Intrebare: Ce este garantia reciproca ?

Raspus: Ieri in timpul Lectiei pentru Copii am dat urmatorul exemplu: fiecare persoana poseda o foarte mica forta egoista. Nu putem atinge lumea spirituala cu acesta, pentru ca spiritualitatea atrage dupa sine totala daruire. Lumea spirutuala exista cu o treapta mai sus de lumea noastra, ceea ce inseamna ca trebuie sa fim cu un grad mai puternici decat suntem in mod obisnuit.

Cum putem transforma o mica, forta egoista, intr-una mare, a daruirii? Prin unire! Trebuie sa ne unim in forma garantiei reciproce, adica, sa unim imperativ toate granitele. Cum?

Sa presupunem ca exista 50 de oameni, de statura diferita. Daca fiecare se incorporeaza pe sine in cel mai mic, el devine un urias, cu o inaltime de 60 de picioare si o greutate de 200 de pounzi. Si ce se va intampla daca toti se alatura celui mare, care este mai inalt decat toata lumea? Rezultatul va fi acelasi: un urias de 60 de picioare si 200 de pounzi. Cu alte cuvinte, nu exista cineva mic sau mare in aceasta interconectare reciproca; mai degraba, toti devin egali.

In acest caz, cand vor intra ei in lumea spirituala? Daca sunt integrati unul in altul, vor face asta impreuna. Acest lucru poarta numele de garantie reciproca.

Iata cum ar trebui sa ne raportam la vasul comun spiritual (sufletul, Kli). Nu exista diferenta intre sufletele incluse in acesta, nici in inaltime nici in greutate. Daca noii studenti se conecteaza la noi, ei devin demni de a primi tot ceea ce noi dobandim. Aceasta este o speciala, miraculoasa forta, pe care o contine garantia reciproca.

Din partea 1 Lectiei zilnica de Kabbalah 07.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca suntem incapabili sa ne controlam starile noastre, atunci, cum le putem schimba?

Raspuns: Trebuie sa rugam Lumina Superioara sa ne dea noua abilitatea de a invata ce inseamna daruirea. Nu cer nimic altceva. Nu putem sti, discerne sau conduce stari, in sensul in care ne imaginam in mintea noastra. Este posibil numai in masura in care ma ridic deasupra ratiunii, deasupra evaluarii pe care sunt obisnuit sa o fac. Ma pot ridica la daruire pura atunci cand nu cer nimic altceva in afara de asta. Trebuie sa exist in daruire, mai degraba decat sa cer sa inteleg sau sa simt.

Vasul spiritual perfect si complet este o singura si unica dorinta. Trebuie sa cer numai proprietatea de daruire (credinta deasupra ratiunii), pentru a sti ce este si pentru a exista in ea. Apoi, odata ce primesc aceasta proprietate, voi simti si voi conduce totul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nici nu ne putem imagina cat de mult, mediul inconjurator in care crestem ne formeaza pe noi pentru viata. Suntem constant expusi la exemple de, cum sa profitam de dorintele noastre egoiste. In acest mod se conduc ceilalti si de la ei am invatat sa facem la fel. Nu am primit niciodata nici macar un singur exemplu de cum sa facem un act de daruire! Asta chiar si atunci cand suntem invatati cu un comportament bun sau ni se explica ca anumite comportamente sunt pentru binele nostru.

In alte cuvinte, primim constant exemple egoiste. Programul primirii, tintit pentru a proteja un castig egoist, este pur si simplu inoculat in noi. Atunci, un obicei devine o a doua natura si acum nu pot vedea lumea in niciun alt fel. Este  posibil ca, daca vad lumea in valuri de daruire, in loc de primire, sa vad o cu totul alta imagine. Cine stie, poate voi vedea ceva ce acum nu pot discerne?

Pur si simplu cresc si devin ceea ce sunt. Acum, este necesara o munca enorma pentru a tranforma natura mea. Dar poate timpul va veni atunci cand copiii vor creste in alt fel, intr-un mediu al invatatorilor, membrilor de familie si societatii in general, in care fiecare se relationeaza la fiecare complet diferit: in mod altruist. Atunci copiii vor fi influentati in acest fel, altruist.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 6.06.10, Articolul Privind importanta societatii.

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar, capitolul Tetzaveh (Porunca), Paragraful 102:… Cand s-a spus, Adu doi tapi, unul pentru Mine si unul pentru acel informator, Sitra Achra, asa incat el va crede ca a mancat din propria Mea mancare si nu va sti de bucuria  celeilalte mancari a noastra. El va lua acea parte. GAR din stanga, care este trimis in desert, in locul ruinii, ca sa dea inapoi stapanirea, adica punctului din mijlocul lumii ruinate…

Citim in toate cartile de Kabbalah despre actiuni pe care trebuie sa le facem ca sa revelam adevarata lume, avand o viziune si o perceptie corecta. De exemplu, cand nu stiu unde sunt, incerc sa imi ascut simturile, imi sterg ochelarii pentru a risipi ceata din fata ochilor mei. Incerc diferite lucruri ca sa ma ajute sa ma orientez in locul strain din care nu pot iesi.

Kabalistii ne dau acelasi gen de recomandare: lucrurile pe care trebuie sa le facem pentru a ne curata canalele senzoriale: vederea, gustul, mirosul si pipaitul (cinci Sfirot), pentru a ne orienta in spatiul nou si ca sa fim capabili sa-l discernem. De aceea Zoharul ne spune ca, daca este vreo tulburare in perceptia noastra, este cea numita GAR din stanga, apoi trebuie sa incetam sa o mai folosim si sa o trimitem in desert.

Cu alte cuvinte, Zohar -ul descrie modul in care lucram cu simturile noastre si ce ne trebuie ca sa ne apropiem de orientarea corecta in spatiul in care existam. In mod esential, intreaga intelepciune a Kabalei vorbeste doar despre obtinerea perceptiei unei noi realitati, in locul perceperii acestei lumi iluzorii.

De altfel, noi nu plecam nicaieri, nu zburam si nici nu ne deplasam, ramanem in acelasi loc si in aceeasi stare. Noi, doar ne autoperfectionam, De aceea Kabbalah este numita stiinta receptiei, stiinta perceptiei (in ebraica, cuvantul Kabbalah vine din cuvantul Lekabel – a primi).

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 6.03.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Pentru a intelege si simti unde suntem, trebuie sa crestem spiritual. In lumea materiala, o picatura de samanta incepe sa creasca in pantecul mamei si, apoi, dupa ce vine in aceasta lume, continua sa traiasca intr-un spatiu mai larg, devenind in final o fiinta omeneasca. Un proces similar are loc in dezvoltarea noastra spirituala interna. La un stadiu anumit al vietii noastre pamantesti, incepem sa simtim o picatura de samanta spirituala, care se numeste punctul din inima, o dorinta catre dezvoltarea spirituala. Asta inseamna ca punctul s-a deschis singur. Nu am existat in aceasta lume, inainte ca parintii nostri sa ne dea nastere. Similar, suntem adusi la nasterea spirituala de tatal si de mama noastra (numite de asemnea Abba ve Ima in Kabbalah).

Cresterea spirituala se intampla sub influenta unei forte numita Lumina Superioara. Ne conduce prin ascunderi si relevari ale Luminii. Ne scutura relevandu-se noua si aratandu-ne realitatea si apoi ascunzand-o de noi din nou. Se joaca cu noi si ne creste sau descreste aspiratia noastra catre ea. Lumina ne influenteaza alterand starile prin care trecem: bine sau rau, claritate sau confuzie. Daca reactia noastra este corecta, ne dezvoltam, inca un minunt, inca o zi, inca o saptamana.

Dezvoltarea noastra poate dura mii de ani sau o putem completa intr-un an sau doi. Totul depinde de individ. Tot ceea ce trebuie sa stim este cum sa reactionam la fortele care conduc dezvolatarea noastra si sa incepem sa conectam totul la o singura sursa: Nu exista nimeni in afara de EL. El se ascunde in spatele realitatii vizibile.

Incep sa-L discern si sa sap adanc in aceasta realitate. Fac asta pentru a simti puterea si pentru a intelege cum lucreaza prin toate cortinele din aceasta lume, incluzand: prietenii apropiati, strainii, natura si chiar eu cand ma schimba intern.

Cu schimbarile interne, incep sa ma simt ca o cutie neagra care intelege si simte la un nivel mic schimbarile pe care le sufera. Incep sa inteleg ca singura mea sarcina este de a reactiona la ce mi se intampla. Impulsurile vin de la o realitate vizibila, de la cei care sunt aproape de mine, de la straini, prieteni si inamici; toti sunt umbre care blocheaza Lumina Superioara sa ajunga la mine.

