Creatorul Însuși nu există.

Comentariu: Ei bine, această afirmație șochează pe toată lumea.

Răspunsul meu: Dar este adevărat! Cum reacționează omul la asta, dacă o face, este treaba lui. Trebuie să lămuresc lucrurile. Creatorul Însuși nu există. Ceea ce există este sentimentul de apropiere cu ceilalți care apare prin efortul reciproc de a dezvălui calitatea iubirii și a dăruirii.

Întrebare: Deci, acest sentiment, îl numiți revelarea Creatorului?

Răspuns: Da, Creatorul este iubire. Și asta nu are nicio legătură cu ceea ce este între un bărbat, o femeie, copii, nu contează cine sau ce. Este pur și simplu o relație cu tot ceea ce, aș spune, percep ca fiind în afara mea.

Întrebare: Și în afara mea, spuneți că există doar iubire?

Răspuns: Da.

Întrebare: În mine, nu există nimic. Dar în afara mea există iubire?

Răspuns: În mine este egoism predeterminat, peste care trebuie să mă ridic și să simt iubirea adevărată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala există două concepte fundamentale: Creatorul și creația. Ce sunt acestea?

Răspuns: Inițial există o forță necorporală, fără nume, fără nicio calitate care ar putea fi definită în vreun fel și care nu are nicio legătură cu noi.

Această forță se numește „Aţmuto”, care în ebraică înseamnă a exista prin sine; adică este ceva ce nu atingem deloc și nu putem cerceta.

Întrebare: Și nu o vom atinge niciodată?

Răspuns: Nu putem spune asta pentru că ne ocupăm doar de propria noastră corectare. Nu știm ce vom începe să atingem și să dezvăluim după ce ne corectăm.

Aţmuto dă naștere calității de dăruire și iubire. Această calitate este ceea ce numim Creatorul. Poate fi definită doar în raport cu creația. Nu poate exista Creatorul fără creație și creația fără Creator. Ele ies simultan din Aţmuto: lumina și dorința din interiorul ei. Dorința se numește creație, iar lumina se numește Creator.

Dorința Creatorului este de a dărui, de a umple, de a iubi. Dorința creației este de a primi, de a fi iubit, de a absorbi.

Treptat, aceste două forțe reciproc opuse încep să se dezvolte prin cele patru faze ale luminii directe, din care apare dorința de a primi, care își completează formarea în ultima fază, a patra, Malchut.

Din Malchut se ramifică lumile: Adam Kadmon (prototipul viitorului om), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Scopul lor este slăbirea treptată a luminii și dezvoltarea simultană a dorinței: cu cât este mai puțină lumină, cu atât dorința este mai mare. Dorința se dezvoltă până în lumea noastră prin absorbția luminii.

În procesul de dezvoltare a dorinței, au loc multe acțiuni diferite. Când ajunge la nivelul nostru, se rupe, absoarbe lumina în sine și începe să se dezvolte într-o aparență a luminii. Asta se întâmplă cu noi.

Adevărul este că din punct de vedere corporal, în forma în care ne percepem acum, noi nu existăm. Lumea noastră și noi înșine suntem o iluzie în simțirile noastre. Percepem totul doar în noi înșine.

Întrebare: Dacă nu existăm, atunci de ce ne simțim unii pe alții și lumea?

Răspuns: Deoarece avem o comunitate de simțiri prin care putem interacționa unii cu alții.

De foarte multe ori, nu ne înțelegem unii pe alții, deoarece, pe lângă această comunitate, avem și dorințe și gânduri individuale. Prin urmare, interpretăm diferit ceea ce percepem. Dar în simțiri, suntem de acord unii cu alții.

De exemplu, avem simțirea comună că există o masă în fața noastră. Astfel de acorduri naturale sunt inițial înrădăcinate în noi, deoarece suntem cu toții construiți pe același principiu.

Întrebare: Dacă nu există realitate corporală, atunci ce există?

Răspuns: Întregul nostru univers, tot ce ne înconjoară și noi înșine suntem un set de unde. Chiar și fizicienii sunt de acord cu acest lucru astăzi.

Întrebare: Fizicienii spun că dacă ne uităm la electroni, îi vedem ca particule corporale. Dar dacă nimeni nu se uită la ei, se comportă ca niște unde. De ce?

Răspuns: Deoarece undele din afara noastră sunt de asemenea noi înşine. Totul este vorbit și simțit doar în relație cu noi. Nu există nimic ce putem percepe în afara noastră.

Întrebare: De ce nu se predă acest lucru în școli? Oamenii s-ar trata unii pe alții destul de diferit.

Răspuns: Când eram copil, ni se spunea că universul există etern și are dimensiuni infinite. Astăzi, știința respinge acest lucru și susține că universul există de paisprezece miliarde de ani și are dimensiuni definite. Adică, suntem în continuă dezvoltare.

Dar această cunoaștere nu va schimba relațiile dintre oameni. Ce diferență poate face pentru un om ceea ce spun oamenii de știință? În primul rând, omul se gândește la propriul trai, la sănătate și la distracție. Omul este un organism animalic obișnuit, care își dorește „pâine și circ”.

Din Lecția de Cabala din 10.11.2017, „Principiile Cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul suferă enorm fără noi. El are dorința de a dărui, de a satura, de a emana și nu există nimeni, nimeni care să își dorească asta.

Întrebare: Dar noi vrem să fim satisfăcuți, să primim, nu-i așa?

Răspuns: Dar nu vrem să fim satisfăcuți de El sau prin El! Prin urmare, aici aș spune, pare un război al nervilor; cine va fi primul care va renunța și va spune: „Te iubesc!”

Este desigur, un joc al epuizării, de fapt.

Întrebare: Și care este identitatea noastră atunci când Îl completăm pe Creator, așa cum spuneţi?

Răspuns: Prin faptul că devenim necesari pentru Creator în acțiune; suntem necesari așa cum suntem, dar în acțiune, prin faptul că ne apropiem de El, ne unim, ne contopim cu El, prin faptul că noi completăm universul. Trezim o umplere în întregul univers, lumina supremă care umple întreaga creație. Iar fără noi, ar fi gol, rece și întunecat.

Întrebare: Ce fel de adaos așteaptă El de la noi?

Răspuns: Ca să aprindem lumina. Aprindeți lumina în această lume, astfel încât universul să fie umplut cu lumina Creatorului, iubire, bunătate, unificare și perfecţiune în toate formele.

Comentariu: În același timp, spuneți asta astăzi, când nu știm încotro să fugim cu aceste războaie nebunești…

Răspunsul meu: Nu trebuie să faceți nimic. Trebuie doar să așteptăm calm, cu încredere că acest lucru se va întâmpla.

Întrebare: Și totuși să vrem?

Răspuns: Da, să vrem și să cerem, să-L întrebăm în liniște pe Creator.

Întrebare: Este asta tot ce ni se cere?

Răspuns: Da, fără zgomot, afirmații sau argumente inutile, fără nimic.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vă rog să explicați principiul cabalist: „Extinderea luminii urmată de plecarea ei face vasul (Kli) potrivit pentru utilizarea sa.”

Răspuns: Acest principiu funcționează și în lumea noastră. Când pot spune că simt ceva, că am intrat în contact cu ceva, că îmi doresc ceva? Este atunci când l-am încercat, l-am gustat ​​și am simțit plăcere, iar apoi aceasta a dispărut și o dorință specială a apărut în mine, o atracție specială către ea.

Această atracție specială, care rămâne după degustarea inițială, este ceea ce se numește dorință. Prima dată, nu era încă o dorință. Cineva mi-a spus pur și simplu că este bună și am încercat-o. Nimic mai mult.

În povestea păcatului lui Adam, se spune: „A mâncat și va mânca din nou” din fructul interzis. Prima dată, nu este considerată un păcat, Adam pur și simplu a absorbit plăcerea luminii superioare. Dar când a simțit-o și apoi el însuși a întins mâna după ea, acesta a fost deja un păcat.

Extinderea luminii în interiorul dorinței și plecarea ei ulterioară fac vasul (Kli) potrivit pentru primire. Dorința de a se bucura este cea care definește efortul vasului ( Kli) de a merge mai departe .

Din Lecția de Cabala din 19.11.2017, „Principiile cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar acum se petrec nenumărate procese în corpul meu de care nu sunt conștient și pe care nu le simt. Ele lucrează în mine și în fiecare moment îmi determină starea. Procesele descrise în Studiul celor Zece Sfirot mă influențează acum sau mă vor influența doar odată ce voi revela spiritualul?

Răspuns: Te vor influența mai târziu, când vei crește.

Întrebare: Deci, chiar acum sunt complet separat de asta? Nu există nimic în sensul că aceste procese îmi formează gândurile și dorințele chiar acum?

Răspuns: Le formează, dar tu încă nu simți asta.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a întări influența Creatorului asupra mea, astfel încât dorința să se reînnoiască mai repede?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să lucrezi la tine însuți: să pui mai multe întrebări și să participi mai activ la discuțiile despre material. După ce citești o secțiune din Studiul celor Zece Sfirot, încearcă să-i găsești sensul și scopul și „agăță-te” de ceea ce vorbește cartea.

Într-un fel sau altul, totul se va rezolva, dar accelerarea este posibilă doar prin dorință reciprocă.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne avertizaţi mereu să nu privim înapoi, precum soția lui Lot, care s-a uitat înapoi la Sodoma și s-a transformat într-un stâlp de sare. Așadar, atunci când suntem plini de o mare inspirație după un Congres sau un eveniment de diseminare, înseamnă că nu ar trebui să ne amintim de asta, ci să ne străduim să ne îndreptăm spre următorul nivel?

Răspuns: A nu privi înapoi înseamnă a nu dori să rămânem într-o stare anterioară. Dar nu înseamnă că omul ar trebui să se izoleze de trecut ca și cum acesta nu ar exista. Trebuie să învățăm din ziua de ieri pentru a continua astăzi într-o stare mai bună.

Omul nu ar trebui să vrea să fie în starea de ieri, ci în starea de mâine. Asta înseamnă „a nu privi înapoi”.

Dar asta nu are nicio legătură cu Sodoma. Sodoma este atunci când omul dorește cu adevărat să se întoarcă la un nivel anterior, care a fost deja dezvăluit ca o stare coruptă. Nu se mai poate întoarce la ea.

Dacă am decis că starea mea anterioară era coruptă și nepotrivită pentru corectare, pentru avansarea spre scop, spre dăruire, atunci nu am de ales: trebuie să termin cu ea și să merg mai departe.

Există oameni care privesc înapoi, se întorc și doresc să rămână în stări trecute, să fie „mici”. Aceasta contrazice dezvoltarea și ne este interzis să facem acest lucru.

Mijlocul pentru aceasta este grupul. Dacă încerc, chiar și puțin, să mă integrez în grup, atunci voi primi întotdeauna starea mea viitoare de la acesta, indiferent de starea grupului sau a mea. Prin urmare, avem întotdeauna posibilitatea de a merge înainte și nu înapoi.

Din Lecția de Cabala din 24.03.2010 despre Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-un verset din ARI se spune că lumina infinită a umplut întreaga creație. Pe măsură ce se dezvoltă, un cabalist lucrează în mod specific cu această lumină simplă?

Răspuns: În această afirmație, lumina simplă este menționată doar pe scurt, dar ulterior, va trebui să analizăm acest concept împreună cu ARI. Pe măsură ce pătrundem mai adânc în interior, vom începe să înțelegem la ce se gândește și ce vrea să ne transmită.

Întrebare: Ar trebui ca atitudinea noastră față de cuvintele lui ARI și cuvintele lui Baal HaSulam să fie aceeași sau ar trebui să ne raportăm la ele diferit?

Răspuns: Atitudinea noastră față de cuvintele lui ARI trebuie să fie absolută. Adică, tot ceea ce spune el este absolut adevărat și așa trebuie înțeles totul.

Cât despre cuvintele lui Baal HaSulam, trebuie să ne raportăm și la ele ca fiind complet adevărate și precise, dar ele sunt deja construite pe pătrunderea în textele lui ARI.

Prin urmare, textul principal este ARI, care stă deasupra lui Baal HaSulam.

Întrebare: Ce este Lumina Interioară (Or Pnimi) despre care scrie Baal HaSulam?

Răspuns: Există multe detalii aici pe care le vom analiza pe măsură ce avansăm în text.

Întrebare: Cu ce ​​sentiment ar trebui să citim un verset din ARI? Ce ar trebui să ne dorim în acel moment?

Răspuns: Ar trebui să doriți să înțelegeți ce sunt aceste cuvinte, ce semnificație au în ele și ce vrea ARI să ne transmită.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Elon Musk a spus odată: „Vreau să fac parte din ceea ce schimbă lumea. A face greșeli nu este înfricoșător. Principalul lucru este să faci greșeli noi de fiecare dată.” Aș dori să comentați acest lucru.

Răspunsul meu: Este corect.

Întrebare: Deci greșim tot timpul?

Răspuns: Fără asta, este imposibil.

Întrebare: S-a spus întotdeauna: „Învățăm din greșeli”. Chiar învățăm din ele?

Răspuns: Nu toată lumea o face, dar greșelile vin tocmai pentru ca noi să putem învăța din ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.06.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: „Școala nu te învață să fii fericit.” Asta a scris un băiat de unsprezece ani.

Răspunsul meu: Așa este! În școala de astăzi, pur și simplu demonstrează că plictiseala, ascultarea și suprimarea fericirii sunt condiții normale.

Întrebare: Dar în principiu, sloganul școlii ar trebui să fie: „Trebuie să-i învățăm pe copii să fie fericiți”?

Răspuns: Da, trebuie să creștem oameni fericiți.

Avem nevoie de o școală care să învețe atitudinea corectă față de lume, față de viață, față de prieteni, față de profesori și față de părinți, iar acest lucru nu necesită note pe care ți le dă altcineva, ci mai degrabă ca atunci când ești învățat, tu să-ți dai singur nota.

Întrebare: Poate avea astfel de cerințe chiar și un copil mic?

Răspuns: Asta trebuie să urmărim. Explicați acest lucru pentru ca ei înșiși să poată nota materiile, manualele, instructorii lor și așa mai departe.

Comentariu: Pentru ca copilul să poată spune: „Astăzi nu am fost în formă. Ar fi trebuit să citesc asta și să lucrez puțin la asta.”

Răspunsul meu: Este bine.

Întrebare: Există o frică de a greși. Școala nu ne învață că este posibil și necesar să greșești. Apropo, asta spune și băiatul de unsprezece ani. Credeți că ar trebui să greșim?

Răspuns: Sunt de acord cu el.

Întrebare: Deci, o greșeală, este un lucru important? Și trebuie să greșești?

Răspuns: Este inevitabil.

Întrebare: Și dacă greșesc?

Răspuns: Este în regulă. O voi repara, voi învăța din ea chiar mai mult decât din ceva ce am făcut fără greșeală.

Întrebare: Deci este chiar mai important decât dacă avansezi fara greşeli?

Răspuns: Greșim și ne corectăm constant, greșim și ne corectăm.

Comentariu: Trolling-ul, batjocura colegilor de clasă este adesea vina profesorilor care expun copiii la ridicol.

Răspunsul meu: Pentru a trăi într-o astfel de societate, un copil trebuie învățat cum să se raporteze corect la societate, la mediu, că acest lucru este posibil, că acest lucru este și va exista până când ne vom corecta natura. Că este natura omului care îl obligă să fie deasupra celorlalți cu orice preț.

Întrebare: Și faptul că mă devalorizează acum, este aceasta doar natura umană?

Răspuns: Da, aceasta este natura lor, nu se poate face nimic. Dar trebuie să le înțeleg natura, și cumva, într-un fel, să-i iert, să-i accept așa cum sunt. Și poate chiar să-i corectez în acest fel.

Întrebare: Și ar trebui să simt că aceasta este și natura mea; este la fel și pot face la fel?

Răspuns: Firește, da.

Întrebare: Deci, ați dori să introduceți cuvintele „natură umană”, „egoism uman” aproape din clasa întâi, astfel încât un copil să le simtă?

Răspuns: Chiar mai devreme.

Comentariu: Cantitatea de teme pentru acasă. „Cred că temele pentru acasă nu afectează performanța și educația copiilor”, spune băiatul de unsprezece ani.

Răspunsul meu: Cred că temele pentru acasă provoacă dezgust, ură față de școală. Și prin urmare, nu sunt necesare. Ceea ce este necesar este pur și simplu ca un copil să meargă acolo (indiferent cum îl învață și ce îl învață, mai bine sau mai rău, este mai mult sau mai puțin interesant), dar să se întoarcă de acolo și să nu aibă această temă atârnând asupra lui.

Întrebare: Ca să nu aibă această povară, că „Trebuie urgent să fac asta, cum voi merge la școală mâine!” Și în loc de teme, ce ar trebui să existe?

Răspuns: În loc de teme ar trebui să existe timp absolut liber, oarecum structurat, dar simțit ca fiind liber, cu care el însuși ar dori să se ocupe.

Întrebare: El însuși? Ca să-și găsească propria nișă?

Răspuns: Da, fiecare în ceva anume. Aveam o mulțime de cluburi pe atunci. Nu știu, probabil că nu mai au acum.

Comentariu: Nu cred. Existau Case ale Pionierilor, cluburi.

Răspunsul meu: Exista o Casă a Pionierilor atât de mare! Și existau un număr imens de cluburi și toate erau gratuite. Mergeai, te înscriai unde voiai. Chiar și în mai multe, dacă voiai! Și mergeai, studiai.

Comentariu: Vă amintiți clubul de modeling, radioul?

Răspunsul meu: Da, și nu plăteai nimic. Am fost, printre altele, la un club foto. Hârtie fotografică, substanțe chimice, totul era gratuit. Absolut totul gratuit! Este atât de uimitor!

Comentariu: Și cât de călduros îi tratau profesorii clubului pe copii!

Răspunsul meu: Da, oameni cu un astfel de caracter au lucrat acolo.

Întrebare: Unde a dispărut totul? Ce a fost atât de rău la asta?

Răspuns: Timpul! Timpul nu mai este același. Am căzut într-o perioadă atât de proastă!

Comentariu: „Am căzut în ea”, acesta ar trebui să fie numele acestei povești.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: „Școala nu te pregătește pentru viața de adult”, își spune băiatul acesta.

Răspunsul meu: De fapt, cred că nimic nu te poate pregăti pentru viața de adult. Pur și simplu ne aruncăm în ea, ca într-un vârtej. Și asta este tot. Și apoi fiecare înoată în felul său.

Întrebare: Ce este pregătirea pentru viața de adult, dacă vorbim despre asta?

Răspuns: Aici este necesar să se creeze imagini speciale, absolut clare, realiste din viață.

Întrebare: La școală? Potrivit pentru copii, ca să învețe să iasă din ele, să se descurce cu ele și așa mai departe?

Răspuns: Da, să discutăm și așa mai departe. Pe de altă parte, să le oferim niște modele, dar realiste. De exemplu: „Cum te-ai comporta dacă…” și le dai o poveste.

Comentariu: Știi, concluzia acestui băiat este foarte interesantă. El spune: „Cred că materia principală la școală ar putea fi o materie în care suntem învățați să ne înțelegem unii pe alții. La urma urmei, capacitatea de a comunica este cel mai important lucru.”

Răspunsul meu: Exact așa este!

Comentariu: E ca și cum acest copil v-ar asculta pe dvs..

Răspunsul meu: Faceți-l Ministru al Educației. Și asta e tot.

Comentariu: Nu sunt necesare cunoștințe, ci doar astfel de concluzii.

Răspunsul meu: Și puneți toți acești miniștri în școală.

Comentariu: Exact!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→