In spiritualitate, daca nu mergeti tot drumul, atunci nu lucrati cu intreaga voastra dorinta. Acest lucru nu are nicio legatura cu progresul spiritual. Cu toate acestea, nici macar nu stiti unde este capatul  „drumului”, care este maximum. Va puteti imagina doar intr-un fel.

Astfel, am ajuns la o stare in care am dorit sa descoperim lumea spirituala complet – tot ce doar ne puteam imagina. Cu aceasta intentie maxima am ajuns la conventie. Ne-am dorit acest lucru si nimic mai putin, astfel incat „cerurile sa se dezvaluie.”

Dar ce ne-a fost noua dezvaluit,  in schimb? Cat de mult suntem pe plan intern in imposibilitatea de a veni chiar si un centimetru mai aproape de ea! Nu putem accepta nevoia de a ne reuni, de a ne anula.

Asta inseamna ca am inteles gresit Lumea de Sus si nu ne-am dat seama ca a fost calitatea de a darui, deasupra egoismului nostru. Totusi, am simtit aceasta necesitate. Dupa trei zile pline cu multe actiuni interioare, am iesit dezamagiti. Si aceasta dezamagire vine din faptul ca nu putem si nu avem dorinta de a atinge adevarata spiritualitate. Dorim sa ramanem in definitia noastra despre spiritualitate, ca ceva care este pur si simplu bun, vesnic, si placut  in dorintele noastre actuale, egoiste.

Ce am evidentiat? Aceasta a fost linia de stanga, propria noastra inclinatie rea, faptul ca avem dorinta de a primi spiritualitate in interiorul dorintelor noastre egoiste, la fel ca in lumea materiala. De ce nu o primim? Din cauza ca nu este necesar sa primim nimic in spiritualitate. Aceasta este deschisa. Daca doriti sa daruiti, atunci mergeti mai departe. Totul e permis si orice este posibil. Nimeni nu-ti poate fura aceasta.

Cu alte cuvinte, in interiorul ego-ului nostru am relevat faptul ca definitia noastra de spiritualitate a fost incorecta. Iar acest lucru ne va fi descoperit pe toate cele 125 de trepte! Acum, noi inca nu vedem ca natura noastra este paralela cu natura spirituala, ca nu putem sa-o atingem, si ca avem o singura ocazie ramasa: numai sa-L strigam la Creator, sa-L intrebam. Acest lucru este deja linia dreapta. Trebuie sa ne ridicam deasupra noastra si linia de mijloc va iesi din asta.

Cu toate acestea, am realizat mare lucru. Disperarea, care a fost peste noi, durerea si desertaciunea au dezvaluit ce am devenit si ne-a aratat incapacitatea de a atinge lumea spirituala in interiorul dorintele noastre egoiste. In esenta, am cerut ca spiritualitatea sa devina revelata tocmai din interiorul acestor dorinte, mai degraba decat din dorintele de a darui. Acum, dupa aceasta realizare a raului, vom intrape  linie dreapta, ne vom corecta, si vom atinge linia de mijloc.

Prin urmare, ceea ce am realizat la Conventie este o mare realizare. Este deja inceputul caii spirituale. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata pe o  scara mare si in marele egoism al acestei generatii. Baal HaSulam scrie, „Sunt fericit pentru pacatosii carora le este dezvaluit ca motivul pentru aceasta este” sfintenia zilei. „”

O mare de lumina a trebuit sa se toarne de sus, in scopul de a ne arata cat mult nu ne dorim si nu sunt capabili, cat de opusi suntem de spiritualitate, gradul in care nu vrem sa ne gandim la unitate si dragoste intre noi. Toate acestea inseamna „sfintenia zilei” pentru ca ne-am unit impreuna si totusi ne-am dorit sa ne inaltam spiritual, in unele aspecte.

Ni s-a dezvaluit  gradul sau dorinta de sus, care trebuie sa ne ridice. Cu toate acestea, acum suntem in imposibilitatea de a face acest lucru, dar avem de facut acest lucru in scopul de a urca la primul grad de pe scara spirituala.
De aceea, eu sunt foarte fericit cu rezultatele Conventiei si sperfoarte mult ca in viitorul apropiat vom dezvalui toate cele trei linii, ca pe linia de mijloc.

