Înainte de orice altceva, este necesar să ne conectăm cu Creatorul și atunci să încercăm să percepem toate obstacolele prin acest punct de conexiune, astfel încât acestea să fie folosite pentru a intensifica conexiunea cu Creatorul, în loc să ne ducă mai adânc în problemele noastre zilnice.

Trebuie să-mi las fricile și grijile și să ader la „Nu e nimic în afară de El”. Mă conectez la Creator, la această singură realitate existentă, ca la un singur punct, ca la începutul Creației.

„Iată că, înainte ca emanațiile să fie emanate și creaturile să fie create, Lumina simplă Superioară a umplut întreaga existență. Și nu era niciun gol, cum ar fi o atmosferă goală, o cavitate sau o groapă, ci totul era umplut cu Lumina simplă, nemărginită.”

Și atunci, în această Lumină, s-a solidificat un punct negru, opus Luminii, prin dorința lui de a primi.

Dar el s-a anulat complet în fața Luminii și eu vreau să fac exact la fel! Și după ce obțin alipirea cu Lumina în acest singur punct, cu alte cuvinte, în tot ceea ce mi se întâmplă eu Îl văd doar pe Creator, voi fi capabil să încep să-mi deschid mintea, inima, gândurile și dorințele în măsura în care sunt capabil să le raportez la Creator.

Eu nu am nimic; eu rămân un singur punct. Nu-mi aparține nicio senzație, toate îmi sunt trimise de Creator, astfel ca eu să ader la El și mai mult. Atunci, punctul meu de adeziune va începe să se extindă peste toate tulburările și gradul meu de conexiune cu Creatorul va crește. Rezultă că nu sunt deloc obstacole. Ele sunt, mai degrabă, „ajutor împotriva Lui”, fiindcă, pentru mine, acest punct este opus Creatorului, dar el mă ajută să-mi întăresc puterea adeziunii noastre.

Nu sunt totdeauna capabil să raportez totul la Creator, chiar dacă înțeleg că așa ar trebui să fie. Se pot ridica astfel de frici și de probleme că sunt incapabil să-mi mențin alipirea cu Creatorul. Semnul alipirii e bucuria datorată faptului că nu e nimic în afară de El, Cel care e bun și face bine. Când sunt în adeziune cu El, mă simt complet și perfect, fiindcă oricine este în adeziune cu perfecțiunea este, de asemenea, perfect.

Dacă, însă, nu este nicio bucurie, înseamnă că sunt în exil și nu în adeziune cu „Nu e nimic în afară de El”.

Stau la lucru și mă simt în exil, pierzându-mi inutil timpul. Vine cineva cu toate aceste sarcini și eu trebuie să-mi irosesc toată viața cu ele. Nu există nicio ieșire; trebuie să continui, dar cu intenția constantă că pe timpul acestei activități eu sunt conectat la Creator și mă anulez în fața Lui. Și asta tocmai datorită serviciului meu și a tuturor problemelor, a așa numitei „lumi iluzorii”, tocmai așa am posibilitatea de a-mi consolida conexiunea.

Și dacă ajung la alipire, atunci încetez să mai experimentez această lume, ea dispare. În loc să se separe, ea devine unită și, în loc să ascundă ecranul, ea revelează ecranul.

Schimb exilul cu eliberarea, numai prin a aduce totul la Creator și asta este de ajuns. Întreaga diferență între Egipt și Israel este că exact aceeași dorință, care a fost revelată în Egipt, își schimbă intenția în dăruire, după trecerea prin deșert și intrarea în țara lui Israel. De aceea, noi trebuie să ne vedem în fiecare zi ieșind din Egipt.

Fiecare zi trebuie să fie dedicată obținerii adeziunii cu Creatorul; așa revelez că sunt în exil. De aceea, trebuie să muncesc în fiecare zi la alipirea cu Creatorul, peste toate distragerile și să schimb înclinația mea rea, în una bună, să schimb îngerul morții, în îngerul vieții.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 7/03/2018 – Scrierile lui Rabaș – „O rugăciune adevărată este peste o lipsă”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Succesul depinde de conexiunea omului la grup, deoarece mediul ne alimentează cu multe discernăminte interioare pe care nu mai trebuie să le experimentăm noi înșine. Asta datorită faptului că fiecare din noi îi include pe ceilalți în sine și, dacă eu sunt conectat la zece prieteni, absorb toate stările personale ale fiecărui prieten. Așa avansez.

