Întrebare: Cum menținem un echilibru între bine și rău?

Răspuns: Nu putem menține un astfel de echilibru. Nu avem deloc nevoie de acest lucru, deoarece aceste calcule sunt în mod inerent egoiste. Trebuie să încercăm să ne predăm complet Creatorului.

Trăiți într-o stare în care vă simțiți complet deschişi către Creator. Treptat, aceste sentimente se vor instala în voi și îşi vor găsi locul.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuţii despre Treptele Scării, partea 112

Capitolul 12 – Pe patul meu noaptea

Ce înseamnă “Și prin Tora, omul a fost creat”? Om (Adam) provine din expresia Adameh leElyon (“Voi fi ca cel de sus”) și este scris: “Tu ești numit Adam, dar popoarele lumii nu se numesc Adam”. Aceasta înseamnă că dacă dorința de a primi suferă o corectare numită “de dragul dăruirii”, partea corectată se numește “umană”. Cum se face asta? Se face prin Tora. Cum se face prin Tora? Ni se oferă diverse oportunități de a realiza diferite acțiuni în această lume, și prin succesele și eșecurile noastre, se dezvoltă dorința noastră de a primi.

După dezvoltarea dorințelor animalice pentru hrană, sex și familie și dezvoltarea dorințelor sociale de bogăție, onoare și cunoaștere, ajungem la dezvoltarea dorinței spirituale. Dezvoltarea dorinței spirituale nu este o extindere suplimentară a dorinței. Mai degrabă este direcția dorinței către Creator, și în consecință, creșterea ei. Dacă înainte de dezvoltarea punctului din inimă, care este această nouă dorință de spiritualitate, lucrăm la dezvoltarea dorinței noastre, de obicei inconștient, fără să știm de ce sau cum, ies la suprafață în noi impulsuri și pofte, pur și simplu alergăm după ele și le împlinim. O astfel de muncă nici măcar nu este considerată o singură linie, și cu siguranță, nici două sau trei linii. Dar dorința spirituală poate fi dezvoltată, extinsă și corectată doar sub formă de linii.

“Linii” înseamnă că dorința mică nu este pur și simplu umflată într-una din ce în ce mai mare fără direcție, ceea ce i-ar da forma unui cerc, ci este îndreptată astfel încât să vizeze un scop anume și să fie destinată unei anumite utilizări. Dorința este îndreptată nu asupra persoanei în sine, care este punctul central în interiorul cercurilor, ci către Creator, în exterior, de la punctul central la sursa de lumină.

Prin urmare, în dezvoltarea dorinței spirituale, există mai multe forțe, condiții și stări care o influențează astfel încât procesul de corectare a dorinței să nu urmeze legile altor dorințe. Ea operează într-un mod foarte complex și precis, astfel încât dorința crește doar în funcție de gradul de corectare a ei spre folosirea corectă, către Creator. Să presupunem de exemplu, că cineva este inspirat de dorința de a construi o casă, o dorință care este deja legată de spiritualitate. Ei trebuie să raporteze fiecare detaliu al procesului de construcție, planificarea, comanda materialelor, clădirea efectivă, selecția muncitorilor și chiar pe ei înșiși, cu scopul creației. Ei trebuie să-și amintească constant că această casă este destinată unei utilizări legate de scopul creației.

Acea persoană devine atât de cufundată în muncă încât uită direcția, sensul din spatele fiecărei acțiuni. Apoi munca se oprește aparent și încep să apară diverse tulburări. Aceste tulburări nu sunt adevărate obstacole, ci semnale, semne, că au uitat ceva foarte important: intenția, motivul fiecărei acțiuni. Deoarece progresul spiritual are loc pas cu pas, uneori rămânem blocați într-un anumit stadiu încercând cu încăpățânare să găsim singuri o soluție, insistând să continuăm construcția cu orice preț. Dar vedem că nu putem merge înainte până nu ne amintim că problema este că am uitat intenția.

Aceasta înseamnă că, în loc să trecem de la linia stângă la linia dreaptă, ne-am gândit că am putea finaliza munca numai prin forțele noastre. Apoi ne amintim de linia dreaptă, Creatorul, alinierea cu El. Adică, ne amintim că trebuie să fim conectați la El cu toată inima și sufletul nostru în timpul efectuării acțiunii. Abia atunci putem progresa din nou până uităm încă o dată, iar ciclul se repetă.

În toată munca noastră în această lume, uităm constant scopul. Uităm că scopul nu este să lucrăm conform modului în care gândim în această lume, ci munca în sine este un efort de a rămâne conectat cu cel care ne-a dat munca și de a o folosi ca mijloc de a păstra gândul, și cel mai important, ca mijloc de a crește intenția. Munca în sine este doar un instrument, numai în măsura în care este menită să construiască și să dezvolte intenția. Noi credem că construim o casă, de parcă casa în sine ar fi cea care contează. Dar în realitate, ar trebui să construim mai degrabă o structură de intenție decât o structură de cărămizi.

Întrucât suntem făcuți atât din material, cât și din spirit, intenție, ni se dau sarcini materiale, astfel încât să putem construi o structură spirituală alături de cea fizică. Este adevărat că nu putem construi o structură pur spirituală, chiar dacă, în cele din urmă, aceasta este singura structură de care avem cu adevărat nevoie. Aceasta înseamnă că trebuie să stabilim doar intenția, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer), în timp ce dorința de a primi, “cărămizile”, vor fi întotdeauna disponibile pentru a fi utilizate în mod corespunzător, conform intenției de dăruire.

Așa construim o casă și așa ne construim pe noi înșine într-un om (Adam). Cum? Prin cele 248 de organe și 365 de tendoane, care sunt 613 componente sau dorințe din interiorul nostru, pe care trebuie să le construim. Dorim să folosim aceste dorințe atât cât ne permite forma spirituală corespunzătoare. Trebuie să ne aranjam dorințele în funcție de intențiile de dăruire, astfel încât aceste două aspecte — folosirea tuturor dorințelor pe de o parte, și alinierea acelor dorințe cu intenția de a dărui, pe de altă parte — să fie în armonie și să lucreze împreună.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există o stare mai importantă decât starea noastră actuală, deoarece de aici începe evoluția noastră spirituală. În situația noastră, în condiția noastră, este posibilă ieșirea la primul nivel spiritual. Nu poate fi altfel. Toată lumea începe așa. Ni se oferă o oportunitate deosebită și trebuie să folosim toate mijloacele care ni se oferă pentru a ajunge la simţirea exilului, la a simți că suntem în lanțuri și în cea mai proastă stare posibilă sub dominația lui Faraon.

Faraonul controlează chiar și cel mai mic gând al nostru, cea mai mică dorință, oriunde ne întoarcem și orice am face. Fiecare impuls și fiecare mișcare pe care o facem provin de la el; fiecare gând și fiecare flux de conștiință, fiecare dorință și toate dorințele care decurg din el, sunt toate determinate de ego. Indiferent în ce direcție mergem și cât de departe încercăm să ne îndepărtăm de rău, rămânem în ego.

Omul stabilește că nu poate părăsi exilul, deși își dorește cu adevărat să iasă din el și face multe încercări, multe eforturi mari și se străduiește, dar asta nu duce la nimic. Când strigă disperat, cu ultimele puteri care i-au rămas doar pentru acest ultim strigăt, are loc o minune și el iese dinf Egipt.

Acum începe să înțeleagă și să simtă ce înseamnă să fii sub influența luminii. El iese de sub aservirea dorinței sale și devine voluntar sclav luminii, alegând să fie sub dominația atributului dăruirii, deasupra rațiunii.

El știe că devine sclav, că se înrobește pe sine și că nu mai este liber, dar este liber de dorința de a primi și de sinele lui iubit, despre care își face griji constant. El se află sub un alt tip de dominație și chiar vrea să fie sub această dominație.

Nu există nicio stare neutră pe calea dintre Egiptul egoist și dăruirea completă. Omul trece imediat de la un fel de dominație la alta, dar o dorește și tânjește după ea chiar și atunci când se află încă în Egipt. Pe lângă repulsia, ura și respingerea pe care o simte față de starea din Egipt, el tânjește și la dominarea totală a luminii, astfel încât aceasta să-l conducă în totalitate, să-l călăuzească și să-l conducă.

Așa ar trebui să ne pregătim interior. Să sperăm că suntem cumva pregătiți pentru asta și ca și pentru toate celelalte — Domnul va termina munca pentru noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Midraș, “BeŞalach”: Deși marea nu s-a despicat încă, fiii lui Israel au continuat să se îndrepte mai adânc spre valurile puternice. Apa le-a ajuns deja până la gât.

Moise și-a întins mâna spre valurile care se rostogoleau și a poruncit mării: “În numele Creatorului, fă drum!” Dar marea nu s-a supus.

Marea nu a vrut să-și schimbe granițele, care au fost stabilite în cele șase zile ale Creației. Creatorul i-a poruncit lui Moise să-și ridice toiagul și să amenințe marea, în același mod în care oștenii își ridică toiagul spre slujitorul răzvrătit. Cu toate acestea, valurile nu s-au retras și au continuat să se înalţe.

Apoi Şchina (fenomenul Creatorului) a apărut în fața mării și ea s-a despicat. “De ce acum, mare, ai plecat?” a întrebat Moise marea. Răspunsul a venit: “Mă retrag doar pentru Regele Lumii Însuși!”

Chiar și în țările îndepărtate se auzea vuietul mării care se rupsese. În acest moment, nu doar Yam Suf (Marea Finală) s-a despărțit, ci și apa lacurilor și fântânilor din toate țările s-au despărțit, chiar și apa din ulcioare s-a despărțit!

Astfel, a apărut o minune în toată lumea! Apa din întreaga lume a revenit la starea sa naturală numai după ce apa Yam Suf (apa Mării Finale) și-a reluat poziția obișnuită.

Mișcarea oamenilor are loc în calitatea generală de Bina și toate părțile Bina, indiferent unde s-ar afla, au încorporate calitățile Bina în calitățile Malchut. Și dacă oamenii ajung la dăruire, atunci Bina începe să lucreze la toate nivelurile, la fel ca într-o reacție în lanț. Prin urmare, se spune, “apele lacurilor și fântânilor s-au despărțit în toate țările și chiar și apa din ulcior s-a despicat”.

Întrebare: De ce marea nu a ascultat de porunca lui Moise?

Răspuns: Pentru a ieși din egoism, aceasta poate fi realizată numai cu ajutorul luminii superioare sub influența lui GAR de Bina și a uriașei Lumini Hochma, adică proprietăți care sunt numite “Creatorul”.

Trebuie depuse toate eforturile pentru a face acest lucru, dar s-a dovedit că nimeni, în afară de Nahşon, nu avea o astfel de oportunitate: nici Moise, nici Aaron nu știau, nici măcar preoții nu știau nimic despre calitatea “Nahşon”.

De obicei, omul nu are calități care să apară vreodată înainte, cum este un grup de sportivi care aleargă până la sosire, unde un lider ţâşneşte înainte. Dar acest grup trebuie să ajungă împreună la linia de sosire, iar dacă nu aleargă împreună, atunci nici prima, nici ultima persoană nu ajunge la linia de sosire.

Principalul lucru este ca întregul grup să se adune la scopul sacru. Conducătorul grupului trebuie să dea tonul, deoarece unul aleargă în față, dar de fiecare dată liderul se schimbă. Cu aceasta, niciuna dintre calitățile caracteristice oricărei persoane nu se pierde, ci mai degrabă trebuie să apară cel puțin pentru o clipă în timp ce persoana este condusă și în timp ce conduce întreaga umanitate.

Să spunem că întreaga umanitate este un cerc. Sunt în acest cerc cu calitatea mea inerentă. Cât timp sunt în această calitate, ar trebui să fiu o dată în fața tuturor și o dată în spatele tuturor. Fiecare om face la fel. Calitatea reală a fiecărui om se manifestă în mod necesar de două ori: conducând întreaga umanitate și ca fiind condus de întreaga omenire.

Întrebare: Un concept de “conducere a omenirii” este clar, dar de ce ar trebui să fie ghidat de întreaga omenire?

Răspuns: Nu pot exista unul fără celălalt, pentru că numai în acest fel se manifestă adevărata calitate a unui om. Toate celelalte calități sunt amestecate. Iar calitatea personală ar trebui să se manifeste doar ca Keter și Malchut.

