Comentariu: Recesiunea economică afectează nu doar buzunarele oamenilor, ci și bunăstarea lor mentală. Angajații sunt afectați de depresie și stres sever. Absențele din cauza bolilor sunt de asemenea, destul de mari. Stresul este un fenomen normal al organismului, necesar pentru dezvoltarea și protecția acestuia. Cu toate acestea, dacă stresul devine cronic, nu avem timp să ne recuperăm și apare epuizarea. Sistemul imunitar este primul care suferă din pricina stresului.

Răspunsul meu: Însă stresul și depresia vor declanșa nevoia de vindecare adevărată și căutarea unui simțământ bun, confortabil, ca fiind mai importante decât profitul sau puterea. Dorința simplă de liniște sufletească îi va conduce pe oameni să înțeleagă adevăratele valori. Acestea pot fi atinse doar printr-o apropiere universală, prin crearea unui mediu general pozitiv.

Oboseala competiției și lipsa de sens a profiturilor se vor manifesta în toată lumea și vor defini un nou tip de existență de dragul atingerii rădăcinii vieții, ridicându-se la un nou nivel de simțire a naturii, a eternității și armoniei sale. Acesta este modul în care ne conduce natura către scopul nostru, prin suferință.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Judecând după numărul dezastrelor naturale din ultima vreme, observăm că oamenii aduc dezordine în natură. Dar este în general acceptat să tratăm natura ca pe un sistem mineral și să credem că îi provocăm doar daune „mecanice”.

Totuși, dvs. spuneţi că rădăcina se află la un nivel superior, în relațiile incorecte dintre oameni.

Răspunsul meu: Principala problemă este să învățăm să ne vedem în interiorul naturii, nu în afara ei, așa cum credem de obicei. Suntem responsabili pentru natură, pentru casa în care locuim. Am fost puși într-o casă plină de butoane, dar nu știm ce fac fiecare. Apăsăm un buton și ne lovește un uragan; apăsăm pe altul și are loc un tsunami sau un incendiu. Apăsăm pe un al treilea și totul este minunat.

Deci, ce să facem? Omenirea este ca un copil neajutorat care stă într-o casă mică în mijlocul pădurii și nu știe cum să se comporte. Aceasta înseamnă că trebuie să creștem corect pentru a deveni cu adevărat liberi.

Când omul își părăsește casa pentru a merge în pădure sau la munte, crede că „merge în natură”, dar aceasta este o perspectivă falsă. Este ca și cum ar ieși din casa lor în casa animalelor. Dar natura este și casa lor! Trebuie să încetăm să mai privim sistemul integral al naturii ca pe ceva extern nouă.

Trebuie să simțim că suntem în interiorul naturii, că o influențăm și ea ne influențează și că această conexiune reciprocă este în prezent incorectă. Prin urmare, omul este cel care trebuie să se schimbe.

Nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii sunt în armonie instinctivă cu sistemul naturii. O ființă umană trebuie să fie de asemenea, în deplină armonie cu aceasta, în ciuda faptului că are o natură complet opusă.

Dacă vrem să ne ridicăm deasupra nivelului animal, trebuie să dezvoltăm în mod conștient o atitudine corectă față de natură, pentru a simți că ne aflăm într-un sistem integral și pentru a învăța cum să fim conectați integral la nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii.

Suntem obligați să construim sistemul uman pe baza acelorași principii după care funcționează restul naturii. Aceasta înseamnă că trebuie să învățăm de la natură cum să structurăm sistemul uman, deoarece ne-am finalizat dezvoltarea la nivel animal și acum începem să evoluăm mai departe. Și aici, la nivel uman interior, ni se cere acum să ne completăm.

Sarcina unui om este să învețe de la natură cum să fie conectat cu ea. Natura ne arată că toate elementele sale sunt în conexiune reciprocă. Această interconectare este evidentă la toate nivelurile.

Așadar, se pune întrebarea cum se poate integra omul în acest sistem într-un mod care să-i permită să simtă corect mediul înconjurător și să se angajeze în schimburi reciproce, să primească și să dăruiască în echilibru cu natura, așa cum se comportă toate celelalte părți ale naturii? Nivelurile mineral, vegetal și animal mențin instinctiv echilibrul reciproc.

Nouă ni se poate părea că ele se distrug și se ucid reciproc, dar așa apare doar din punctul nostru de vedere egoist. În realitate, ele păstrează instinctiv echilibrul corect pe care legea generală a naturii le obligă să-l păstreze.

Dar această lege nu obligă ființa umană, deoarece trebuie să o respectăm conștient.

Animalele sunt ghidate de instinct, dar oamenii trebuie să depună propriile eforturi pentru a atinge echilibrul cu natura.

Din discuția din 6 septembrie 2017, „Cataclisme climatice”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omenirea să creeze echilibrul care există instinctiv în natură, dar lipsește ființelor umane?

Răspuns: O ființă umană nu are instinct pentru echilibrul cu natura. De aceea i se oferă oportunitatea de a construi societatea umană pe cont propriu și prin eforturile sale să dobândească forța conexiunii și mintea care îi permite să atingă echilibrul.

Prin urmare, combaterea poluării mediului este inutilă, deoarece principala sursă de poluare este ființa umană care a intrat într-o nouă eră. Dacă nu are grijă de propria corectare, atunci chiar și o perturbare minimă, doar un gram de includere necorespunzătoare în natură, dezechilibrează întregul sistem al acesteia. Și asta este ceea ce acum abia începem să vedem.

Omenirea nu va dispărea, dar până în ultimul moment orice fel de catastrofă este posibilă: natura ne va îneca în mare, ne va îngheța, ne va arde cu căldură extremă și ne va arde în incendii.

Întrebare: Timp de mulți ani, Statele Unite au efectuat teste cu arme nucleare pe doi atoli din Oceanul Pacific, după care aceștia au devenit în mod natural improprii pentru locuirea umană. Dar natura a înflorit acolo extraordinar, ca nicăieri altundeva. Drept urmare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că daunele cauzate de prezența umană sunt mai grave decât cele cauzate de radiațiile nucleare. Cum este posibil așa ceva?

Răspuns: Natura știe cum să vindece daunele care i-au fost cauzate la niveluri inferioare, dar desigur, chiar și asta are limita sa. Dacă daunele sunt prea mari, schimbările vor deveni ireversibile.

Întrebare: Ce fel de daune provoacă o ființă umană la „nivel uman”?

Răspuns: Omul nu a provocat niciun rău până în ultima sută de ani. Tot răul său constă în faptul că nu este în echilibru cu natura, echilibru care este obligația sa ca element central al acesteia.

Motivul principal nu este dauna mecanică adusă naturii, nu faptul că omul o arde sau o usucă, ci faptul că ar fi trebuit să începem să ne echilibrăm cu natura încă din vremea lui ARI, din secolul al XV-lea, sau cel puțin din vremea lui Baal HaSulam, care a definit acea perioadă drept „ultima generație”. Inconsecvența noastră cu sistemul integral al naturii – acest dezechilibru – este cea care provoacă toate dezastrele.

Desigur, asta nu înseamnă că, odată atins echilibrul cu natura, ni s-ar permite să o poluăm, ci pur și simplu nici nu ne-am mai gândi să dăunăm naturii, am acționa corect instinctiv.

A fi în echilibru cu natura înseamnă a obține relații bune, integrale între oameni – în gânduri, dorințe și intenții – a nu dăuna societății umane și întregii naturi în general, precum și sistemului superior.

A fi integral în gânduri înseamnă a percepe întregul sistem al naturii ca un singur organism. Și în conformitate cu conexiunile adecvate dintre oameni, toate celelalte niveluri – mineral, vegetal și animal – se ridică, devin incluse în sistemul general și sunt corectate împreună cu ființa umană. Atunci nu vor exista catastrofe, iar echilibrul va fi stabilit în toate.

Aici operează o condiție foarte strictă: „Individul și colectivul sunt egale”. Aceasta înseamnă că o singură persoană poate provoca la fel de mult rău ca întreaga umanitate.

Din Conversația din 06/09/17, „Cataclisme climatice”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem aduna micile noastre Hisronot (deficiențe) într-o Hisaron comună?

Răspuns: Fiți mai apropiaţi de prietenii voștri, înțelegeți-i pe ceilalți cât mai mult posibil, uniți-vă unii cu alții.

Atunci putem forma o Hisaron mai mult sau mai puțin comună. Desigur, nu în toate, dar în așa fel încât să ne putem ridica deja spre Creator și să cerem împlinire de la El.

Întrebare: Pe măsură ce avansez, descopăr brusc că Hisaron a mea nu a fost în întregime corectă, deoarece, în urma avansării, învăț ceva nou. Cum pot păstra noţiunea de Hisaron corect dacă în timp, devin dezamăgit de ea?

Răspuns: Faptul că devii dezamăgit este un lucru bun. Înseamnă că trebuie să înlocuiești Hisaron cu alta, una mai înaltă.

Din partea a 3-a a Lecţia zilnică de Cabala 12/08/2025, „Prima Cerere și Întrebare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că mai întâi atingem calitatea dăruiriil și abia apoi primim bunătate și încântare. Dar ce putem dărui dacă nu am primit încă nimic?

Răspuns: Nu contează ce putem sau nu putem dărui. Vorbim despre posibilitatea de a dobândi calitatea dăruirii.

Apoi, pe baza forțelor pe care le atrag și pe care doresc să le combin, astfel încât doar ele să existe în mine, mă apropii de calitățile dăruirii, până când acestea mă influențează până la punctul în care sunt complet aliniat cu ele. În acest fel, voi începe să acționez în calitatea dăruirii.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acest lucru este așa, pentru că este o lege naturală pentru orice ființă – ca orice se află în afara corpului său să fie considerat ireal și gol. Și orice mișcare pe care o face o persoană ca să iubească pe altul este efectuată cu o Lumina Reflectată și cu o recompensă care, în cele din urmă, o să se întoarcă la el și o să îi servească pentru binele său. Astfel, un asemenea act nu poate fi considerat „iubire de altul”, pentru că e judecat după scopul său, este ca și chiria care, în cele din urmă, este achitată. Însă actul de a închiria nu este considerat iubire pentru altul.

Dar a face orice fel de mișcare doar ca rezultat al iubirii pentru alții, fără nicio scânteie de Lumină Reflectată și nicio speranță pentru niciun fel de auto-gratificare în schimb, este complet imposibil de la natură. (Baal HaSulam Matan Torah [Dăruirea Torei]).

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să încercăm să facem așa-zise „fapte bune” unii față de alții. Dacă facem acest lucru fără a atrage lumina care se întoarce la sursă, este tot același egoism și nu ne aduce mai aproape de corectare.

În primul rând, trebuie să avem grijă să atragem lumina și abia apoi, tocmai cu ajutorul și puterea ei, să acționăm. Dacă acționez fără lumină, atunci sunt ghidat de egoismul meu și nu fac decât să mă încurc și mai mult, deviind de la calea cea dreaptă care duce spre corectare.

Întrebare: Dacă vreau să fac ceva în beneficiul altuia, care este diferența dacă există lumină în asta sau nu?

Răspuns: Dacă acționezi pur și simplu din tine însuți, este rezultatul egoismului tău. Chiar dacă o astfel de acțiune poate părea din exterior foarte bună și amabilă (poate că îi ajuți pe toți și împarți cadouri), trebuie totuși să depui efort și să investești energie. Aceasta înseamnă că trebuie să primești o compensație; altfel, nu vei putea face nimic.

Conform legii conservării energiei, trebuie să reînnoiești ceea ce ai cheltuit. Această reînnoire a energiei se numește recompensa pe care o primești pentru că faci bine altora.

De exemplu, ai dat dulciuri, și în schimb, ai primit onoare de la ele. Onoarea este mai valoroasă pentru tine decât bomboanele, motiv pentru care faci fapte bune și primești un bonus frumos pentru care merită să muncești. Acesta este calculul făcut în dorința omului de a se bucura.

Dar dacă săvârșești o faptă bună prin puterea Torei, lumina, atunci nu te consideri deloc pe tine însuți, ci doar cât de mult contribuie ea la corectarea lumii, căci aceasta este dorința Creatorului. Prin urmare, faci totul pentru a corecta lumea.

Atunci ți se poate permite să vezi beneficiul acțiunilor tale, adică plăcerea pe care i-au adus-o Creatorului. Ți se va permite să vezi acest lucru cu condiția să nu obții nicio bucurie egoistă din aceasta, ci mai degrabă să pui un paravan peste această cunoaștere și să menții intenția de dragul dăruirii.

