Intrebare: Cum pot sti ce inseamna golul absolut?

Raspuns: Este dificil sa-ti imaginezi ce inseamna golul absolut. Este similar cu senzatia ca vrei ceva si nu esti in stare sa-l ai. Dar in lumea spirituala este o senzatie oribila care se numeste iluminarea neagra (golul) lui Malchut.

Ea apare atunci cand Lumina iese din dorinta de primire si persoana experimenteaza un abis negru. Este o senzatie de vid, infricosatoare. Credem ca spatiile goale inseamna libertate, ca si cum as pasi in cosmos si as fi liber de tot. Dar golul este dorinta neimplinita.

Nu intelegem cum se poate intampla asta, deoarece Creatorul ne sprijina constant, ca pe un copil pe o perna; Ne furnizeaza permanent protectie, confidenta si implinire. El ne reveleaza doar un mic gol, o suferinta, in masura in care noi suntem in stare sa o suportam si sa evoluam.

Dar senzatia intregului (!) gol al dorintei neimplinite este inspaimantatoare. Foarte rar se reveleaza unei persoane, o asemenea stare, si asta, numai pentru un singur motiv: Pentru a-i permite o data in viata sa simta adancimea abisala a Malchut.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Invatatura Cabalei si Esenta acesteia

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VeYechi (Si Iacob a trait), paragraful 193: Privitor la restul pacatosilor lumii, nu spune, Si lucrul pe care l-a facut a fost rau in ochii Domnului, ci aici este scris, Si Er, primul nascut al lui Iudah, a fost pacatos. Ce a facut a fost rau in ochii Creatorului pentru ca este scris, Si l-a imprastiat pe pamant.

Scara gradelor spirituale prin care noi urcam din lumea noastra in Lumea Infinitului, consta din 125 de grade (stari), care, la randul lor sunt impartite intr-o multitudine de stari diferite. Fiecare stare consta dintr-un vas si din Lumina din el.

Deci, pe baza celor scrise in Torah, daca sunt la gradul Er, eu execut o actiune numita el l-a imprastiat pe pamant. Si daca sunt la gradul lui Iacob, atunci, conform cu acest grad, formez cele trei linii.

De aceea, cand citim Zohar-ul trebuie sa realizam ca intr-o stare data, o persoana adopta o imagine numita Moise sau Aron, Abraham sau Faraon, Bilam sau Balak, si executa actiuni inerente, in fiecare dintre acestea. Aceste imagini se refera la starile interioare ale unei persoane, stari pe care trebuie sa le sufere, primind o impresie de la inclinatia sa rea si de la Lumina care Reformeaza.  Suma totala a acestor imagini si formele obtinute sunt acumulate mai tarziu, intr-o imagine generala a similaritatii cu Creatorul.

Toti pacatosii si dreptii se unesc in ea cu toate vasele provenind de la starile pacatosilor si de la corectiile si umplerile cu daruire, de la starile dreptilor. Si de acolo o persoana se ridica in Infinit.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Exista doua stari in avansarea catre Scopul spiritual. Prima stare este atunci cand o persoana are senzatia, forta si suportul grupului si al Creatorului. O persoana simte importanta proprietatii de daruire si aceasta il impinge si il atrage mai aproape de Creator.

Are senzatia si dorinta; Creatorul ii arata ca merita sa munceasca la scopul spiritual. O persoana simte ca acolo este o recompensa, in sensul ca asta ca nu depinde de credinta: proprietatea daruirii din el. Senzatia face sa apara iubirea de prieteni si de Creator.

In asemenea stare,  o persoana face un legamant privind iubirea de prieteni si de Creator, pentru totdeauna, pentru viitor. Cu cine este facut acest legamant? Nu poate fi facut cu Creatorul pentru ca intr-o stare de cadere, cand cineva se va indeparta de Creator, nu va simti apropierea Lui si Creatorul nu il va lega.

De aceea, legamantul trebuie facut cu grupul, care poate fi simtit si intr-o stare de cadere. Prin grup, obtinem un acord cu Creatorul: De a merge intotdeauna pe calea daruirii, catre Creator si catre grup. Grupul este garantia legamantului. Facand un legamant, intregul grup se angajeaza sa se sprijine reciproc, si intotdeauna sa pastreze intentia de daruire. Ei primesc ajutorul Creatorului, in masura conectarii lor.

A doua stare vine dupa un timp, cand starea de excitare si conexiune este inlocuita de indiferenta, inabilitatea de a simti importanta scopului, Creatorul, sau recompensa pentru o buna atitudine catre prieteni si Creator. O persoana nu mai este in stare sa se gandeasca la iubire, conectare si daruire.

A) Daca o persoana nu primeste suport de la grup, ea esueaza, gandind ca Creatorul este neimportant si ca nu exista nicio implinire si nicio recompensa. Ea poate chiar parasi calea.

B) Daca conexiune cu grupul o trezeste si o atrage, este incapabila sa arunce totul si isi aduce aminte de legamantul pe care l-a facut. Intr-o stare de cadere, importanta daruirii piere, deoarece recompensa dispare. Si aici, garantia reciproca, legamantul si conexiunea cu grupul trebuie sa vina in ajutor.

In acest fel, o persoana se intoarce la legamant, la starea de bine, iubire si conexiune. Isi aminteste ca trebuie sa mearga prin credinta deasupra ratiunii, deasupra starii sale curente de indiferenta, prin senzatia care, odata i-a dat putere si care exista si este inca si mai puternica!

In acest fel, o persoana vrea sa mearga prin credinta deasupra ratiunii (daruire peste recompensa). Atunci intelege ca poate primi putere de la Creator. Si asta o duce la o rugaciune.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10, Care este insemnatatea de a face un pact in munca

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Suntem sub 125 de grade sau lumi, sau ascunderi. Aceasta ascundere ne este benefica, deoarece ne impiedica pe sa vedem cat de insignifianti suntem, comparativ cu perfecta stare a Infinitului. Contrar acesteia, noi putem observa doar inabilitatea noastra de a deveni similari cu un grad spiritual mai inalt.

Totusi, pentru a avansa in a ne corecta, trebuie sa simtim nefericirea. Daca suferim corectii cand suntem in grup, atunci ne dezvaluim suferintele ca un copil care se joaca un joc. Copilul vrea sa realizeze ceva, nu are succes, dar el oricum fae tot ce poate si continua sa incerce sa stapaneasca o jucarie care il provoaca.

Prin eforturile tale, durere si incapacitatea de a actiona, descoperi opozitia ta fata de Lumina, cate un grad pe rand. Trebuie sa lucrezi impotriva Luminii, deoarece, altfel, nu vei simti nicio diferenta intre tine si Lumina, nu il vei simti pe Creator, datorita sumei totale a acestor disimilaritati.

Sa presupunem ca esti in palatul regelui dar nu stii nimic despre el si, de aceea, nu il apreciezi. Apoi incepi sa experimentezi si sa cercetezi. Trebuie sa observi toate obiectele si starile din jur si sa inveti intreaga gama de conexiuni si contradictii dintre ele. Facand asta, obtii o stare in care stapanesti lumea, ca un rege.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati, Articolul 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar este relevata acum pentru ca este sursa de putere care poate face toate corectiile si care ne avanseaza. La fel cum un tren sau o masina nu se pot misca fara electricitate sau benzina, nici noi nu putem avansa fara Cartea Zohar, care ne da energie, combustibil pentru avansare.

In plus, Zohar-ul ne dezvaluie unde suntem situati, cine suntem, unde avansam si in ce scop. Ne dezvaluie intreaga cale. In esenta, aceasta este Lumina care ilumineaza intregul spatiu care in inconjoara pentru ca noi sa vedem unde suntem. Zohar-ul este Lumina care ne da oportunitatea de a simti in inimi cine suntem si ce reprezentam, cum suntem aranjati, cum simtim, gandim si luam decizii. Lumina este cea care ne ilumineaza scopul, astfel incat sa intelegem unde avansam, cu ce viteza, ce se intampla si ce sa facem.

Zohar-ul este Lumina care da forta, Lumina care ne corecteaza, Lumina care ne avanseaza pe cale. Face totul . Totusi, trebuie sa trezim aceasta Lumina, si nu este usor. Dupa ce o trezim, nu mai este nimic de facut pentru ca ea stie cum sa aranjeze si sa aiba grija de tot. Noi trebuie doar sa o trezim.

Noi credem ca stiinta Cabalei cere de la noi, niste eforturi imposibile. Totusi, intreaga munca este de fapt, in mainile noastre. In fond, Lumina trebuie sa vina si sa ne influenteze. Aceasta Lumina se numeste Lumina Inconjuratoare, deoarece nu poate imbraca o persoana in mod direct, clar si deschis. Face asta indirect si noi simtim numai rezultatul actiunilor ei, si nu pe ea insasi.

Cu ce conditie este atrasa Lumina? Este atrasa conform legii echivalentei de forma sau a legii egalitatii. Lumina vine in masura in care eu doresc sa devin similar cu ea. Cum execut aceste actiuni pentru a deveni similar cu ea? Ceva care este numit grup a fost pus in fata mea, iar eu initial l-am urat. In aceeasi maniera in care sunt opus Luminii, sunt opus, de asemenea , acestui Kli (vas spiritual) numit grup.

Lumina ma afecteaza in aceeasi masura in care incerc sa ma unesc cu grupul, sa intru in el. Eu sunt situat dedesubt, sub grup, iar Lumina este in varf, deasupra grupului. Reiese ca lucrez la unitatea cu prietenii si, in masura in care ne unim, Lumina ne influenteaza si ne corecteaza. Ne uneste si, Lumina (Creatorul) este revelat in unificarea noastra.

Daca asta este situatia, atunci totul este in mainile mele. Lumina ma asteapta sa fac acest efort. Nu ma pot uni cu ceilalti; am doar nevoie de dorinta de a face acest efort. Apoi se va intampla.

De aceea, inainte sa citim Cartea Zohar, sursa cea mai puternica de Lumina Inconjuratoare, trebuie sa ma gandesc la faptul ca trebuie sa ma unesc cu ceilalti, pregatind astfel  vasul (Kli-ul), pentru Lumina care ne va suda impreuna si se va revela in el. De fapt Lumina este revelata numai in unificare, in locul vechii spargeri.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Creatorul a conceput crearea unei fiinte care trebuie sa atinga nivelul si statusul Lui, sa inteleaga tot ceea ce Creatorul a facut, si sa simta tot ceea ce Creatorul simte. Cu alte cuvinte, aceasta fiinta sa devina exact ca si Creatorul!

Dar pentru a deveni echivalent cu Creatorul si a ramane o fiinta creata fara a se dizolva in El, creatura trebuie sa impace doua forte opuse din ea: primirea si daruirea. De altfel, cum poate cineva sa inteleaga ceva, fara a compara cu opusul lui? Daca sunt creat in astfel incat exist in armonie completa cu mediul inconjurator, si in adeziune totala si unicitate cu toti, atunci nu sunt constient, nici nu simt asta.

O senzatie vine numai ca rezultat al unei anumite forte opuse, cand sunt deranjat sau imi lipseste ceva.  Acest conflict il simt. Nu imi aduc aminte ca am un cap, pana nu ma doare. Daca urechile incep sa ma chinuie, simt ca am urechi. Este la fel si in ceea ce priveste sentimentele mele in relatie cu lumea din jurul meu. Atat timp cat totul este bine, nu ne gandim la ea pentru ca nu simtim ce este in jurul nostru.