Din KabTV ”Secretele cărții eterne”, 30.04.14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A existat vreodată un miracol că Marea Roșie s-a despicat și poporul israelian a trecut prin ea când a fugit de Faraon?

Răspuns: Tora nu vorbește despre evenimentele din lumea noastră materială. Vorbește doar despre ceea ce se întâmplă între sufletele noastre. În acest sens, trecem printr-o stare spirituală interioară numită “Trecerea Mării Roșii”.

Exodul din Egipt și eliberarea din robia Egiptului reprezintă eliberarea de sub controlul egoului nostru, de sub influenţa “Îngerului Morții”. În principiu, pe drumul către această libertate, înaintăm printr-un fel de pasaj numit traversarea Mării Roșii. Aceasta simbolizează sfârșitul Egiptului, sfârșitul egoului nostru, după care putem deveni un popor liber.

O forță unică a unităţii este ascunsă în natură, și se numește Creator. Când investim în efortul de a ne uni, de a ne apropia unii de ceilalţi împotriva dorinței noastre, atunci prin aceste eforturi puterea superioară creează o stare în care va fi descoperită “despicarea Mării Roșii”. Aceasta ne mută de la natura egoistă la o natură de dăruire și iubire.

Din programul radio israelian 103FM, 15.03.15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi oamenii începem într-o stare în care nu știm nimic, pentru că ne naștem ca niște mici animale și astfel ne dezvoltăm în etape. Animalele nu se dezvoltă de-a lungul vieții. Sunt aproape la fel în ziua în care se nasc ca în ziua în care mor. Cu toate acestea, noi oamenii ne dezvoltăm constant.

Totuși, când ajungem la adevărata dezvoltare? Atunci când începem să ne simțim ființe umane în corporalitate și apoi începem să dezvoltăm niveluri umane de creștere. În aceste niveluri, ajungem la marea dorință de a primi și de a o împlini complet. Apoi, în interiorul nostru, în acea mare dorință de a primi, se dezvoltă un punct din inimă. Dintr-o dată, acesta se trezește și simțim că este mai important decât întreaga dorință de a primi pe care o dobândisem, cu toate posesiunile ei.

De acolo, continuăm să dezvoltăm punctul din inimă și să căutăm cum să-l dezvoltăm până când ajungem la locul în care se aliniază cu împlinirea sa finală prin patru faze și acolo din nou, începem să ne dezvoltăm la nivelul celor patru faze.

Prin urmare, de fiecare dată când intrăm într-o nouă etapă și într-un nou stadiu până când începem să simțim că suntem cu adevărat în exil. Nu putem simți că suntem în exil decât dacă interpretăm cu exactitate ce este răscumpărarea în emoția și intelectul nostru. Aceasta este deja o revelație de sus care ne aduce lumina superioară, lumina reformatoare, adică atunci când simțim că suntem într-o temniță care ne ține și ne apasă din toate părțile și nu suntem în stare să ieșim din ea, să scăpăm din ea, nu putem să facem nici măcar o mișcare mică, deși presiunea este imensă.

Aceasta poate fi considerată mai mult sau mai puțin o imagine, pentru a descrie cum ne simțim noi înșine, în cadrul dorințelor egoiste, sub presiune, în robia lui Faraon.

După aceea, continuăm din lipsă de alegere. Deși acest lucru aduce durere dorinței de a primi, importanța scopului pe care îl dezvoltăm constant suprimă durerea și ne oferă capacitatea de a ne ridica deasupra ei. Totuși, simțim ca și cum ar fi o barieră în fața noastră, ca și cum am dori să trecem printr-o matriță a cărei formă este complet nepotrivită cu natura noastră.

Este asemănător cu pregătirea prăjiturilor sau cu copiii jucându-se cu forme de nisip în diferite forme. Le umplem cu nisip și recuperăm o formă. Prin urmare, simțim că, cu toate trăsăturile noastre, cu cine suntem acum, cu abordarea noastră față de viață, cu gândurile și atitudinile noastre, pur și simplu nu putem intra în acest tipar. Nu ni se potrivește în niciun fel.

Aceasta este durerea nașterii de sine, ceea ce simțim în timpul Ieșirii din Egipt. După câțiva ani și multe exerciții dificile, în care cu adevărat nu înțelegem chiar cum este posibil să trecem prin ele, totuși suntem de acord și trecem. Când o facem, nu o înțelegem, dar primim un pământ nou, ceruri noi, adică o nouă abordare a vieții, o nouă percepție, o nouă importanță, un nou mod de a gândi. Totul în noi se schimbă și primim un nou sistem de operare.

Din acel moment, începem să ne atașăm de noi înșine, să dezvăluim în noi dorințele din trecut care se trezesc și să le corectăm: mai întâi păcatele neintenționate (Şgagot), iar apoi cele intenționate (Zdonot).

Aceasta se numește “Cerurile spun” gloria Lui, adică cerurile “spun” sau îl dezvăluie pe Creator. Pentru că calitatea dăruirii care se trezește treptat în noi se numește “ceruri”, calitatea Bina, care se dezvăluie treptat. Nu numai că dezvăluie calitatea dăruirii în sine, ci și măreția ei. Aceasta este ceea ce se înțelege prin “cerurile spun” gloria Creatorului.

Acesta este ceea ce înseamnă că această noapte este diferită de toate celelalte nopți. Cum este diferită? Diferența este că până acum, dorința de a primi ne-a fost întotdeauna revelată. Dar această noapte determină ca această dorință de a primi trebuie să fie supusă corectării, astfel încât să fie în întregime pentru a dărui. De aceea este în întregime Maţa (pâine nedospită), adică ne abținem de la toate dorințele Malchut și ne lipim de Bina. Ne scufundăm de două ori. Acestea sunt toate semnele că Bina domnește peste Malchut în toate dorințele ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 04/05/2007, Scrierile lui Rabaș – Art.933-“Referitor la ieșirea din Egipt”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să regrete faptul că nu are puterea credinței atunci când este biruită de gânduri și dorințe rele?

Răspuns: De aceea avem nevoie de lumina care vine din mediu numită  garanţie reciprocă. Garanția reciprocă este puterea credinței care este revelată în grup.

Deși grupul în sine nu a atins încă puterea credinței, este înclinat către aceasta. Acest lucru este suficient pentru a impresiona fiecare prieten și pentru a ilumina forța de dăruire asupra lui care este primită din lumina înconjurătoare care este atrasă de eforturile noastre colective.

Aceasta se numește garanție reciprocă. Totul se reduce la cooperarea dintre două forțe; nu există altceva decât aceste două forţe.

Nu luptăm împotriva ascunderii reale; noi doar atragem lumina credinței asupra ei. Nu mai putem face nimic pentru a o combate. Ascunderea va continua să crească la fel ca în Egipt, unde întunericul a continuat să crească până a devenit întuneric total.

Nu există întuneric mai mare decât momentul chiar dinaintea mântuirii, ieșirea din cele 49 de porți ale impurității. Prin urmare, trebuie să ne raportăm corect la puterea ascunderii și să-l respectăm pe Faraon, întrucât înțelegem că toată împietrirea inimii și confuzia pe care o simțim ne-au fost date pentru a avansa.

Nu vrem să-l contrazicem pe Faraon, ascunderea și confuzia, ci doar să ne ridicăm deasupra lor. Aceasta înseamnă că lucrăm cu vasele Egiptului aducând lumina credinței în ele.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 22/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș – Art.16, 1990-“Cu nerăbdare (lipsă de spirit) și muncă grea”: “…avem nevoie de muncă grea, căci numai prin suferința muncii grele, aceste suferințe induc un strigăt către Creator cu o dorință deplină, că El îl va ajuta să iasă de sub domnia Faraonului, regele Egiptului. Adică, în special din starea de josnicie, atunci când omul simte că este mai rău decât toți ceilalți oameni, asta îl împinge să strige către Creator din toată inima să-l ajute.[…] El vede că Creatorul aude o rugăciune, prin aceea că i-a arătat răul, și cu siguranță îl va ajuta și să iasă din rău, fapt care se numește “mântuire”. Cu alte cuvinte, el crede că Creatorul l-a lăsat să vadă că este în exil și cu siguranță îl va elibera din exil.”