Din Lecția Zilnică de Cabala 25.12.2015, Scrierile lui Baal HaSulam, „Matan Tora” [Dăruirea Torei]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul îmi împovărează inima. Sunt într-o stare foarte joasă, și în același timp, rămâne o licărire în care simt că și prietenul meu are o greutate a inimii. Către inima cui ar trebui să fie îndreptată mai întâi rugăciunea mea?

Răspuns: Aceasta nu este o întrebare simplă. Dar dacă o reducem la o întrebare obișnuită, atunci omul care se află sub stăpânirea egoismului decide singur cu ce ar trebui să înceapă să lupte și cu ce anume trebuie să se smerească.

Prin urmare, în general întrebarea se reduce întotdeauna la: cui să mă supun, în această stare?

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 06/08/25, „Corectarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „realizarea” în Cabala?

Răspuns: Este conștientizarea în propriile dorințe a tot ceea ce vine de la Creator până în profunzimea dorințelor mele, pe care le examinez. Toate fenomenele primare, secundare și de altă natură, revelate în întreaga lor amploare și interconectare, constituie realizarea.

Întrebare: Putem spune că omul trece prin trei etape: mai întâi cunoaștere, apoi înțelegere și apoi realizarea? Sau atinge totul imediat prin simțire?

Răspuns: Depinde de modul în care abordează omul munca sa spirituală.

Întrebare: Să presupunem că aud „Nu există nimeni altcineva în afară de El” sau un alt principiu, înseamnă asta că știu acum că El există, chiar și fără înțelegere?

Răspuns: Dacă omul abia a început să studieze și nu a atins încă nimic, atunci da. Dar dacă deja atinge, simte și are vase spirituale (Kelim), care sunt mijloacele de a determina, simți și revela, atunci abordarea sa este diferită.

Pentru omul care citește și aude despre aceste lucruri pentru prima dată, totul pare un alfabet de neînțeles: „Unde se întâmplă asta? În ce lume? Cu cine?” El are nevoie de timp. Ceea ce mintea nu permite, timpul realizează.

Treptat, el se obișnuiește cu sunetul termenilor cabalişti, cu conectarea cuvintelor în fraze, apoi în propoziții, și în final, cu conectarea propozițiilor. Toate acestea intră în el treptat, nu prin minte, ci prin inimă.

În măsura în care încearcă să fie împreună cu prietenii săi uniți într-un grup, ajutându-i, dându-le și sprijinindu-i, începe să atingă sensul interior a ceea ce aude.

Din Lecția Bazele Cabalei, 19.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Au încercat cabaliştii din trecut să aducă metoda la îndemâna fiecărui om?

Răspuns: Nu! Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată! Au încercat din greu să coboare pragul doar în timpul nostru, în ultimii 100 de ani.

Comentariu: Dar ați spus că metoda trebuie coborâtă atât de mult încât să atingă practic vârful egoismului.

Răspunsul meu: Astfel încât să devină ușor de înțeles pentru oricine, absolut pentru toată lumea.

Omul care trăiește la cel mai simplu nivel egoist ar trebui să înțeleagă clar că înţelepciunea Cabala dezvăluie secretele lumii, îi permite să-și înțeleagă destinul și chiar să-l schimbe.

Într-adevăr, atrăgând lumina superioară, ne schimbăm destinul! Ce altceva ne-ar putea modela viitorul, dacă nu aceasta?

Așadar, trebuie explicat simplu și direct fiecărui om, dezvăluind treptat că aceasta implică o muncă interioară serioasă, o muncă de corectare a erorilor naturii.

Din KabTV „Am primit un apel. Bună, mătușă Fenya!”, 27.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem continua să ne sprijinim prietena dacă nu știm dacă ascultă lecțiile? Care ar trebui să fie frecvența, astfel încât să înțelegem că acesta este cercul în care mergem pe cale?

Răspuns: Nu poate exista o frecvență stabilită. O dată pe săptămână, o dată pe lună, nu înțeleg asta!

Dacă ești capabil, trebuie neapărat să fii prezent la lecție. Cred că în primul rând, trebuie să te gândești să transformi grupul în care ești prezent constant, în grupul tău de zece permanent.

Aceasta înseamnă că vă țineți unii de alții, încercați să fiți mereu în ascensiune, în forma tuturor celor zece membri și urmați exact ceea ce studiem.

Din Lecția Zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→