Conexiunea noastră nu ne salvează numai timp dar, fără ea, nu am să obțin niciodată nașterea spirituală. Pornind de la o picătură de spermă, dezvoltarea corpului trece prin multiplicarea celulelor și a conexiunilor dintre ele. Numim asta creștere. Totul depinde de conexiunea dintre noi.

Este bine că noi toți suntem diferiți, percepem, înțelegem și reacționăm diferit. Asta ne dă oportunitatea să fim incluși unii în alții peste toate diferențele, formând un vas integral – dorința comună, organizată într-un mod complex, multilateral, gata să primească Lumina Superioară. Până la urmă, revelarea Creatorului nu poate apare într-o dorință individuală: este prea primitivă, unidimensională și plată.

De aceea, conectăm împreună multe calități opuse, diferite. Din această diversitate de conexiuni și calități interconectate (care își doresc să își păstreze unicitatea, dar și să se conecteze, în ciuda diferențelor dintre ele), noi creăm un vas spiritual complex, vrednic de revelarea Creatorului.

De aceea, este atât de important să ne conectăm unii cu alții; această conexiune este cea care contruiește un vas spiritual (kli). Creatorul, Lumina Superioară, umple întreg spațiul. Problema este cum să devenim similari cu Creatorul din dorința noastră egoistă și cum să o acceptăm în funcție de similitudinea calităților noastre.

Aceasta este obținută exact prin multitudinea de calități contradictorii care, în ciuda tuturor diferențelor, sunt conectate una cu alta într-un singur scop: revelarea Creatorului în interiorul conexiunii noastre. Conexiunea noastră unul cu altul este numită „Creator” (Bore), ceea ce înseamnă  „vino și vezi”, (Bo -Re).

De aceea, trebuie să evaluăm pregătirea pe care Natura a creat-o, adică spargerea sufletului comun și posibilitatea unirii dorințelor diferite de dragul unui singur scop: revelarea Creatorului. Unitatea noastră ne permite să creăm forma de conexiune care va fi numită Creator.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 18/03/2018 – Scrierile lui Rabaș – Eseuri, vol 2, Art 19 „Vino la Faraon”

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice știință din lume studiază conexiunea dintre părți ale realității, fiecare la nivelul ei de realitate – psihologică, fiziologică, biologică și fizică – și, astfel, există psihologia, biologia, fizica, etc.

Înțelepciunea Cabala nu se ocupă cu aceste niveluri, ci cu nivelul cel mai de bază, aceasta este dorința conținută în fiecare parte a Creației dar, în diferite forme, la diferite niveluri și la diverse dimensiuni.

De aceea, Cabala este considerată știința principală. Ea desfășoară aceleași cercetări științifice, deduce formule, studiază Creația și acțiunile Creatorului, clarifică locul nostru în Creație și măsoară Creația în relația cu Creatorul. Toate acestea presupun un studiu științific serios. Toate celelalte științe nu dau definiții atât de exacte.

În fapt, Creația este foarte complicată, deși pare că ea este bazată pe o formulă foarte simplă: dorința Creatorului de a dărui este egală cu dorința creaturii de a primi.

Dar, aceasta nu este o simplă egalitate, fiindcă include un coeficient care ar trebui să egaleze dorința de primire și dorința de dăruire: dorința Creatorului de a dărui este egală cu C multiplicată cu dorința creaturii de a primi.

Acest coeficient C include în sine o restricție, un ecran (Masah) și Lumina Reflectată. Noi trebuie să aplicăm această egalitate tot timpul. De aceea, eu trebuie să cunosc dorința de primire, dorința de dăruire și coeficientul meu.

Astfel, studiez permanent dorința Creatorului de a dărui. Aspir să fiu asemănător Lui. În funcție de acești parametri, îmi determin starea și locul în Creație. În acest fel explorez toată Creația. Fără asta, este imposibil să mă raportez corect la Creator și să am nevoie să ating gradul de iubire pentru El. Coeficientul este intenția mea de dragul dăruirii. Fără el, nu-L pot contacta pe Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 01/03/2018, Scrierile lui Rabaș

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate munca la traducerea de texte sau o altă diseminare să mă ajute să trec prin coborârile spirituale?

