Michael Laitman, pe Quora: “Ce a făcut Dale Carnegie?“

Dale Carnegie a fost un psiholog, orator și autor american. A avut un impact semnificativ asupra multor vieți prin învățăturile sale inspiraționale și cărți dintre cele mai bine vândute. Un element de bază în domeniul literaturii de dezvoltare personală, cea mai cunoscută carte a lui Carnegie “Cum să câștigi prieteni și să influențezi oamenii” s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume și continuă să fie o resursă de bază pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare interpersonală. Prelegerile și seminariile lui Carnegie au atras mulțimi mari de oameni dornici să obțină informații despre creșterea personală și abilități mai bune de comunicare.

În mod semnificativ s-a dovedit că cel mai important promotor din America al optimismului și entuziasmului neclintit a experimentat o perioadă de depresie și singurătate spre sfârșitul vieții sale. După ce a fost diagnosticat cu cancer limfatic, Dale Carnegie a fost copleșit de sentimente de tristețe și izolare. Aceste sentimente au fost agravate de absența unor prietenii apropiate într-o asemenea perioadă provocatoare. În ciuda faptului că învățăturile sale subliniau importanța conexiunilor sociale și valoarea menținerii unor relații puternice, el s-a trezit lipsit de sistemul de sprijin pe care l-a susținut de-a lungul carierei sale.

Ironia situației sale este greu de ignorat. În timp ce Carnegie a oferit îndrumări și inspirație pentru milioane de oameni, cărțile și prelegerile sale nu i-au oferit imunitate față de lupta cu singurătatea și nefericirea. Ea arată limitele pe care le pot atinge astfel de învățături, care se bazează pe psihologie. Deși Carnegie a avut dreptate în a sublinia importanța relaţiilor semnificative și a reţelelor sociale puternice, avem nevoie de mai mult decât psihologie pentru a obține o conexiune adevărată și fericire.

La urma urmei ne naștem egoiști, dorind să ne bucurăm numai pentru propriul beneficiu, iar psihologia măsoară totul numai în cadrul naturii noastre egoiste. De aceea în ciuda faptului că folosim cele mai bune trucuri psihologice, putem rămâne singuri și izolaţi atunci când avem cea mai mare nevoie de ceilalți. La fel, ne putem îndepărta cu ușurință de ceilalți atunci când nu mai avem beneficii din partea lor.

Pe măsură ce îmbătrânim, puterile noastre egoiste slăbesc și treptat se dizolvă. Când pierdem toate dorințele, corpul moare. Circumstanțele exacte ale morții lui Dale Carnegie rămân incerte. O declarație oficială a lui Dale Carnegie & Associates arată că a murit din cauza limfomului Hodgkin, dar se zvonește că s-a sinucis. Mai târziu Irving Tressler a scris “Cum să-ți pierzi prietenii și să te înstrăinezi de oameni” ca o parodie neautorizată a cărții clasice a lui Carnegie și s-a sinucis. La fel ca mulți alții amândoi au părăsit lumea dezamăgiți și singuri.

Toți murim singuri. Înainte de moarte oamenii se simt complet sfâşiati și detașați de ceilalți. Cunoștințele și expertiza lui Carnegie au fost insuficiente pentru a-l ajuta. Dezvoltarea conexiunilor durabile necesită atragerea forței pozitive care există în natură, care vine prin înțelegerea adusă de înțelepciunea Cabala.

Oamenii care studiază Cabala pot deveni legați cu creația, cu sufletele (prezent, trecut și viitor), deasupra timpului și dincolo de chestiunile acestei lumi. Nici chiar moartea corpului fizic nu întrerupe o astfel de conexiune. Cabala ne permite să dezvoltăm un suflet și să relaționăm cu ceilalți într-o manieră foarte apropiată și pozitivă – ca părți ale propriului nostru suflet. O astfel de apropiere are loc prin urcarea pe scara spirituală, ridicându-ne astfel la o stare de conexiune și fericire absolută.

Dacă cineva nu reușește să atingă o astfel de stare în viața actuală, corpul moare și părăseşte această lume așa cum a intrat în ea – fără nimic. Dorința de a ne bucura din nou se îmbracă în alte corpuri materiale, și continuă astfel de reîncarnări până când atingem scopul final.

Cabaliștii nu simt moartea. Sufletul este etern, iar atunci când dobândim conexiunea cu el nu mai suntem legați de spațiu și timp. Atunci vedem viața în această lume ca un mijloc către o realitate infinit mai bună, care în prezent ne este ascunsă. O putem simți doar atunci când dobândim forța pozitivă a dăruirii și a iubirii care există în natură. Vedem apoi cum forța dăruirii și a iubirii umple totul și toată lumea este inclusă în ea. Putem apoi să ieșim din cuștile singuratice ale ego-urilor noastre individuale, care ne țin separați și singuri în ciuda eforturilor noastre de „a câștiga prieteni și a influența oamenii”.

Bazat pe „Știri cu Dr. Michael Laitman” din KabTV, 5 iunie 2023. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Uneori spuneţi ceva, apoi vă răzgândiți și spuneţi. „Nu ar fi trebuit să spun asta, este prea devreme, nu a meritat.”

Răspunsul meu: Nu vă faceți griji, nu spun nimic de prisos, iar dacă o spun este intenționat, astfel încât să rămână în voi. Totuși această informație va trăi în voi, apoi vă veţi aminti și o veţi reproduce. Practic, vorbesc pentru referința viitoare iar acum nu o puteți folosi încă.

Întrebare: Câte informații le oferiți studenților în avans?

Răspuns: Pe multe niveluri spirituale pentru a intra în lumea superioară și a merge mai departe. În plus, aceste informații sunt disponibile în sursele cabaliste.

Treaba mea este să vă învăț cum să citiţi sursele cabaliste, pentru că pentru cei care le citesc corect sunt instrucțiuni. Tora — de la cuvântul Horaa, instrucție – dar doar câțiva din lumea noastră o pot citi corect. Prin urmare, sarcina profesorului este de a-i învăța pe elevi să înțeleagă sensul său secret.

Secret pentru că ceilalți nu vor și nu pot înțelege corect Tora; nu au nevoie de ea chiar dacă studiul este deschis tuturor.

Sensul Torei este de a vedea în ea o instrucțiune pentru corectare, în conformitate cu dorința unei persoane. Asta predau eu. În principiu pun în studenți nu atât informații, cât atitudinea corectă față de sursa informației.

KabTV „Am primit un apel. Informație secretă” 20/8/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot ceea ce se întâmplă în lume înseamnă că mi se arată ceea ce sunt gata să văd și că trebuie să iau și să accept această imagine pentru mine însumi?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că în măsura în care tu, care te afli într-un sistem integral te comporți într-un mod mai incluziv cu ceilalți, tu și toți cei din jurul tău veţi putea obține o stare mai binecuvântată.

Nu te poți despărți de ceilalți. Dacă este rău pentru ei, va fi și pentru tine.

Suntem într-un sistem în care suntem complet dependenți de ceilalți și ceea ce le doresc eu, voi primi aceeași parte de la ei. Așa este aranjată lumea. Poți să nu fii de acord cu asta, să strigi și să înjuri dar va fi doar aşa.

Întrebare: Care ar trebui să fie reacția mea la ceea ce se întâmplă?

Răspuns: Ce îi pasă naturii de reacția ta? Îți stabilește condiții noi și asta este; trebuie sa reactionezi. Dacă nu vrei, nu reacționa, dar vei dispărea ca mamuții.

Întrebare: Ce acțiuni ar trebui să fac asupra mea?

Răspuns: Transformă-te pe tine și societatea din jur.

Întrebare: Cum voi transforma societatea din jur?

Răspuns: Împreună cu ea. Explicați-i că transformarea este necesară.

KabTV “Am primit un apel. Cine este de vină pentru pogromuri?” 13/8/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: V-a motivat în vreun fel profesorul dvs. să faceţi muncă spirituală?

Răspuns: Nu chiar. Toate acestea trebuie să vină de la omul însuși!

Să nu credeți că a fi lângă un profesor ca Rabaș înseamnă o călătorie gratuită către lumea superioară! Nu. Este o stare foarte dificilă. Personal, nu as sfătui pe nimeni!

Comentariu: Dar elevii dvs. simt deja un fel de apartenență la calea spirituală.

Răspunsul meu: Aceasta este treaba lor. Dacă mă ascultă și încearcă în sufletul lor să fie împreună cu ceea ce le explic, spre ceea ce îi conduc, atunci da. Iar dacă nu, atunci nu. Nu pun presiune pe nimeni și nu forțez pe nimeni. Oricine poate pleca mâine, spunând: „Îmi pare rău, dar asta nu este pentru mine”. Îl ține cineva aici? Nu. Nimeni nu-ți dă garanție pentru nimic.

Comentariu: Dar spuneţi că cel mai rău lucru pe care îl poate face omul este să plece.

Răspunsul meu: Este cel mai rău lucru pentru el, desigur. Pentru că se întoarce apoi la existența animală.

Întrebare: Dar în unele cazuri el se întoarce peste un timp ?

Răspuns: Omul nu pleacă complet. El păstrează un fel de simțire că nu a plecat, că este puțin alături dar, în general este pe cale. Întâlnesc des astfel de oameni. Ei spun: „Crezi că nu-mi amintesc? O sa ma întorc. Trec printr-o perioadă ca asta chiar acum.” Și anii trec.

KabTV “Am primit un apel. Intrarea în spiritualitate” 30/7/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o vorbă: disputele umane sunt nesfârșite, nu pentru că este imposibil să găsești adevărul, ci pentru că cei care argumentează nu caută adevărul ci autoafirmarea.

Este asta vizibil cu ochiul liber?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Este vreodată posibil să găsim adevărul în lumea noastră?

Răspuns: Este imposibil în lumea noastră pentru că nu vedem lumea întreagă. Cum putem afla adevarul? Adevărul lumii nu poate fi atins dacă există o lume ascunsă în fața ta. Cum poate fi aceasta?

Întrebare: Trebuie să descopăr întreaga lume și atunci voi găsi adevărul?

Răspuns: Da. Doar o mică parte din lume vi se dezvăluie dacă poți spune că vi s-a dezvăluit. Din aceasta, trebuie să ghiciți și să dezvăluiți întreaga lume.

Întrebare: În acest caz, trebuie măcar să căutăm adevărul?

Răspuns: Altfel nu îl vei găsi. Și trebuie să-l găsești.

Este căutarea adevărului, adică a Creatorului, forța care deține totul, singura care poate conduce o persoană să înțeleagă sensul vieții, adevărul vieții.

Întrebare: Apoi, revenind la început direct la acest aforism, să spunem că oamenii stau la o masă și vor să ajungă la un fel de soluție pentru a afla adevărul. Ce ar trebui să facă pentru a-l găsi?

Răspuns: Nu cred că pot găsi ceva atunci când doar stau în jurul unei mese. Eu cred că acest obiectiv poate fi atins de fiecare persoană în explorarea interioară, a lui însuși și a lumii și nu atunci când stă cu ceilalți și ei doar se zăpăcesc între ei.

Întrebare: În acest caz nu putem ajunge la niciun acord comun. Cum putem ajunge la un fel de pace ca rezultat? Eu numesc asta adevăr. Să ajungem la un consimțământ comun, cel puțin. Cum?

Răspuns: Doar dacă începem serios să ne apropiem unul de celălalt și să ne dorim un bine absolut unul pentru celălalt. Doar în acest caz.

Întrebare: Când se așează împreună, ei vor binele pentru ei înșiși? Dar după ce stau împreună ceva timp, ar trebui să ajungă la concluzia „Vreau binele pentru celălalt”?

Răspuns: Trebuie să accept dorinţele altora ca pe ale mele, la fel și toți cei care stau la masă.

Întrebare: Se numește așa că ne apropiem de adevăr?

Răspuns: Da.

Întrebare: Atunci este posibil să ne apropiem de el?

Răspuns: Da, aceasta este singura cale.

Întrebare: Ne vom apropia vreodată de el?

Răspuns: Cred că da. Trebuie doar să mai trecem prin câteva momente neplăcute care să ne arate că nu există altă cale de a ne rezolva problemele. Atunci ne vom ridica spre o stare în care ne vom rezolva nu propriile noastre probleme, ci problemele lumii întregi. Atunci vom reuși.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 17/7/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum afectăm apa? Prin ce?

Răspuns: Prin gândul nostru! Și prin acțiunile noastre fizice.

Tratăm corpurile de apă ca pe o groapă de gunoi în care putem arunca totul. Uite ce se întâmplă cu oceanele! Au deja zone care sunt gropi de gunoi.

Când gunoiul se așează în adâncuri, inclusiv plasticul care nu dispare niciodată și alte deșeuri, ele se află pe fundul oceanului, acoperă coralii și împiedică peștii să se îngroape în nisip. În general, acesta este un lucru groaznic! Ceea ce am făcut este ireversibil!

Poate fi corectat doar prin atitudinea noastră interioară. Când la nivel uman începem să ne tratăm unul pe altul cu grijă și iubire, atunci vom trezi anumite forțe din natură și toate deșeurile indestructibile vor dispărea.

Astăzi am trecut deja de punctul de bifurcaţie și ne îndreptăm spre moarte, irevocabil, fără nicio posibilitate de a ne întoarce.

La nivel mineral, vegetal și animal am încurcat totul. În zona publică și noi după cum se spune, am ajuns la capăt. În fața noastră este doar un război mondial, nimic mai mult.

Dacă putem să ne întoarcem, atunci, desigur vom schimba ceva. Dar dacă nu, așa cum spune Cabala, aici va fi locul înmormântării noastre.

Nu are sens să creezi o familie și să dai naștere copiilor în astfel de condiții.

Prin urmare, o persoană înțelege instinctiv: „De ce ar trebui să fac asta?” Adică oamenii care nu au metoda cabalistă dar privesc lumea realist, înțeleg: „Trăiesc involuntar. Mi-ar plăcea să trăiesc normal, liniștit, calm, să mor la timp și atât. Dar de ce copii?! De ce să îi naștem și ce să facem cu ei?” Așa se produce dispariția treptată a umanității.

KabTV “Am primit un apel. Marele mister al apei” 20/8/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate profesorul însuși să facă greșeli pe calea spirituală?

Răspuns: El poate, dar cu siguranță nu la nivelul tău, doar la propriul său nivel unde greșește constant și se corectează constant. Este natural! Absolut corect!

Nu poți face un singur pas corect fără să te împiedici și să verifici: „De ce am căzut? Care este problema? Ar fi trebuit să se facă așa! O voi reface acum” iar tu o faci bine.

Următorul pas este același. Orice grad, orice stare începe cu revelarea unei erori în ea.

Conform aceluiași principiu, natura noastră pământească se dezvoltă atunci când următorul grad îl neagă pe cel anterior, îl anulează. Aceasta este recunoașterea gradului anterior ca o greșeală în raport cu mine dar nu în raport cu starea când eram la gradul anterior.

KabTV “Am primit un apel. Cum poți fi de încredere?” 27/8/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Primim tot timpul oameni noi în grupul mondial, unii dintre ei dispar undeva, dar există întotdeauna un fel de coloană vertebrală care practic nu se schimbă.

Răspunsul meu: Nu îl controlez, nu depinde de mine. Eu dau ce dau. O persoană ascultă. Dacă este aproape de sufletul unei persoane și s-a dezvoltat deja la un astfel de nivel încât poate merge mai departe, atunci rămâne; dacă nu, pleacă.

Dacă se poate anula puţin în faţa unui grup deja format rămâne; dacă nu, se învârte pe orbite exterioare, vine o dată la două luni pentru vacanțe sau congrese, participă virtual la un fel de comunicare și asta este tot. Sunt mulţi dintre aceştia; nu îi număr.

Nu mă interesează deloc cantitatea. În spiritualitate cel mai important lucru este calitatea. De aceea merg tot timpul înainte, târându-i pe ceilalți cu mine, împingându-i; Văd în asta misiunea mea principală. La urma urmei ceea ce pui în alții rămâne și nu moare odată cu moartea corpului uman. Merge mai departe în întregul ciclu al sufletelor și aduce întreaga omenire mai aproape de scop. Aceasta este cea mai importantă muncă.

În plus facem aceeași muncă la nivelul maselor largi ale populației; adică distribuim știința Cabala într-o formă mai acceptabilă pentru ei. Internetul şi reţelele sociale sunt pregătite pentru asta.

Vedem că tot mai mulți oameni sunt de acord cu noi, înțeleg că acest lucru este necesar și că în acest fel li se oferă o oportunitate foarte serioasă de a avansa în măsura participării lor la distribuirea materialelor noastre în rețelele virtuale. Ei vor putea cu adevărat să avanseze, pentru că participă cu adevărat la unificarea lumii.

KabTV “Am primit un apel. Milioanele lui Laitman” 23/7/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am văzut o poveste pe rețelele sociale despre un interviu cu un miliardar indian.

Odată cineva l-a întrebat pe Sir Ratan Tata într-un interviu telefonic. „Când v-aţi simțit cel mai fericit în viața dvs.?”

Domnul Ratan Tata a dat un răspuns atent la întrebare: „Am întâlnit fericirea în patru situații din viața mea. În primul rând în etapa vieții mele când am dobândit bogăție și resurse. Dar asta nu m-a făcut să mă simțit suficient de fericit.”

„În al doilea rând, când am putut cumpăra cu averea mea lucruri și obiecte de valoare. Dar şi asta a fost temporar.”

„În al treilea rând când am fost onorat să devin proprietarul celei mai mari fabrici de oțel din India și Asia. Dar nici măcar această realizare nu mi-a adus fericirea pe care mi-am imaginat-o.”

„Atunci, într-o zi unul dintre prietenii mei mi-a cerut să sponsorizez 200 de scaune cu rotile pentru o instituție și am fost de acord cu asta. Dar a insistat să-l însoțesc personal la locul respectiv și să dau eu însumi scaunele copiilor. Când am ajuns la locul acela și am început să le dau cadourile în scaunul cu rotile, am văzut fețele copiilor radiind de fericire pentru că au primit cel mai mare dar din viața lor.”

„Și un copil mi-a atins piciorul cu respect și deși am încercat să-mi eliberez piciorul, copilul nu mi-a dat drumul, s-a uitat la fața mea și mi-a ținut picioarele mai strâns.”

„L-am întrebat pe copil dacă are nevoie de altceva, iar copilul mi-a răspuns: „Vreau să-mi amintesc chipul tău, astfel încât atunci când te voi întâlni în ceruri, să te pot recunoaște și să-ți mulțumesc încă o dată”.

„A fost a patra oară când am simțit fericirea. Și spre deosebire de alte ori, m-am simțit cu adevărat și complet fericit în acel moment.”

„Fericirea adevărată este să dăruim pentru fericirea altor oameni și să fim apreciaţi pentru moștenirea pe care o lăsăm atunci când murim.”

Dacă o persoană simte acest lucru, de ce nu atinge acest punct tot timpul după aceea?

Răspuns: Nu i se oferă o astfel de oportunitate.

Întrebare: De ce?

Răspuns: Este suficient.

Comentariu: Dar are toate mijloacele.

Răspunsul meu: Nu.

Comentariu: Este proprietarul celei mai mari fabrici de oțel din Africa și India.

Răspunsul meu: Nu contează. Este imposibil să dai unei persoane o astfel de forță, sentimente și putere astfel încât să îi poată ajuta pe ceilalți atât de mult. Nu are voie să simtă asta. Pentru a face acest lucru, trebuie să fii pregătit.

Cumpărarea a 200 de scaune cu rotile nu este totul. Indiferent cât de mult ar costa. Să spunem că sunt câteva milioane de dolari, deci ce? El trebuie să lucreze pentru asta, astfel încât să i se ofere posibilitatea de a trăi în astfel de acțiuni.

Comentariu: Este foarte interesant. Aţi spus că este imposibil.

Răspunsul meu: Desigur. Există mulți miliardari și ne întrebăm cum de ei nu funcționează pentru dăruire și mai mult. Au tot felul de astfel de acțiuni.

Comentariu: Rețineți că pentru aproape toți, acesta este un moment de un fel de fericire. Bill Gates mai scrie că atunci când ajută asta este fericirea. Bezos și toți acești miliardari, în timp ce ajută spun brusc: „Acest moment a fost când am fost cel mai fericit”. Așa ar trebui să trăiești, iar dvs. spuneţi că este imposibil.

Răspunsul meu: Nu, nu poți.

Întrebare: De ce nu? Am bănci pline de bani, nu am nevoie de toți. Apropo, acest miliardar nu este căsătorit și nu are copii. Cu toate acestea, mă voi umple de bani, voi pleca și toți acești bani vor rămâne. De ce nu poate cineva, nu doar să ofere, ci doar așa, să repete aceste momente de fericire iar și iar?

Puteți să explicaţi ce ar trebui să facă de exemplu o astfel de persoană dacă a simțit această fericire și vrea să o repete iar și iar? Cum ar trebui să se schimbe? Ce ar trebui să se întâmple în el, ca să nu existe răsfăț?

Răspuns: Ar trebui să fie interesat de ceea ce face, ca situaţia cu scaunele acelea cu rotile sau ceva de genul acesta. Să fie interesat de ceea ce investește în viață pentru a-i ajuta pe ceilalți. Aceasta este participarea lui. Mai mult, participarea este fizică. Poate ar trebui să i se ofere posibilitatea de a asambla aceste scaune cu rotile, doar să facă ceva.

Întrebare: Credeţi că este un moment important acela în care prietenul lui l-a rugat să vină să predea personal scaunele cu rotile? Este acest lucru important?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cu alte cuvinte, acest lucru este important ca o persoană să se transforme dintr-un miliardar care acumulează și ia bani într-o persoană care poate dărui pe viață exact așa? La urma urmei, ce ar trebui să facă? A experimentat fericirea.

Răspuns: Trebuie să aibă o reevaluare a valorilor: ce este mai important în viață?

Întrebare: Ce fel de putere apare dintr-o dată într-o persoană care trăiește acumulând fonduri și asta o face fericită? Ce fel de forță intră în ea?

Răspuns: Nu a făcut niciodată asta, nu a investit niciodată, s-a gândit cum să tragă într-o direcție și aici, are ocazia să se angajeze într-o acțiune diferită, într-o altă meserie. Și deodată vede că există o împlinire a lui mult mai mare în asta. Nu în buzunare, ci în el însuși. Prin urmare, este o descoperire pentru el.

Comentariu: Și totuși spuneţi că este condamnat, nu va putea face aceste descoperiri tot timpul.

Răspunsul meu: Nu i se va da asta. Creatorul nu o va da.

Întrebare: În ce caz va putea?

Răspuns: Când va face ceva, iar aceasta va deveni scopul lui în viață. Atunci el va putea lucra în acest scop pentru a profita, a acumula și a cheltui.

Întrebare: Deci schimbarea ar trebui să se întâmple în el? La faptul că acumulează pentru a dărui?

Răspuns: Cu siguranță, da.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 15/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un maestru preda elevului său tir cu arcul. Elevul a luat un arc, două săgeți și s-a pregătit să tragă. Deodată maestrul s-a apropiat, a luat a doua săgeată de la el și a aruncat-o deoparte. „De ce mi-ai luat a doua săgeată?” a întrebat elevul.

„Nu ți-am luat a doua săgeată ci prima, pentru că oricum prima ar fi ratat ținta.”

„Dar de ce?” a întrebat studentul surprins.

„Pentru că în timp ce trăgeai ai fi știut că mai ai rezervă o încercare” a răspuns maestrul.

Este corect să știi că nu mai ai nicio încercare?

Răspuns: Da. Foarte adevarat!

Întrebare: Asta înseamnă că ai o singură șansă?

Răspuns: Aceasta este viața ta și nu mai există șanse.

Întrebare: De ce trăim mereu gândindu-ne că avem mâine, poimâine și așa mai departe?

Răspuns: Ca să amâni totul, să nu îndrăznești să faci totul acum.

Întrebare: Și dacă m-aș încorda şi aș putea spune că am doar ziua de astăzi? Așa că vreau să o trăiesc ca pe ultima zi. Este un gând corect?

Răspuns: Da, cu siguranță.

Întrebare: Cum poate face omul ceva atât de imposibil?

Răspuns: Convinge-te că gândind pozitiv despre lume, îmbunătățești lumea și prin urmare o aduci într-o stare bună. Și aceasta este responsabilitatea ta față de lume.

Întrebare: Cum a intrat lumea în discuţie acum? Vorbeam despre viața mea.

Răspuns: Te-ai născut pentru asta, să crezi că poți îmbunătăți lumea. Tu si doar tu. Dorind să îmbunătățești lumea, ceri ca aceasta să se schimbe.

Întrebare: Le spuneţi asta oamenilor obișnuiți acum?

Răspuns: Pentru oamenii obișnuiți, dacă vrem să schimbăm lumea ar trebui să ne gândim doar că vrem să se schimbe.

Întrebare: Și este aceasta o experiență de viață-reală?

Răspuns: Cu siguranță. Totul trebuie făcut acum, nu așteptați.

Întrebare: Și unde este „eu”-ul meu aici? Aceasta este decizia mea?

Răspuns: În momentul prezent.

Întrebare: Chiar acum?

Răspuns: Acum. Acesta este „eu”-ul tău. Nu există în altă parte. Dacă te oprești la asta și decizi că „acum, doar acum!” atunci încetezi să mai exişti.

Întrebare: Care sunt capacitățile unei persoane? Poate ajunge cineva la asta? Are cineva o astfel de oportunitate? Să trăiești așa, pentru lume? Este posibil?

Răspuns: Cred că da. Trebuie doar spus oamenilor.

Întrebare: Și credeţi că ceea ce spuneţi este auzit?

Răspuns: Va ajuta, da.

Întrebare: Și cum se întâmplă? Unde intră într-o persoană, astfel încât ea să se schimbă brusc?

Răspuns:: În aer.

Întrebare: Ce este nevoie pentru a trăi viața „cu o săgeată,” cu o singură șansă?

Răspuns: Trebuie să te gândești neîncetat că vrei să îmbunătățești lumea. Nu este nevoie de nimic altceva. Doar gânduri, doar dorințele noastre.

Întrebare: Îmbunătățirea lumii, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Relații bune între oameni.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/12/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→