Daca reusesc sa ma conectez cu Creatorul prin aceasta ascundere, se numeste o umbra a sfinteniei deoarece eu imi construiesc relatia cu Creatorul prin rezistenta ascunderii. In acel moment incep sa inteleg teatrul pe care el il joaca pentru mine si, prin el, sa-L descopar.

Din prima parte a Lectiei zilnice Kabbalah 4.06.10, Shamati, Art. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem pretinde corectare in prezent, cand noi ne aflam cu totul in dorintele egoiste?

Raspuns: Bineinteles, nu putem pretinde corectare in prezent. Daca sunt un egoist absolut, cum as putea pretinde corectare? Oricum, ce se pretinde de la mine este sa cer un pic de altruism, in masura in care sunt in stare sa cer, aflandu-ma inca in egoism. Asta inseamna ca, atata timp cat te afli in Lo Lishma (asta este, intr-o minciuna, in ego, in dorinta ta pentru placere si in ganduri despre tine insuti) scancesti un pic, ca sa ti se ofere.

Desigur, este o minciuna si tu nu vrei sa-i iubesti pe ceilalti, sa le daruiesti si sa devii asemanator cu Creatorul. Pur si simplu nu stii ce este altruismul si, din aceasta cauza, poti rosti aceste cuvinte. Daca stiai ce era, te-ai fi indepartat imediat. Adevarul este ascuns de tine, de aceea nu stii ce ceri. Altruismul este intr-atat de opus fata de natura ta, incat este o adevarata moarte pentru dorintele si calitatile tale din prezent.

In stiinta Kabbalah studiem legatura dintre Lumini si dorinte. Exista un vas, sau dorinta. cu Lumina opusa lui/ei. Dincolo de asta, este o alta stare in care dorinta nu este adevarata, ci falsa si Lumina care-i este opusa nu este Directa, ci Inconjuratoare. Aeasta este exact starea in care ne aflam noi acum. Oricum, de acum, noi cerem ca aceasta Lumina sa vina  si sa ne aduca aceasta dorinta de a darui, ca si cum am vrea sa devenim daruitori, si functioneaza, din acest motiv.

Sistemul este creionat astfel, din starea noastra actuala in care noi nu ne dorim urmatoarea stare dar, oricum, o cerem, putem sa mergem in aceasta viitoare stare, putem incepe sa o vrem, sa o primim si sa fim in ea. Asta se intampla prin Reshimot, genele spirituale, care raman in noi din starea corectata care, pe urma, s-a sfaramat. Aceste Reshimot trezesc Lumini in Lumea Atzilut, care sunt departe de noi. Noi le putem atrage pentru a ne influenta si apoi ele sunt numite Lumini Inconjuratoare.

Desigur, noi suntem intr-o minciuna si nu vrem altruism sau sa ne iubim semenul. Este adevarat. Torah nu ascunde acest lucru de noi. Dimpotriva, ne spune ca, Creatorul este ascuns si lumea spirituala este ascunsa pentru ca, daca ai vazut-o, nu ai mai dori-o niciodata.

Astfel, spiritualitatea este ascunsa, asa incat iti poti imagina ca este buna pentru tine, chiar si in dorintele tale egoiste. Cand iti imaginezi o oarecare recompensa egoista pentru tine, ca si cum vrei lumea spirituala, Lumina inca te influenteaza si iti modifica dorintele si gandurile de la primire, spre daruire. Asa functioneaza. Sistemul a fost proiectat exact pentru acest proces.

Functioneaza in acest mod, nu doar in starea noastra, cand urcam de la la acest nivel de primire la primul nivel de daruire, dupa trecerea Machsom-ului (bariera spre spiritualitate), noi urcam de la o stare la alta, in concordanta cu acelasi principiu: dorind ceea ce e de nedorit. Desi, in acele stari sufletul unei persoane se educa pe sine si avem ceva sprijin pentru ca suntem deja in lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 2.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Sufletul meu isi va aminti tot ce am invatat in aceasta viata? Voi continua sa invat Kabbalah si sa vin catre grup, in urmatoarea viata?

Raspuns: Singurul lucru pe care o persoana il ia cu ea din aceasta viata este calea spirituala pe care a mers, aceasta nu va dispare. De altfel, referitor la spiritualitate, noi suntem si continuam sa fim in aceeasi realitate, insa este usor ascunsa de noi.