De aceea, daca o fiinta creata trebuie sa descopere realitatea (atat cea spirituala cat si cea corporala) trebuie sa fie in conflict cu ea. In toate aceste senzatii, atribute, ganduri, dorinte si scopuri, creatura trebuie sa fie opusa Creatorului. Si in acest fel suntem facuti, exact asa cum a vrut Creatorul sa fim.

El este Lumina Superioara, si noi suntem punctul negru al dorintei, complet opus Lui. Totusi, este imposibil sa evoluam singuri, de la intunericul care este opus Luminii. A creat durerea insuportabila care nu permite avansarea. Astfel, Creatorul a creat o realitate specifica. Malchut a Lumii Infinitului si intregul sistem al ascunderii (lumile). Aceasta este facut pentru ca noi sa ne deplasam treptat din acest Infinit, unde totul exista in adeziune si in interiorul Luminii, si apoi coboara in starea noastra curenta de existenta.

Aceasta intreaga calatorie a fost facuta pentru noi; nu trebuie sa suferim si sa simtim, deoarece a fost creat in avans (inainte de a intra noi in tablou) un sistem de guvernare: lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, si Assiya). Cat despre noi, am aparut in stadiul final al acestui sistem si experimentam cum venim in aceasta lume si traim in ea. Si nu ne simtim opusi la ceva si ca avand nevoie de a afla ce este.

Dar gradual, prin tulburari minore si mii de ani ai dezvoltarii noastre, Creatorul evoca in noi dorinta pentru El. Completandu-ne evolutia noastra corporala, am ajuns la punctul de start al celei spirituale: aparitia intrebarii despre scopul vietii. Din acest moment, incepem ascensiunea catre lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Shamati , Articolul 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca totul in lume depinde numai de oamenii care se angajeaza in dezvoltarea spirituala, asta inseamna ca noi suntem responsabili pentru toate suferintele care se intampla in lume?

Raspuns: Nu, nu noi provocam suferinta in lume. Din contra, atragem Lumina si transferam suferinta de la nivel corporal la un nivel de suferinta spirituala. Ca rezultat, in loc de suferinta datorata razboaielor, bolilor si celelorlalte probleme, suferim din faptul ca ne lipseste spiritualitatea. Asta este ceea ce da stiinta Cabalei unei persoane. O persoana sufera, dar nu este o suferinta adevarata, deoarece sufera de iubire.

Daca sunt invitat la o masa, peste cateva ore, atunci voi evita sa mananc acum pentru a-mi pastra apetitul pentru masa. Similar, intelegerea faptului ca trebuie sa-mi pregatesc Kelim-Vasele spirituale este numita suferinta din iubire. Totusi, chiar si cand Kelim ale noastre sunt goale, suntem capabili sa simtim o slaba iluminare in anticiparea urmatoarei noastre intalniri cu oamenii pe care ii iubim. Asta trebuie sa aducem umanitatii. Trebuie sa le aratam ca exista o solutie la loviturile care se dezvolta in natura.

Acum intram intr-o perioada a problemelor ecologice care pot provoca suferinta si moarte pentru mii de oameni. Suntem martori la dezastre naturale, care apar peste tot in lume, incluzand China, Europa, Rusia si America. Singura cale de a ne salva de la aceste dezastre este de a ne pregatii vasele noastre spirituale. Nu trebuie sa ne pregatim vasele noastre in sens corporal, asteptand zeci de ani de suferinta inainte de realizarea finala, ca sa intelegem ca este un motiv si un scop al suferintei si ca avem o sansa. Sunt doua cai care duc la acelasi scop, calea Luminii si calea suferintei.

