Category Archives: Munca interioara

Când nu există dorință

560Întrebare: Este bine sau rău când omul se forțează să studieze fără dorinţă?

Răspuns: Este bine. Înseamnă că scopul este mai înalt decât propria sa dorință mică, egoistă. Asta este bine; depune efort. Și dacă studiază fără să depună efort, atunci unde este efortul său personal? Și mai rău este când o face cu dorință.

Cea mai bună stare este atunci când nu există deloc dorință și omul este ca mort și imploră grupul să-i ofere o oportunitate, o oarecare conștientizare a importanței scopului. Apoi, anulându-se în fața prietenilor săi este gata să-i plătească, să facă orice, doar pentru ca aceștia să-i spună cât de important este scopul și acest lucru să-l inspire să se prezinte la lecția de a doua zi dimineață. Asta este cel mai bine.

Întrebare: Deci, atunci când un student vine la dvs. și spune: “Ce să fac? Nu pot face nimic. Cum să continui?” – este aceasta cea mai bună stare?

Răspuns: Da. Apoi îi spun: “Felicitări! Ai deja o oarecare conștientizare a naturii tale. Înțelegi că nu vrei nimic, că ești doar un animal și tot ce ai nevoie este puțină împlinire animalică și nimic mai mult.”

Întrebare: Deci, a fi într-o lecție cu dorință este doar o etapă inițială, când omul nu a realizat încă nimic?

Răspuns: Ce oferă asta? Încă nimic. Cel mai important lucru este conexiunea cu grupul, cu prietenii, unde aceștia îi pot transmite dorințe suplimentare, iar apoi el se poate ridica mai sus.

Întrebare: Și când omul traversează Machsom-ul, adică se ridică la primul nivel spiritual, lipsa dorinței sale se simte diferit acolo?

Răspuns: Când traversează Machsom-ul, atunci există forțe și calcule complet diferite care îl influențează.

Întrebare: Deci înseamnă că, până la corectarea finală, există întotdeauna un fel de luptă împotriva naturii omului?

Răspuns: Da, desigur. Cum altfel poți progresa dacă nu dezvăluind tot mai mult egoism în tine și ridicându-te peste el, corectându-l?

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există dorință”, 12.08.2010

Când va fi construit cel de-al treilea Templu?

944Întrebare: Când va fi construit al Al Treilea Templu? La urma urmei, Primul și Al Doilea Templu au fost construite. A existat o oarecare mișcare către iubirea aproapelui. Deci, de ce a fost necesară ziua a 9-a a lunii Av și de ce au fost distruse aceste temple?

Răspuns: A fost pentru ca noi să începem să le corectăm. Construcția a venit de sus. Ni s-a dat o forță care ne-a unit cumva.

Întrebare: Deci cele două temple au fost construite de sus?

Răspuns: Desigur! Forța vine de sus, nu vine de la noi.

Dar pentru al Treilea Templu trebuie să devenim conștienți de cât de mult avem nevoie de forță și să o cerem noi înșine, de jos.

Întrebare: Al Treilea Templu va fi construit de întreaga lume?

Răspuns: Va fi construit în inimile celor care se străduiesc spre Creator. Ei sunt numiți poporul lui Israel. Nu mai este vorba despre oameni despre care se presupune că sunt definiți prin faptul că au o mamă și un tată evrei, prin naștere sau prin pașaport. Este vorba despre cei care tânjesc după Creator. Apoi, acest proces va fi preluat de întreaga lume.

Comentariu: Înseamnă că “Israel” nu sunt evreii sau israelienii de astăzi, cei care trăiesc în Israel sau evreii prin naștere, ci cei care se străduiesc spre Creator?

Răspunsul meu: Da. În esență, cei care se străduiesc spre Creator sunt numiți “Israel” și sunt obligați să atingă unitatea și să o răspândească în întreaga lume.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.04.2025

Dorința, avansarea și importanța scopului

528.04Întrebare: Adevărata Cabala începe în etapa în care omul merge împotriva dorinţei sale?

Răspuns: Nu, omul nu poate merge împotriva propriei dorințe. Este imposibil să mergi împotriva unei dorințe, deoarece în cele din urmă, omul are puterea de a merge mai departe. Iar puterea apare atunci când mergi împotriva dorinței tale inițiale.

În orice caz, dacă faci o mișcare, înseamnă că primești energie de undeva; înseamnă că ai dobândit dorința de a face acea mișcare.