Eu ma aflu tot timpul in interiorul sufletului meu, in ciuda faptului ca nu il simt, continui sa lucrez cu el si sa trec prin diferite stari. Toate astea se petrec  in sufletul meu etern. Faptul ca acum vad trupul fizic si aceasta lume in jurul meu este un miraj al starii mele spirituale.

Daca lucrez acum in interior, voi incepe, apoi, urmatoarea mea reincarnare de la un stadiu spiritual mai inalt si ma voi alatura unui grup de Kabbalah, mai repede, si voi avea mai mult succes in studiile mele. Intreaga mea cale anterioara va ramane cu mine in forma genelor spirituale (Reshimot), ea nu va dispare.  In lumea spiritala nimic nu dispare, lucrurile dispar doar in lumea noastra pentru ca aceasta intreaga lume va dispare, in cele din urma. Intre timp, nimic din ceea ce am obtinut prin dorinta mea egoista nu va ramane, caci dorinta insasi va dispare, doar vesmantul extern va ramane.

De fiecare data cand sufletul trece la o noua reincarnare, cladeste un mediu pentru sine, in concordanta cu abilitatea sa si cu necesitatea corectarii personale. De ce ma aflu in acest mediu si nu in altul? Pentru ca sufletul are nevoie de el. Nu se face niciun calcul care sa priveasca trupurile, ele exista in conexiunea dintre ele, in aceasta lume, in toate situatiile care sunt necesare  pentru  corectarea sufletului.

Intre timp, trupul nu este luat in calcul. De fapt, el nici nu exista, este o iluzie virtuala care ni se prezinta in aceasta forma. Acum, doar sufletul exista, insa noi suntem incapabili sa-l simtim. Si dezvoltarea sa determina, in mod clar, ce se intampla cu trupurile.

Astfel, la sfarsitul  cartii Prefata la Cartea Zohar, Baal HaSulam scrie ca doar corectia sufletelor  ne va ajuta sa ne corectam lumea si sa percepem aceasta viata corporala ca fiind mai buna. Toate relele care apar in aceasta lume sunt o consecinta a necesitatii sufletului de a fi corectat. In acelasi timp, nu exista nicio actiune sau corectie in aceasta lume, schimbarile sunt posibile doar prin suflet.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 2.06.10 Articolul Ce grad trebuie sa atinga cineva?

Filed under: Evolutie, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Tetzaveh (Porunca), paragraful 114: Exista cinci abtineri  in  ziua ispasirii – de a manca, de a bea, de a face baie,  ungerea, de a purta incaltaminte si a avea relatii intime – de a fi asistat de cele cinci parti superioare, HGTNH, care in ziua ispasirii, Bina, au iesit afara si care sunt portile ei.

Pentru ca trebuie sa tranzitam din perceptia realitatii in dorintele egoiste spre perceptia realitatii in dorintele altruiste, autorii Zohar-ului (ca si toti ceilalti Kabalisti), ne spun despre diferite corectii pe care trebuie sa le facem in dorintele noastre, ne mutam de pe o treapta pe alta, ca sa avansam cu fiecare dintre cele cinci simturi ale noastre spre spiritualitate. Toate cele cinci simturi sunt conectate intre ele si, din acest motiv, noi  avem mereu un Partzuf spiritual, adica o perceptie definitiva a realitatii cu limitari.

Pentru a trece din perceptia actuala a realitatii spre una mai avansata, trebuie sa ne imbunatatim dorintele si sa atragem Lumina care Reformeaza. In acest fel, vom construi urmatorul Partzuf, care suntem noi insine, la un nivel mai inalt. Facem asta prin deschiderea tot mai mult, a simturilor noastre, perceptia realitatii. Acesta este modul in care avansam.

Toate obstacolele pe care Zohar-ul le descrie, cum ar fi tapul ispasitor, cele cinci interdictii si asa mai departe, sunt doar limitari. Noi facem aceste limitari in concordanta cu recomandarile Kabalistilor si, ca rezultat, ne corectam mai repede. De altfel, ei ne spun dinainte ce merita sa facem la fiecare pas, ca sa ne directionam spre perceptia realitatii pe un nivel mai complex, mai interior si mai profund. Apoi, fara cadere, vom avansa cu viteza mai mare si mai sigur.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 3.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Exista un concept al intrarii in uniune, unde partile semneaza un angajament, sa se comporte bine unii cu altii in viitor, daca relatiile se deterioazeaza, problemele si neintelegerile se aduna, ura izbucneste sau lipsa de intelegere vine sa ia locul intelegerii. Oricum, chiar daca o sa cad intr-o asfel de stare, in care este evident pentru mine, ca partea cealalta devine inamicul meu, ma voi comporta, totusi, cu el ca si cu un frate in concordanta cu intelegerea pe care am semnat-o candva cu el. Asta inseamna puterea uniunii.

