Iacov este cea mai importantă calitate spirituală și prin urmare, este numit un strămoș. Avraam simbolizează dăruirea de la Creator și Isaac revelarea dorinței de a primi din creație.

Iacov este o combinație a două calități dăruire și primire, linia dreaptă și stânga, datorită muncii interioare a omului. El conectează aceste două linii care vin de sus pentru a deveni asemenea Creatorului.

Omul, Adam, înseamnă „asemenea” (Dome), pentru Creator. Prin urmare, Iacov este cel mai important dintre aceștia trei, deoarece acestea sunt calități care sunt revelate în interiorul omului în măsura asemănării sale cu Creatorul. Și de aceea calitatea lui Iacov se numește Tiferet (splendoare, frumusețe, onoare), adică atributele Creatorului revelate în creație.

Prin această muncă omul devine spiritual. Aceste două calități le primim de sus: o înclinație bună și o înclinație rea. O înclinație bună vine de la Creator, prin Avraam. Și înclinația rea, ​​care se dezvăluie în creație, vine tot de la Creatorul care a creat-o. Dar combinația corectă a acestor două forțe se realizează datorită muncii omului și suntem obligați să o facem.

Liniile din stânga și din dreapta nu se anulează reciproc; mai degrabă, se evidenţiază reciproc. Dacă există o linie dreaptă, dăruire, atunci este permisă trezirea liniei din stânga, primire. Și datorită faptului că linia din stânga este opusă dreptei, o mărește și o evidențiază pe aceasta.

Prin urmare, Iacov include ambele linii și le crește. Miracolul unei munci spirituale adecvate este că atributele opuse ies în evidență și cresc și mai mult, iar fiecare o subliniază pe cealaltă.

Pentru că împotriva forței de dăruire există forța de primire, iar împotriva forței de primire există dăruire, fiecare dintre ele devine mai vie și mai importantă. Calitatea lui Iacov se numește Tiferet (splendoare) deoarece combină două opuse împreună.

Când se combină în forma corectă și se măresc unul pe celălalt pe linia de mijloc, la om se dovedește nu ca o simplă sumă a liniilor din dreapta și din stânga, ci ca o demonstrație a fiecăruia dintre contrarii și exaltării lui.

În lumea noastră există doar întuneric și doar lumină. Dar dacă amestecăm întunericul cu lumina, obținem o mulțime de forme diferite care nu pot fi văzute nici în lumină puternică, nici în întuneric.

Întreaga noastră viață se bazează tocmai pe interconexiunea dintre linia stângă și dreapta. Dacă vrem să-l dezvăluim pe Creator, avem nevoie de cele două forțe de dăruire și primire. Prin crearea tuturor combinațiilor posibile ale uneia cu cealaltă sub toate formele, vom dezvălui calitatea Creatorului în raport cu calitatea creației.

Avraam este dorința de a dărui, Isaac este dorința de a primi, iar Iacov este combinația dintre una și cealaltă, dorințele de dăruire și primire împreună. Combinarea acestor două calități începe să se dezvolte reciproc și să se sublinieze reciproc. Drept urmare, liniile din dreapta și din stânga sunt dezvăluite în Iacov de 620 de ori mai mari decât existau înainte de conexiunea lor în el.

Se pare că îmbinarea corectă a forței de primire și a forței de dăruire ne permite să ne imaginăm forța de dăruire pe fundalul primirii de 620 de ori mai mult. Datorită liniei de mijloc dezvoltăm creația creată de Creator la scara întregii lumini infinite dintr-un Kli minuscul, un punct negru, către o lumină albă infinită, după cum se spune că „întunericul va străluci ca lumina”.

Și apoi descoperim Creatorul în Kli-ul nostru și acolo atingem întreaga lumină a Infinitului. Dar acest Kli începe cu un punct negru, cu o ușoară schimbare a luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala  10/5/20, “Sărbătoarea Sukkot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune: „Când ești bolnav, trebuie să mergi la doctor. Lui i s-a dat dreptul de a trata”.

Răspunsul meu: Acest lucru nu a fost spus despre medicii noștri și nici în timpul nostru. A fost vorba despre vremurile lui Hipocrate și Avicenna, despre vremurile în care existau mari înțelepți cabaliști printre evrei înainte de prăbușirea Templului.

Prăbușirea Templului, însemnând căderea acelei părți a umanității numite poporul lui Israel din gradul spiritual, a afectat foarte mult totul! A venit Evul Mediu, totul a intrat în stagnare și totul a intrat în declin. Înainte de asta, nici măcar romanii și grecii nu erau atât de cruzi.

Bineînțeles că nimeni nu este de vină pentru acest lucru. Programul superior este cel care a creat astfel de condiții prin intermediul lor. Dar faptul că prin ei programul superior a distrus Israelul în forma în care exista, chiar dacă deja alunecase până la punctul în care trebuia să fie distrus, a întors întreaga lume pe dos. De atunci, medicina și totul a luat o direcție complet diferită.

Înainte de asta, totul era diferit. Chiar și relațiile dintre alte națiuni nu erau atât de barbare ca mai târziu. Unde sunt acești greci antici? Uitați-vă la Grecia din ultimii două mii de ani. Cum a fost? Și romanii? Și așa mai departe. Chiar și lumea arabă antică. Toate s-a prăbușit peste tot. Nu era nevoie de războaie și bătălii.

În orice caz, toate acestea se apropie de finalizare.

Din „Am primit un apel. Cauza tuturor bolilor” de la KabTV 23/07/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Învățătorul dvs. Rabash a scris că rugăciunea este o lucrare a inimii și inima sunt toate dorințele unei persoane. Cum poate o persoană să lucreze cu dorințele sale dacă acestea nu sunt sub puterea ei? Cum le poate controla?

Răspuns: Rugăciunea este un apel la Forța superioară, adică la forța generală a naturii, pe care o numim Creator. Înțelepciunea Cabala explică modul în care trebuie să ne acordăm cu natură pentru a primi răspunsul corect de la ea, iar apoi natura ni se va dezvălui.

Prin urmare, trebuie să ne schimbăm dorințele în așa fel încât ele să ne îndrume către dăruire.

Comentariu: Se dovedește că dacă deschid o carte de rugăciuni și scrie ce trebuie să cer, dar vin într-un loc al rugăciunii și am alte dorințe, alte probleme în inima mea, atunci există disonanță.

Răspunsul meu: Rugăciunea este ceea ce simte inima ta. Prin urmare, este necesar să vă acordați pentru a simți: „Ce își dorește inima mea acum?”

Acele rugăciuni pe care marii înțelepți le-au scris sunt cele la care trebuie să ajungeți. Ei au descris senzații dezirabile, impulsuri dorite în inimă pe care ar trebui să le simți.

KabTV “Stări Spirituale” 9/25/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că o persoană se trezește dimineața și vede că lumea sa s-a întors cu susul în jos. Nu a mai rămas nimic din ceea ce a fost acolo ieri. Există o realitate complet diferită cu care trebuie să ne confruntăm acum. Care ar trebui să fie atitudinea cuiva? Cum poți accepta corect acest lucru?

Răspuns: Închide ochii, du-te înapoi în pat și dormi. Acesta este cel mai sănătos, cel mai corect lucru pe care îl poți face. Ce mai rămâne de făcut? Nu cunoașteți lumea nouă, ce se întâmplă sau chiar dacă este realitate sau vis. Mai mult, ce urmează?

Întrebare: De fapt, frica și dorința de a te ascunde sub pătură sunt naturale. Trebuie să depășim acel ceva, să-l vedem din altă parte sau să continuăm cu ochii închiși?

Răspuns: Asta facem de obicei. De ce intrăm constant în tot felul de jocuri de noroc, războaie sau probleme? Pentru că închidem ochii și nu vrem să tragem concluziile corecte. Prin urmare, toată viața ne repetăm greșelile trecute, doar că o facem la nivelul următor.

Întrebare: Să spunem că ieri am intrat sub pătură și astăzi m-am săturat să stau în pat. Vreau să trag concluzia corectă. Cum o abordez?

Răspuns: Așează-te și scrie-ți toate problemele de astăzi – ce crezi despre ele, cum le vezi sau orice altceva. Și apoi scrieți răspunsurile în măsura în care puteți înțelege; scrie ce poți face în privința asta și vezi ce urmează.

Comentariu: De exemplu, văd că nu înțeleg nimic. Sunt multe probleme și nu îmi dau seamade nimic. Ca să nu mai vorbim de unele probleme globale asupra cărora nu am niciun control. Toată foaia este déjà tăiată. Nimic nu funcționează. Totul s-a dat peste cap. Nici ziua de ieri nu poate servi drept experiență.

Răspunsul meu: Deci ești un om liber acum! Ți-ai dat seama ce fel de viață este în fața ta și că nu poți face nimic în privința asta, ci doar ca ieri, mergi și astăzi pe pilot automat. Acum ai ajuns la concluzia corectă.

Întrebare: Deci schimbările în sentimente conduc o persoană la libertate?

Răspuns: Ce fel de libertate este asta? Aceasta este libertatea de a lua deciziile corecte.

KabTV “Cabala Expres” 9/23/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă: lumea este nouă în fiecare moment? Este adevărat sau nu?

Răspuns: Pentru că datele se schimbă în mod constant. Dacă am putea vedea cum se schimbă lucrurile, atunci, desigur, ar fi mai de înțeles pentru noi.

Întrebare: De ce simte o persoană sau nu schimbările?

Răspuns: Depinde de coordonatele în care este obișnuit să vadă și să accepte lumea. Dacă pentru mine lumea este ceva stabil și restrâns, atunci nu văd nicio schimbare în ea. Sunt câteva lucruri pe care le văd, de exemplu, cândva au fost dinozauri, dar astăzi ei nu mai există. În principiu, pot spune că lumea este statică, deși totul se rotește constant: Soarele, Luna, Pământul.

În același mod putem vorbi despre dezvoltarea lumii. Vedem că natura minerală, vegetală și animalâ și omul însuși se dezvoltă. Deci, totul trece printr-o dialectică specifică a dezvoltării.

KabTV “Cabala Expres”, 9/23/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când Creatorul atrage o persoană mai aproape de El, de ce trebuie să-l conducă prin rușine și umilință în societate? De ce toți marii învăţători au experimentat respingerea din partea societății?

Răspuns: Pentru a-i ajuta să scape de egoism. Și cum altfel? O persoană în sine nu poate aspira la Creator. De aceea, Creatorul conduce o persoană prin umilire și în felul acesta îl îndreaptă către Sine.

Singura oportunitate de a te apropia de Creator este prin umilirea „Egoului” cuiva. Și sunt gata să plătesc pentru asta cu tot ce am, începând cu egoismul pe care Creatorul l-a creat în mine și care mă omoară în fiecare zi și terminând cu problemele pe care egoismul le provoacă în societate în raport cu mine.

Dar sunt gata să plătesc pentru asta pentru a mă apropia totuși de Creator. Nu este nimic de făcut. Astfel începem să atingem ceea ce înseamnă să ne ridicăm în spiritualitate.

Întrebare: Toți trebuie să treacă prin asta?

Răspuns: Mai mult sau mai puțin toată lumea. În zilele noastre poate fi foarte ușor pentru că deja există grupuri și există deja o metodologie. Au fost momente când cabaliştii chiar au suferit foarte mult, nu doar psihologic, ci şi fizic. Dar astăzi este mult mai ușor.

Mai mult decât atât, un număr mare de oameni de astăzi înțeleg deja acest lucru și sunt angajați în unificare. Sau nici nu înțeleg și nu se angajează în ea, dar totuși simt din interior că mântuirea este totuşi în unitate.

Din conversația Dr. Laitman cu Grupul Georgian 9/15/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zoharul ne vorbește despre ceea ce se întâmplă în lumea spirituală, despre acțiunile de dăruire ale creației; prin urmare, nu îl putem înțelege din moment ce încă nu suntem capabili să efectuăm astfel de acțiuni!

Suntem în dorinţa noastră egoistă și știm doar cum să primim împlinire și plăcere și cum să acționăm pentru a obține această plăcere. Iar acțiunile despre care vorbește Zoharul par a fi descrise într-un limbaj de neînțeles, ca un cod secret, ca și cum ar fi vorba despre ceva ireal: fie în limbajul Cabalei, în termeni de Sefirot, Parțufim, al lumilor, fie ca un fel de alegorie în care soarele, luna, munții, oamenii și animalele se comportă ca într-un basm.

Niciunul dintre noi nu îl înțelegem și nici nu îl simțim, pentru că nu suntem în calitatea (natura) dăruirii, ci suntem în calitatea (natura) primirii.

Dacă ar fi să primim calitățile spirituale superioare ale dăruirii și iubirii în loc de calitățile noastre egoiste pământești, am înțelege imediat ce ne spune Zoharul și odată cu citirea lui, am dezvălui lumea superioară. Mai mult, nu va fi ca într-un roman de aventuri, ca într-o fantezie, ci mai degrabă o realitate!

Cu toate acestea, deoarece încă nu există calități spirituale în mine, ceea ce este descris în Zohar este ireal. De aceea citirea Zoharului se numește „Segula”, o tehnică specială! Ce este asta?

Citim și încercăm să chemăm asupra noastră forțe din acea lume, nivelul despre care se vorbește în Carte. Chiar dacă nu înțeleg textul, dar vreau să mă schimb și vreau să-l simt, acesta „luminează” asupra mea cu o „lumină care întoarce la sursă” (Ohr Makif, sau lumina înconjurătoare).

Această forță acționează asupra mea și va dezvălui noi calități în mine, ale dăruirii, despre care este scris în Zohar. La urma urmei, este scris în întregime în natura dăruirii, nu a primirii și se poate înțelege ce este scris acolo numai prin natura dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/29/10, Shamati “Pentru a înțelege cuvintele Sfântului Zohar “

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabala spune că nu contează cărei religii aparținem, ci știm că nu există altul în afară de El. Dacă studiez Cabala și știu că nu există altcineva în afară de El, cum pot fi într-o altă religie?

Răspuns: Cred că problema este că voi considerați Cabala ca fiind o religie. Cabala totuși, nu este o religie ci o înțelepciune. Este înțelepciunea despre structura lumii, despre forțele care îi afectează pe oameni și despre ce poate face omul cu ele.

Spunem întregii omeniri despre acest lucru și promovăm un singur principiu – conexiunea între oameni. În această conexiune între toţi, este posibilă revelarea forței superioare unice a naturii, numită Creator. Asta e tot.

Nu are nimic de-a face cu Creștinismul, Islamul sau Iudaismul.

Din conversația Dr. Laitman cu grupul Georgian 9/15/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înțelegeţi prin conceptul de a dezvolta o persoană nouă?

Răspuns: Creșterea unei noi persoane este cel mai important lucru, pentru ca acesta să înțeleagă că umanitatea și conexiunea sunt cele mai importante lucruri. Și în funcție de amploarea conexiunii noastre, putem judeca dezvoltarea societății.

Comentariu: Aici nu vorbim despre o națiune sau un stat.

Răspunsul meu: Nu, vorbim despre conexiune globală. Dar aici trebuie să ținem cont de faptul că, dacă vorbești despre finlandezi, atunci accepți întreaga națiune de acolo. Și dacă iei America, nu te poți aștepta să fie la fel ca finlandezii. Și de aceea există o astfel de ruptură între toți. Dar totuși, după nivelul de comunicare care există în societate, atât timp cât nivelul de comunicare depășește diferențele din societate, aceștia sunt înaintează.

Întrebare: Este singurul principiu important, nivelul de conexiune?

Răspuns: Da. Trebuie să creăm o societate uniformă în care să nu existe mari, mici, proști sau deștepți – nimic. Cât ai câștigat e al tău, fii cel mai mare, cel mai bogat, orice vrei, dar mâinile tale au făcut-o și capul tău și, prin urmare în principiu, nimeni nu va avea pretenții împotriva ta.

Prin urmare, americanii sunt mai mult sau mai puțin de acord că au inegalitate, deoarece această inegalitate depinde de ei. Nimeni nu dictează altuia în vreun fel.

Întrebare: Este un principiu bun, „dezvoltă-te prin tine însuţi?

Răspuns: Desigur. O persoană ar trebui să studieze; să investestească în societate și să vrea să fie respectat. El dovedește tuturor că este esențial, necesar, potrivit și așa mai departe.

Și, prin urmare, atunci când ei creează un mecanism sau dispozitiv, sau fac descoperiri științifice și așa mai departe, toate acestea se reflectă apoi în rezultat. Adică nivelul conexiunilor determină totul.

KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 4/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetătorii studiază de mult efectul aderării la majoritate, adică atunci când alegi ce alege mediul, când alegi ceea ce aprobă rudele și prietenii tăi și ce este la modă, parcă nu ai o opinie specială. Cercetătorii notează că de multe ori teama de oportunități ratate este cea care ne motivează să urmăm majoritatea. Aceasta este o condiție care apare atunci când începi să te gândești că iarba este mai verde în spatele gardului altcuiva, viața altcuiva este mai interesantă și așa mai departe. Practic, ei direcționează totul către faptul că există o teamă de oportunități ratate.

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: De aceea alegem ceea ce fiecare a ales?

Răspuns: Nu știu cine alege, dar de cele mai multe ori, da. Mai ales pentru că mi se pare că alții au iarba mai verde, mai bună și așa mai departe.

Întrebare: Poate o persoană să iasă din această lipsă de libertate? Din faptul că fiecare trăieşte așa cum trăieşte,  așa cum aleg ei, așa că aleg la fel, pot scăpa de asta?

Răspuns: Cred că doar dacă o persoană lucrează asupra sa, dacă are în același timp un alt sistem de apărare, va înțelege de ce face asta.

Și de ce să urmezi majoritatea chiar așa? Nu există nimic în majoritate decât o forță animală brută care mă îndrumă să aleg ceea ce allege ea.

Pur și simplu trage și spune: „Vei fi în siguranță cu noi, totul va fi bine, fii ca toți ceilalți, nu ai nevoie de nimic mai mult sau te vei simți rău și așa mai departe.” Putem deja să vedem cum funcționează.

O persoană poate fi liberă numai dacă stă deasupra colectivului, dacă poate fi liberă de colectiv și atunci când decide la ce să se alăture. Apoi, fie creează el însuși o echipă, fie se alătură deja unei echipe cunoscute.

Întrebare: Dar numai când decide singur?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Ce trebuie să cântărească pentru asta, ca să se alăture lor?

Răspuns: Scopul! Al său și scopul colectivului și alege acel grup la care să se alăture.

Întrebare: Ce scop determină dacă o persoană este liberă sau nu? De exemplu, vi se va spune: „A mers pentru acest scop”. Tu spui: „Acesta este un om liber”. Dacă a ales acest scop, este un om liber. Este posibil așa?

Răspuns: Dacă, în primul rând, nu cade sub influența niciunui colectiv.

Întrebare: Ce poți face cu natura umană, care este total sub colectiv și sub opinia generală?

Răspuns: Asta vedem.

Întrebare: Deci el trebuie să iasă din firea lui, în general?

Răspuns: Da. Aceștia sunt oameni speciali care se nasc așa, se dezvoltă și prin urmare, nu pot fi deloc în nicio echipă. Și apoi își găsesc realizarea.

Întrebare: Poate o persoană să fie învățată asta?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Dacă nu s-a născut liber, el continuă să nu fie liber?

Răspuns: Da.

Comentariu: Acesta este în general un verdict.

Răspunsul meu: Acesta nu este un verdict; natura este cea care funcționează astfel.

Întrebare: Aţi văzut astfel de oameni liberi în viața dvs?

Răspuns: Foarte puțini. De obicei, astfel de oameni aleg lipsa reală de libertate. Ei caută o echipă pe care să o abordeze, la care să se alăture și căreia să se abandoneze până la capăt. Pentru că ei înțeleg că este imposibil să existe separat. Și prin urmare, pentru a te realiza, principalul lucru este să găsești echipa potrivită.

Născut liber, omul își ia libertatea și urmează colectivul. Își sacrifică libertatea pentru a se realiza corect. Pentru că implementarea încă este în colectiv, în echipă.

Întrebare: Acesta este cu adevărat eroismul lui? Este mult mai tare decât dacă rămâne liber pentru că s-a născut liber?

Răspuns: Care ar fi rostul? Ar fi o existență singuratică.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/23/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→