Întrebare: În Cabala există două concepte fundamentale: Creatorul și creația. Ce sunt acestea?

Răspuns: Inițial există o forță necorporală, fără nume, fără nicio calitate care ar putea fi definită în vreun fel și care nu are nicio legătură cu noi.

Această forță se numește „Aţmuto”, care în ebraică înseamnă a exista prin sine; adică este ceva ce nu atingem deloc și nu putem cerceta.

Întrebare: Și nu o vom atinge niciodată?

Răspuns: Nu putem spune asta pentru că ne ocupăm doar de propria noastră corectare. Nu știm ce vom începe să atingem și să dezvăluim după ce ne corectăm.

Aţmuto dă naștere calității de dăruire și iubire. Această calitate este ceea ce numim Creatorul. Poate fi definită doar în raport cu creația. Nu poate exista Creatorul fără creație și creația fără Creator. Ele ies simultan din Aţmuto: lumina și dorința din interiorul ei. Dorința se numește creație, iar lumina se numește Creator.

Dorința Creatorului este de a dărui, de a umple, de a iubi. Dorința creației este de a primi, de a fi iubit, de a absorbi.

Treptat, aceste două forțe reciproc opuse încep să se dezvolte prin cele patru faze ale luminii directe, din care apare dorința de a primi, care își completează formarea în ultima fază, a patra, Malchut.

Din Malchut se ramifică lumile: Adam Kadmon (prototipul viitorului om), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Scopul lor este slăbirea treptată a luminii și dezvoltarea simultană a dorinței: cu cât este mai puțină lumină, cu atât dorința este mai mare. Dorința se dezvoltă până în lumea noastră prin absorbția luminii.

În procesul de dezvoltare a dorinței, au loc multe acțiuni diferite. Când ajunge la nivelul nostru, se rupe, absoarbe lumina în sine și începe să se dezvolte într-o aparență a luminii. Asta se întâmplă cu noi.

Adevărul este că din punct de vedere corporal, în forma în care ne percepem acum, noi nu existăm. Lumea noastră și noi înșine suntem o iluzie în simțirile noastre. Percepem totul doar în noi înșine.

Întrebare: Dacă nu existăm, atunci de ce ne simțim unii pe alții și lumea?

Răspuns: Deoarece avem o comunitate de simțiri prin care putem interacționa unii cu alții.

De foarte multe ori, nu ne înțelegem unii pe alții, deoarece, pe lângă această comunitate, avem și dorințe și gânduri individuale. Prin urmare, interpretăm diferit ceea ce percepem. Dar în simțiri, suntem de acord unii cu alții.

De exemplu, avem simțirea comună că există o masă în fața noastră. Astfel de acorduri naturale sunt inițial înrădăcinate în noi, deoarece suntem cu toții construiți pe același principiu.

Întrebare: Dacă nu există realitate corporală, atunci ce există?

Răspuns: Întregul nostru univers, tot ce ne înconjoară și noi înșine suntem un set de unde. Chiar și fizicienii sunt de acord cu acest lucru astăzi.

Întrebare: Fizicienii spun că dacă ne uităm la electroni, îi vedem ca particule corporale. Dar dacă nimeni nu se uită la ei, se comportă ca niște unde. De ce?

Răspuns: Deoarece undele din afara noastră sunt de asemenea noi înşine. Totul este vorbit și simțit doar în relație cu noi. Nu există nimic ce putem percepe în afara noastră.

Întrebare: De ce nu se predă acest lucru în școli? Oamenii s-ar trata unii pe alții destul de diferit.

Răspuns: Când eram copil, ni se spunea că universul există etern și are dimensiuni infinite. Astăzi, știința respinge acest lucru și susține că universul există de paisprezece miliarde de ani și are dimensiuni definite. Adică, suntem în continuă dezvoltare.

Dar această cunoaștere nu va schimba relațiile dintre oameni. Ce diferență poate face pentru un om ceea ce spun oamenii de știință? În primul rând, omul se gândește la propriul trai, la sănătate și la distracție. Omul este un organism animalic obișnuit, care își dorește „pâine și circ”.

Din Lecția de Cabala din 10.11.2017, „Principiile Cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →