Înțelepciunea Cabalei ne explică că munca spirituală nu implică acțiuni fizice. Totul se întâmplă doar în dorința umană. Cabala operează cu ceea ce a fost creat, adică cu dorința. Nu există nimic altceva. Mai mult, ni se pare că totul din jurul nostru este o lume materială, dar această lume este iluzorie. Ea există doar în reprezentarea noastră internă. Așa cum Baal HaSulam scrie în “Introducere la cartea Zohar”, că exista un “ecran” special în partea din spate a creierului nostru, care proiectează toate gândurile și simțurile noastre și creionează astfel pentru noi realitatea presupusă pe care o vedem în fața noastră. De fapt, nu vedem nimic. Să spunem că în fața noastră sunt, de exemplu, o masă, un perete, stele, galaxii, și așa mai departe, dar nici una dintre ele nu există. Doar nouă ni se pare că există. Acesta este un foarte complex sistem al simțurilor. Sarcina Cabalistilor este să treacă dincolo de simțul pământesc oridinar, pentru a da persoanei aspectul corect al lumii, adevărata ei simțire. Prin urmare, înțelepciunea Cabalei este știința percepției corecte a adevaratei realități : ce este și cum se manifestă aceasta. Creatorul nu a avut în vedere faptul că persoana să facă orice din punct de vedere fizic, deoarece această întreagă lume de vis, care ne înconjoară, este o iluzie. Este scris in Cartea Zohar că, atunci când începem să simțim lumea superioară, începem să înțelegem că tot ce am simțim în trecut a fost precum un vis. Cu toate acestea, chiar dacă obținem vederea spirituală, rămânem între cele două lumi și le simțim pe ambele. Suma simțurilor prin care simțim calitățile pământești, numită Oalam Ha Medume, este inventată și impusă nouă, ea fiind doar iluzorie. Lumea reală pe care o revelăm este lumea noastră adevarată, fiind o legatură între aceste două lumi. Persoana simte întreaga iluzie a acestei lumi și tot adevărul lumii superioare. Lumea reală, numită și cealaltă lume, este localizată în cealaltă parte a percepției noastre, iar iluzia noastra ne permite să ajustăm treptat revelarea lumii adevarate. Persoanei îi este dat totul pentru a construi și a face ceva, dar nu fizic, cu mâinile și picioarele, ci să facă acțiuni în dorințele sale, deoarece dorința este adevarata materie a creației, față de care nimic nu a fost creat. Toate poruncile fizice, serviciile din temple, și așa mai departe, se aplică doar împlinirii spirituale a dorințelor și intențiilor noastre. Asta-i totul ! Prin urmare, este spus, “Nu vreau de la tine palate, îmbrăcaminte aleasă și infatuare care duce doar la violență și lupta pentru putere. Am nevoie de la tine doar de puritatea inimii, de munca ta în dorințele tale”. Trebuie să înțelegem foarte clar ce înseamnă rădacina spirituală și ce înseamnă consecințele ei în lumea noastră, cum această rădacină afectează percepția noastră și cum ne forțează să vedem anumite imagini fizice pe care presupunem că le descoperim prin cele cinci simturi. Spunem “presupunem” pentru că este precum în vis și, uneori, ni se pare că visul este chiar mai real decât adevarata realitate. Totuși, toate acestea sunt o proiecție spre noi de la forța superioară, de la radăcina superioară, de la un proiectant foarte șmecher, care ne arată un film cu noi numit “viață”. Ni se pare că existam într-un corp în care interacționăm, ne mișcăm, și așa mai departe dar, când ne trezim puțin, descoperim că totul a fost un vis, așa cum este scris în Cartea Zohar. Când intrăm în contact cu rădăcina și nu cu consecințele, începem cu toții să înțelegem de ce totul se întâmplă în felul acesta, de ce ne este arătat acest film numit viață, de ce este atăt de variat și plin de culoare, sunet, și așa mai departe, și care ne captivează atât de mult. De fapt, ne simțim foarte mici, pratic niște influențe microscopice limitate în profunzimea și spectrul percepției și, de aceea, credem că asta este ceva neobișnuit. Tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru este proiectat de egoismul mic al persoanei în punctul în care fiecare dintre noi percepe lumea. Dar, cand ego-ul începe să se mărească, simțim în dezvoltarea ego-ului urmatoarea imagine a lumii, dar deja corectată. La urma urmei, egoismul se poate mări doar prin corecție ! Apoi, pe lângă un mic punct, începem să ne imaginăm lumea superioară. Atingem rădăcinile la tot ceea ce ni se întâmplă nouă și lumii, vedem cum cineva poate interacționa cu acest sistem și să-i accelereze dezvoltarea și expansiunea. Și, apoi, totul devine clar : aceasta este rădăcina și aceasta este consecința. Iar noi, influențând rădăcina, putem schimba consecința. Pe moment, nu suntem capabili să ne schimbăm lumea. Dar, va deveni posibil când vom putea să ne lansăm influența către rădăcină. Prin urmare, cât timp suntem în lumea aceasta, vedem că nu funcționează pentru noi și că nu putem schimba nimic. Totuși, când umanitatea ajunge la o stare de detașare completă, depresie și neputință, atunci va asculta că există și o altă cale, care este și singura, însă nu cea prin egoismul nostru care ne controlează, ci prin controlul nostru asupra egoismului. Apoi, putem să ne ridicăm și să începem să revelam adevarata lume.
Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cartii Eterne din 30.06.2016
Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Întrebare: Un cabalist trebuie să aiba curaj?
Tora, Deutoronomul 12:9: Căci noi acum n-am intrat în locul odihnei şi în moştenirea pe care ti-o dă Domnul Dumnezeul tău;
Baal HaSulam spune in articolul sau, “Ultima generatie” Patagraful 17: “Daca as trai pe o insula de salbatici care nu pot fi organizati de legi, ci doar prin religie, as avea dubii si i-as lasa sa se distruga intre ei?
Tora, Deuteronomul 12:3 Să dărâmaţi jertfelnicele lor, să stricaţi stâlpii lor, să ardeti cu foc copacii lor, să sfărâmaţi idolii dumnezeilor lor şi să ştergeţi numele lor din locurile acelea.
