Maimomide (Rambam) scrie că lumea noastră este sub axa timpului, iar lumea spirituală este mai presus de timp. Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de spiritualitate, brusc începem să simțim că o secundă este un timp foarte lung. Putem încadra multe evenimente în perioada de la începutul unei secunde până la sfârșitul ei.

În tehnologia modernă, dispozitivele funcționează la frecvențe înalte și sunt capabile să proceseze milioane de impulsuri pe secundă, ceea ce nu puteau face până acum. Lumea spirituală este cu mult peste tehnologia modernă și funcționează la o frecvență infinită. Prin urmare, nu există momente scurte în spiritualitate și fiecare moment este infinit.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/7/21, „Munca în urcări și coborâri”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem transmite informații despre forța integrală și societatea integral, tipului de oameni care nu au nevoie de muncă spirituală ca atare, dar cu toate acestea, vor exista în societatea viitorului?

Răspuns: Sunt sigur că omenirea va fi împărțită în grupuiri de zece, deoarece aceasta este forma optimă de predare și unire a oamenilor. Astfel, tuturor oamenilor li se va oferi educaţie integrală  și vor putea percepe natura prin grupurile de zece, pe principiul de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți.

Acesta este principiul nu doar al relațiilor bune, ci al schimbării percepției tuturor asupra lumii. Prin urmare, toți oamenii vor putea înțelege în ce fel de lume se află, unde natura este un singur sistem. Astăzi vorbim despre asta theoretic, dar în practică nu o simțim așa, deoarece fiecare trăiește în propria individualitate egoistă.

Așa cum există oameni în lumea materială care sunt angajați în teoria informației și controlului și cei care lucrează în locuri de muncă simple și nu știu nimic despre asta, tot așa vor exista oameni care sunt interesați să înțeleagă sistemul superior de guvernare și natura integrală globală în general.

Înțelepciunea Cabalei spune că întreaga omenire va trece treptat prin etapa de ridicare la percepția corectă a realității. Atunci vom putea fi capabili să ne construim într-adevăr viața în conformitate cu modul în care o vom percepe. Aceasta va fi viața generației corectate, în care ne înțelegem cu toții existența ca un întreg complet, într-o natură integrală și ne vom construi viețile în conformitate cu aceasta.

Mai mult, această viață va fi complet diferită de cea materială, deoarece în același timp vom percepe o realitate diferită dincolo de timp, spațiu și de orice restricții egoiste care ne dictează realitatea noastră astăzi.

Din KabTV: “Ştiinţa Managementului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În știri (CNBC): „Mai mult de jumătate dintre europeni vor să înlocuiască parlamentarii cu Inteligenţa Artificială, spune studiul”

Răspunsul meu: Acesta este cel mai bine. Lasă roboții să ne conducă.

Întrebare: Într-adevăr, cu cât sunt mai puțin competenți, cu atât sunt mai corupți, cu atât vor mai mulți roboți și inteligență artificială. Instalați un cip, înlocuiți uleiul, adăugați altele și gata. Cum îți place această idee, serios?

Răspuns: Sunt în favoarea ei. Înlocuiți așa-numiții reprezentanți ai oamenilor, corupți cu o mașină: eu sunt pentru asta.

Dar chiar și acolo, desigur, vor găsi tot felul de lacune pentru cum să se mişte. Vor începe să mituiască oamenii care servesc această inteligență, administratorii.

Întrebare: Deci nu crezi că va funcționa?

Răspuns: Nu, egoismul va găsi lacune peste tot.

Comentariu: Un robot nu are nevoie să construiască vile și case, nu poate fi mituit.

Răspunsul meu: Vei construi vile și cabane pentru alții. Asta nu duce nicăieri.

Întrebare: Nu putem scăpa de a o remedia?

Răspuns: Nu. În principiu, eu, desigur, aș fi în favoarea acestui tip de schimbare. Dar asta nu este posibil. Egoismul este un cancer, o tumoare canceroasă și genul care nu poate fi comparat cu nimic altceva. Trăiește peste tot și în orice.

Comentariu: Se pare că nu-l putem învinge.

Răspunsul meu: Nu poți câștiga. Egoismul? În nici un caz! Când suntem convinși că nu îl putem învinge, atunci ridicăm mâinile în sus, ne predăm.

Întrebare: Când explicați legăturile dintre noi și vorbiți despre iubire, „iubiți-vă aproapele …”, înțelegeți cumva că toate aceste eforturi vor duce la faptul că o persoană va dezvălui răul?

