Întrebare: Spunem că mai întâi ne îndreptăm către Creator și abia după aceea lucrăm cu prietenii pentru a-L atinge. Dar, în practică, conform metodei este invers. Mai întâi sunt poruncile privind atitudinea omului față de un prieten și apoi față de Creator.

Răspuns: Scopul acțiunii este în planul inițial. Trebuie să menții constant scopul final și tot ceea ce faci pe parcurs este doar un mijloc. Prin urmare, dacă nu te gândești la scopul final, acțiunile tale intermediare pot fi îndreptate în direcția greșită și pot ajunge să dea rezultatul opus.

Baal HaSulam scrie despre acest lucru, menționând comunismul, kibuțurile și toate lucrurile pe care omenirea a încercat să le creeze pentru propriul beneficiu folosind regula “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, Cele Zece Porunci și așa mai departe. Rezultatul a fost doar răul și distrugerea. Motivul este că scopul final nu a fost exact cel pentru care au fost date aceste porunci și pentru care există cu adevărat întreaga creație.

Dacă folosești orice dincolo de nivelurile mineral, vegetal sau animal fără intenția de a atinge adeziunea cu Creatorul, atunci orice acțiune, chiar și cea mai mică, provoacă daune realității înconjurătoare.

Și cu cât acțiunea este mai mare și mai semnificativă, cu atât îți aduce mai mult rău. La urma urmei, întreaga realitate a fost creată doar pentru ca tu să-ți poți conecta libera alegere cu locul în care ești numit om, și prin urmare, toată realitatea s-ar contopi din nou cu Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →