Noi inca vom revela nevoia noastra pentru toate cele sapte miliarde de oameni care traiesc pe Pamant. Societatea serveste ca o forta de amplificare, deoarece puterea proprie a unei persoane este foarte mica. Astfel, cu cat e mai mare numarul de persoane din societatea sub a caror influenta ne-am pus, cu atat mai mare este forta pe care o primim. Aceasta determina altitudinea gradului nostru in asemanarea cu Creatorul, precum si masura pe care o atingem in adeziunea la El.

Nu am fi capabili sa obtinem acest lucru singuri, pe cont propriu. Grupul de Kabbalah este locul in care o persoana racordeaza pe sine la Creator, si acest lucru determina nivelul la care se va inalta la El. Grupul devine casa in care Creatorul si creatul locuiesc impreuna. Iar cand locuim impreuna, nu mai exista Eu, ci mai degraba, nu exista decat Noi, care devine acum persoana lui Eu.

Este spus, Un detinut nu se poate elibera singur din inchisoare. Cu toate acestea, prietenii il pot elibera furnizandu-i inspiratie si putere. Prin urmare, cred ca toata lumea ar trebui sa gandeasca la a ajuta prietenului, conectand fiecare stare care are loc, la importanta scopului, impreuna cu intelegerea necesitatii acestuia si bucurandu-se cand pacatosii sunt revelati in ei.

Nu e important prin ce stari, urcari sau coborari trecem; cel mai important este ca noi sa progresam catre scop. Apoi intelegem ca avem de trecut prin toate starile, ca un pacient ce urmeaza un tratament ce ar putea fi neplacut, dar recuperarea este deja anticipata. Prin urmare, este necesar sa ne ridicam reciproc starea de spirit, nu actionand prosteste sau cu frivolitate, ci acordandu-ne reciproc spiritul vietii, asta fiind viata spirituala, care aduce unica fericire.

Starea de spirit este atat de importanta, deoarece ne da forta de viata. Cu toate acestea, viata materiala, averea, sau puterea nu ne vor aduce starea de inaltare. Daca individul a pierdut forta credintei, forta vietii, daca el nu mai simte sprijinul societatii – singurul mijloc de avansare – atunci el poate fi ajutat doar de catre o alta persoana. Numai o alta persoana ne poate induce sentimentul valorii importantei daruirii, a increderii, si a vietii implinite. In acest sens, fiecare trebuie sa-si ajute prietenul. Toata lumea trebuie sa dea exemplu prin pasiunea lui arzatoare pentru atingerea scopului, in fiecare minut.

Din Part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 25.04.10, Articol, Fiecare a ajutat pe prietenul sau

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Pentru cine cer Lumina care Reformeaza? Este pentru prietenii mei corectati, asa fiind, sau pentru mine?

Raspunsul meu: Cererea unei persoane vine din adanca lui nevoie interioara, dorinta lui. Dorinta trebuie sa fie pentru societate. Intr-adevar, daca vorbim despre atingerea spiritualitatii, nu exista nicio masurare individuala, cu cineva acolo.

Nu este un caz prin care Eu exist in lumea spirituala. Eu este colectiv de suflete care ma include. Prin urmare, nimeni nu poate sa ramana acolo singur in separare de ceilalti. Deci, care este cerinta puternica a vietii? Forta de viata este pentru corpul comun de suflete unificate. Prin urmare, individul are puterea de a solicita, in scopul de a da acestui organism. Intreaga viata este definita prin cat de mult el da sistemului comun.

Prin urmare, chiar daca o rugaciune este motivata de dorinta de a primi forta, este o rugaciune pentru a avea forta de a da corpului comun al sufletului. Acesta este motivul pentru care, daca el cere pentru toata lumea sau pentru el insusi, este aceeasi rugaciune.

Cand spunem ca exista o rugaciune pentru individ si o rugaciune pentru multime, inca este vorba de o rugaciune necorectata. Nu exista alte rugaciuni, dar rugaciunea multimii este rugaciunea pentru societate. Cu toate acestea, atata timp cat o persoana nu se afla in stare complet corectata, solicita in parte pentru el insusi si partial pentru societate. Conform acesteia, el se schimba si devine corectat in scopul sau, astfel ca el incepe sa simta unde este mai bine si unde este mai rau. In acest fel, el este condus catre rugaciunea corecta.

Din Part. 1 Lectia zilnica de Kabbalah 24.05.10. Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa lupt cu tendinta de a deveni doar o obisnuinta lectia zilnica de Kabbalah?

Raspuns: Aceasta este o problema. Rutina plictiseste,strica gustul si naste o atitudine de frivolitate, distrugand astfel totul. Noi ar trebui sa luptam impreuna impotriva aceastei tendinte. Altfel nu vom putea accelera dezvoltarea noastra si va trebui sa asteptam ani de zile progresul spiritual.

Este imposibil sa schimbam acest sistem pentru ca el exista deja. Esti deja conectat la el, acum trebuie doar sa participi activ in el. In functie de gradul de implicare, vei vedea ca toti prietenii pe care ii considerai anterior, necorectati, de fapt, constituie un sistem corectat, iar tu esti singura parte necorectata.

Nu vrei sa te conectezi la acest sistem, si astfel ti-i imaginezi pe ceilalti ca existand aparent in jurul tau, fiecare cu poftele lui. Dar ei nu exista cu adevarat. Vei simti brusc ca existi in cadrul unui sistem fix, in care tu ai doar libertatea de a alege: trezire sau nu, catre spiritualitate, astfel incat sa ii trezesti pe ei, iar ei, la randul lor, sa te trezeasca pe tine. Acestea sunt legile acestui sistem, iar tu esti cel singur, cu liber arbitru.

Cu toate acestea, atat timp cat tu inca nu esti dispus sa te conectezi la acesta, s-a pus in scena o piesa de teatru, special pentru tine: prietenii, multimea de oameni, o intreaga lume in jurul tau, toata aceasta mizerie din viata… Ti s-a dat posibilitatea de a organiza aceste forte din jurul tau, astfel incat acestea sa vrea sa te trezeasca la spiritualitate, prin influenta externa. Incepe sa folosesti raul tau inerent, invidia, ura si ambitia; invidiaza-i, iubeste-i  si uraste-i, trezeste-te pe tine cu toate mijloacele si toate calitatile care ti-au fost date.

Acesta este motivul pentru care sistemul de sus, Malchut al Infinitului iti apare, ca lumea pe care o vezi in prezent in jurul tau. Ce, crezi ca exista undeva, sus in cer? Nu e undeva, acolo, ci chiar in fata ta,  numai ca viziunea, perceptia ta defecta o distorsioneaza in acest sens.

Din part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ridica Superiorul pe cel inferior pe treptele scarii spirituale?

Raspunsul meu: Gradul Superior se micsoreaza in forma lui inferioara (Katnut) si coboara pana la inferior, caruia ii apare ca fiind mai mic. Noi facem acelasi lucu cand ne jucam cu copiii. Vrem ca ei sa aiba succes, de aceea ne coboram si ii lasam pe ei sa castige meciul. Ne coboram pe noi, pentru a stabili o legatura cu ei.

In mod asemanator, un mentor, care se poarta in mijlocul copiilor, ca si cum ar fi unul dintre ei, treptat incepe sa se schimbe, sa le dea lor modelul unei comportari mai bune, in asa fel incat copiii sa poata vedea in el un exmplu de felul in care trebuie sa se poarte un copil corectat. Mai intai, mentorul le da exemplu, ca un copil, nu ca un adult, pentru ca ei, copiii sa poata relationa cu el. Noi stim ca, copiilor le este mai usor sa invete de la alti copii, decat de la adulti.

Motivul consta in faptul ca impactul mediului asupra oamenilor are loc, numai daca ei sunt egali in interiorul acestui mediu. Prietenii trebuie sa fie pe picior de egalitate, pentru ca asa, ei pot servi ca exemplu unul celuilalt. Daca eu simt ca un prieten e mai mare decat mine, el inceteaza de a mai fi prietenul meu. Eu invat de pe nivelul pe care sunt situat.

La fel si in Lumea Spirituala: Superiorul coboara la inferior, devine identic cu el, in totul si, facand astfel, el se uneste cu inferiorul. Inferiorul nu se anuleaza in fata Superiorului, pentru ca ei sunt, aparent egali; de aceea, ei se unesc  pe picior de egalitate. Apoi, Superiorul se poate inalta, aducandu-l pe inferior, impreuna cu sine, mai sus.