De ce trebuie sa suferim in van? Daca atragem Lumina, atunci revelam cat de opusi suntem ei, si suferim datorita faptului ca vedem o stare mai buna comparativ cu cea in care suntem acum. De aceea stiinta Cabalei ofera persoanei calea Luminii, in loc de calea suferintei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 1.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Criza, globalizare, Iubire, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce toate placerile palesc imediat? Sunt asa de bucuros cand cumpar o masina noua, dar o saptamana mai tarziu ma obisnuiesc cu ea si nu imi mai pasa de ea. Ce face ca placerea sa dispara? Daca Lumina si vasul sunt tot ceea ce exista, atunci nu ar trebui ca placerea sa fie eterna? De ce dispare?

Raspuns: Pentru ca kli-ul (vasul) se schimba. Masina nu dispare, dar dorinta mea devine mai mare si placerea primita de la detinerea masinii nu o mai umple. Schimbarea in dorinta este calitativa, nu cantitativa. In spiritualitate, cresterea este mai degraba calitativa, decat cantitativa.

Masina parcata langa casa mea este inca frumoasa si noua, dar nu ma mai excita ca inainte, chiar daca a trecut doar o saptamana. Asta se intampla, pentru ca o dorinta suplimentara (limba sarpelui primordial) s-a format in interiorul tau, facand fiinta umana din tine sa intrebe Ce imi aduce asta? Tu nici nu realizezi ca ai aceasta intrebare, dar ea totusi se trezeste in tine si strica toata placerea.

Dupa spargere sau caderea Pomului Cunoasterii, un punct al conexiunii cu Creatorul a iesit din fiecare tip de placere. Cand dorinta ta este umpluta, acel punct intreaba daca ai obtinut placerea eterna. Te forteaza imediat sa cauti o alta cale de a te satisface. Ai avansat in acest fel prin toata istoria, si nu ne-am fi dezvoltat daca nu ar fi fost asa. Asta diferentiaza o persoana de un animal: nasterea unor noi dorinte.

O nevoie subconstienta de a deveni similari cu Creatorul ne conduce in mod continuu inainte, din timpurile in care am iesit din pesteri, pana in zilele acestea, si asta este rezultatul pacatului primordial. Dorintele noastre (Adam si Eva) ar fi ramas ca la animale, daca fiinta omeneasca din noi nu ar fi crescut constant. Incepem sa simtim rusine referitor la Creator, pentru ca realizam cat de diferiti suntem de El. Rusinea este cea care ne face sa ne intrebam, Ce castig din asta?  In subconstient ne intrebam, De ce am nevoie de o masina daca incerc sa il descopar pe Creator? Chiar daca nu suntem constienti de conexiunea noastra cu Creatorul, acest gol care ne roade din interior vine de la El.

Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Torah - Niciun comentariu→

O persoana moderna are tot confortul in aceasta lume, dar noi suntem tot nesatisfacuti – de fapt, mai mult decat inainte. In trecut, daca o persoana avea o bucata de paine pe zi, ea nu putea visa la mai mult de atat. In comparatie cu asta, uitati-va la toate lucrurile de care are nevoie o persoana moderna. Totusi, este satisfacuta? Nu! Si toata lumea se intreaba: De ce?

Satisfactia nu se gaseste la nivelul obisnuit, uman si niciuna din noile jucarii pe care le primim nu ne va ajuta. Vrem sa ne dopam cu bazaconii, dar golul care apare in noi vine dintr-un loc complet diferit – lipsa similaritatii cu Creatorul. De aceea nu putem sa-l umplem cu altceva decat cu senzatia Creatorului!

Golul se formeaza si se acumuleaza gradual in noi, pana la un anumit moment, pentru a exploda. Atunci incepe sa inteleaga o persoana ca nu mai poate inabusi acest gol. Trebuie sa-l umple, deoarece altfel, viata ei pare mai rea decat moartea. Este imposibil sa gaseasca implinirea pentru aceasta dorinta in aceasta lume, pentru ca este nevoie de revelarea Lumii Superioare, a Creatorului!

Totusi fortele protective ale corpului ne obliga sa cautam cai de a ne induce in confuzie pe noi insine. Oamenii consuma droguri, alcool sau isi umplu vietile cu lucruri goale, la moda, sau cu calatorii. Astfel, ca strutul, ne ascundem capul in nisip pentru a scapa de probleme.

In acest fel actioneza fortele protective ale egoului, dorind sa-si demonestreze ca este implinit si sa ascunda golul care nu poate fi umplut niciodata. De ce sa ne gandim la lucruri pe care nu le putem dobandi oricum, si sa ne distrugem viata?

Dar asta nu poate merge prea mult! Pentru moment, reusim sa ne inducem in confuzie la nivelul animal, pentru a evita sa simtim golul necesar la nivelul uman. Dar acoperirea, inevitabil, va dispare.

In perioade diferite ale istoriei, stari similare au produs solutii tragice, dramatice, revolutii, razboaie. Haideti sa speram ca in cazul nostru, solutia nu va fi asa de cruda. In cazul nostru, trebuie sa ne ridicam de la nivelul lumii noastre, gradul animal, la nivelul Lumii Superioare, gradul lui Adam sau al Creatorului. Asta nu este in puterea noastra si omenirea incepe sa devina nebuna din cauza propriei neputinte.

La nivelul nostru egoist a fost posibil sa urcam de la un grad la urmatorul prin cai, cum ar fi revolutiile, razboaiele, regimuri sau religi, precum si noi tehnologii, ca tiparirea cartilor, motorul cu aburi, Internetul, etc. Toate acestea furnizeaza implinire pentru o anumita perioada de timp, dar acum egoismul s-a epuizat pe sine si nevoia de a releva Creatorul cere expres, o implinire spirituala. Revelam o noua dorinta interioara: sa-L descoperim pe Cel care ne controleaza.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Depresie, Egoism, Evolutie, Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca totul vine la noi prin grup, atunci de ce, atunci cand ai probleme materiale trebuie sa lucrezi la ele si sa incerci sa le rezolvi? Daca esti bolnav, trebuie sa mergi la doctor. De ce nu este suficient ca pur si simplu sa te intorci la gurp si sa ai ajutorul lui la nivel interior?

Raspuns: Nu suntem inca la nivelul in care sa rezolvam toate problemele prin conexiunea cu grupul. Totusi, in realitate ar trebui sa lucreze, cu adevarat, in acest fel. Tu pui o intrebare foarte corecta: De ce este imposibil sa rezolvam toate problemele cu ajutorul Luminii care Reformeaza? De ce nu ne putem intoarce la grup, sa concentram o dorinta foarte puternica acolo si sa lasam sa se intample, actionand direct asupra Luminii, Sursa vietii?

Odata, cand am avut un ulcer extrem de dureror, Rabash m-a facut sa stau langa el si sa studiez. Nu puteam suporta durerea asa incat nu eram in stare sa stau langa el si sa ma adancesc in text si intentie. Nu puteam depasi durerea si atrage forta care sa-mi usureze durerea si poate sa o si vindece in totalitate.

Fara niciun dubiu, a fost vina mea ca eram asa de slab. De aceea nu am putut sa o fac si sa atrag Lumina cand am stat chiar langa invatatorul meu, cand sedeam si studiam impreuna. Deoarece el s-a oferit sa faca asta pentru mine, insemna ca eram si eu capabil! Dar in acel moment nu am putut.

Intorcandu-ma la intrebarea ta, o data ce vom avea un grup mare, atunci nu vom mai avea nevoie de mijloace externe sau medicamente pentru a rezolva orice probleme! Medicamentele actioneaza la nivel corporal, in timp ce noi vom fi capabili sa actionam direct pentru a satisface dorinta care percepe o lipsa de implinire, experimentata ca boala sau durere. Nu vom trata doar corpul, ci il vom folosi ca motiv pentru a vindeca sufletul.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Sanatate - Niciun comentariu→