Întrebare: Este sacrificiul de sine similar cu dăruirea de dragul dăruirii?

Răspuns: Nu, ideea este că atât sacrificiul de sine, cât și dăruirea vin la om de sus, iar în aceste stări simt o conexiune cu Creatorul. Aceasta reflectă o atitudine foarte serioasă față de Creator, față de sine și față de conexiunea dintre noi.

De fiecare dată când atingem puțin din această stare, și vom continua să facem acest lucru. În fiecare fragment pe care îl citim, există ceva din această stare în interiorul ei.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Poarta lacrimilor este o poartă specială care duce către Creator. Există multe porți către Creator, dar doar una dintre ele se deschide, poarta lacrimilor.

Zohar-ul explică acest lucru foarte simplu: Există o singură intrare către Creator, nu este nevoie de confuzie.

Omul intră în contact cu Forța superioară atunci când plânge cu adevărat din lipsă de putere, din imposibilitatea de a continua să trăiască așa, din faptul că a dat cu adevărat tot ce are. Când omul izbucnește în lacrimi, Creatorul Se dezvăluie aceluia.

Într-o zi am încercat să plâng în fața lui RABAŞ din adâncul inimii mele. Mi-a râs în față. Eram gata să-l sfâșii atunci. Dar nu poți face nimic. Asta era într-un stadiu relativ timpuriu al învățării.

Toate porțile sunt cu adevărat încuiate, cu excepția porții lacrimilor. După dezvăluirea întregii întinderi a egoului, a întregii dorințe, dăruind și raportând totul la Creator, omul ajunge la starea finală: “Asta e! Nu mai pot face nimic!”

Dar dacă nu primește un răspuns, înseamnă că acestea sunt lacrimi goale, ca ale unui copil care plânge din orice motiv. Atunci trebuie să continue să muncească, și într-o zi, totul i se va dezvălui.

Dorința corectă nu se exprimă prin plânsul în hohote. Este o stare în care pe de o parte, omul se află în completă neputință, iar pe de altă parte, are o mare dorință de a-i oferi Creatorului ceea ce a pregătit pentru El, dar Creatorul nu vrea să accepte.

Într-o astfel de stare, omul începe brusc să dezvăluie o dorință materială egoistă, care, se dovedește, este adânc ascunsă în interiorul aspirațiilor sale spirituale “pure”. Și începe să o scoată în sine, să se curețe de ea.

Apoi se întoarce din nou către Creator cu o cerere și vede brusc dorința egoistă din nou blocată în el, deși mai devreme i se părea că era deja absolut pur și curățat.

Acum, principalul lucru este să nu renunți niciodată și să realizezi că atitudinea ta față de Creator este aceeași cu atitudinea Lui față de tine. Aceasta este o reflecție completă. Creatorul este lumina superioară, complet în repaus, doar creația se schimbă.

Prin urmare, dacă ți se pare că există schimbări în Creator, aceste schimbări sunt în tine, te vezi ca într-o oglindă strâmbă. La urma urmei, înainte de a te corecta, îl vezi pe Creator în raport cu tine însuți în reflexia opusă, în negativul raportat la pozitiv.

Este scris: “Creatorul este aproape de tine în măsura în care tu ești aproape de Creator.” Baal Şem Tov a explicat acest lucru prin cuvintele “Creatorul este umbra ta”. Adică, dacă poți observa umbra ta, reflexia ta pe fundalul luminii albe, atunci acesta este Creatorul.

Din Congresul de la Moscova, 02/05/2016, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om, ca urmare a studiului Cabala, să facă rău altui om? De exemplu, să ucidă pe cineva intenționat din cauza unei creșteri a dorinței?

Răspuns: Absolut nu. Nici măcar clarvăzătorii sau clarvăzătorii obișnuiți nu pot face asta, darămite un cabalist.

Chestiunea este că un cabalist este conectat la Creator, și într-o oarecare măsură, devine similar cu El. Asta înseamnă că este incapabil să facă rău altora.

