Dacă cineva mă deranjează, trebuie să accept acest lucru ca “ajutor împotriva mea”, ceea ce îmi arată unde nu am aderat încă la Creator.

Prin această perturbare mă apropii de Creator, și prin urmare, îi doresc acestui om tot binele și îl binecuvântez atât pentru rău, cât și pentru bine. La urma urmei, datorită acestor perturbări am de fiecare dată oportunitatea de a mă înălța spre Creator. Fără ele, nu aș putea avansa.

Prin urmare, pe de o parte în viața materială trebuie să mă apăr și să lupt împotriva unor astfel de tulburări. Dar în esență, în munca mea interioară, le accept pe deplin și mulțumesc atât pentru rău, cât și pentru bine.

Tocmai astfel de tulburări ne aduc corectare, chiar dacă ne costă mult efort, bani și timp. Principalul lucru este să ne raportăm corect la ele, adică să purtăm război împotriva lor pentru ca deasupra lor, să cerem adeziun la Creator.

Înțeleg că Creatorul mi-a trimis aceste tulburări și vreau să ader la El împreună cu ele. La urma urmei, devotamentul meu față de Creator este testat de puterea cu care ader la El.

Să presupunem că există o încărcătură de cinci kg pe care vreau să o atașez de tavan. Pentru aceasta, am nevoie de un lipici care să poată susține cel puțin cinci kg și încă ceva mai mult pentru siguranță. Prin urmare, evaluez rezistența lipiciului în funcție de greutatea încărcăturii. Dacă atașez încărcătura și aceasta cade, înseamnă că lipiciul este mai slab decât greutatea încărcăturii. Adică, devotamentul meu față de Creator este mai mic decât perturbarea pe care a trimis-o.

Dar dacă Îl rog pe Creator să mă ajute să ader la El cu o forță mai mare decât perturbarea și mă lipesc de tavan odată cu toată această problemă, înseamnă că dobândesc credință mai presus de rațiune, forța de adeziune, care este mai puternică decât perturbarea resimțită în cadrul rațiunii.

Lipiciul pe care îl primesc de la Creator este lumina care vine la mine la cererea mea, puterea dăruirii, Bina, cu care ader la Creator în dăruirea către El. Vreau să mă apropii de El peste această tulburare cu care El mă îndepărtează de Sine, astfel încât toate fărădelegile să fie acoperite de iubirea pentru Creator.

Nu există om drept care să nu fi păcătuit. Cădem întotdeauna concentrându-ne asupra tulburării în sine, asupra persoanei care ne cauzează probleme sau asupra situației. Nu suntem niciodată pregătiți pentru tulburare, deoarece de fiecare dată când este nouă, se dezvăluie un nou Reşimo din spargere. Și suntem forțați să cădem și să cedăm înșelăciunii, ca și cum problema nu ar veni de la Creator.

Dar chiar în clipa următoare, este necesar să ne întoarcem la percepția corectă. Aceasta se numește “ciupitura diavolului”; o ușoară ciupitură este suficientă pentru a aduce pe cineva în fire.

La început, strig “Au!” din cauza sentimentului tulburării, iar al doilea “Au!” vine din realizarea că aceasta nu este o tulburare, ci Creatorul, care mă atrage spre Sine. Toate acestea se întâmplă într-o singură respirație. Singurul răspuns la fiecare tulburare este să aderi și mai puternic la Creator.

Din lecția zilnică de Cabala din 24.08.2019, “Nu este nimeni în afară de El”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →