Intrebare: Este daruirea un act sau o dorinta de a da?

Raspuns: Ce ii poti da Creatorului daca Lui nu ii lipseste nimic in afara de atitudinea ta fata de El? Nu are nevoie nici macar de asta. Singurul lucru care Ii lipseste este ca tu sa devii asemenea Lui. Aceasta Il va incanta. De ce? Deoarece, atunci, tu vei exista in cea mai confortabila stare. Dar eu nu vreau sa fiu in cea mai confortabila stare. Vreau sa ma gandesc doar la daruire! Daca te gandesti la daruire, atunci te gandesti cum sa obtii cea mai confortabila stare.

Ceea ce te motiveaza este esential. Daca Ii daruiesti Creatorului, de dragul de a darui, pentru aceasta obtii starea perfecta, sau daca iti doresti aceasta stare pentru ca este cel mai bun lucru si ca daruind Creatorului arata ca o rasplata? Pentru ce anume lucrezi?

Nu poti avea vointa de a darui fara a o realiza. Daca ai dorinta aceasta, este necesar sa o satisfaci. Actul daruirii si dorinta de a darui sunt la fel. In lumea spirituala, nu exista actiuni fizice. Obtinerea vointei de a darui este adevarata noastra munca. Intr-adevar, ce Ii putem da Creatorului? Este vointa de a darui in El.

Noi descoperim Lumina Hochma. In raport cu cine trebuie sa revelam noi aceasta Lumina, fata de creatura sau fata de Creator? Lumina Hochma umple intregul sistem. Te descoperi pe tine sau propria ta perceptie, doar simtind ca te bucuri, ca daruiesti si ca devii infinit. Vointa ta (Kli) este singura care se schimba.

Daruiesc catre Creator. Ce daruiesti? Oare chiar Ii lipsea Lumina inainte si acum a dat de ea? Ii daruiesti Lui atitudinea ta. Atitudinea ta catre El este numita actiune. Vointa ta este deja o fapta. Cu toate astea, aceasta vointa trebuie sa fie completa. In caz contrar, nu este considerata a fi vointa.

Dorinta trebuie sa evolueze prin toate cele 4 etape. Apoi, fara indoiala, din a 4-a etapa, Lumina sa Reflectata atinge Keter, si aceasta este daruirea. Totusi, unde este daruirea in Keter? Fiinta in cauza simte ca daruieste catre Creator, si asta e suficient. Creatorul nu are dorinte (Kelim): nici de a primi si nici de a darui. El nu are nimic.

Cu toate acestea, cand percepi ca daruiesti catre Creator, este placerea Lui, pentru ca El este in tine. Permiti atunci Luminii sa straluceasca.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este sistemul spiritual atat de complicat: Creatura cere un lucru si primeste ceva cu totul diferit?

Raspuns: In primul rand, acest lucru este incorect. Creatorul si creatura se pot intelege unul pe celalalt, pot lucra impreuna si nu au niciun dezacord cu conditia ca ei sa devina parteneri. Apoi creatura primeste ce cere: Creatorul cunoaste inainte ce va cere creatura, ii da tot ce are nevoie, si nu sunt niciun fel de probleme.

Problema apare cand creatura nu cere conform ordinii gradelor, adica cere de dragul propriei multumiri. Apoi creatura primeste in mod firesc o impovarare a inimii si suferinta, pentru ca ea sa vada ca starea ei nu e buna si ca obiectivul ei este incorect.

Prin urmare, doar datorita comunicarii incorecte dintre creatura si Creator i se pare creaturii ca, Creatorul nu o intelege si nu face pentru ea ce trebuie. Datorita obiectivului incorect, creatura se prezinta cu numeroase pretentii la Creator: Unde este tot ce mi se cuvine, de ce nu ma corectezi, de ce nu ma umpli? Cu toate acestea, imediat ce creatura dobandeste conexiunea cu Creatorul, ea cunoaste exact ce portiune de Lumina primeste, de ce, unde sa lucreze prin mijloace ale credintei dincolo de ratiune, unde – prin mijloace de putere personala si asa mai departe.

Creatorul este interesat sa ajungem sa Il cunoastem si sa mergem de partea Sa. Dar unde comunicam cu Creatorul? In credinta de dincolo de ratiune. Creatura doreste sa comunice cu Creatorul in Machsom, in cadrul dorintei de a primi, dar Creatorul ii spune: Nu, ridica-te in Bina, dobandind calitatile daruirii. Acolo ne vom intelege intre noi, acolo nu vei avea niciun fel de problema cu mine!

Este scris, Creatorul l-a creat pe om ca sa fie direct, drept, dar oamenii inventeaza numeroase calcule. Numeroasele calcule sunt in dorinta de a se bucura, deoarece exista o mare cantitate de tipuri de dorinte. Cu toate acestea, daca acoperim toate aceste dorinte cu doar o singura intentie de a darui, deja nu mai exista numeroase calcule. Exista doar un calcul si doar o destinatie.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna ca Cel de Sus ma aprovizioneaza cu Lumina Hasadim, proprietatile daruirii?

Raspuns: Inseamna ca in loc de probleme, suferinta, ignoranta si rautate, incep sa percep bunatate, lumina, abundenta, iubire, bunavointa si mila. De ce aceasta schimbare? Din cauza ca perceptia mea si dorintele mele au inceput sa se schimbe. Dorintele mele sunt corectate si deodata vad aceeasi rautate ca fiind bunatate. Inteleg ca daruirea este ceva bun. Nu este ceva rau, ci chiar contrariul. Este o viata noua pe care nu o cunosteam inainte. O percepeam ca pe moarte, dar se dovedeste a fi taramul vietii reale.

Acest lucru are loc la o persoana care se uneste cu ceilalti si care doreste sa se conecteze cu ei, care face tot ce ii sta in putinta, dar cu toate acestea descopera ca nu depinde de ea. Asadar, ea ii cere Creatorului sa lucreze cu ea si sa o ajute sa anuleze separarea sa de grup. Astfel, Creatorul devine partenerul sau si cele trei aspecte se unesc: persoana, Creatorul si grupul. O persoana nu poate intra in societate fara Creator. Ea trebuie sa Il invite pe Creator sa participe.

Cand imi pregatesc dorintele in acest mod, simt imediat ca daruirea nu este intuneric ci viata. Lumina lucreaza asupra mea, astfel incat subconstient incep sa evit receptia si sa apreciez daruirea. Atitudinea mea fata de ceilalti se schimba instantaneu.

Mi se pare ca aceasta schimbare intrinseca apare in mine in mod firesc. Inca nu inteleg cum a efectuat Lumina aceasta modificare in mine. Mai intai, incep sa apreciez si sa respect aceasta calitate a daruirii de la distanta, ca si cum era acolo. Cu toate acestea, in curand, o doresc si tanjesc dupa ea atat de mult incat implor dupa ea, iar Lumina imi indeplineste cererea  si ma transforma.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabala 26.05.10, “Prefata la Comentariul Sulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Un prieten nu este o persoana oarecare; este un companion care sta in fata mea. Eu dobandesc treptat iubirea pentru el, pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Aceasta formula este fixa si nu se schimba. Mai intai fac apel la Creator si apoi, pentru a ma conecta cu El, trebuie sa fiu impreuna cu prietenii mei.

Lucrez la iubirea de prieteni, pentru ca este conditia necesara pentru a ajunge la iubirea de Creator. Un prieten si Creatorul sunt interconectati deoarece, datorita dorintei mele de a primi placere, ei sunt egali. Creatorul si prietenul meu sunt la egala distanta fata de mine, si ma raportez la ei in acelasi mod.

Creatorul este daruire pura. Imi urasc prietenul la fel cum urasc si daruirea si prin urmare ii resping pe amandoi. Daca nu ating aceasta atitudine in care sa imi vad prietenul si Creatorul in acelasi fel, atunci nu pot functiona corect. Este similar cu ochirea unei tinte. Daca ochirea mea este orientata mai mult catre Creator sau mai mult catre prietenul meu, atunci ea nu mai este precisa. Trebuie sa ochesc precis tinta, astfel incat cel care aspira catre Creator (Isra-El – direct spre Creator) si Creatorul (Lumina de corectie) se contopesc intr-un tot unitar.

Un grup cabalisteste un vas spiritual, un sistem de suflete, in timp ce Creatorul este Cel care il umple. Vasul devine la fel ca Lumina. Apoi imi dau seama ca sunt acelasi lucru din moment ce nu poate exista Lumina fara vas (Kli).

Totul se contopeste in unul. Grupul devine modelul Creatorului pentru mine. In atitudinea mea catre ei, invat cum sa ma raportez la El, sa Il iubesc sau sa Il urasc. Desigur, singura cale de a relationa cu Creatorul este prin daruire. Deci, eu sunt prezentat cu grupul pentru a mi se testa capacitatea de daruire. Ego-ul meu creeaza distanta, diferenta de forma dintre Creator si grup. Daca nu ar fi ego-ul, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre ele.

Deci, de ce simt o diferenta acum? Este doar datorita faptului ca primesc placere de la Creator si nimic de la grup. Aceasta este singura diferenta.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 26.05.10, Articolul “Ce face ca importanta pentru noi Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Zohar-ul este scris pentru oamenii care doresc sa atinga scopul creatiei si care tanjesc dupa Lumina care reintoarce la Sursa. Fara Lumina, este imposibil sa corectam dorintele noastre si sa Il revelam pe Creator in ele. Din acest motiv Cartea Zohar, ca si intreaga Torah, poate fi elixirul vietii, sau o otrava mortala.

Aspirantul trebuie sa isi verifice intentia inainte de a se apropia de Zohar si de Torah, in general. Daca prin ajutorul studiului el doreste sa obtina Lumina care indreapta, Torah devine un elixir al vietii pentru el, asa cum este scris: Am creat inclinatia rea si v-am oferit Torah pentru corectia ei, deoarece Lumina din ea Reformeaza.

Daca, totusi, individul nu isi doreste sa daruiasca, adica sa se intoarca la Sursa, si studiaza Zohar-ul motivat de vointa lui de a primi placere si de a se umple, daca el urmareste alte obiective (lucru care se numeste idolatrie), atunci, studiul sau se transforma intr-o otrava mortal si il distanteaza persoana de scopul creatiei.

Prin urmare, trebuie sa fim prudenti si sa ne amintim ca in timpul studiilor noastre, in special atunci cand citim Zohar-ul, noi pregatim dorintele noastre pentru Creator. Vrem ca El sa dea dorintelor noastre puterea de a darui si ca rezultat sa se reveleze pe Sine in aceste forte ale daruirii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 27.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand apare o cadere spirituala, pot intelege imediat, ca prin asta trec si ca eu insumi ma cufund in ea?

Raspunsul meu: Doar cand tu doresti starea de corectare, si numai atunci – vei cadea. In caz contrar, daca, cel mai mult, incerci sa atingi starea ta cea buna, nu vei putea descoperi caderea ta egoista.

O cadere nu este o eroare pe cale, ci descoperirea in sinele nostru, a unui egoism suplimentar. Este ca si cum vrei sa ridici o bara cu greutati; iti aduni toata puterea ca s-o ridici; ai ridicat 200 de livre, si brusc a cazut! Ce s-a intamplat? Iti dai seama dintr-odata ca, la bara ta adaugasesi o greutate de 10 livre, pe fiecare parte. Te-ai supraestimat si a cazut; ai simtit greutatea lor.

Acum, cunoscand greutatea suplimentara, stii de cata forta mai ai nevoie pentru a reusi. Aceasta analogie, in spiritualitate se traduce prin cunoasterea a ce mai ai nevoie ca sa te ridici mai sus, stiind ce forta de corectare sa ceri. Ai cazut din cauza greutatii suplimentare adaugate dorintei tale (20 de livre). Ai simtit greutatea, iar nevoia de aceasta dorinta suplimentara ti-a fost relevata ca fiind opusa vointei tale. Acum, ai aceste noi Kelim (vase spirituale, instrumente). Daca ceri acum, o forta suplimentara pentru acestea, vei fi capabil sa ridici… 240 de livre.

Aceasta inseamna ca nu vei fi capabil sa primesti impovararea a inimii pana cand nu invingi greutatea anterioara! Numai atunci cand vei reusi, poti primi o dorinta suplimentara egoista si desigur vei cadea.  Dar aceasta cadere este totusi un semn al succesului tau! Acum, ai reusit sa primesti puterea suplimentara pentru corectare.

Te poti intreba: Deci, cand reusesc, daca de fiecare data cand ma ridic sunt imediat aruncat inapoi? De ce nu sunt lasat sa petrec un pic de timp bucurandu-ma de realizarile mele? De ce nu primesc o medalie de merit? Apoi, pot continua. Acest lucru nu este posibil. Acest lucru se face pentru scop, astfel incat sa inveti sa te bucuri de munca in sine si sa vezi recompensa in faptul ca ti-a fost data sansa de a da un pic mai mult.

Din Lectia Zohar, de seara 26.05.10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Lumina actioneaza asupra vointei noastre, de a fi similar cu El. Aceasta masura a congruentei vointei cu Lumina se numeste credinta. Daca citesc sursele kabaliste cu un scop si o dorinta pur egoista, ele nu ma vor afecta.

Punctul din inima este un punct de spargere; el atrage persoana spre spiritualitate, dar numai pentru ca se simte rau. El nu tanjeste inca, la Cel bun, care face numai Bine, la Daruire si Iubire. Pana in acest moment el este numai nesatisfacut de viata pamanteana: Viitorul este intunecos si viaţa nu are scop. Acestea ofera pur si simplu o motivatie egoista, pentru cautarea spiritualitatii. Dar Lumina nu poate afecta dorinta, de la asa o distanta. Ea actioneaza in funcţie de masura credintei din ea, acţioneaza numai asupra tanjirii catre daruire.

Credinta este testata prin devoramentul persoanei, fata de cale si scop. Individul trebuie sa verifice puritatea intentiei sale de a atinge calitatea daruirii. Credinta in sine, ca atribut al daruirii, este primita de Sus ca o recompensa pentru eforturile depuse. Cand cineva devine demn de asta, atunci noaptea va lua sfarsit si el va vedea lumina zilei.

Daca cineva foloseste Tora pentru propria implinire egoista, aceasta devine potiunea mortii pentru el. Aceasta nu inseamna numai moarte spirituala, ci, de asemenea, drog mortal, deoarece acel cineva crede ca, este viata spirituala! Ridica si mai sus egoismul sau si nu poate crede ca el e cel ce traieste in minciuna.

Sa relevam adevarul: Daca facem totul impreuna, daca toata lumea primeste de la toti ceilalti, acele forte care pot cere cu usurinta ca Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) sa actioneze in el, atunci calea devine o aventura minunata. Doar conectati-va unii cu altii!

Daca stai singur, imediat cresc ziduri in jurul tau. Daca te unesti cu ceilalti, pentru a merge impreuna, zidurile cad imediat si se transforma intr-o larga autostrada. Nu exista niciun zid sau autostrada, ci este alegerea de a fi sau nu printre prieteni, in fiecare moment. Totul este facut de Lumina Superioara; noi trebuie sa ne supunem acestei unice conditii.

Din Part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.05.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi suntem creati din materie care nu poate primi Lumina. Prin urmare, singura modalitate pentru noi de a exista este de a introduce Bina, Creatorul. Bina lucreaza pe noi si ne ridica pana la Ea. Partea Ei inferioara (AHP) coboara la noi si ne pare ca intuneric, care il simtim ca nedorit. Ea straluceste pe noi cu Lumina de Daurire si Milostenie (Hasadim), dar din moment ce nu dorim sa daruim, noi o percepem ca intuneric.

Ne pregatim pe noi insine sa vedem daruirea ca dorinta, cu ajutorul Luminii Inconjuratoare, atunci cand lucram impreuna. Treptat, vom incepe sa recunoastem faptul ca exista Cel de Sus in noi. Ne dam seama ca El este cu adevarat Cel de Sus si vom incepe sa pretuim spiritual, calitatea daruirii. Apoi, suntem pregatiti sa ne unim cu El si sa ne anulam pe noi insine. Suntem dispusi sa uitam de dorintele noastre egoiste si sa ne lipim pe noi insine la Cel de Sus, ca o picatura de sperma in pantecele mamei.

Apoi, Cel de Sus ne poate ridica; poate ridica dorintele noastre, care sunt gata sa adere la El. Pana unde? In Lumea Spirituala exista un alt loc, mai mare sau mai mic? Nu, este aici in noi, atunci cand El incepe sa cultive calitatile de daruire mai mult si mai mult.