Pentru a se putea inalta impreuna cu Superiorul, cel inferior trebuie sa-si anuleze dorinta de a primi (AHAP), dar sa ramana unit cu superiorul ca egal, in dorintele de a darui (Galgalta veEinaim). Astfel, atunci cand Superiorul coboara spre mine, eu nu-l voi percepe ca mai inalt, pentru ca el a devenit la fel ca mine. Cand un jucator adult, inalt de doi metri se joaca cu un copil, adaptandu-se la emotiile si comportamentul copilului, acesta nu-l mai percepe ca pe un adult inalt. Copilul gandeste ca adultul este identic cu el. Fara aceasta similaritate, din perspectiva copilului, intre ei nu ar putea exista niciun contact!

Adevarul este ca eu nu ma pot uni cu nimeni care nu este pe aceeasi treapta cu mine, la acelasi nivel, cu aceleasi calitati, nici mai mult nici mai putin. Inainte de asta nu poate sa fie nicio conexiune intre noi!

La fel se intampla cu undele de inalta frecventa, daca te abati cat de putin, din limitele frecventei, conexiunea dispare. Tot asa, si pentru conexiunea spirituala: noi trebuie sa obtinem, in mod absolut, congruenta exacta, nici mai mult, nici mai putin, pe acelasi nivel. Altminteri nu va fi contact si nici intrepatrundere.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, ‘Prefata la Comentariul Sulam’

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ma verific daca intr-adevar am urcat pe scara spirituala si ca nu ma amagesc, pentru pentru a-i face placere egoismului meu?

Raspuns: Din Lumea Infinitului, inspre lumea noastra si inapoi, in sus, spre Lumea Infinitului duce o scara de pasi spirituali, cu diferente in consistenta, grosimea dorintei (a vointei de a primi) si in ecranul care o transforma in daruire. Toate diferentele rezida numai in ecrane.

In aceeasi masura in care urc treptele, daruirea mea creste spre echivalare cu masura care exista pe nivelul urmator superior, totusi, caracterul meu, atributele mele originare raman aceleasi. De aceea, fiecare dintre noi, urcand aceeasi treapta daruieste in mod diferit, in stilul sau personal

In lumea noastra, care apare ca o singura treapta, fata de Lumea Spirituala traiesc 7 miliarde de oameni, diferiti intre ei. De asemenea, pe fiecare dintre cele 125 de trepte ale Lumilor Spirituale exista 7 miliarde, tot atat de diferiti, dar ei exista intr-o singura forma comuna. In Lumea Spirituala toti exista de dragul daruirii, dar treptele difera intre ele, prin forma daruirii.

Noua ni se pare ca singura diferenta este in cantitate: daruire mai mare sau mai mica. Totusi, cele 125 de trepte nu difera prin cantitatea daruirii, ci, mai degraba, fiecare dintre ele este o relatie absolut diferita fata de Creator, un al mod de conectare. Pentru acest motiv, ele sunt separate una de alta.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, ‘Prefata la Comentariul (Explicatia) Sulam (Scarii)’

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrucat suntem creati din dorinta de a primi placere, toata munca noastra spirituala se face noaptea. Fara a simti placere (in intunericul noptii), ne putem pune la incercare. Suntem oare capabili sa facem ceva, motivati de vreun alt combustibil, in asa fel incat, nu recompensa sa dea definitia a cata munca depunem, ci mai degraba, munca insasi? Putem oare munci fara a-L obtine pe Creator, numai cu credinta noastra ca Ii vom aduce Lui satisfactie?

A munci de dragul placerii Lui si nu pentru placerea noastra se poate infaptui numai in cursul noptii, in acele stari in care, noi nu simtim placere. De aceea, straturile de dorinte necorectate si care pretind umplere cu recompense pentru noi insine, sunt trezite in mod continuu si cu intentie clara, in interiorul vointei noastre de a primi placere.

