Cum s-a petrecut spargerea lumilor? Cel inferior, Malchut (care nu se poate umple singur, dar fara de care  corectia finala este imposibila) ii cere Celui Superior (mamei, Ima) Lumina, pentru a primi de dragul daruirii. Intregul sistem al lumilor Superioare este gata sa-i dea celui inferior aceasta Lumina.

Acum, totul depinde de cel inferior, care intelege ca totul este gata pentru ospat. Poate primi fara nicio rusine, doar de dragul daruirii. El isi doreste cu adevarat darurirea! Ii este spus de Sus, Primeste; o poti face. Nu este nicio cale de a prezice iminenta cadere…

Undeva in Prima Restrictie (Tzimtzum Aleph) se ascunde limba sarpelui, dar este imposibil de vazut de aici pentru ca nu s-a relevat inainte. Este un punct ascuns al independentei creaturii care nu s-a manifestat inainte. Creatura s-a supus complet Creatorului, Luminii care a creat-o, si i-a fost imposibil sa spuna ca ceva ar interfera cu ea, fiind in daruire completa.

Totusi, pe de alta parte, acest punct trebuia sa existe. Altfel, creatura nu ar mai fi fost independenta. Daca fac tot ceea ce imi spune Creatorul, atunci ar fi ca si cum, eu nu as exista. Individualitatea mea nu exista. Eu-l meu vine tocmai din faptul ca imi doresc sa fiu ca si Creatorul, dar ceva din mine nu imi permite sa fac asta. Aceasta calitate care nu ma lasa sa devin similar cu Creatorul – in ciuda imensei mele dorinte – este ceea ce ma face independent.

Radacina spargerii este faptul ca ea releva independenta creaturii care sta in opozitie cu Creatorul. Daca creatura ar fi primit toate dorintele acum – Lumina Superioara, trezirea de jos si ar fi facut actiunea de daruire – ar fi fost o masina. Intre timp, spargerea dezvolta punctul din care ii permite sa se departeze de Cel de Sus, de Creator.

Inainte de spargere, creatura era doar o masina. In timpul spargerii, independenta ei este relevata. Dupa spargere, sistemul corectiei acestui punct este creat si ii furnizeaza oportunitatea de a actiona independent. Corectia creaturii este faptul ca dupa spargere, ea ia toate deciziile in baza acestui punct al independentei sale. Astfel, cineva accede gradual de jos in sus, catre Creator, construindu-se pe sine, in acelasi timp.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este scris, Traiesc in poporul meu. Este imposibil pentru Creator, Forta Superioara sau Lumina care umple Malchut al Infinitului, sa se relationeze la una din parti in mod individual. Sistemul este creat ca intreg si comun si Lumina rezida numai in totalitatea lui.

Chiar si in toate gradele coborarii lumilor, Partzufim si Sfirot de Sus in jos, sistemul ramane intreg si perfect. Numai masura conexiunilor dintre partile sale descreste. De aceea, in coborarea lumilor, vorbim despre o descrestere a masurii conexiunilor dintre parti in sistemul comun, in timp ce numarul partilor ramane intotdeauna la fel.

Atata timp cat ramane intre ele o minima conexiune, daruire reciproca, acestea continua sa existe in spiritualitate. Totusi, de indata ce daruirea reciproca se termina si nu mai sunt conectate ca un singur om cu o singura inima (chiar si cu cea mai mica inima posibila), aceste sistem imediat se termina in acea lume si Creatorul nu mai traieste in ea. El abia straluceste din afara cu Lumina inconjuratoare, pentru a ne face sa ne intoarcem la unificarea din starea sparta.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Articolul Rugaciunea celor multi

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 39: Itzhak Cohen, unul dintre studentii lui Ari, a spus ca a intrat in camera lui Ari, cand acesta era pe moarte si a plans pentru ca studentii isi pierdeau speranta pe care o aveau in timpul vietii invatatorului lor, de a vedea o lume plina de bunatati, intelepciune si Lumina Creatorului. Ari a replicat: Daca mai este cel putin un om complet drept printre voi, atunci nu voi fi  luat din aceasta lume, inaintea timpului meu.

Studentul l-a intrebat, Ce trebuie sa facem in continuare? La care Ari a raspuns, Spune-le prietenilor din partea mea ca, de acum inainte, ei nu pot atinge aceasta stiinta pe care am invatat-o, pentru ca nu o inteleg corect. De aceea, numai Chaim Vital va continua sa o studieze in liniste si in secret.

Studentul a exclamat, Dar nu avem nicio speranta? Ari a replicat, Daca meritati, o sa vin si o sa va invat.

Studentul a obiectat, Cum o sa vii sa ne inveti, cand tu deja parasesti aceasta lume? Ari a replicat, Ce intelegi tu din secretele ascunse si caile intoarcerii mele la tine! Cu aceste cuvinte el a murit imediat pentru a intra in viata din lumea care va veni…

Intr-adevar, aceasta este o imagine trista. Totul a fost aranjat de Sus, astfel incat in timpul mortii lui Ari, grupul de studenti sa nu fie alaturi de el. Doar un student a fost prezent, Itzhak Cohen. Chiar si Chaim Vital, liderul studentilor lui Ari, caruia Ari i-a transferat caile intelepciunii, nu a fost prezent alaturi de invatator, in acele momente.

Aparent Itzhak Cohen nu poseda o mare realizare spirituala la acel moment, deoarece nici macar nu intelegea ce se intampla, si a intrebat, Cum te vei intoarce sa ne inveti!? Asta inseamna ca el inca nu a inteles ca este o diferenta intre lumi si ca Nivelul Superior este intotdeauna capabil sa coboare si sa se manifeste celor din nivelele inferioare, de fiecare data cand sunt gata sa o accepte!

Ari ne-a spus, De indata ce veti face un efort si sunteti gata, voi lua contact cu voi! De indata ce va veti ridica la nivelul spiritual, ne vom intalni imediat si acolo veti primi toata implinirea si ajutorul meu!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 15.07.10, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Istorie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), Paragraful 6: Acesta e mesagerul care vine la miezul noptii, la inceputul iluminarii liniei stangi din punctul Shuruk, pentru ca cei drepti sa inalte MAN pentru a prelungi linia de mijloc. Mesagerul vine si striga tare, pentru ca el este ceea ce blocheaza Dinim al punctului Shuruk. De aceea se vede ca el vine cu mare forta si cheama pe cei drepti, ca sa il corecteze.

Inaintea noastra se afla clarificarea ordinii prelungirii celor trei linii de la Bina la ZA, de la ZA la Nukva si de la Nukva la sufletele celor drepti.

In masura in care cel inferior poate sa-l trezeasca pe Cel Superior in linia de mijloc inaltand MAN (o rugaciune), Cel Superior poate sa ii implineasca dorinta. Trebuie doar sa ne aducem dorinta la Cel Superior, o dorinta care este similara cu a Lui. Asta inseamna ca trebuie sa vrem sa fim umpluti de implinirea Lui. Atunci o vom primi.

Nu exista conditii speciale din partea Celui Superior. El asteapta doar ca dorinta noastra sa fie potrivita pentru implinirea Lui, conform legii echivalentei formei. De aceea, toate rugaciunile si rugamintile noastre n-ar trebui sa fie pentru a primi implinire de la Cel Superior. Mai degraba, ele ar trebui sa ceara ajutor ca sa cream dorinta corecta, necesitatea si intentia corecta, care se potrivesc cu implinirea care exista in Cel Superior.

Eu nu Ii cer Celui Superior sa ma implineasca pe mine, caci, dupa cum se spune, vaca vrea sa hraneasca vitelul mai mult decat poate acesta sa suga. Toata cerinta mea ar trebui sa fie, Vreau sa fiu pregatit sa primesc de la Cel Superior, sa devin potrivit pentru El. Intre noi trebuie sa existe proprietati similare si corespunzatoare. De indata ce acestea apar, abundenta curge automat de la El in mine.

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala, 13.07.10, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Zohar - Niciun comentariu→

O rugaciune colectiva care nu ramane fara raspuns este o rugaciune pentru societate, o cerere de a aduna toate sufletele care tanjesc dupa Creator intr-un singur suflet, Adam. Aceasta rugaciune este acceptata imediat de catre Creator (sistemul Fortelor Superioare ale Lumii Infinitatii, unde totul este neschimbator si perfect), pentru ca aspira catre perfectiune.

Daca oamenii din toata lumea simt nevoia sa cunoasca Forta Superioara si isi unesc dorintele, atunci ei nu se simt separati de continente, pentru ca, de fapt, sunt intr-o gama comuna de spiritualitate. Ei exista intr-un plan spiritual, fara a simti distantele geografice din lumea noastra, ci simtind apropierea in spiritualitate. Ei nu stiu si nu pot sa explice cum se intampla asta, dar aspiratiile lor catre un obiectiv ii atrag si ii unesc in interiorul unui camp spiritual comun.

Astfel, ei patrund cu totii in Kneset Israel (unitatea celor care aspira catre Creator, calitatea daruirii). Kneset (adunare) este locul in care ne unim cu totii ca un singur om, adica Malchut din Lumea Atzilut. La fel, Israel (Yashar-El – drept la Creator) inseamna sufletele care aspira catre un singur obiectiv. Ca urmare, ele devin o singura adunare, numita Kneset Israel, adunarea sufletelor care doresc sa Il atinga pe Creator.

Ei se simt ca un intreg, conectat printr-o singura dorinta, un singur obiectiv si un singur scop. Astfel, exista o revenire a sufletului colectiv la un singur corp, asa cum a fost inainte de spargerea Kelim (vaselor, dorintelor) si de aparitia acestei lumi imaginare si corupte, pe care o percepem ca realitatea noastra prezenta.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 13.07.10, Articolul Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), Paragraful 7: Cei doi sunt incoronati si iluminati, adica au devenit trei —HGT— prin linia de mijloc care a hotarat intre ei. Ca urmare, trei intra intr-unul pentru ca linia de mijloc, Tiferet, primeste si se raspandeste in alte trei linii de la sine —NHY. Asta pentru ca cea inferioara este rasplatita cu masura completa pe care o provoaca in iluminarea celei superioare, de vreme ce ea este cauza acesteia.

Daca nu poti sa trezesti pe Cel Superior si sa il faci pe Cel Superior sa iti daruiasca, asta inseamna ca tu nu ai acumulat dorinta necesara pentru a primi implinirea spirituala. In masura in care cel inferior este capabil sa trezeasca pe Cel Superior, el este corectat, gata sa primeasca de la Cel Superior – si ca urmare, primeste. De fapt, nu exista nicio actiune din partea Celui Superior; cel inferior este cel care deschide usa si primeste.

Insa in intregul proces de a aduce toata creatia la perfectiune, exista un program numit Beito (la timpul sau) si, in consecinta, trebuie sa atingem scopul creatiei intr-o anumita perioada de timp, unificandu-ne intr-o singura dorinta umpluta cu Lumina, asa cum a fost in Lumea Infinitatii inainte de Tzimtzum (restrictie). Ca urmare, exista o suita de actiuni pe care trebuie sa le facem, de buna voie sau obligati.

Din clipa in clipa, ne apar Reshimot (date informationale) necorectate si forta care le corecteaza. Acest proces de corectare ne conduce de la inceputul creatiei la corectarea finala, adica la echivalenta totala cu proprietatile Creatorului. Din acel motiv, totul incepe atunci cand creatura si Creatorul sunt detasati si despartiti ca doi poli opusi. Impactul fortei dorintei necorectate (Reshimo) ii face sa se dea mai aproape, prin proprietati similare.

