoastem importanta apropierii Sale si revelatia, astfel alegand sa ne apropiem si de El, vom putea sa pastram legatura cu oamenii ca scop de a intalni Creatorul la jumatatea drumului. Schimba mijlocul in scop si scopul in mijloc!

Acum ca Creatorul este mai aproape, ne simtim rau. Sa il intorcem atunci! Pe masura ce Se apropie de noi, simtim cat de puternic suntem impinsi unul spre celalalt. Hai sa venim mai aproape prin vointa noastra astfel incat El sa coboare chiar in noi si sa ne umple!
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/13/11, „Calitatea intelepciunii ascunse – in General”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem creste chiar mai mult, cererea de unitate?

Raspuns: O persoana nu face nimic pina nu ajunge la sentimentul de necesitate. Trebuie sa va puneti intrebarea si sa aveti clar in fata ochilor tabloul urmator: „Unde revelam Lumea Superioara? Cind o revelam? In ce revelam aceasta lume? Ce este Creatorul? ”

Daca raspundeti la aceste intrebari, atuci veti ajunge la faptul ca aceasta conectare interioara dintre noi, este singurul suflet in care Creatorul devine revelat, si ca El este forta comuna a naturii, care deja ne aduce acum impreuna pe toti, impingindu-ne sa ne unim, in timp ce noi ne opunem.

Toti oamenii din lume simt acest lucru. Priviti la dependenta care exista, la lucrurile care se intimpla in omenire, si la evenimentele subite din natura, ce nu pot fi prezise. Toate acestea sint pentru a ne forta sa gindim, sa venim mai aproape unii fata de altii si sa raspundem la intrebarea: „Ce trebuie sa facem?”

Din ce in ce mai multi oameni in lume se intreaba: „De ce se intimpla toate astea?” Si eventual, acest „De ce” ne va conduce catre raspunsul corect: Ca nu sintem similari cu natura si ca de fapt ne aflam in opozitie cu aceasta.

Daca simtim acest lucru, daca ne imaginam clar acest tablou al nostru si il vom avea tot timpul in fata ochilor, daca vorbim despre el, intelegind din ce in ce mai multe aspecte ale lui, detalii si dependente, atunci noi vom deveni treptat parte integrala din el si el va trai in interiorul nostru. Vom cere ca acesta sa fie realizat in interiorul nostru.

Aceasta este aspiratia noastra, ca el sa fie realizat in interiorul nostru, pentru ca aceasta conexiune interioara dintre noi sa devina adevarata. Aceasta este revelarea sufletului comun.

Cind o persoana incepe sa simta aceasta necesitate, aspiratia ei se numeste „MAN” si evoca Lumina care Reformeaza (Ohr Makif).

Totusi, daca nu intelegem corect sistemul universului ca fiind unul, singur, inchis, o schema integrala in care noi sintem mici elemente, ca niste mici roti dintate total interconectate, si daca acest lucru nu va este inca clar, atunci bineinteles ca intrebarea despre unitate, pare sa fie pur teoretica si suna chiar prostesc, ca un slogan al unui boy-scout (gen pionier).

Trebuie sa fie simtita ca o necesitate. Altfel nu atingem scopul. Si totul este in zadar.

Pur si simplu trebuie sa vedem tabloul de astazi al lumii, deoarece lumea nu se schimba. Cind ne gindim la Lumea Superioara, ne gindim ca este detasata de aceasta lume, dar de fapt nu este! Mai degraba, este o parte a sa interna, locul unde toti sintem uniti. Este ca o multime de ecrane puse pe un computer, in care  pe primul ecran sintem deconectati si vedem lumea noastra. Intr-un ecran mult mai interior, deja vedem unitatea noastra cu ceilalti, si asa mai departe, pe masura ce revelam din ce in ce mai mult, ecranele interioare.

De aceea, trebuie deja sa ne imaginam ca totul depinde de modul in care ne raportam la lume. Daca ne imaginam cu adevarat acest tablou si dorim sa mergem de la primul ecran la cel de al doilea, atunci ridicam MAN. Aceasta este aspiratia si progresul. Aceasta deja este miscarea ce evoca asupra mea, ca raspuns, iluminarea de la cel de-al doilea ecran, ce ma atrage si ma corecteaza. Acesta este modul in care functioneaza.