Aceasta ne da ocazia de a lucra asupra acestei vointe necorectate, de a primi pentru noi. Lupta pentru a munci in vointa de a primi apare pentru ca noi sa putem lucra, nu de dragul vreunei recompense, ci pentru a-I da placere Creatorului; sa nu muncim pentru recopensa atingerii Creatorului, ci numai pentru a lucra pentru El. Succesul deriva din capacitatea noastra de a afirma maretia Creatorului.

Cand persoana descopera ca nu e capabila, atunci cere ajutor de Sus. Puterea de Sus ii vine prin grup, intrucat persoana insasi nu are legatura cu Superiorul. Dupa numeroase incercari esuate, cand omul incepe sa caute acest Sus, el ajunge la un moment de disperare si incepe sa inteleaga ca Sus inseamna prin intermediul grupului.

In acest moment, si, daca el intra in grup, atunci – prin intermediul grupului – devine capabil sa primeasca acea forta anume, care ii va schimba natura, de la a primi, la a darui. Atunci el devine capabil sa munceasca noptile si sa-L binecuvanteze pe Creator. Atunci el nu mai lucreaza de dragul umplerii pretentiilor lui egoiste, pentru ca, cu ajutorul noptii, s-a inaltat la daruire.

Noi nu pretindem ca noaptea sa se destrame, intrucat ziua consta in munca de dragul daruirii. Cand noi nu simtim lumina in dorintele noastre si muncim peste acest nivel, nicicum de dragul dorintelor noastre, atunci noi percepem ziua. De aceea, in perceperea dorintelor noastre de a primi existam in noapte, dar in perceperea dorintelor noastre de a darui straluceste lumina.

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

O persoana este condusa de Sus intr-un loc al liberului sau arbitru. Liberul nostru arbitru nu consta in alegerea intre placere si suferinta. Asta este ceea ce ne-a adus pe noi in acest loc, in aceasta stare. Acum, alegerea noastra sta in altceva, deasupra placerii si suferintei, ceva aflat intr-o dimensiune mai inalta.

Exista un asemenea plan al acestei lumi prin care am fost condusi, adusi dintr-un loc rau in alt loc care pare bun, mai bun decat cel anterior pentru ca suferinta din el era mai mica. Si dupa un anumit timp, acest loc, de asemenea, pare rau si este vremea sa ne mutam. Dar, vedem ca oriunde am merge, va fi mai rau (un mai mare rau va aparea) .

De aceea, in granitele acestei lumi, ramanem in acelasi loc. Ce trebuie sa fac este sa ies din el, in sus, in alta dimensiune. Trebuie sa aleg valori complet diferite pentru ceea ce numesc bine si rau– sa le masor fata de primire si daruire si adevar si minciuna – in loc sa aleg sa masor binele si raul contra placere si suferinta, asa cum fac in mod curent. Placerea si suferinta pe care le experimentam in corpul nostru animal; adevarul si minciuna sunt eperimentate de omul din mine.

In alte cuvinte, alegerea mea este in dezvoltarea genei spirituale care mi-a fost data, la nivelul uman real. In asta consta liberul meu arbitru: sa aleg noi referinte, un scop nou si o complet noua dimensiune.

Atunci voi percepe tot ce a ramas jos, in aceasta lume, numai ca ceva care este necesar si aleg sa ma angajez in omul din mine. Am un punct in inima, prima gena spirituala (Reshimo), de la care incep sa dezvolt omul din mine. Cum fac asta? O fac alegand mediul inconjurator, cartile de Kabbalah si profesorul.

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Daca tu nu vezi o dorinta puternica pentru spiritualitate in prietenii tai, daca nu esti impresionat de mediul inconjurator sau inspirat sa daruiesti, inseamna ca tu nu investesti in acest mediu. Incepe sa investesti in prietenii tai si vei vedea cum te influenteaza in schimb.

Formula este foarte simpla: Ma conectez cu un grup si impreuna cu toti dobandim starea in care incepem sa ne influentam fiecare. Cercul nostru se transforma intr-un vas spiritual (Kli). Toate dorintele noastre pentru spiritualitate, punctele noastre din inima, se unesc in el si, deasupra lui, noi construim un ecran anti-egoist, daruirea noastra reciproca.

Acum ca ne influentam fiecare, trebuie sa examinam daca o facem sau nu, de dragul daruirii catre Creator. Daca da, atunci avem un ecran si o Lumina Reflectata. Forta Superioara ne devine imediat relevata, conform echivalentei de forma. Formula este foarte simpla: Eu –> Grupul –> Sufletul!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, Articolul 2: … exista o faimoasa si dureroasa intrebare care este pusa de fiecare persoana de pe Pamant: Care este menirea vietii mele? Aceasta intrebare le pune deoparte pe toate celelalte intrebari si indoieli privind studiul Kabbalah, deoarece anii vietii noastre sunt asa de costisitori si ne aduc atata durere si suferinta. Vor ajunge vietile noastre la un sfarsit inevitabil? Cine se bucura, sau cui aduc bucurie?

Vedem ca viata noastra se termina fara niciun beneficiu sau rezultat. Cu cat umanitatea se dezvolta, cu atat intelegem mai limpede asta. De aceea, dezamagirea si depresia sunt cele mai raspandite probleme in lume, astazi.

Multi oameni din toate generatiile au incercat sa raspunda la aceasta intrebare eterna, dar ea totusi sta in fata noastra cu toata taria, luandu-ne pe nepregatite, arzand in mintea noastra si trantindu-ne la pamant. De fapt, aceasta intrebare ne anuleaza chiar Eu-ul nostru si omul nu poate sa incuviinteze aceasta pentru ca atinge radacina sufletului sau.

Daca asta nu ar privi esenta noastra eterna, am putea scapa de aceasta intrebare prin oprirea mintii noastre cu droguri si antidepresive. Totusi, aceasta intrebare referitoare la menirea vietii nu corespunde anilor existentei noastre corporale.

Intrebarea: Pentru ce am fost creat? Vine in inima mea si ma directioneaza catre radacina initiala de la care pot invata motivul existentei mele. Totusi, pana in prezent, reusim sa fim ingenunchiati, fara a ne gandi, cazand in capcana cunoscuta a deprinderilor, in curgerea vietii.

Incercam sa ne mintim in toate modurile posibile, dar devine din ce in ce mai dificil sa existam conform schemei: nastere, scoala, universitate, munca, copil, batranete si moarte. Nu avem alternativa, pentru a rezolva aceasta intrebare trebuie sa substituim mediul inconjurator care ma ajuta sa uit si sa ascund intrebarea privind scopul vietii mele, cu un mediu care ma ajuta sa dau un raspuns cat mai repede posibil.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.05.10, Articolul Introducere la Studiul celor zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa-mi exprim iubirea mea catre prieteni daca eu nu exist inca in lumea spirituala?

Raspuns: Trebuie sa arati tuturor cat de ascutit percepi tu totul, cat de ferm esti in aspiratiile tale de a atinge spiritualitatea, cat de dispus esti de a participa in munca de diseminare a Kabbalah, cat de pregatit esti pentru a te uni cu prietenii si a-i iubi, asta este, cat de mult efort pui in asta.

Trebuie sa fii un exemplu deschis si asta ii va trezi pe ceilalti. In acest fel ne comportam cu copiii nostri in aceasta lume: Suntem continuu un exemplu pentru ei si le solicitam sa actioneze. Daca dorim ca un copil sa ne zambeasca, ii zambim.

In acelasi fel trebuie sa actionam in relatia cu un prieten. Daca fac ceva pentru el, in urmatorul moment voi fi inspirat de reactia lui. Chiar daca joc inspiratia mea fata de spiritualitate, il pun pe foc si el se trezeste. Intre timp, inspiratia lui se trezeste cu adevarat in mine.

Pornesc cu o deceptie si prin ea devin inspirat cu adevarat. Construiesc mediul inconjurator pentru mine pentru a-mi asuma dorintele lui ca o lege pentru mine. Influentez mediul tot timpul, demonstrandu-mi iubirea fata de prieteni, importanta scopului si disponibilitatea de a ma anula. Ca raspuns, primesc de la ei toate componentele care ma ajuta sa-l dobandesc pe Creator. Primesc de atatea ori mai mult din aceste componente cu cat mai multe persoane sunt in grup. Grupul imi furnizeaza fotele corectate care mie imi lipsesc.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta iubirii prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→