Cand se poate intra intr-o asemenea uniune? Daca suntem apropiati si calitatile noastre se aseamana, atunci intram in uniune. Nu avem nevoie de ea chiar acum, atata vreme cat exista intelegere intre noi si chiar iubire! Oricum, noi semnam aceasta intelegere in cazul in care voi incepe sa simt opunere si ura – atunci sunt obligat sa ma mentin intr-o asemenea relatie prin forta.

Cu alte cuvinte, pot cadea si sa ma vad pe mine si pe tine urandu-ne, insa am inca nevoie sa ma comport cu tine ca si inainte. Stiu ca totul depinde de mine si intreaga realitate din afara mea este unita si perfecta. De aici vine conceptul de uniune – realizez ca toate schimbarile se petrec doar in mine: cele bune si cele rele. Totul depinde de modul in care privesc eu lucrurile: Fiecare judeca in functie de propria sa deficienta.

Astfel, cand semnez un asemenea angajament pentru uniune, imi stabilesc si ma directionez catre faptul ca lumea este buna si perfecta si toate schimbarile se petrec in mine. Acesta este fundamentul pentru o uniune spirituala si aceste exista pentru eternitate. Patriarhii  nostri (Kabalistii din trecut) au intrat intr-o astfel de uniune corectandu-si partile lor din sufletul comun care este numit Meritul parintilor(Tatilor). Si noi putem folosi acest merit daca ne alaturam lor si ne intoarcem la starea acelei uniuni care exista intre ei.

Din partea a patra a Lectia zilnica de Kabbalah, 3.06.10, Articolul  Merit Ancestral

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna Zamislirea (conceperea) Sufletului unui Drept – Ibur Neshmat Tzadik?

Raspuns: Se refera la acea persoana care doreste sa atinga un scop si, incercand sa faca asta, simte deodata ca este ajutata si sustinuta. Ea simte un spirit superior imbracand-o la fel cum NHY de Ima se imbraca in Zeir Anpin. E ca in lumea noastra, atunci cand, se naste un copil, sunt intotdeauna rude in varsta in jurul lui, cei care il iubesc si il sustin. Ei au toata responsabilitatea pentru el. Si copilul le raspunde cu iubire si loialitate.

In felul acesta, legea Am fost Imprumutat, si Rasplatesc este indeplinita. Asta inseamna ca persoana accepta sprijinul si grija lor, iar apoi o recompenseaza sau o plateste – nu direct lor, ci celorlalte suflete. In acest mod, ciclul este complet. In mod similar, in lumea noastra, un copil se naste si parintii lui au grija de el, dar atunci cand parintii imbatranesc, copilul, acum matur, are grija de ei  si de propriii copii, in asa fel incat se formeaza o legatura stransa intre toate generatiile, trecute si viitoare.

Doar prin aceasta metoda de legare a tuturor nivelelor avem posibilitatea de ascensiune. De fapt, este imposibil sa ne ridicam pas cu pas fara un ajutor extern. De fiecare data cand ma inalt la un nou nivel spiritual, eu renasc. Pentru a ne ridica, avem nevoie de asistenta din partea grupului (prin Garantia Reciproca, de la Creator (care lucreaza cu noi prin intermediul grupului), si din partea sufletelor speciale (invatatorii si ajutoarele noastre).

Nu conteaza daca ei se afla in lumea noastra sau daca ne ajuta din sistemul de suflete. Primim ajutor de la toti Kabalistii care s-au corectat. Sufletele lor corectate au atins deja sistemul comun Adam HaRishon in Lumea Infinitului, si ne ajuta. In acest fel, inaintam. Acest sistem de ajutor se numeste pastorul catarilor; este sufletul comun (ajutorul colectiv) care ne ajuta sa ne corectam magarul (materia noastra).

Din Lectia Zohar de seara 2.06.10, Articolul Ce nivel ar trebui sa atinga o persoana

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→