Răspuns: Munca cu textele este baza activității noastre. Cartea nu pleacă nicăieri. Ea are o rădăcină spirituală superioară. Chiar dacă este pe computer, este totuși o carte, un text. Douăzeci și două de litere ebraice din Kli-ul (vasul) Spiritual.

Citind și pregătind simultan textul pentru alții, devii canal de comunicare între Creator și ei. Atunci trece prin tine Lumina Superioară. Altfel, te blochezi și nu obții nimic de Sus.

Totul este aranjat astfel încât să existe Cel de Sus (Creatorul), tu și a treia persoană. Tu trebuie să conduci Lumina de la Creator prin tine, pentru cel de jos.

Baal HaSulam scrie în „Prefață la Cartea Pomul Vieții”: „Fiecare din noi este conectat la întregul lanț de suflete și generații. Din asta vedem că, de fapt, omul trăiește de dragul satisfacerii nevoilor tuturor sufletelor, când fiecare dintre zale conduce Lumina prin întregul lanț”.

Când un om conduce Lumina prin el către ceilalți, el nu este restricționat de nimic. Aceasta este o trăsătură minunată, fiindcă, atunci, el devine receptorul pentru toată Lumina Infinită. El nu o oprește, ci o conduce prin el și, de aceea, toată Lumina devine a lui.

În același timp, el se bucură de faptul că aderă la Creator și Îl conectează pe El cu ceilalți și îi umple pe ceilalți cu echivalența cu Creatorul. Ce poate fi mai puternic decât această stare? Nimic.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 29/10/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca fiilor Israelului în Egipt este munca de unificare în grupul de zece. Totuşi, această unificare este imposibilă în Egipt; prin urmare, au fugit de acolo. La urma urmei, ei au vrut să se unească în dorinţa de a se bucura. În Egipt, toate problemele sunt realizarea faptului că nu suntem capabili să ne unim, indiferent cât de mult am încerca.

Astfel, au trecut şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete în încercările noastre fără succes. Totuşi, de fiecare dată obţinem definiţii din ce în ce mai subtile şi mai sublime şi într-un final am ajuns la nevoia de a ieşi din Egipt. Moise înţelege că este necesar să ne separăm de Faraon; el se duce la Faraon şi îi cere să elibereze poporul.

Dar înainte nu era o asemenea conştientizare şi era neclar că o persoană era dominată de dorinţa de a se bucura. Chiar şi acum ni se pare că este suficient să facem un efort, iar noi ne vom uni. Aşa că am încercat din nou şi din nou şi au trecut 400 de ani cu aceste încercări, adică pe toate cele patru etape.

Nu poate exista unificare în Egipt; până la urma noi suntem în egoismul nostru! Şi chiar dacă ajungem la o anumită unitate, apoi, pe următorul grad, descoperim că a fost egoistă şi nu de dragul dăruirii, aşa cum ni s-a părut nouă.

Anii exilului sunt gradele. Dacă ne aflăm în anul 250 al exilului, înseamnă că am reuşit să ne unim pe gradul 250. Însă dintr-o dată este revelata linia stânga, arătându-mi că nu este nicio unitate şi că urăsc pe toată lumea. Înseamnă că acum, pe gradul 251, am descoperit o dorinţă de a mă bucura mult mai mare decât înainte. Aşa că urcăm pe aceste grade, păşind cu piciorul stâng, apoi cu cel drept.

Există unitate în Egipt, însă este egoistă. Până la urmă, tot Egiptul este aranjat pentru noi ca să înţelegem că nu vom avea o viaţă în egoism.

Din prima parte a lecţiei zilnice de dimineaţă de Cabala 3/9/18, Scrierile lui Rabash, Treptele scării „Care sunt cele două discernăminte dinainte de Lishma”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu  mă direcţionez mereu către „Nu e nimeni în afară de El”, care este cauza a tot ce mi se întâmplă, dar văd această lume imaginară între mine şi Creatorul, care îmi dă tot felul de probleme. Trebuie să îmi imaginez această lume ca o reflecţie a calităţilor mele interioare. În funcţie de percepţia mea asupra realităţii, îmi văd calităţile interne în afara mea, peste tot în jurul meu.

Dacă te văd pe tine în faţa mea, înseamnă că exişti în interiorul meu, ca o anumită dorinţă, cu anumite calităţi. Pe măsură ce îmi corectez relaţia exterioară cu tine, aparent te readuc în interiorul meu. Acum eşti inclus în mine şi nu te mai văd în exterior.

În lumea noastră, prima dată embrionul se dezvoltă în mama sa, apoi se naşte şi creşte treptat într-un adult. Aici se produce procesul invers, revenind la sursă, spre interior. Aşa că studiem secretele Torei şi penetrăm în interiorul acesteia.

Întreaga lume pe care o văd în exterior, trebuie să încerc să o găsesc în interiorul meu reprezentând calităţile mele interioare. Dacă văd diferite evenimente din această lume, bune sau rele, atunci ar trebui să mi le imaginez în interiorul meu şi să încerc să corectez modul în care mă raportez la ele, să îmi schimb dorinţa în dăruire. Dacă dorinţa mea este îndreptată spre dăruire, atunci devin similar Creatorului şi mă unesc cu Creatorul într-un întreg. Asta se numeşte adeziune.

Este de dorit să ne imaginăm că realitatea exterioară este văzută în exteriorul nostru doar datorită stărilor noastre ne corectate. Dar, de fapt, această realitate trebuie să fie interioară. De aceea, studiem partea interioară a Torei, învăţând că totul este în interiorul nostru şi corecţia se petrece în interiorul unei persoane.

Cabala ne dă o metodă practică prin care ne putem corecta şi astfel schimbăm lumea din jurul nostru, pentru că lumea este proiecţia noastră interioară. Asta nu este filosofie, ci adevărul. Filosoful este cel care neagă acest lucru.

Care este scopul tuturor eforturilor noastre de a corecta lumea? Numele de „reformatori ai lumii” este unul peiorativ în Cabala, pentru că în loc să se schimbe pe ei înşişi, ei încearcă să schimbe lumea din jurul lor. Este precum copiii care cred că jocul lor este adevărat şi că păpuşa este un bebeluş adevărat.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/4/18, Scrierile lui Rabash, Vol.2, Articolul 44

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În „Introducere la Cartea Din gura unui înțelept”, Baal HaSulam scrie: „Este știut din cărți și de la autori că studiul Înțelepciunii Cabala este absolut obligatoriu pentru fiecare om din Israel….dacă cineva studiază….dar nu a învățat Înțelepciunea Cabala, el trebuie să se reîncarneze în această lume pentru a studia secretele Torei și Înțelepciunea Adevărului. ….

Prin urmare, o puteți vedea ca pe o necesitate absolută pentru oricine din Israel, oricine ar fi, să se angajeze în internalitatea Torei și în secretele ei. Fără asta, intenția Creației nu va fi împlinită în el.

Acesta este motivul pentru care noi ne reîncarnăm, generație după generație, până la generația actuală, care este sedimentul sufletelor asupra cărora intenția Creației nu a fost împlinită, fiindcă ei nu au obținut secretele Torei în generația trecută.”

Este datoria noastră să facem acest ultim efort și să răspândim Înțelepciunea Cabala, metoda de corectare a sufletelor care coboară acum în lumea noastră. Acestea sunt cele mai mici, cele mai de jos și cele mai nesemnificative suflete. Dar, datorită insignifianței lor, ele vor răspândi după corectare cea mai mare Lumină.

Aici operează legea relației inverse dintre dorință și Lumină. De aceea, cele mai de jos dorințe, care există în lumea noastră, sunt cele care vor răspândi cea mai mare Lumină, cea care va corecta toate sufletele, le va conecta și le va da un singur mare impuls comun, de la care ele toate se vor uni.

Întrebare: Sunt sufletele reîncarnate în lumea noastră, mereu aceleași suflete?

Răspuns: Nu. Uneori există și reînoiri și îmbinări ale sufletelor, fuzionarea reciprocă și divizarea lor. Este foarte complicat. Ca într-un organism viu: celulele, lichidele și sistemele sunt în mod constant înlocuite și transformate.

Acest lucru poate fi înțeles numai în sentimente. Când cineva revelează tot sistemul, el începe să vadă ce se întâmplă în el. Și asta se poate revela numai dacă omul încearcă permanent să-și închipuie că, tot ceea ce se întâmplă în el, vine de la Creator.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 29/10/2017

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

27. Este dificil pentru noi să ne imaginăm ce este Lumea Infinitului (Olam Ein Sof) fiindcă privim dinspre partea vasului și percepem infinitul ca pe o dorință infinită.

Dar, în Spiritualitate, în contrast cu corporalul, infinitatea este considerată o simțire nerestricționată în vreun fel. Dacă sticla este umplută până la gură, înseamnă că în ea este o infinitate, chiar dacă sticla are numai 200 ml.

Vasul (Kli) nu limitează primirea Luminii, adică nu este indicat în ce măsură este el de acord să primească și nu mai mult de atât. De aceea, ambele vase, și mic, și mare, pot conține umplere infinită dacă ele nu limitează Lumina, ci primesc tot ce încape în ele.

Poate fi un vas mic în starea de infinit, iar altul, de un milion de ori mai mare, poate fi limitat. La urma urmei, totul este evaluat raportat la vas, dacă el nu face o limitare la primirea Luminii, atunci el este nelimitat.

Pot fi numai 10 grame de dorință în tine, dar tu nu limitezi umplerea. Prin urmare, ești în infinit, iar sentimentele tale sunt nelimitate. Sau, poate, în loc de 10 grame, dorința ta să crească la 10 tone, dar tu nu poți primi decât jumătate din asta. Rezultă că cele 10 grame sunt în umplere infinită, iar cele 5 tone sunt în una limitată. Totul este evaluat referitor la omul care obține.

Din Partea a doua a Lecției zilnice de Cabala  din 4/3/2018 – Talmud Eser Sfirot

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din 1995, Cabala a început să fie dezvăluită maselor. Asta înseamnă că cei născuți după 1995 sunt la un nivel spiritual mai înalt decât al nostru și că ei sunt mult mai susceptibili la Spiritualitate? Sau, sunt ei mai egoiști și asta face auto-corectarea lor mai dificilă?

Răspuns: Nu contează ce egoism poartă, indiferent dacă este mai mare, mai mic sau cum o fi. Cu toate acestea, fiecare generație viitoare va fi mult mai susceptibilă la concepțiile abstracte decât cea dinainte.

Sufletele de jos și cele și mai de jos, coboară constant în lumea noastră. Dar, pe de altă parte, lucrând la ei înșiși, ajung la vârfuri chiar mai înalte.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 22/10/2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate științele, cu excepția Cabalei, lucrează în interiorul unei Lumini mici, care poate fi obținută în dorințele de primire fără corectare. Astfel, întreaga noastră lume există fără intenția de dăruire.

Dar această Lumină este o strălucire foarte limitată, doar o scânteie mocnită de viață, care permite dorințelor să existe doar în așteptarea momentului corectării.

În zilele noastre, Lumina a umplut aproape toate dorințele. De aceea, știința este în criză și a ajuns într-un punct mort. Nu mai sunt progrese în știință, totul se estompează. Noi doar găsim conexiuni între diferite fenomene. Omenirii îi este permis să le descopere, fiindcă conduc la înțelegerea că lumea noastră este închisă, rotundă, globală și integrală.

Așa că noi trebuie să fim conectați unii cu alții și cu întreaga natură. Numai în această direcție se dezvoltă știința și ne revelează legăturile noastre comune. Dar, în afară de asta, nu va fi nicio dezvoltare științifică. Se va dezvolta doar tehnologia, nu științele fundamentale. Oamenii de știință vorbesc de mult timp despre asta.

Ne-am epuizat complet dorința noastră de plăcere în care putem exista. Acum sunt posibile numai formele sale perverse. În secolul nouăsprezece și începutul secolului douăzeci, înainte de marea criză din America, am folosit pentru a avansa astfel de stimulente ca: banii și puterea.

Apoi s-a încheiat. Azi, pur și simplu, câștigăm în conturile noastre numere abstracte, iar banii își pierd și ei valoarea. Istoria ajunge la un sfârșit. Cu alte cuvinte, devenim conștienți de nevoia de corectare.

Deci, nu va mai fi nicio dezvoltare materială până când Lumina de Hohma nu va intra în dorințele lumii. În concluzie, oamenii vor trăi dezamăgiri, depresii și crize globale în toate ariile de activitate umană.

Din Partea Întâi a Lecției zilnice de Cabala din 28/02/2018 – Șamati, Art. 37 „Un articol de Purim”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→