Cel inferior nu doreste asta si este inconstient ca se apropie de Creator, iar indreptandu-se catre ceva indezirabil, cel inferior resimte aceasta ca pe suferinta. Astfel, intreaga noastra viata pare a fi suferinta. Inaintam mai aproape de Creator, insa simtim ca ne apropiem de rau. In acest fel, calea Beito (la timpul sau) este un proces care duce toata creatia la corectare in mod automat, fara a intreba ce doreste cel inferior.

Pe de alta parte, astazi, studiind intelepciunea Cabalei, invatam programul pentru corectarea noastra automata numita Beito, ne conectam la el si apoi ne corectam de buna voie. In acest mod, ne angajam intr-un proces numit Achishena (grabirea timpului nostru de corectare), mai intai din disperare si apoi de bunavoie.

Legea echivalentei de forma intre noi si Creator, care este starea Lumii Infinitatii pe care trebuie sa o realizam, ne afecteaza si ne atrage in aceasta stare, cu sau fara participarea noastra. Ca urmare, e de dorit sa aflam cum sa indeplinim aceasta lege. Altfel, toate fazele in care intram cu lipsa similaritatii noastre cu Creatorul ne vor provoca mare suferinta.

Acum puteti intelege cata suferinta este provocata in lume de cei care se opun Cabalei.

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala, 13.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Se crede ca o rugaciune colectiva apare atunci cand o persoana isi inalta rugaciunea printre altii care se roaga in acelasi timp. Insa cei care sunt mai constienti din punct de vedere spiritual cred ca o rugaciune colectiva este o pledoarie pentru societate. O astfel de rugaciune este acceptata imediat de Creator, pe cand o rugaciune egoista (in care o persoana se roaga pentru ea insasi) nu este auzita.

Cu toate acestea, nici macar o cerere adresata Creatorului pentru societate nu este perfecta. De fapt, daca Creatorul este bun si binefacator, cererea mea implica faptul ca societatea sufera din cauza Creatorului, nu-i asa? E ca si cum as crede ca Creatorul maltrateaza societatea si ca eu ar trebui sa ma rog pentru societate. Insa daca Creatorul este intotdeauna binevoitor cu toata lumea, atunci pentru cine cer eu?

Rezulta ca nu pot sa-I cer Creatorului sa-si schimbe atitudinea fata de mine (o rugaciune personala) sau fata de societate (o rugaciune colectiva). De vreme ce Creatorul este bun in mod absolut si invariabil, pot sa-I cer doar sa ma corecteze pe mine si pe toti ceilalti in asa fel, incat sa simtim ca El este doar bun.

Daca toti cei care doresc sa fie conectati cu Creatorul in proprietatea iubirii si a daruirii sunt dispusi sa se uneasca cu altii in aceeasi proprietate, atunci, prin aspiratia lor, ei creeaza un loc in care este dezvaluit Creatorul. Locul acela este iubirea noastra reciproca.

Insa o astfel de stare poate fi atinsa doar prin corectarea celor 613 dorinte ale fiecarui individ, ceea ce se numeste implinirea celor 613 porunci. In gradul corectarii noastre, ne apropiem mai mult unii de altii, de vreme ce corectarea dorintelor consta in unificarea lor.

De aceea inteleptii au spus ca iubirea pentru ceilalti este cea mai mare lege a Torei si ca toate poruncile sunt necesare doar pentru a o realiza pe aceasta din urma, porunca universala: iubirea. Ca urmare, in aceste corectari individuale si colective, noi simtim cum ne umple puterea iubirii si a daruirii.

Dar daca nu suntem corectati si uniti si daca toata lumea vrea sa primeasca pentru sine, rugaciunea noastra este doar pentru lucruri materiale. (Material inseamna ceea ce este primit egoist, in timp ce spiritual este ceea ce este primit pentru a fi daruit). In acest caz, primind pentru noi insine, devenim natiunile lumii, nu Israel (drept la Creator).

Acesti termeni nu au legatura cu vreo natiune sau nationalitate. Ei descriu starile unei persoane pe calea spirituala. In conformitate cu aceasta, rugaciunea noastra este fie de a ne imbunatati starea personala de existenta, fie de a ne corecta atitudinea fata de ceilalti si fata de Creator.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Articolul Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Torah - Niciun comentariu→

Fiecare persoana e lucratorul Creatorului, desi nu stie sau nu simte asta. Sa presupunem ca masina voastra are un motor care o face sa mearga inainte. De fapt, Creatorul o deplaseaza, impulsionandu-va prin suferinta de la spate si ademenindu-va prin placere, in fata. Ca urmare, masina voastra merge inainte, indiferent daca voi vreti sau nu, fugind de suferinta in directia placerii.

Insa vine un moment cand obtineti un jeep, pe care Creatorul nu il misca. Trebuie sa Ii cereti voi sa va porneasca motorul. Iar cand primiti de la El o forta, puteti sa va deplasati din locul in care sunteti numai in masura in care Ii cereti Lui. Cu alte cuvinte, voi si cu El lucrati in parteneriat.

Initial, nu stiati incotro mergeti sau in ce scop. Mergeati inainte, pur si simplu, fara sa va ganditi. Ati trait multe vieti in acest mod inconstient. Ati mers inainte, dar numai ca un animal care fuge de lovituri. E scris ca o astfel de viata e o existenta ca de animal, adica nu stiti de unde va vin dorintele si de ce actionati in modul in care actionati. Toti oamenii traiesc in acest fel, deocamdata.

Insa apoi primiti punctul din inima si apare o conexiune cu Conducatorul. Incepeti sa Ii cereti in mod constient sa va duca inainte. Acum vreti sa aflati care este calea si sa atingeti obiectivul, in loc doar sa scapati de suferinta si sa primiti placere. Acum va intereseaza adevarul. Obiectivul acesta nu are legatura cu placerea; ceea ce conteaza e ca el e adevarul. Deocamdata, sunteti pusi in miscare de o minciuna. Ca urmare, cereti sa vi se dea forta Luminii, ca sa puteti sa inaintati catre adevar in ciuda senzatiilor voastre.

O persoana vine sa studieze, astfel parasind inaintarea de la amar la dulce si patrunde in miscarea de la falsitate la adevar. In ciuda senzatiilor sale, ea se deplaseaza de la consideratii ale sentimentelor la consideratii ale mintii.

Insa e nevoie de timp pana ce ea porneste masina, iar aceasta incepe sa se miste. De asemenea, mai trebuie si sa treaca testul si sa obtina un carnet de sofer. Asta se numeste perioada de pregatire, care dureaza pana ce puteti, in sfarsit, sa va asezati in masina si sa mergeti.

Din partea a 4-a la Lectia zilnica de Cabala, 13.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinta de a primi ca existenta din absenta si a dezvoltat-o prin 4 faze, prin expunere la Lumina Directa. Cand dorinta de a primi a ajuns la ultimul stadiu de dezvoltare si a devenit la fel de mare ca Lumina care o umple, Lumina i-a transmis dorintei de a primi toate proprietatile ei. Apoi, chiar in ultimul strat (Dalet de-Dalet, a 4-a parte a celui de al 4-lea stadiu), creatura s-a discernut ca primind.

Asta a dat nastere unei rusini arzatoare in creatura, caci aceasta a vazut in ce masura ea este opusa Creatorului, Cel ce Daruieste. Ca urmare, aceasta s-a restrictionat si a refuzat sa primeasca. Aceasta senzatie teribila de rusine se numeste stralucirea Malchut. Este intunericul care e imposibil de suportat, vidul in care nu poate sa straluceasca nicio Lumina. In acest ultim moment, in a 4-a parte a celei de a 4-a faze apare restrictia (Tzimtzum). Toate fazele anterioare pot capata o similaritate cu Lumina, caci ele nu ii sunt complet opuse.

Intrebarea este, ce sa facem cu aceasta a patra parte? Ea nu poate fi anulata sau indepartata, pentru ca, facand aceasta, creatura ar inceta sa mai existe. Creatura care nu este conectata la Creator si Ii este opusa ca proprietati nu poate sa existe. Faza a 4-a, punctul de independenta, trebuie pastrat in creatura ca fundatie a acesteia. De fapt, daca nu ar fi rusinea, creatura (oaspetele) ar deveni total subordonat Creatorului (Gazda) si ar face orice ar vrea Creatorul ca ea sa faca, asa cum se intampla la nivelul nemiscat, vegetal si animal al naturii, asa cum un animal de companie ii este loial stapanului sau.

Deci, cand devine creatura oaspete? Cand se simte persoana ca straina si opusa gazdei? Si cand simte, ca oaspete, ca gazda e fericita si incantata sa o aiba ca oaspete, iar gazda intreaba mereu ce mai poate sa-i ofere, ca sa ii faca placere? Cand aude oaspetele pe gazda, spunandu-i: Serveste-te! Totul e al tau! Si cand raspunde oaspetele, Nu al meu, ci al Tau!? Oaspetele nu poate sa nu simta aceasta rusine in faza Dalet de-Dalet; creatura trebuie sa pastreze senzatia de rusine, pentru a se pastra ca si creatura.

Deci, daca locuim in Gradina Raiului, adica in pura daruire (Bina), si acesta e nivelul ingerilor, nu cel al adevaratilor oameni. Pana ce nu ajungem sa simtim acest vid despartitor care nu poate sa fie umplut, omul nu e pregatit pentru misiunea lui. Vidul nu poate sa fie umplut pana ce nu se dezvaluie toata rusinea, care ne face sa simtim nevoia sa ne acoperim cu vesminte, ceea ce inseamna ca simtim nevoia de corectare.

Astfel, pentru a il ajuta pe barbat, din el deriva si se desprinde o femeie. Aceasta este sotia lui (Nukva) care e facuta din coasta lui. Ea este cea care ii face cunoscut acest vid, iar impreuna, ei (Zeir Anpin si Malchut, Adam si Eva, simt nevoia de vesminte (Lumina Reflectata, intentia de a darui). Ei se simt ca oaspetele in raport cu Gazda. In acest mod, ei pot obtine corectarea, adica sa actioneze doar pentru a darui Gazdei si sa transforme rusinea in demnitate si onoare.

Calea aceasta e lunga si complicata. Toata lumea cunoaste povestea lui Adam si a Evei, dar nimeni nu intelege ce anume ascunde aceasta.

Din partea a 4-a din Lectia zilnica de Cabala, 13.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Actiunile noastre sunt nerecompensate si rugaciunea societatii este in afara abilitatii omului. Iti trebuie energie doar ca sa ceri asta. Atunci de unde incepem? De unde vom lua energia necesara, ca sa facem aceste actiuni, care sunt in afara naturii noastre?

Raspuns: Putem intelege asta prin exemplul dezvoltarii omului. El apare ca rezultat al actiunilor reciproce ale mamei si tatalui, apoi trece printr-o dezvoltare lenta, in pantecul mamei si este nascut. Propriile forte incep sa iasa din el dar, desigur, el nu este constient de asta. Chiar daca vedem ca rectioneaza, este clar ca nu o face singur, ci sunt fortele care se acumuleaza in el. Ele sunt cauza reactiei.

Dar la un moment dat, incepem sa vedem o personalitate in aceasta fiinta. Desigur, putem spune ca fortele naturii evoca reactiile lui, ca si personalitatea, comportamentul, placerile si neplacerile. Totusi, aceste calitati s-au acumulat in el intr-o combinatie specifica si au luat o forma personala.

Unde incepe sa apara independenta cuiva? Este in rugaciunea sau ruga pentru el insusi sau pentru altii? Lumina Superioara este singura forta care actioneaza asupra noastra. Ne influenteaza fara sa stim, asa cum natura influenteaza un embrion sau un copil. La randul nostru, noi incercam sa evocam o mai mare influneta a Luminii si astfel ne acceleram dezvoltarea. De aceea, trebuie, pur si simplu sa facem eforturi. Asta este tot ceea ce ni se cere.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Rugaciunea celor multi

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→