Portia saptamanala de Tora din 11/12/10

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In scopul de a dobandi o noua perceptie, avem nevoie de o dorinta mare, care va permite inlocuirea tendintei de a consuma cu aspiratia de a darui. Aceasta tranzitie spre o perceptie inversata a lumii, cu o aspiratie de a darui este extrem de dificila. Aceasta este similara cu o nastere, si nasterea este intotdeauna un fenomen extraordinar, chiar si in perioada medicii moderne.

Nou-nascutul se rupe de un loc special de care fusese legat. Aici el obisnuia sa primeasca  hrana si protectie speciala, aici, el a fost obiectul unor legi speciale de dezvoltare. Mediul nu-l respingea, ci mai degraba, il hranea. Acum, el intra intr-o lume ostila, un mediu nou, unde trebuie sa lupte sa traiasca si sa creasca. Aceasta este o revolutie fara precedent in viata lui.

Acelasi lucru se intampla in timpul nasterii spirituale. Un nou sens universal devine revelat, un sentiment de senzatii externe (in afara uterului sau aceastei lumi), bazate pe daruire, si, prin urmare, vom incepe sa percepem o lume noua.

La Conventie am facut un pas mare inainte in aceasta directie. Am vrut sa ne nastem, am experimentat usor contractia si am vazut ca suntem incapabili s-o facem. Am simtit ca ceva ne-a oprit si ne-am aruncat inapoi imediat. In combinatie cu forta buna care ne atrage inainte, am simtit o forta rea care ne impinge inapoi in pantecele mamei, care nu ne lasa sa parasim granitele sale, aceasta lume, si sa simtim noua lume.

Avem nevoie sa simtim mai multe contractii ca aceasta inainte de-a ne naste. Cantitatea si frecventa depind de noi. Oricum, procesul de nastere nu se va termina fara ele, iar noi nu vom iesi afara.

Doua forte se ciocnesc in timpul nasterii: presiunea din interiorul nostru si presiunea inversa din exterior. Confruntarile lor  vor naste o noua dorinta puternica in noi pentru a ajunge in lumea spirituala. Noi n-o putem face fara aceasta dorinta.

Contractiile nasterii in Tora sunt denumite in continuare „plagile Egiptului.” Egoismul nostru trebuie sa experimenteze  zece (doza completa) de suferinte, care devin imprimate pe dorinta si o transforma in forma unui vas, un Kli. In acest fel, o „bucata de lut” fara forma devine un vas gata sa primeasca Lumina Superioara, lumea spirituala.

Noi trebuie sa experimentam contractiile, pentru a lua forma corecta, fara de care este imposibil sa percepem ceva spiritual. Am intrat in acest proces la Conventie. In ceea ce priveste Lumina, acesta este in jurul nostru si asteapta un loc pentru a intra.
Lectia zilnica de Kabbalah 11/12/10, „Veniti la Faraon – 1”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul intregii noastre munci este de a-l dezvalui pe Creator. Noi ii simtim lipsa. In afara de El, nu exista nimic altceva in realitate.

Creatorul este o forta atotcuprinzatoare din care facem parte, chiar daca nu percepem asta. Dorinta nostra egoista nu-l distinge pe Creator, nu este acordata aceluiasi val,  nu poseda calitatea pe care o poseda El.  Acesta este motivul pentru care munca este in mod special asupra dorintei care trebuie schimbata, redirectionata pentru a dezvalui pe Creator in accord cu legea echivalentei formei.

Chiar acum vedem, auzim, atingem si mirosim in dorinta noastra. Prin schimbarea aceasta, vom extinde gama de senzatii. Dar aceasta nu inseamna ca vom creste sensibilitatea simturilor noastre prin intermediul unor instrumente suplimentare, cum ar fi radare, radiouri, telescoape sau microscoape. Nu ne crestem sensibilitatea in dorinta egoista Mai degraba, ii  schimbam esenta , ne comutam de la perceptia interna pe cea externa si adaugam o abilitate de a detecta lucruri care sunt in afara, in  locul celor care vin din interior.

Atunci cand dorinta se transforma in acest fel, se extinde de la cele cinci  simturi (senzatii)  fizice (corporale) ca vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea,  in cinci simturi spirituale sau Sefirot: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut.  Acum opereaza in mod opus: Se da in loc de primire, iar noi percepem realitatea mai mare in ea, prin aspiratia de a darui.

Chiar daca nu suntem inca familiarizati cu ea, lucrurile se pot schimba. Aceasta este ceea ce ne spun oamenii care au facut-o deja si au capatat o viata complet noua.

Chiar acum traim intr-o realitate a celor cinci simturi, o imagine a unei lumi pictate de o dorinta egoista. Dar odata ce am schimba intentia de perceptie, am iesit din interiorul nostru si incepem sa percepem realitatea externa in proprietatea de a darui, pe care le dobandesc in plus fata de proprietatea de a primi care deja o avem.

Aceasta este o lume noua care se dezvaluie prin cele cinci simturi noi. Ea are propriile sale culori si sunete, minte si miscari ale sufletului, aceasta este, are tot ceea ce avem aici si chiar  mult mai mult decat atat, mult mai clar si perfect. Acestea sunt radacinile noastre pamantesti.

Aceasta este ceea ce avem nevoie sa gasim,la aceasta trebuie sa ajungem. Dupa toate, dorinta noastra egoista care opereaza in conformitate cu principiul de consum este deja epuizata in sine. Egoismul nostru devine tot mai disperat, si ne pierdem interesul pentru „filmul” pe care l-am vazut deja si revizuit . Nu ne mai pasa de viata acestui film  si acesta nu ne mai implineste.

Intreaga omenire se apropie de acest lucru. Perceptia intoarsa spre interior nu ne mai place. Am epuizat rezervele sale si acum incepem sa depunem eforturi in directia perceptiei externe. De indata ce vom schimba  dorinta noastra si o vom comuta la exterior din interior,  vom vedea o lume inversata, lumea daruirii , dupa cum se spune, „Am vazut o lume inversa” („Olam Afuch Raiti”)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Indiferent cat de obositi suntem de efortul nostru de a citi Catrea Zohar, indiferent cat de lipsita de gust poate parea, de-a lungul citirii trebuie sa fim toti uniti intr-o singura intentie, o singura dorinta. Aceasta este munca noastra impartasita in garantie reciproca impotriva disturbantelor interioare ale fiecarei persoane in gandurile noastre despre unitate.

Vrem sa dormim si sa ne regeneram, pierzand firul naratiunii. Ratacim in jur intr-o ceata, si textul nu ne atrage si nu ne exprima niciun sentiment. Insa acesta este locul ce contine Lumina, care trebuie sa faca corectia in noi, aducandu-ne la unitate, la forma spirituala.

Trebuie sa tanjim sa castigam unitatea de partea noastra si sa asteptam ca o actiune din partea Luminii sa ne transforme in exact ceea ce este necesar. Vrem sa se uneasca si sa se concentreze intr-o singura dorinta de a fi impreuna atunci cand fiecare persoana inchina capul. As face acest efort si dorinta pentru ca Lumina sa efectueze actiunile sale de Sus, ca raspuns.

Aceasta se numeste „Israel, Tora, si Creatorul sunt una.” Prin intermediul Torei noi incercam sa descoperim pe Creator. Tora este Lumina care reformeaza si ne uneste, iar Creatorul va deveni dezvaluit in interiorul unitatii noastre. Sa lasam prezentatorul sa continue lectura. Pentru mine, fiecare cuvant este o picatura noua de Lumina, unindu-ne intr-un intreg.

Ma adresez tuturor prietenilor nostrii din intreaga lume: Ne lipseste acest efort comun.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 11/14/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Am plans de bucurie in timpul ceremoniei de deschidere, atunci cand reprezentantii tuturor tarilor au ajuns pe scena tinand steagurile; m-am simtit conectat cu toata lumea, am simtit dorintele altor oameni, dragostea si grija lor. Ce a fost asta, o senzatie psihologica sau ceva spiritual?

Raspuns: Aceasta este o minunata, buna, sincera emotie, dar aceasta senzatie nu este inca spirituala. O senzatie spirituala este realizarea radacinii: acolo de unde vine totul, motivul pentru care toate se intampla si locul unde suntem.

Aceasta senzatie trebuie sa ne aduca la o stare in care existam intr-un ocean de o anumita forta, care ne conecteaza deaspura de timp si spatiu si ne sustine. Apoi, se pierde senzatia corporalitatii. El inca se asociaza cu trupul, dar  considera ca este de o natura mai mica decat el. Apoi percepem ca  apartinem aceleiasi forte, suntem parte din ea, si am devenit difuzate in ea.

Ce ai experimentat la ceremonia de deschidere este un pas inaintea perceptiei spirituale. Sa speram ca vom ajunge acolo foarte curand.