Aceasta inseamna ca El este in ridicarea noastra, pentru a vedea calitatea de daruire ca ascensiune. Fiecare pas pe care il adaug este ca rezultat al unei mai mari apropieri in unirea cu celalalt si construirea unui sistem din noi insine, ca sa-l putem prezenta la Cel Superior pentru corectare. In acest fel, vom urca la Bina, si Lumina continuta in ea se extinde in jos in aceasta lume.

Astfel, dorintele care se ataseaza la Cel de Sus sunt acum, nu numai in stare sa se anuleze, dar, de asemenea, sa primeasca si sa realizeze calitatea de daruire, s-o absoarba si s-o foloseasca. Evident, va ramane ca primire, dar isi modifica intentia. Deci, nu lumea noastra, care este creata din vointa de a primi placere; aceasta, de asemenea, incepe treptat sa primeasca Stralucire de Sus, deoarece vointa de a darui apare in ea.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 26.05.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ma descurc pentru a intelege ce este scris in Zohar? Poti impartasi secretul tau?

Raspunsul meu: Vad, mai degraba decat sa inteleg. Pur si simplu vad. Sa presupunem ca tu si eu stam impreuna, eu am un binoclu, in timp ce tu nu ai, si poate ca, vederea ta, chiar nu e buna. Ma intrebi, Ce e aici? Ce e acolo. Eu vad prin ochii mei, dar daca asta nu-mi este de ajuns, imi pun ochelari, ma uit prin binoclu, telescop, sau microscop.

Cu alte cuvinte, am mijloce de a vedea, si-ti spun tie ceea ce vad. Intre timp, tu nu vezi. Este ceva complet nou pentru tine – ceva ciudat, care poate sau nu poate exista. Totul ti-este neclar, confuz si nefamiliar.

Prin urmare, trebuie sa dobandesti aceste dispozitive: binocluri, telescoape, si microscoape. Si, in scopul de a le achizitiona, ai nevoie de Lumina Superioara. Aceste dispozitive sunt ecranul, care te ajuta sa vezi o lume noua, Lumea Superioara. Trebuie doar sa atragem Lumina Superioara asupra noastra, si mijloacele cele mai eficiente pentru aceasta sunt studiul impreuna, intr-un grup, folosind sursele de Kabbalah.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

In trecut, oamenii care voiau sa atinga spiritualitatea si-au impus sa chinuie si sa limiteze cerintele corpului lor, astfel incat sa anihileze dorinta lor egoista si sa dobandeasca o noua natura, daruirea. Acest lucru era ceva obisnuit in vremea Tatilor si Inteleptilor nostri din Mishna. A urmat era Talmudului si Inteleptii acelei vremi, Kabalistii timpului, au schimbat conditia pentru transformarea naturii noastre egoiste in daruire, in una spirituala, realizabila prin intermediul muncii lor spirituale.

Fiecare perioada a introdus propria parte corectata, in sistemul comun al sufletului. Ca urmare, sistemul a devenit partial corectat, facand posibil ca sufletele care inca nu au fost corectate sa primeasca ajutor din partea partii corectate. Astfel, nu mai este nevoie de torturare si limitare a corpurilor noastre. De fapt, noi chiar nu suntem in stare sa facem acest lucru, din cauza imensului nostru egoism. Inteleptii  Talmudului ne-au usurat calea, si o parte din dorinta pe care ar fi trebuit sa o corectam prin torturarea corpului, poate fi acum corectata de catre Lumina care Reformeaza.

Tatii si Inteleptii din Mishna s-au corectat prin efectuarea a doua actiuni: chinuirea corpului si atragerea Luminii Torei. In schimb, Inteleptii din Talmud au corectat sistemul, astfel ca in locul suferintei, ne putem corecta prin Lumina Torei. Acest lucru este de o importanta primordiala pentru vremurile noastre, deoarece: oare cine are puterea sa renunte la realizarile civilizatiei moderne?

Kabalistii Talmudului s-au corectat pe sine si prin conectarea lor in sistemul comun, au realizat o mare parte corectata. Eu m-am nascut necorectat si pacatos, dar exist intr-un sistem care contine multe parti corectate, care il sustin. Si daca vreau sa ma corectez, acolo exista cineva de la care pot cere ajutor si la care sa ma conectez. Mingea este acum in terenul meu.

Din Part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah 26.05.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→