Este posibil ca alții să simtă că este dur sau neîndemânatic cu ei. Dar răul, în sensul în care oamenii îl înțeleg de obicei, un Cabalist nu îl poate provoca. Acest lucru contrazice însăși natura pe care o atinge și o absoarbe în sine.

Din KabTV “Am primit un apel. Săfaci rău altora”, 31.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce lucru special a făcut Baal HaSulam în afară de adaptarea Cabalei pentru generația noastră?

Răspuns: Baal HaSulam a fost un mare cabalist al primei jumătăți a secolului XX. El a rezumat toată Cabala Lurianică (Cabala lui ARI), a organizat-o într-un sistem și a prezentat-o în Studiul celor Zece Sfirot. În plus, a scris numeroase articole, mai multe introduceri la Cartea Zohar și a transformat Cabala într-o adevărată știință.

În scrierile sale, Baal HaSulam a fost primul care s-a adresat oamenilor obișnuiți. Înaintea lui, cabaliștii au scris doar pentru cei care deja atinseseră lumea superioară.

El a fost primul care a răspândit Cabala publicului, deoarece din vremea sa încoace, lumea a intrat într-o perioadă de ascensiune spirituală, chiar dacă aceasta nu este încă revelată. Este un proces acumulativ, care se construiește treptat.

Mai mult, Baal HaSulam a început să răspândească Cabala nu numai evreilor, ci întregii lumi, oriunde a fost posibil. El a scris deschis despre acest lucru: “Mă bucur că m-am născut într-o astfel de generație în care este permis să dezvălui înțelepciunea adevărului și mi s-a dat permisiunea să dezvălui Cabala în lume.”

Fiul cel mare al lui Baal HaSulam, RABAŞ, a fost marele cabalist al celei de-a doua jumătăți a secolului XX și învățătorul nostru. Acesta este motivul pentru care organizația noastră se numește Bnei Baruch (Fiii lui Baruch); este în onoarea lui. De la el am primit metoda Cabalistă pe care o studiem astăzi.

A scris trei volume de articole care explică întreaga muncă spirituală a unui om, cum să atingă lumile superioare. În plus, multe dintre înregistrările sale de arhivă au fost păstrate, dar încă nu au fost publicate și lucrăm la ele.

Din Lecția zilnică de Cabala din 23.07.2017, “Un lanț de cunoaștere lung de 57 de secole. Istoria metodei Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a putea dărui, omul are nevoie de cineva căruia să-i dăruiască și de ceva de dăruit. Cum rezolvă un cabalist această problemă? Cui și ce dăruiește el?

Răspuns: Când un Cabalist are șansa de a dărui, el vede că această oportunitate există doar în relație cu Creatorul. Dar unde este Creatorul? Se dovedește că tot ce-l înconjoară este Creatorul. Prin urmare, nu există nicio problemă în a dărui.

Creatorul îi arată în mod specific unui om unde și cum să dăruiască, să influențeze și să-I îndeplinească dorința mai departe. Omul devine “mâna Creatorului”.

A dărui Creatorului înseamnă a dărui oamenilor. În primul rând, răspândirea metodei de apropiere de Creator este cel mai bun lucru pe care îl poate face omul atât pentru sine, cât și pentru Creator. În acest fel, el oferă oamenilor oportunitatea de a primi lumina superioară, abundența, de a se împlini pe ei înșiși și pe Creator.

Întrebare: Dar doar câțiva au o astfel de oportunitate. Dacă omul nu predă și nu are prieteni în apropiere cu care să poată implementa metodologia, ce ar trebui să dăruiască?

Răspuns: Atunci nu are nicio oportunitate de a progresa niciunde. Trebuie să aibă în preajmă oameni cu aceleași gânduri; cel mai bun este un grup de zece.

Întrebare: Să presupunem că sunt mai mulți oameni în jurul meu și le povestesc despre Creator. Asta le dăruiesc?

Răspuns: Nu, ar trebui să fie oameni lângă tine cu care lucrezi la implementarea metodei. Vă veți ajuta reciproc să construiți o rețea comună, pe care Creatorul o va umple. Și tu, primind de la El, Îl vei împlini pe El.

Întrebare: Deci, unirea cu prietenii din grup este ceea ce înseamnă dăruirea?

Răspuns: Desigur, împreună creați un vas spiritual pe care Creatorul îl umple și primiți acea umplere cu intenția de a o dărui înapoi Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.05.2018, “Cum ne modelează dorințele viețile?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să-ţi deschizi inima?

Răspuns: A-ţi deschide inima înseamnă a o curăța de egoism și a ne îndrepta toate acțiunile exclusiv către dăruirea către Creator.

Întrebare: De obicei, eu nu vreau să primesc de la un prieten pentru că nu vreau să mă simt inferior. Starea corectă este atunci când primesc pentru ca ea să se simtă bine. În acest caz, mă simt superior. Nici aceasta nu este starea corectă. Care este calculul corect?

Răspuns: Calculul corect este atunci când îți dorești doar beneficiul celuilalt. Începe să acționezi așa cum spunem noi și vei simți asta.

Întrebare: Pentru Kli, începutul restricției este întotdeauna în minte, iar începutul împlinirii este în simţire?

Răspuns: Da, ai putea spune așa.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/6/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem lucra corect în credinţă deasupra raţiunii atunci când nu acceptăm doar presupusele neajunsuri ale prietenilor, ci facem o muncă de corectare care duce la o iubire naturală pentru prieteni?

Răspuns: Continuă să lucrezi așa cum spui și vei ajunge la asta. Nu poți sări la ultimul pas imediat.

Întrebare: Dobândim credință mai presus de rațiune atunci când avem un ecran. Chiar acum, ne jucăm cumva și încercăm să intrăm în această stare, iar acest lucru ne aduce mai aproape de scop. Dar cum ne putem juca de-a credința mai presus de rațiune?

Răspuns: Continuă să te joci cât de mult poți. Joacă-te așa cum te jucai înainte cu păpușile și apoi vei vedea cum asta te reformează.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Vorbim despre sacrificiu de sine, dar în același timp simțim un fel de câștig, includere și fuziune. Omul nu simte că renunță la ceva.

Răspunsul meu: Omul renunță la tot ce poate, cu excepția conexiunii cu Creatorul. În esență, aceasta este ceea ce definește sacrificiul de sine, devotamentul sufletului (Msirut Nefeş).

Întrebare: Nu înțeleg pe deplin cum poate omul să renunțe la Creator pentru că vrea să-L atingă, să-L înțeleagă și să simtă iubirea Lui.

Răspuns: Nu înseamnă că renunți la iubirea pentru Creator, ci mai degrabă că nimic altceva nu contează pentru tine în afară de asta.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să aflu în ce măsură sunt în devoțiune sufletească, de exemplu, pe gram sau pe kilogram?

Răspuns: Mai întâi verifici acest lucru în raport cu prietenii și apoi în raport cu Creatorul.

Cuvintele explică foarte puțin despre aceste stări, deoarece verificarea noastră în raport cu prietenii și Creatorul sunt în esență, stări atât de înalte încât nu le putem controla în niciun fel.

Le putem lansa prin Creator, pentru că dacă vreau să fac asta, atunci îi cer Creatorului acest lucru și El o face. Dar noi înșine nu putem face acest lucru în niciun fel.

Întrebare: Fiecare persoană are propria măsură de effort, sau este aceeași?

Răspuns: Fiecare persoană are propria sa măsură. Nu le putem compara.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: V-a fost greu să comunicaţi cu profesorul dvs. Rabaş din punct de vedere al mentalității?

Răspuns: Absolut deloc. Din punct de vedere al mentalității, eram foarte apropiați. El era un evreu polonez de la începutul secolului trecut. Eu eram un evreu belarus care a crescut la periferia orașului Vitebsk, într-un oraș unde locuiau cândva mulți evrei. Spiritul, modul de viață, obiceiurile – toate au persistat acolo și le-am preluat cumva.

În principiu, când studiezi Cabala, toate acestea nu contează. Dar eu l-am înțeles pe Rabaş ca persoană, cu toate obiceiurile sale. Am crescut într-un oraș cu doar câteva case: bunicii mei locuiau într-una, niște rude în alta, puțin mai departe locuiau mai multe rude și așa mai departe. Totul a fost foarte natural pentru mine.

Încă din copilărie, am avut amintiri care se potriveau exact cu poveștile lui Rabaş. Așadar, în ceea ce privește viața de zi cu zi, nu am avut conflicte sau probleme cu el.

Desigur, avea propriile obiceiuri pe care le-a preluat în Israel, după ce a emigrat din Polonia. Iubea foarte mult cafeaua pentru că locuise mulți ani în Ierusalim cu tatăl său, Baal HaSulam, care era un mare iubitor de cafea. Turnau apă clocotită peste o lingură de cafea neagră măcinată și o beau. Baal HaSulam avea nevoie de douăzeci de astfel de pahare pe zi, dacă nu chiar mai multe, și de țigări.

Învățătorul meu fuma și el, nu țigări obișnuite, ci tutun foarte puternic, mai întâi fără filtru, apoi cu filtru.

Au trecut prin multe răsturnări de situație în viață. După ce lui Baal HaSulam i s-a interzis să publice un ziar, a suferit un atac de cord, și la scurt timp după aceea, a fost diagnosticat cu cancer.

Învățătorul meu a trecut prin moartea fiicei sale și a soțului acesteia, care au decedat la doar șase luni distanță. Soțul ei fusese mâna dreaptă a lui Rabaş, ajutorul său în toate. Au murit cu un an înainte să vin eu la el. Da, a avut probleme serioase. Toți cabaliștii au.

De aceea cred că suntem primii și cei mai fericiți, probabil pentru că suntem slabi și nevrednici de încercări serioase. Ni se dă foarte puțin. Dimpotrivă, primim feedback bun pentru tot ceea ce facem. De aceea suntem capabili să răspândim Cabala, să o dezvoltăm, să organizăm congrese, să atragem sute, mii, chiar mai mulți oameni.

Baal HaSulam și Rabaş nu au primit nimic din toate acestea. Au trăit în condiții groaznice, au muncit de o mie de ori mai mult decât noi, au suferit, și în final au obținut un rezultat slab în comparație cu noi, dacă privești lucrurile din exterior. Și au murit în disperare: Ce urmează?

Și cum a murit ARI? Este documentat că atunci când studenții săi l-au întrebat: “Unde plecați de la noi?”, el a răspuns: “Dacă ați fi fost vrednici, aș fi rămas. Dacă ați fi vrut să mă auziți și să ascultați ce spuneam, nu m-ar fi luat.” Aceasta a fost spusă de un mare cabalist, care a murit la treizeci și șapte de ani. Știa că studenții săi nu-i vor continua munca, și înainte de a muri, le-a interzis să studieze Cabala.

Vă puteți imagina o pedeapsă mai mare pentru studenți decât să audă: “Vă interzic să studiați! Întoarceți-vă la starea voastră animală și trăiți.” Și nu îndrăzniți să nu ascultați de profesorul vostru.

Ce s-a întâmplat cu majoritatea studenților lui ARI nu știm aproape nimic. El a permis doar unuia să continue să studieze Cabala: Chaim Vital, care a adunat toate scrierile sale. ARI a ordonat ca aceste scrieri să fie îngropate împreună cu el. Ceva timp mai târziu, mormântul său a fost deschis, scrierile au fost scoase și din ele au fost compilate lucrările sale, pe care Baal HaSulam a bazat Studiul celor Zece Sfirot și alte scrieri. Așadar, cabaliștii din trecut au trecut prin stări îngrozitoare!

Și Raşbi, care a scris Cartea Zohar? El a trăit într-o peșteră înghesuită, lângă un izvor mic și un roșcov cu păstăi dulci. Asta a mâncat el și fiul său. În condiții atât de dure, au săpat în nisip și au studiat Cabala. Mai târziu, alți opt studenți li s-au alăturat și împreună au scris Cartea Zohar, stând în acea peșteră, în frig, în nordul țării! Teribil!

Din KabTV “Am primit un apel. Verigile lanțului cabalist de la ARI la Rabaş”, 04/09/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→