De unde vine ea? Din importanța scopului.

De unde iei importanța scopului dacă scopul nu este vizibil? O dobândești de la grup.

Dacă poți absorbi importanța scopului prin intermediul grupului și te poți îndrepta spre el, atunci poți chiar să-I ceri Creatorului să ți Se reveleze pe Sine. Și atunci, vei folosi revelarea Lui exclusiv pentru avansare spirituală și nu pentru satisfacție personală.

Din KabTV “Am primit un apel. Când nu există dorință”, 12.08.2010

Adaptați Cabala

912Întrebare: Sunteţi un profesor. Cine v-ar putea înlocui în predare?

Răspuns: Nu cred că este nici măcar necesar. Există în jur de 20.000 de lecţii înregistrate. Există un volum enorm de cunoștințe, sfaturi și exerciții practice în Cabala, mai mult decât suficient pentru un studiu aprofundat și o aplicare reală.

Atât timp cât voi putea, voi continua să merg mai departe. Odată ce mă opresc, nu mai este nevoie de nimic. Oamenii pot lua aceste lecții arhivate și le pot studia sistematic. Există materialul necesar pentru cel puțin zece ani; este suficient pentru a realiza tot ce este necesar. Este mai mult decât suficient.

Totuși, în fiecare zi încerc să ofer ceva nou. Continui să găsesc exemple mai clare, un limbaj mai simplu și modalități mai accesibile de a exprima materialul.

În Cabala, simplitatea este esențială. Spre deosebire de filozofie sau alte științe unde complexitatea este adesea apreciată, Cabala cere opusul: să transmită concepte nobile, abstracte și intangibile în moduri apropiate și ușor de înțeles, în special pentru omul obișnuit. Astăzi, Cabala este destinată diseminării pe scară largă.

Lucrez pentru a o face accesibilă tuturor. Marele cabalist din secolul al XII-lea, Rambam, a scris că trebuie să dezvoltăm această metodă și să o simplificăm astfel încât să fie disponibilă pentru femei, copii și cei fără educație formală, pe scurt, pentru toți oamenii, nu doar pentru intelectuali sau o mică elită, ci pentru fiecare individ din lume.

În cele din urmă, fiecare om trebuie să-și corecteze natura și să atingă nivelul Creatorului. Aceasta este esența misiunii generației noastre sau poate a următoarei generaţii, dar în deceniile următoare trebuie să o atingem.

Din KabTV “Am primit un apel. 20000 de lecții…”, 03.08.2010

Sclavia egipteană, astăzi?

944Întrebare: În prima seară a sărbătorii de Pesah, se obișnuiește să se țină o masă specială la care se citește Hagada de Pesah, care este relatarea evadării evreilor din sclavia egipteană. Este această poveste o simplă narațiune istorică sau are un sens mai profund, care se aplică și astăzi?

Răspuns: Exilul egiptean datează din epoca strămoșilor, urmat de epoca fiilor. Patriarhul Avraam a început să adune discipoli din tot Babilonul Antic. El a învățat oamenii că este imposibil să avansezi și să te apropii cât timp toată lumea se află într-o asemenea luptă internă și egoism, așa cum se întâmpla atunci în Babilon.

Construcția Turnului Babel a simbolizat forma supremă de egoism, care ajunsese până la ceruri. Întregul Babilon a fost sfâșiat de ură reciprocă și neînțelegeri, ceea ce se numește “confuzia limbilor”.

Avraam le-a spus discipolilor săi că există o singură metodă pentru întreaga omenire, dar este imposibil să o impui oamenilor, deoarece necesită maturitate din partea unui om. Esența acestei metode este “iubirea acoperă toate crimele”.

Fiecare dintre noi se află în propriul egoism, dar trebuie să construim o conexiune între noi deasupra egoismului. Egoismul este ura nefondată față de semenii noştri. Dacă văd că gazonul vecinului meu este mai verde sau că a cumpărat o mașină mai bună decât a mea, atunci încep să-l urăsc.

Aceasta este ură fără motiv. Dacă fiul meu și-ar cumpăra o mașină frumoasă, aș fi doar fericit. Cu cât copiii mei au mai mult succes, cu atât sunt mai fericit, dar fiecare succes al vecinului meu îmi strică starea de spirit.

Acest lucru se întâmpla la scară mică, în cartier, în curte și în casă. Dar astăzi, întreaga lume s-a transformat într-un Babilon: bogați și săraci se ceartă, își apără opiniile și nu sunt de acord unii cu alții.

Nu știm ce înseamnă o viață bună și liniștită, atunci când nu simți nicio presiune. Este ca și cum ai trăi în paradis. Nu există timp și spațiu și totul merge ușor și fără probleme. Toată lumea se ajută unul pe altul, îi lasă pe ceilalţi să meargă mai departe. Dacă ai nevoie de ceva, toată lumea se grăbește să te ajute. Poți fi sigur că vei fi întotdeauna susținut la momentul potrivit.

Nu suntem obișnuiți cu o astfel de viață și nu ne-o putem imagina. Avraam le-a explicat babilonienilor că este imposibil să continue să trăiască în egoismul lor crescând și certându-se unii cu alții. 99% din toate forțele noastre sunt cheltuite pentru supraviețuire în condițiile acestei lupte interne.

Dar dacă egoismul este atât de mare? Atunci ne domină; îi obligă pe toți să lupte pentru opinia lor și îi obligă pe toți să se considere cei mai inteligenți. Este imposibil să lupți cu natura ta și nu este necesar – trebuie doar să te ridici deasupra ei.

Fiecare are propria opinie, așa cum se întâmplă între rude, dar suntem cu toții uniți într-o familie de care trebuie să avem grijă împreună. Trebuie să luăm acest exemplu din viață. Să presupunem că copiii mei nu împărtășesc opiniile mele politice: unul are opinii mai conservatoare, de dreapta, celălalt are opinii de stânga, al treilea a devenit religios ortodox etc., fiecare votează pentru propriul partid.

Dar dacă suntem o singură familie, atunci, în ciuda acestui fapt, îi iubim pe toți și îi ajutăm pe toți. Este important pentru noi ca aceasta să fie o persoană apropiată nouă, un membru al familiei noastre. Așa trebuie să avem grijă de toți oamenii – ca și cum am fi o singură familie.

Atunci nu vom acorda atenție diferențelor de opinii. Dacă cineva vrea să trăiască diferit, să trăiască. Fiecare poate rămâne cu egoul său dacă se consideră obligat să-i iubească pe ceilalți mai presus de el însuşi. Alții gândesc diferit față de mine, dar eu nu pun presiune asupra lor și nici nu încerc să-i conving cu forța. Fiecare este liber să rămână așa cum este, ceea ce înseamnă că toate crimele vor fi acoperite de iubire, la fel ca într-o bună familie.

Mă anulez în fața celorlalți și nu le dictez părerea mea, ci dimpotrivă, sunt gata să mă alătur dorințelor lor și să-i ajut. Și așa procedează fiecare față de ceilalți, datorită căruia creăm un câmp comun special, cald, care se numește simţirea unei familii sau al unui singur popor.

Suntem învăluiți într-un nor de iubire, participare reciprocă, unificare, căldură, reciprocitate. Este ceva complet nou. Acest lucru nu exista înainte; acum este construit tocmai pe acest principiu al “iubirii care acoperă toate păcatele”.

Fiecare rămâne cu egoismul său, dar știm cum să-l gestionăm. La urma urmei, egoismul ne este dat de la natură și astăzi ne este clar că nu putem face nimic în privința lui. Dar am primit de la Avraam o tehnică ce ne permite să depășim acest egoism și să ne unim.

Cei care știu să se conecteze deasupra egoismului sunt numiți evrei (Yehudim), de la cuvântul “Yehud” (unitate), sau poporul lui Israel, Yaşar-El, adică direct către Creator. Națiunea Israel a fost creată pe această bază.

După ce a părăsit Babilonul, din conflictele mărunte, Israel se află într-o perioadă numită exilul egiptean, care este sclavia sub dominaţia egoismului său. Egoismul ne domină și nu ne permite să ne conectăm. Oricât de mult ne-am strădui, oricât de mult am munci, nimic nu funcționează.

Se numește sclavie, care este o muncă extenuantă asupra propriului nostru material. Încercăm să construim ceva din el între noi, dar nimic nu iese până când nu realizăm că trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru. Acest lucru se întâmplă după multe lovituri și muncă grea.

Drept urmare, decidem că este imposibil să continuăm să existăm așa. Aceasta este situația în care ne aflăm astăzi. Altfel, ne vom distruge unii pe alții într-un război intern.

Trebuie să ne dăm seama cu adevărat că viața noastră este sclavie. Puterea răului care trăiește în noi ne mănâncă și ne distruge. Atunci vom fi de acord să ne ridicăm deasupra egoismului, așa cum am făcut-o odată. Nu știm cum să facem asta, dar cel puțin fugim de ura reciprocă, vrem să ieșim de sub puterea lui Faraon.

Asta înseamnă că părăsim Egiptul, fugim în întuneric, nimeni nu știe unde. Înțelegem doar că nu mai putem exista în el. Și apoi ajungem la Muntele Sinai, văzând ce fel de ură (păcat) există între noi.

Suntem de acord să ne ridicăm deasupra acestei uri și să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, pentru a obține garanție reciprocă, pentru a accepta Tora, adică metoda unificării. Regula principală a Torei este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Atunci ne naștem ca poporul lui Israel, așa cum este scris: “Astăzi ați devenit poporul Meu”

Din KabTV “Viaţă nouă 537” 25/03/15

Pentru generația următoare

214Întrebare: Dacă aș deschide Cartea Zohar  și nimeni nu mi-ar spune că este importantă, probabil că nu aș găsi nimic în ea, doar un basm. Imaginați-vă că un om care nu are nicio legătură cu noi deschide această carte. Ce găsește acolo? Ce citește?

Răspuns: Nimic, dar va afla despre această carte de la mine. În același timp, va avea niște înregistrări ale lecțiilor noastre. Va deschide cartea, și pe lângă vizionarea sau ascultarea lecțiilor noastre înregistrate, o va studia și acest lucru îi va oferi o intrare în lumea superioară.

Înainte de asta, ar trebui să citească și alte lucrări literare, cum ar fi articolele lui Rabaş despre grup, despre conexiunea dintre oameni, precum și articolele lui Baal HaSulam, care îi va modela abordarea față de Cartea Zohar. Așa va ajunge la Cartea Zohar însăși.

Sunt sigur că, în cele din urmă, oamenii se vor angaja în mod specific în acest sens.

Cred că următoarea generație va ajunge în sfârșit la concluzia că omul nu mai trebuie să muncească atât de mult ca acum. Ar trebui să muncească doar pentru a nr epuiza planeta și a produce lucruri complet inutile?! El va produce doar ceea ce este necesar pentru existența sa și își va petrece tot restul timpului studiind, diseminând și schimbând informații spirituale.

Oamenii vor începe treptat să simtă că există în ambele lumi. Sunt sigur că acest lucru se va întâmpla, dacă nu în următoarea generație, atunci în cea de după. Dar cu siguranță se va întâmpla.

Comentariu: Dar chiar dvs. trăiţi în starea actuală.

Răspunsul meu: Fac ceea ce trebuie în timpul meu. Mă simt o verigă în lanțul Cabaliștilor. Am o misiune clară. Cred că acest lucru este clar vizibil în viața mea – căror lucruri mă dedic și ceea ce îndeplinesc. Nu am îndoieli sau probleme în acest sens.

Din KabTV “Am primit un apel. Cartea Zohar este cartea nr. 1”, 08/07/10

Discuţii despre Treptele Scării, partea 118


Este rugăciunea o cerere pentru puterea de a lucra?

Rugăciunea înseamnă că cerem doar atunci când nu avem altă opțiune. Ne îndreptăm către Creator doar atunci când nu avem alternativă. Treptat, începem să ne amintim de existența Creatorului și chiar și această amintire este ceva ce face Creatorul. El face să pară că ni-L amintim singuri. În realitate, nu ne-am gândi niciodată la Creator singuri.

Dorința de a primi este structurată astfel încât este complet închisă în sine. Este un sistem închis. Creatorul introduce o rază de lumină mică, imperceptibilă, și dintr-o dată ne gândim: “O, Creatorul există!” Simțim ca și cum ne-am aminti de El singuri, fără niciun ajutor.

Dar în realitate, Creatorul a fost cel care ne-a amintit de existența Sa și ne-a permis să ne îndreptăm către El. Acest proces se întâmplă în mod repetat, iar întregul său scop este de a întări conexiunea cu El. Prin acest proces, ne construim sistemul spiritual interior. Așa dobândim calitățile Creatorului și devenim similari cu El.

Totuși, înainte ca acest lucru să se întâmple, înainte ca noi să putem recunoaște ce este opus Creatorului, înainte ca noi să ne putem înțelege “sinele”, Creatorul trebuie să ne pună în situații neplăcute care sunt exact opusul stării pe care suntem pe cale să o atingem.

Nu poți deveni om fără un mediu înconjurător

425Întrebare: Oamenii tind să fie impresionați de exemple. Să presupunem că un om nu crede că depinde de societate și crede că poate rezolva totul singur.

Să ne imaginăm această situație: un bebeluș se naște, este pus într-o cameră rotundă unde lumina este aprinsă constant, există mâncare, dar bebelușul nu are nicio altă interacțiune cu oameni sau animale. Ce se va întâmpla cu el?

Răspuns: Nu va deveni om. Va consuma doar mâncare în mod natural, ca un animal, și va crește la fel.

Întrebare: Dar va avea propriile gânduri și fantezii?

Răspuns: Nu se va întâmpla nimic. Absolut nimic. Toate acestea apar doar sub influența mediului. Indiferent de mediul în care îl pui, asta va ieși la iveală.

Comentariu: Dar atunci, de fapt nu este un om și nici măcar un animal.

Răspunsul meu: Corect. Prin urmare, nimic nu va funcționa în afara mediului. Adică, veți obține un organism animal care va crește în această formă. Dacă îi veți arăta mai târziu propria mamă, se va teme de ea pentru că nu va înțelege ce anume a apărut brusc viu și chiar în mișcare. La urma urmei, el nu știe ce înseamnă să fii viu și ce înseamnă să te miști.

Nu are simțul timpului, nici simțul spațiului înconjurător. Îl hrănești printr-un tub și nu-i dai nimic altceva. Și apoi ce?

Comentariu: Deci va crește, să zicem, până la vârsta de douăzeci de ani.

Răspunsul meu: Ce diferență face până la ce vârstă? Va rămâne la același nivel – doar absorbind mâncare, eliberând deșeuri și nimic altceva.

Întrebare: Va avea conștiință de sine? Va simți că trăiește?

Răspuns: Doar la nivelul la care există.

Comentariu: Un om este construit pe dorințe; dorința este lipsă, dorința este deficiență.

Răspunsul meu: Nu va avea dorințe, nici impulsuri interioare, pentru că nu există o societate înconjurătoare cu care el să se poată realize pe sine.

Întrebare: Deci s-a născut zero și va muri zero?

Răspuns: Da. Absolut.

Comentariu: Dar natura nu tratează oamenii așa.

Răspunsul meu: Natura desigur, nu face asta; dar uneori, dacă se întâmplă asta, există un scop și un motiv special pentru asta.

Fără un mediu, nu va apărea niciun Reşimot în om, nicio informație interioară pentru implementare, deoarece el nu va putea să o pună în aplicare. Una o determină pe cealaltă.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Cea mai ocolită poruncă

Dr. Michael Laitman„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru care este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc, și arăt milă până la a mia generație față de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

(Tora, Exodul 20:3–20:5)

 Poruncile sunt considerate baza întregului cod uman al existenței umane. Sunt recunoscute de toate religiile, de toate societățile și servesc drept bază pentru întreaga viață socială. Cu toate acestea, în Cabala, ele au un înțeles total diferit.

Cu alte cuvinte, “Eu sunt Unicul! Nu sunt corporal! Nu pot fi înfățișat, imaginat sau înțeles! Nu vă dau niciun indiciu despre Cine sunt Eu! Nu pot fi pus în buzunar, așezat în colț sau atârnat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă din Mine și nici nu pot fi modelat ca un fel de semn! Nimic de genul acesta nu este posibil!”

Oamenii sunt cu totul diferiți. Un copil ia o jucărie și nu o aruncă timp de o lună sau două. Îl calmează.

Omul merge la un templu, se roagă, se spovedește și se calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea, este un medicament, un remediu, pentru a-și aplana grijile, o prevenire a diferitelor probleme sociale, familiale și de altă natură.

Nu avem nimic tangibil aici. Dacă este imposibil să ni-L imaginăm, adică nu există nimeni la care să apelăm, aceasta este o problemă mare. Se traduce oare prin faptul că nu există Dumnezeu pentru un om obișnuit care trăiește în această lume? Noi nu suntem capabili să-L vizualizăm sau să-L simțim. El este o calitate abstractă a dăruirii, ceva fără formă care umple totul, și în același timp, nimic. Ce senzori ne vor permite să-L dezvăluim? Trebuie să începem să-L simțim într-un fel sau altul. Cu toate acestea, nu există nimic în jurul nostru.

Pur și simplu nu ni-L putem imagina pe Domnul, Forța superioară, așa cum este descrisă în Tora, și nici nu putem stabili contact cu această Forță. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să ne agățăm de ceva, să apelăm la cineva și să-L portretizăm cumva.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de noi? Este ca și cum am pluti în aer. De ce este așa?

Răspuns: Pentru că trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm la gradul Său. Atunci vom simți ceva ce nu am simțit înainte și vom defini lucruri pe care anterior nu le puteam înțelege. Va deveni posibil deoarece vom dobândi un nou set de senzori numiți cele cinci Sfirot.

Înainte de a realiza acest lucru, pentru noi nu există așa ceva ca “Dumnezeu”. Nu există absolut nimic! Desigur, există natura care ne răsucește, ne trage înainte, se joacă cu noi și ne obligă să continuăm să trăim și să dăm naștere; ne controlează comportamentul în mediul nostru și în societate, apoi ne îngroapă în pământ. Asta este.

Exagerez totul arătând că oamenii nu au nicio legătură cu Creatorul sau cu Tora. De aceea se spune că Tora este imaculată, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, nici măcar o dată.

Tora este o învățătură; este un mecanism spiritual total deconectat de oameni. Faptul că am ales-o ca sursă a frumoaselor noastre reguli și legi juridice este foarte liniștitor. Fără ea, am fi doar niște barbari.

Cu toate acestea, vreau să subliniez că aceste reguli și legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înțelegem că puterea Torei, veridicitatea ei și însăși esența ei nu se referă la reguli sau legi. Nu contează ce facem în această lume. Mai degrabă, ceea ce contează este dacă s-a întâmplat să ne ridicăm la nivelul următor, unde Creatorul ni se revelează. Pentru aceasta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să apară ca o imagine sau un fenomen. Conștientizarea noastră se ridică la un asemenea nivel încât nu mai avem nevoie de nicio imagine, deoarece reușim să ieșim din noi înșine.

Aceasta explică de ce porunca “Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” este prima, de ce este considerată o poruncă majoră și de ce le precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea lor nu este aleatorie; sunt organizate într-un anumit fel) definește executarea acestei porunci principale.

Dacă omul nu poate respecta această poruncă, împlinirea tuturor celorlalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne conduc la scop. Ar trebui să ținem cont în mod constant de această poruncă principală. Pentru ea ar trebui să împlinim toate celelalte porunci.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 25.02.2013

Haideţi să ne schimbăm viețile

Dr. Michael LaitmanÎntrebare: Există o oarecare asemănare între Moise și starea actuală a poporului Israel de astăzi. Moise nu se simte încrezător în poporul lui Israel sau în Pharaon, deși este în contact cu Creatorul. Starea actuală a națiunii israeliene este de asemenea, destul de nesigură.

Răspuns: Nu contează. Dacă există o direcție specifică, dacă înțelegem că nu avem de ales, atunci, în ciuda condițiilor care ne obligă să scăpăm din Egipt și să sărim în Marea Roșie, facem ceea ce trebuie să facem.

Întrebare: Dar spuneţi că națiunea israeliană modernă nu simte că se află în Egipt. Poate că ar trebui să apară o anumită forță sau cineva care să poată explica și să înceapă acest proces?

Răspuns: Exact asta încercăm să facem noi. Grupul nostru, organizația noastră, vrea să arate întregii națiuni Israel că există o cale de a fi salvată. Să ne schimbăm viața! La urma urmei, lucrurile se înrăutățesc constant; lumea devine din ce în ce mai ostilă, iar societatea israeliană este dezintegrată și divizată. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce mai mare.

Loviturile pe care le simțim nu vin asupra “națiunii Israel”, ci asupra “Egiptului”, asupra egoului nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorința de a dărui, care vrea să iasă din exil și să se înalțe, nu simte loviturile. Când suntem în ego, acesta simte durerea, dar în momentul în care îl părăsim, devenim deconectați de “plagi”.

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a nu mai cădea în ego?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întregul popor Israel și este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013