Înaintăm cu două forțe, dar pentru cei care nu știu încotro să meargă, există o singură forță care îi împinge din spate și îi obligă să meargă înainte. Ei încearcă în mod constant să scape de ea, încercând să fie salvați de “tăvălugul dezvoltării” care îi ajunge din urmă din spate și îi împinge să avanseze.

Dar calea Torei este diferită de calea suferinței. Omului i se oferă înțelepciunea Cabala astfel încât să construiască forța care va lumina în fața sa și îl va trage, în speranța unui viitor mai bun, cu mari speranțe, exemple pozitive, un sentiment de uimire care se simte prin conexiune și bucurie spirituală.

Scopul trebuie să fie cât mai strălucitor și cât mai atrăgător posibil și descris ca minunat și bun. Deși avansarea este făcută de către ego, pe care trebuie să-l respingem constant, trebuie să încercăm să folosim această metodă: să atragem lumina care ne reformează, astfel încât ego-ul să facă toată munca. Abordarea aici necesită subtilitate, ca în orice. Dacă știi cum să o introduci, atunci îți este foarte ușor să o faci. Cineva care nu știe acest lucru simte mari dificultăți și se lovește constant de un zid.

Trebuie să organizăm mediul potrivit în care vei începe în curând să suferi din cauza lipsei de conexiune și din cauza invidiei, poftei și dorinței tale de respect. Vei vedea că alții au mai mult succes decât tine. Îi vei invidia pe alții care reușesc să se conecteze atât de puternic, și vei dori de asemenea, să obții asta.

Invidia te obligă să ceri schimbarea. Știți deja să treziți lumina reformatoare, începeți să vă schimbați sub influența luminii și astfel avansați. Principalul lucru este să dezvoltati forța de tragere numită “O voi grăbi”. Pentru că necazurile, suferințele, forța naturală a evoluției “la vremea ei”, nu depinde de tine. Ar trebui să înțelegem că suferințele vin la om pentru a-l trezi; trebuie să dezvoltăm singuri suferințele iubirii în loc de suferințe corporale.

În loc de cursul firesc în strânsoarea timpului, ar trebui să ne ridicăm peste timp pentru a determina singuri ritmul progresului nostru. Asta înseamnă că totul este în mâinile tale! Trebuie să simțim bucurie și un sentiment de trezire, deoarece totul depinde doar de noi! Dacă vrem astazi, va fi azi! Dacă ne dorim cu adevărat acum, va fi acum! Tot ceea ce dorim să obținem pe calea Torei poate fi promovat și realizat.

Este foarte important să subliniem acest lucru în muncă: să operăm și să integrăm toate componentele, toate mijloacele pe care le avem, prin calea “Voi grăbi” care ne vor ajuta să avansăm. Trebuie să dezvoltăm toate mijloacele și să le conectăm corect pentru a vedea că există o anumită metodă aici, în loc să urmăm calea suferinței prin dezvoltarea sub presiunea naturii noastre. Omul poate avansa ridicându-se deasupra naturii pentru a avansa înaintea ei și pentru a-i deschide porțile.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 21/03/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum este perioada în care luminile de Pesah influențează pe toată lumea. Dar dacă nu există Kli, s-ar putea să ratezi această oportunitate. Este frica că o să-mi fie dor de ea, un Kli pentru lumina credinței?

Răspuns: Aceasta este una dintre componentele dorinței de a obține lumina de Pesah, lumina Creatorului.

Întrebare: Cum poți deveni acea componentă maximă, astfel încât pe de o parte să nu interferezi cu influența luminii, și pe de altă parte să reușești în această scurtă perioadă să devii necesar Creatorului?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să studiezi împreună cu noi, nu neapărat fizic, pentru a înțelege ce scrie în articolele care ne îndreaptă corect către Creator.

Și atunci se va dovedi că toți suntem în fața Lui cu inimile deschise.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.04.25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabaş „Datoria de a spune povestea ieșirii din Egipt”: Cartea Zohar explică de ce nu ar trebui să mănânci Maţa în timpul anului, ci doar în timpul Pesah. Este asemănător cu regele care a numit pe unul dintre supușii săi să fie slujitor și în ziua numirii sale l-a îmbrăcat în haine luxoase.

Mai târziu, subiectul și-a dat jos aceste haine frumoase. Le-a purtat doar o zi, când a luat funcția de ministru pentru a sărbători evenimentul. După aceea, în fiecare an își comemorează numirea și se îmbracă în hainele sale festive și solemne. Acest exemplu explică de ce mâncăm Maţa doar în timpul Pesahului, pentru a onora exodul din Egipt.

Fiecare rădăcină spirituală are o ramură corporală. Întregul univers reprezintă o singură dorință de a primi, “ceva din nimic”. În afară de asta, nimic nu a fost creat vreodată. Lumina influenţează materia și își lasă amprenta asupra ei.

Numai datorită amprentei sale și datorită celor patru etape ale HaVaYaH putem explora Lumina. Dacă reușim să ne schimbăm dorința, vom atinge Lumina care a creat materia și și-a lăsat amprenta asupra ei.

Ieșirea din forțele egoiste (Klipot) este doar una dintre etapele care ne conduc la atingerea Luminii. Dacă reușim să atingem această etapă, ne vom desprinde de natura noastră care a fost făcută din nimic și ne vom conecta cu amprenta Luminii care este prezentă în interiorul dorinței. Vom afla ce este Lumina, ce face Ea, cum a creat totul și ce s-a întâmplat cu toate fragmentele Creației cu mult înainte ca această lume și omul să apară.

Cu alte cuvinte, ne ridicăm la rădăcina noastră și aflăm că a existat un punct special numit “exodul din Egipt” în programul de creare a dorinței și în impactul Luminii asupra acesteia. Dorința încetează să se simtă doar pe ea însăși și nu se mai limitează la natura ei; se stinge și începe să simtă Lumina, originea ei, Rădăcina.

Din acest moment, dorința a stabilit deja o conexiune reciprocă cu Lumina și ele încep să acționeze ca parteneri. Rădăcina superioară care ne permite să ne apropiem de ea și să lucrăm împreună cu ea este foarte importantă, deoarece este punctul în care apare un Om (Adam) — (Domeh) cel care este asemănător Creatorului. Este ca o naștere! De aceea, exodul din Egipt este numit o naștere spirituală a fiecărui suflet în parte. Aceasta explică de ce onorăm această stare.

Există o corelație a rădăcinii spirituale a ramurii materiale care este imprimată în categoriile numite lume, an și suflet. Această lume a fost făcută ca o proiecție a lumii spirituale, de aceea pentru fiecare acțiune sau eveniment spiritual, există o ramură materială corespunzătoare în această lume. De aceea celebrăm întregul proces spiritual prin care trecem în ramuri; acesta se numește ciclu anual.

Toate tradițiile noastre sunt o reflectare materială a acțiunilor spirituale pe care sperăm să le atingem și să le implementăm. Ieșirea din dorința de a primi și obținerea primului semn al asemănării cu Lumina, adică nașterea spirituală, este numită ieșirea din Egipt. Este primul pas pentru noi toți. Această lună este numită prima dintre toate celelalte luni. Ea denotă începutul creșterii spirituale a unei ființe umane.

Cu toate acestea, avansăm mulți ani înainte de a ajunge la o simțire numită Egipt și de a realiza că este imposibil pentru noi să rămânem la acest nivel. Deși această stare este foarte greu de atins, deoarece pentru asta trebuie să experimentăm mai multă presiune, să suferim simțiri neplăcute, trebuie să recunoaștem că nu suntem capabili să ne exercităm autocontrolul și să facem cunoscută dependența sclavă naturii noastre egoiste.

Faptul că trăim în această lume materială ne este de mare ajutor. Este o stare spirituală în care depindem complet de dorința de a primi, și prin urmare, nu avem nicio legătură cu Lumina. Acest pas ne permite să experimentăm simțiri materiale. Ni se pare că trăim în materialitate, la ultimul nivel de simțiri care se manifestă în interiorul dorinței de a primi.

Datorită materialității, ne putem organiza viața într-un mod în care să avem șansa să ieșim din ea și să începem să simțim spiritualitatea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→