Din  Lectia 4, Conventia Mondiala de Kabbalah 2010, 11/10/10Listen

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Existam intr-un sistem de legi precise. Tot ce descoperim, construim independent. In coborarea de sus in jos, tot ceea ce exista este in forma de Reshimot (amintiri), fundaţia primordiala, si in timp ce urcam de jos in sus, vom descoperi toate caracteristicile acestor Reshimot, si prin dorinta noastra, realizare si aspiraţie, vom crea imaginea lumii de la acesti parametri si forma treptelor spirituale.

Din acest motiv nu putem face saltul prin etapele de dezvoltare si sari  pe treapta completa. Nu este nimic complet. Treptele nu sunt gata, ele exista in concept, in forma de Reshimot, si nu sunt umplute cu viata.

Cand toate datele necesare au intrat in sistemul nostru, cand toti suntem conectati reciproc si dorim sa reinviem Malchut ( Regatul), Reshimot (radacinile) prind viata si ne dezvaluiesc imaginea lumii. Malchut este lumea.

Intrebare: Ce inseamna „sa reinviem Malchut”?

Raspuns: Ajung la  Malchut, locul unde sunt stocate Reshimot, si reinvii aceste Reshimot cu efortul meu, dorinta, si forta de viata. In Malchut, toate Reshimot  se unesc reciproc si spiritul de viata curge in ele, toate datorita mie.

Imi cresc dorinţa mea spirituala si in conformitate cu aceasta dorinta, Malchut atrage Lumina de Sus, si vad imaginea lumii in ea. Vad mereu poza mea proprie a lumii, toate cele 125 de trepte, in Malchut din lumea Atzilut (nobilimii).

Daca as cerere, as implora, si as dori sa revigorez intregul sistem care este conţinut in Malchut in starea sa primordiala, rupta, voi vedea aceasta imagine plina de viata. Aceasta este ceea ce se numeste viata mea spirituala.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/31/10, Rabash „Nevoia dragostei de Prieteni”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand spiritualitatea incepe sa fie descoperita unei persoane, el sau ea incepe sa simta ca o anumita forta umple intregul spatiu din jurul sau, care exista in aceasta lume.

Este ca şi cum aerul devine mai dens, mai gros şi mai blând. Aceasta este forţa Creatorului, forţa de a darui, forţa iubirii care umple întreaga lume a unei persoane.

Trebuie sa evocam si sa cerem asta ca sa ni se descopere forta ce ne conectaza pe toti impreuna. Prin asta vom incepe sa percepem totul ca un intreg.

Trebuie doar sa acordam mai multa atentie pentru asta, s-o cautam cu dragoste si sensibilitate. Haideti sa incepem s-o simtim!

Din Lecţia 4, Conventia Mondiala de Kabbalah  2010, 11/10/10

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zoharului necesită o pregătire specială din partea noastră. Acesta este sursa cea mai puternică de Lumina si forta care va schimba natura noastră dacă ne pregătim noi înşine corect pentru a lucra cu ea.

Mai întâi de toate, în starea noastră actuală trebuie să corespundem maximal cu Lumina Superioara pe care ne-o aduce Zoharul. Acesta este motivul pentru care, cât de mult putem, trebuie sa incercam sa fim similari cu autorii Zoharului, cu Rabbi Shimon si cu cei nouă elevi ai sai. Ei explică faptul că la începutul lucrarii spirituale,a  revelaţiei din Zohar, Lumina din Hochma a Lumii Atzilut, ei sunt preluati dintr-o dată de ură reciprocă. Lumina pe care ei o atrag straluceste în dorinţele lor, şi în ciuda dorinţei lor de unitate, ceea ce apare intre ei este repulsie. Stand in fata iluminarii Zoharului, ei văd ca sunt opusi ei.

Calea începe cu revelaţia răului, o persoană trebuie să simta asta de fiecare data. În caz contrar, primul său pas va fi incorect. Este scris, „am creat înclinaţia rea şi am creat Tora ca un condiment, deoarece Lumina ascunsa în ea ne întoarce la sursă.” Aici este vorba de trei linii. Înclinarea rea este linia stânga, Tora sau condimentul este linia dreapta (Lumina care Reformeaza), iar linia de mijloc este sufletul nostru corectat, dorinţa liniei stângi, care a fost corectată prin intenţia liniei drepte.

Înclinaţia rea, egoismul, nu vine de la sine, ci sub influenta luminii. Apoi ne  întoarcem la linia dreapta, Tora, şi Lumina care vine de sus ne întoarce la Sursa, Creatorul, linia de mijloc. Revelaţia răului este începutul fiecărei faze de pe calea de a veni mai aproape de Creator, de la zero până la sfârşitul corecţiei. Chiar si grupul lui Rabbi Shimon, care a fost la un nivel foarte ridicat, a trecut prin aceleaşi etape.ListenRead phonetically

Cu toate acestea, scopul este mare şi-l evocă necesitatea de Lumina, Creatorul care va veni şi ne va corecta. Nu-l vom mai lasa în pace până când El nu apare şi stabileşte o legătură între prieteni asa incat  vor deveni un Kli comun în garanţie reciprocă, ca un singur om cu o singura inima intr-o singura dorinta . Aceasta este ceea ce vom cerere. Chiar dacă nu ştiu exact ce înseamnă asta, chiar dacă nu am nici cea mai mică înclinaţie de a ma uni, eu  inca strig împreună cu toată lumea.

Acesta este modul în care ne apropiem de lectură din Zohar, din dorinţa de a ne uni. Unitatea ne va permite să atragem Lumina de Sus. La început, fiecare persoană este prin el însuşi, şi apoi prin intermediul Luminii Inconjuratoare (Ohr Makif), vom ajunge la unitate.

În această unitate vom dobândi Lumea de Sus. Suprafeţele gradelor spirituale inauntrul interconectarii noastre. La început ni se dezvăluie înclinaţia rea dintre noi şi apoi cerem Lumina care ne va uni. Apoi Lumina lucreaza şi ne uneşte în linia de mijloc, în dorinţa comună.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 11/14/10, Zohar

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Suntem dezamagiti fiindca suntem incapabili sa ne rupem de coaja nostra egoista (Klipa) si sa ne unim intr-un singur Kli. Am inteles ca exista ceva mincinos intre noi care nu permite inimilor noastre sa ne unim intr-o singura dorinta si sa lasam la o parte corpurile nostre si aceasta lume.

La sfarsit, aceasta coaja trebuie sa ne arate ca suntem fara putere in fata sa. Marea dorinta de a atinge scopul, impreuna cu incapabilitatea  de a o obtine noi insine, ne lasa nicio alta alegere decat de a ne intoare catre Creator.

Pana cand vom deveni total deziluzionati pe propriile noastre puteri si pasionati de dorinta de a atinge scopul, uitam de El. Chiar daca ne-am pune notite peste tot in jur zicand ca este necesar sa-i cerem Creatorului ajutor, tot nu vom avea nevoie de El. Aceasta nevoie vine cand: 1. Dorim asta cu tot ce avem, si 2. Suntem incapabili sa intram in lumea spirituala. Acest lucru se intampla cand incepem sa obtinem si sa realizam faptul ca numai Creatorul ne poate ajuta.

Am primit prima, minunata dezamagire la Conventie, si acesta este un mare castig. Acum trebuie doar sa intelegem ceea ce am primit,  si cand constant ne gandim la asta, intarim senzatia noastra.

Sa ne gandim sa ne intarim dorinta, scotand afara toate componetele sale, si asta ne pregateste sa avansam fara noi probleme prin simpla incercare de a clarifica stadiul in care suntem tot mai mult. Atat e de ajuns. Asa ne vom forma cererea noastra catre Creator, din moment ce nu e nimeni altcineva inafara de El si numai El ne poate ajuta sa ne opunem Faraonului.

Besides, we will understand that the Creator acts in both directions. Pharaoh is also the Creator, but from the other side. It says in the Torah, “Let us go to Pharaoh for I have hardened his heart.” The Creator warns us about this ahead of time, “I am standing on your path. Do you want to break through? Then turn to Me with a request because I am the one who arranged this obstacle for you, and with My help you will break through.”

Pe langa asta, vom intelege ca Creatorul actioneaza in ambele directii. Araonul este de asemenea Creatorul, dar de partea cealalta. Este scris in Tora: „ Lasati-ne sa mergem la Faraon, caci i-am impietrit inima.”  Creatorul ne avertiza de la o vreme: „ Stau in calea voastra. Vreti sa scapati? Atunci intoarceti-va catre mine cu cererea voastra pentru ca Eu am aranjat acest obstacol pentru voi, si cu ajutorul Meu veti scapa.”

It is written concerning this, “My sons have defeated Me.” There is none else besides the Creator, but in order to realize this and demand His help, we need joint efforts, aimed at one goal: How to repel Pharaoh and be born to the Light.

Este scris in legatura cu aceasta: „ Fii mei m-au invins” Nu este nimeni altul inafara de Creator, dar pentru a intelege acest lucru si a-i cere ajutorul, trebuie sa ne unim efoturile, animati de un singur scop: Cum sa-l respingem pe faraon si sa ne nastem in Lumina.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

La Convenţie am încercat să trecem Machsom-ul, să ne nastem în lumea spirituală, pentru a dobândi un sens nou şi sa simtim ceea ce există în afara dorinţei de plăcere. Această percepţie este numita externa, deoarece aceasta are ca scop răsplata.

Ceea ce am descoperit este că acest lucru este foarte dificil. Presiunea de intrare imediat ne-a răcit, „îngheţandu-ne”. Noi nu mai fi vrut, gândindu-ne că am fost incapabili de ea. „Totul, dar aceasta, totul, dar adevărata unitate şi Lumea de Sus, care este în interiorul acestuia.”

Ca rezultat, asteptarile noastre nu s-au realizat. Egoismul, Faraonul, ne-a impins inapoi. Acest lucru ne-a permis să simtim uşoară ură pentru ea, sa ne dezvaluiasca duşmanul nostru şi ura, pentru a începe să înţeleagem că, fără a o depăşi, nu ne vom naste. Adversarul a fost identificat şi noi il discernem mult mai clar.

Acum avem de a efectuat mai multe acţiuni analoage.  Ele vor lua o nouă formă de fiecare dată pentru că nimic nu se repetă în spiritualitate. Acesta va parea ca în cazul în care acţiunile sunt la fel, dar ele vor fi resimţite în mod diferit şi în starea următoare nu vom fi capabili să mai recunoastem starea anterioară.

Vorbim despre contractiile nasterii, numite „Tzirim” în ebraică, care este, de asemenea, cuvântul pentru balamalele uşii. Pântecele mamei in care suntem seamănă ca forma literii inchise mem (ם). Mem este Bina, care ne închide între două uşi. În ebraică cuvântul „uşă” este Dalet. Cu alte cuvinte, suntem între doua Dalets (ד), care alcătuiesc litera Mem.

În timpul contractiilor împingem usile, astfel încât acestea se vor deschide, prin alunecare în jurul articulaţiilor. Acesta este modul în care fătul împinge din interior, în scopul de a veni la exterior. (Tzir este o balama, Tzirim sunt balamalele uşii, şi Rehem este un uter, care provine de la cuvântul Rahamim, mila, calitatea Bina.)

Faraonul, egoismul nostru, împiedică naşterea noastră, acest lucru fiind în mod deliberat realizat de Creator, în scopul de a exercita presiune opusa până când vom dobândi o dorinţă destul de puternica, pana cand vom deveni demni de a vedea şi simţi Creatorul, realitatea externa, şi de a trăi în ea. Altfel nasterea ar fi fost prematură şi nu eram gata pentru noua lume. Se pare că Faraon este o forţă bună. Chiar dacă el apare ca un duşman pentru noi, în realitate, opoziţia lui formează o dorinta suficient de puternică în noi, în scopul de a deschide uşile uterului şi de a merge spre exterior.

Am început lucrarea care ne va scoate din puterea lui Faraon, şi eu sunt foarte fericit că am ajuns la acest stadiu. Am aşteptat mult timp pentru asta.

Cea mai mare dezamăgire şi cea mai puternică opoziţie, este cea mai profundă disperare a unei persoane ale carei aşteptari sunt fără răspuns, iar el este aruncat înapoi. Acesta este cel mai bun lucru pentru o persoană pentru ca ura sa fata de Faraon devine mai mare. Am trecut printr-una dintre contracţiile naşterii. Inca putine contractii – şi vom fi născuti in Lumina!

Să  grabim viteza, acest lucru depinde de munca noastră. Forta cu care suntem cutezatori ne duce inainte, şi forţa lui Faraon care ne trage înapoi, se unesc într-un singur salt decisiv spre naştere!

Din lecţia de la articolul Rabinului 11/12/10
Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Dictionary – View detailed dictionary

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→