Din Convorbiri in timpul mesei, in Moscova, la 14.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Practic, existenta noastra paminteana, s-a epuizat pe sine. Ceea ce odata ne  parea sa aiba valoare, isi pierde acum farmecul anterior. Toate diferitele placeri raportate la mincare, sex, familie, prosperitate, faima, putere si cunoastere, nu ne mai satisfac si nu mai pot sa serveasca scopului nostru. Chiar si daca sintem impliniti de acestea, tot ne simtim goi in interior.

Acesta este motivul pentru care astazi trebuie sa facem fata unei foarte serioase provocari din partea Naturii, care ne arata ca nu intelegem deloc unde ne aflam. In final, intregul volum al universului este acolo, in  fata noastra, dar noi percepem doar o parte microscopica a acestuia.

In realitate, toata materia este goliciune. Materia este formata din atomi si fiecare atom are un nucleu si electroni. Dar daca maresti si mai adinc in zona atomului, astfel incit nucleul sa aiba marimea unei mici monede, atunci distanta dintre acesta si electroni va fi egala cu un intreg kilmetru! Un atom este precum un sistem solar in care planetele (electroni) se rotesc in jurul soarelui (nucleul), in timp ce orice altceva este goliciune. Mai mult, nu este ca goliciunea cosmica care totusi are particule de materie, ci este goliciune totala.

De aceea, in relatia globala fata de noi, materia este formata din goliciune. Dar putem sa o privim si altfel: nu este goliciune, ci spatiu umplut, si noi doar ca nu simtim aceasta umplere. Totusi, umplutura este partea cea mai importanta. Este umplutura invizibila dintre nuclee si electroni, sau dintre noi toti. Nu partea materiala este cea importanta, ci ceea ce se afla printre.

Vom fi capabili sa simtim doar daca in loc sa percepem natura inconjuratoare ca pe un obiect al receptiei noastre egoiste, o vom simti prin intermediul unei calitati opuse, daruirea. Natura consta din doua calitati: receptie si daruire. Totul este sustinut de echilibrul intre acestea. Dar noi – toti impreuna si fiecare in parte – primim elemente care au scopul de a ne satisface. Folosim doar cele cinci simturi, sau micul nostru „rezervor”, dorinta de a primi, si acesta este motivul pentru care percepem doar un mic volum, calitativ vorbind, o foarte limitata bucatica din lumea ce exista

Acesta este locul in care stiinta Kabbalah vine sa salveze, fiind o stiinta a receptiei, a perceptiei adevaratei stari. Esenta acestei stiinte este de a dezvolta calitatea opusa in fiecare persoana: in locul receptiei, sa dezvolte sentimentul de daruire. Atunci iesiti din voi, inafara volumului vostru interior, inchis, si incepeti sa simtiti lumea in afara voastra si inafara dependentei de voi.

In goliciunea anterioara, in interiorul atingerilor sale infinite, unde materia are o parte minuscula, veti descoperi brusc un volum umplut cu forta daruirii – o lume diferita, externa. Este conectata deplin la lumea noastra, completind-o, fiind radacina si sursa acesteia.

Acesta este momentul in care vom incepe sa intelegem de ce existam, de unde isi are totul originea si cum opereaza. In locul unui bob de linte care nu are inceput si sfirsit, vom vedea tabloul general al intregului univers si acesta ne va vorbi despre cauze si scopuri, si despre ce ni se intimpla.
Din Lectia zilnica de Kabbalah 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Problema simtirii lumii spirituale, adica a volumului total in care existam astazi, este problema perceptiei acesteia. Acum sintem deasemeni in interiorul acestui volum, in natura noastra, care inca ne este ascunsa. Totusi, noi simtim doar o mica parte a acesteia, cu simturile noastre corporale, pamintene.

Trebuie sa ne acordam pe sine, astfel incit sa nu simtim doar ceea ce intra in dorinta noastra egoista. In fond, este suficient pentru egoism, sa dorim ceva si brusc sa percepem ceea ce nu am observat mai devreme.

De exemplu, cind incep o slujba noua, incep sa lucrez cu materiale noi si cu noi fenomene, si ceva mai tirziu incep sa simt aceste lucruri cu care lucrez. Ne acordam la o perceptie mai fina, creind modele interioare ale fenomenului si ale obiectelor cu care avem de a face. De exemplu, un metalurgist simte metalul dupa sunetul acestuia si dupa miscarea daltei. La fel, oamenii conectati cu natura, o inteleg prin intermediul semnelor cu care noi nu sintem familiarizati.

Noi sintem creati in asemenea mod incit lumea inconjuratoare este descrisa pentru noi intr-un sistem de coordonate tridimensional. Dar este cu adevarat asa? Alte creaturi percep lumea intr-un mod complet diferit: prin miros, unde de temperatura, unde ultrasonice si asa mai departe. Totusi, indiferent de cit de mult ne extindem aria de perceptie in aceasta lume, intotdeauna intilnim aceeasi restrictie: noi insine, capacitatea noastra de a primi sau de a absorbi in interior.

In acest mod noi limitam perceptia noastra si nu simtitm imensa lume care este in jurul nostru. Treptat incepem sa venim mai aproape de intelegerea acestor fenomene, sau macar de senzatia ca aceasta este realitatea. Totusi, este dificil pentru noi sa ne descurcam cu asta si sa lucram cu aceasta problema dificila, deoarece acesta este modul in care sint construite corpurile noastre.

Deci, ca rezultat al dezvoltarii noastre pamintene, ne devine clar ca sintem pur si simplu orbi. Nu vedem unde sintem sau cum sa traim. Aceasta ne determina sa simtim enorme suferinte, care se acumuleaza din ce in ce mai mult. Pe de o parte ne dezvoltam, si pe de alta parte nu stim unde si cum, sau ce sa facem cu noi insine.

Ca rezultat, devine pur si simplu necesar sa descompunem bariera ce ne separa de lumea reala. Este necesar ca noi sa o intelegem, deoarece nu putem continua sa existam in acest mod. Deja vedem ca exista aici o bariera psihologica. Chiar daca este in interiorul nostru sau in exterior, trebuie sa o depasim.

Din Lectia zilnica de Kabbalah, 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Conceptul  suprem spune clar ca Creatorul este Unul, Unic si Unit. Unul, singular, forta superioara creata din toate creatiile: Exista inainte ca creatia sa devina fiinta, exista impreuna cu ele si va continua sa existe dupa ce creatia nu mai exista; aceasta forta exista in toate stadiile.

Putem discuta din diferite puncte de vedere, care doar demonstreaza lipsa perfectiunii; deci, il definim ca Unul, Unic si Unit, dar diversele definitii ale Fortei Superioare, Creatorului, exista doar in legatura cu noi.

• Unul inseamna ca nu exista alta forta care ar putea conduce universul, dupa cum este scris: “Nu exista altcineva in afara Lui.”
• Unic inseamna ce este unit in toate actiunile Sale si nu are alta intentie
• Unit inseamna ca chiar si actiunile Sale par irelevante si contradictorii cateodata, iar asta doar pentru ca noi existam in diferite stari care sunt opuse Lui. Deci, fiecare avem perceptii diferite, dupa cum este scris: ” Fiecare judeca dupa propriul defect.” Dar pe masura ce ne corectam, toate aceste diferite stari si atribute se aduna intr-o singura intentie.
• Calitatile la sfarsit se aduna intr-o singura notiune

„Unul” inseamna perfectiune. Daca sunt doua, ele sunt cumva diferite, si uneia ii lipseste calitatea celeilalte; impreuna se completeaza una pe cealalta. Si daca ar fi fost un milion in loc de doua, atunci fiecare din ele ar fi si mai putin completa; el sau ea are doar a milionimea parte de perfectiune si ii lipsesc cele 999,999 parti.

Daca spunem ca este doar unul, inseamna ca totul este in el. Dar nu cred ca El are totul pentru ca eu sunt opusul Lui, si asta inseamna ca problema este in mine mai degraba decat in El.

Daca El este unul, si totul este in El, atunci nu conteaza cum Il vad: bun sau rau, alb sau negru, rece sau cald. Trebuie sa inteleg ca aceste atribute opuse nu se afla in El. El nu este bun sau rau; aceste notiuni opuse exista doar in perceptia mea.

Daca spun ca Creatorul este intotdeauna bun, nu constituie definitia lui „Unul”. „Unul” inseamna ca nu exista nici bine nici rau in El. Eu sunt cel ce judeca manifestarile sale in ceea ce ma priveste. El este Unul, ceva total abstract, mult mai mult decat ceea ce inseamna bun.

O persoana este inspirata de insemnatatea lui „Unul”, este perfecta puritate si senzatie de atingere. In acest „Unul”, inima si mintea sunt impreuna, ca unul.

Din partea  a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/13/2011, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia ”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In articolul „Intelepciunea Cabalei si Filozofia”, Baal HaSulam mentioneaza o poveste a inteleptului Rege Solomon care a fost inselat, exilat din Jerusalem si ramas fara bani si fara personal care sa il deserveasca. El a mers din usa in usa in regatul sau, dar oriunde a mers, nimeni nu a crezut ca el a fost regele.

Intrebarea este: De ce nimeni nu a recunoscut ca el a fost un intelept, si de ce nu le-a aratat intelepciunea sa? Raspunsul este ca exista „trei obstacole” in detectarea intelepciunii (Cabalei):

1. Deoarece Cabala contine adevarul, este imposibil sa o intelegi fara sa aduni toate partile si sa le studiezi in intregime. Fara sa faci asta, nu ii poti descoperi natura universala si integrala. Dar pentru a putea obtine asta, cunostintele despre adevarul sau autentic trebuie impartite in randul maselor.
2. Demonul Asmoudeus (imaginea inversa, egoista a adevarului si daruirii) s-a imbracat in hainele Regelui Solomon si i-a luat tronul. In mod asemanator, filozofia s-a asezat singura pe tronul Cabalei. Totusi, dificultatea de a dezvalui adevarul  maselor creste. De fapt, intelepciunea Cabalei este profunda si cere sa depui efort, in timp ce flozofia este falsa, usor de absorbit si accepta notiunile tuturor. De aceea, egoismul, inima, graviteaza in jurul ideii ca nu trebuie sa studiezi Cabala si ca este de ajuns ca sa fie satisfacut cu filozofia.
3. Asmodeus pretinde ca Regele Solomon a fost bolnav, asemenea filozofiei ridiculizeaza si incearca sa provoace intelepciunea Cabalei.

Cu alte cuvinte, este greu sa percepi Cabala ca adevar. Cand dorim sa o prezentam maselor, ei spun ca nu au nevoie, deoarece deja au totul. Oamenii cred ca sunt destul de intelepti deja si cred ca orice ar spune Cabala despre lumea superioara este o fantezie pentru ca nu se poate vedea.

Asta inseamna ca este imposibil pentru Cabala sa ajunga la mase astfel incat ei sa inteleaga ca are dreptate si contine adevarul si solutia. Oamenii sunt intr-un stadiu in care sunt incapabili sa vada si sa inteleaga ca acesta este singurul mijloc de salvare.

Pana cand Regele Solomon nu a ajuns la adunarea Suprema a inteleptilor (Sanhedrin), care au fost Cabalistii insisi, si a mers impreuna cu acesti oameni, nimeni nu l-a recunoscut pe cel mai mare si intelept rege. De fapt, pentru a o putea intelege, persoana trebuie sa ajunga la aceeasi intelepciune. Daca nu o ai, atunci nu poti intelege nimic.

Inteleptii Cabalisti din Sanhedrin au fost singurii care au putut constata deceptia. Dar unde ii poti gasi acum?
Din partea a a4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/11/2011, “Intelepciunea Cabalei si Filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Stiinta - 5 Comentarii →