Răspuns: Da. Să ne străduim spre bine, astfel încât să putem înțelege că nu îl putem realiza. Și atunci va trebui să găsim o cale de ieșire.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, este imposibil să realizăm asta în condițiile noastre pământești?

Răspuns: În niciun caz. Cu metodele noastre, forțele noastre, natura noastră, este imposibil.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, construim totul cu egoism?

Răspuns: Indiferent de modul în care asamblați și faceți acest lucru, veți obține întotdeauna o mitralieră.

Întrebare: Deci nu vom înlocui oficialii guvernamentali cu inteligența artificială, egoismul nu poate fi învins?

Răspuns: Nu! Poate fi înlocuit și vom vedea ce transformare se va întâmpla cu acest lucru. Puteți fugi în toate direcțiile, dar veți găsi totuși că egoismul va găsi o lacună, undeva toată lumea încearcă să mituiască și astfel, continuă să conducă asupra noastră.

Întrebare: Și concluzia ta?

Răspuns: Numai să ne întoarcem la Creatorul său, la Creatorul egoismului, la Creator, deoarece Creatorul l-a creat! Egoismul este cea mai mare forță a naturii, care controlează totul, păstrează totul în sine. Întoarce-te la Creator, El îți va corecta egoismul!

Depinde doar de dorința noastră.

Întrebare: Contează că nu îl vedem pe Creator și nu-L simțim?

Răspuns: Nu, nu contează. Îi ceri să-l ia.

Întrebare: Deci, sarcina noastră principală este să urăm egoismul?

Răspuns: Da.

Din programul TV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 5/31/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Renumitul neurolog Bekhtereva, care a fost directorul Institutului de Medicină Experimentală din Leningrad timp de aproximativ douăzeci de ani, a scris într-una din lucrările sale: „Recunosc că gândul există separat de creier, iar mintea doar îl primește din spațiu și îl citește”.

Ce este dincolo de limitele intelectului uman?

Răspuns: Dincolo de intelectul nostru se află întreaga lume spirituală. La urma urmei, ce este inteligența? O mică „creștere” egoistă care nu se potrivește nici în lumea spirituală, nici în cea corporală. Prin urmare, ceea ce se întâmplă cu adevărat este dezvoltarea și frustrarea noastră în creștere: „Cine suntem? Ce putem chiar înțelege?”

Întrebare: Înseamnă că gândurile pe care le surprindem ne creează cumva realitatea, ceea ce simte o persoană în interior și în exterior?

Răspuns: Ne descriem această realitate pentru noi înșine prin gândurile noastre. De fapt, nu există nimic real în ea. Aceasta este o realitate imaginară.

Întrebare: De ce i se pare unei persoane că gândeşte?

Răspuns: Aşa încât să i se pară că el chiar gândește, există, face ceva, creează. Mai mult, actul creației începe cu gândurile: „Cine sunt eu? Ce sunt eu? Pentru ce sunt? Pentru ce? Cine m-a creat în acest fel? Ce fac eu? Ce este al meu în aceste acțiuni și ce nu?” Unele feluri de gânduri și inspirații vin la mine. „Sunt ale mele? Nu existau înainte, dar acum există”.

Adică, o persoană de aici are la ce să se gândească. Dar acest lucru este de asemenea, inutil pentru că oricum el nu va descoperi adevărul.

Din KabTV “Cabala Expres” 6/13/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce este critica folositoare?”

Critica este o trăsătură care există la noi toți, într-un grad sau altul. Este un rezultat direct al naturii noastre egoiste. Egoismul ne împinge constant să ne testăm și să ne măsurăm față de ceilalți, pentru a obține cea mai bună și cea mai confortabilă poziție în raport cu ei. Dar această comparație constantă se află în capul nostru ca o povară, evidențiază defectele și localizează cu promptitudine neajunsurile în fiecare problemă.

Critica obsesivă ne face să ne pierdem răbdarea și toleranţa și ne determină să respingem orice ne pare străin sau diferit. Conform percepției ego-ului ne plasăm în centrul creației; prin urmare, cerem să fim acceptați necondiționat așa cum suntem. Este ceva negativ? Nu, este un sentiment natural. Dar o astfel de acceptare nu funcționează invers. Îi judecăm pe ceilalți și dacă vedem că sunt într-o poziție mai bună sau au calități mai bune în ochii noștri ne simțim dezamăgiți și chiar deprimați, deoarece ne propunem în permanență să fim percepuți ca fiind mai de succes și superiori în comparație cu restul.

Comparațiile nesfârșite cu alte persoane ne împiedică să atingem relații bune și sănătoase. Ne determină să fim în continuă frecare între noi și ne împiedică să ajungem la un acord și la înțelegere reciprocă. Și dacă tuturor le pasă doar de bunătatea și dreptatea lor, atunci nu se poate forma niciodată o conexiune frumoasă cu ceilalți.

Nu există trucuri pentru abordarea acestei perspective critice pe care egoismul nostru ne obligă să ne-o asumăm, nici un panaceu nu acționează asupra ei, nu există exerciții psihologice sau argumente filosofice și nici nu poate fi reprimată și suprimată. De ce este așa? Pentru că natura umană ne împinge înainte să realizăm doar ceea ce este în beneficiul nostru și să căutăm greșeli numai în afara noastră.

„Unul îi judecă pe ceilalți după propriile sale defecte”, au scris înțelepții noștri. Imperfecțiunile pe care le vedem la alții sunt de fapt propriile noastre imperfecțiuni. Ele sunt o proiecție a ceea ce trebuie să îmbunătățim în noi înșine, ceea ce trebuie să reparăm schimbându-ne întreaga viziune asupra lumii, de la egoism la altruism și învățând să-i vedem pe ceilalți ca pe o parte integrantă a noastră.

Trebuie să începem să ne angajăm într-un nou tip de critică, în care începem să ne cercetăm pe noi înșine, viețile noastre, natura noastră, pentru a echilibra egoismul nostru înfumurat care aduce critica distructivă a altora. Autoexaminarea ne va ajuta să ne ridicăm și să ne observăm starea dintr-o perspectivă înaltă și să trezim forțe mari care se află în adâncul naturii pentru a ne ajuta să descoperim o nouă atitudine față de mediul înconjurător.

Tot ce se întâmplă în viața noastră este transmis de sus, așa că trebuie să privim spre viitor în loc să agonizăm asupra trecutului. Înțelepciunea Cabala ne învață că nu putem schimba nimic cu adevărat prin noi înșine, ci putem atrage doar forța pozitivă a naturii prin eforturile noastre spre relații bune cu ceilalți. Această forță din natură va putea să contrabalanseze negativitatea care este în noi și să ne echilibreze egoismul natural. Dacă atragem forța pozitivă, nu vom mai fi judecători ai vecinilor noștri și nu va mai fi nevoie să ne „mâncăm” cu vinovăție cu privire la trecut. După cum este scris: „Nebunul își încleștează mâinile și își mănâncă propria carne” (Eclesiastul 4: 5)

Prin urmare, revelarea ființei noastre egoiste ca urmare a autoexaminării ar trebui să acționeze ca o trambulină prin care sărim să acționăm într-un mod opus, iubitor și grijuliu față de ceilalți, deasupra ego-ului. Dacă această contabilitate de sine devine parte a noii noastre naturi, ce vom judeca? Vom măsura apropierea sau separarea dintre noi și ceilalți și puterea eforturilor necesare pentru a acoperi această depărtare și a ne apropia unul de celălalt. Acesta este singurul tip de critică sau evaluare utilă și intenționată, pe care ar trebui să o facem dacă vrem să ajungem la echilibru și să ne îmbunătățim viața.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Încotro merge Unchiul Sam”

Duminica trecută, unchiul Sam a sărbătorit 275 de ani, adică ziua de 4 iulie a Americii sau Ziua Independenței. Am primit multe întrebări despre „țara oportunităților nelimitate” și în ce direcție se află, având în vedere transformările sociale rapide și relațiile politice volatile atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Multe dintre întrebările pe care le-am primit s-au referit la discrepanța puternică dintre starea actuală a societății americane și Declarația de Independență. Într-o realitate a violenței, a abuzului de droguri extins și a depresiei și disperării omniprezente, este aproape ciudat să citești Declarația care afirmă: „Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt creați egali, că sunt înzestrați de către Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, printre acestea fiind Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”.

Într-adevăr fără vina sa, America a pierdut cursa în căutarea fericirii. Lucrurile se pot schimba întotdeauna în bine, dar este nevoie de hotărâre și determinare și mai ales, de recunoașterea problemei, care în cazul Americii este dezintegrarea socială.

Când fondatorii comunității au imaginat viața în noua țară independentă, oamenii erau mult mai „orientați spre comunitate” decât sunt astăzi. Viața era mai simplă, iar aspirațiile oamenilor se învârteau în general în jurul asigurării aprovizionării, locuinței și creșterii copiilor. Având în vedere aceste obiective, era firesc să se aspire ca fiecare american să aibă aceste „drepturi inalienabile”.

Cu toate acestea, americanii din 1776 și americanii de astăzi au foarte, foarte puțin în comun. Nu numai americanii, ci întreaga omenire s-a schimbat dramatic în acei ani și nu în bine. Aceste schimbări, care s-au accelerat aproximativ de la începutul secolului al XXI-lea, au făcut oamenii mult mai egoisti, narcisişti, necomunicativi, ireversibili față de valorile și autoritățile sociale și iresponsabili în ceea ce privește consecințele acțiunilor lor. Drept urmare, „căutarea fericirii” a devenit un scop foarte personal, care deseori implică urmărirea nefericirii altor persoane. Există în special în America, numeroase exemple de aspirații ale oamenilor de a atinge fericirea, umilind și disprețuind alte persoane sau grupuri pe baza etniei, religiei, culturii sau orice altă trăsătură care poate fi folosită pentru a califica și demoniza alți oameni și a justifica răutatea faţă de ei.

Cu toate acestea, dacă fiecărui grup, secte sau fracțiune din societate îi pasă doar de ea însăși, societatea se va prăbuși și toate grupurile, sectele și fracțiunile vor suferi. Pe măsură ce grupurile de luptă se străduiesc să se afirme în detrimentul celorlalți, le refuză altora „Viața, libertatea și căutarea fericirii” pe care le cer pentru ei înșiși. Mai mult decât atât, garantând că alte grupuri îi vor trata la fel. O astfel de criză socială îi neagă țării viitorul. Astăzi, aceasta este starea Americii la începutul celui de-al 275-lea an.

Nu spun asta pentru a mustra pe cineva în special și, cu siguranță nu pentru a patrona. Strig ceea ce văd, astfel încât și alții să o poată vedea și să-și îmbunătățească viața. Cred că toți oamenii ar trebui să se bucure de drepturile de bază pe care le articulează Declarația de independență, iar primul pas către realizarea lor este să vedem unde nu sunt implementate, astfel încât oamenii să poată construi împreună o societate mai dreaptă, unită și fericită.

Dacă dorințele mele pentru America ar fi ascultate, aș dori ca ei să ia o pauză de la violența armelor, abuzul de substanțe și alte forme de distrugere personală și reciprocă și să reflecteze la ceea ce trebuie să facă pentru a-și face societatea mai echitabilă, unită și fericită. Și nu prin răzbunare, deoarece asta ar trezi mai multă ură, ci prin privirea către viitor și reimaginarea unui vis american în care oamenii își ating obiectivele, trăiesc fericiți cu o mulțime de economii, cu locuințe, sănătate, educație și mai ales cu o comunitate de care au grijă și căreia îi pasă de ei.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Observaţie: „Logica te va duce de la punctul A la punctul B. Imaginația și munca grea te vor duce oriunde altundeva”, este citatul atribuit lui Einstein.

Răspunsul meu: Adevărat.

Întrebare: Astăzi, logica ne-a condus de la punctul A la punctul B. Și ce vedem? Cum poți folosi imaginația pentru a depăşi acest impas?

Răspuns: Dacă ajungem de la un punct la altul cu ajutorul logicii, atunci ajungem la același punct, doar că sapăm, chiar ne îngropăm în el și mai mult cu ajutorul logicii noastre.

Întrebare: Și imaginația? Cum ieşim din această stare?

Răspuns: Ne Imaginăm starea opusă celei în care ne aflăm.

Comentariu: Acum suntem într-un fel de confuzie, în suferință.

Răspunsul meu: imaginați-vă o stare de claritate și bucurie. Și încearcă să o creezi. Nu pe baza stării tale anterioare ci pur şi simplu din senin.

Întrebare: Să creeazi fericirea doar din senin? Este posibil?

Răspuns: Dacă nu este posibil, atunci de ce existăm? Și dacă este posibil, atunci numai în acest fel poate fi. Nu poți crea fericire din nefericire. Din nefericire trebuie să înțelegeți doar că trebuie să atingeți fericirea.

Întrebare: Deci, spuneți că doar efortul de a atinge fericirea este necesar de la noi? Trebuie să construim această stare fericită și să încercăm să o împlinim?

Răspuns: Da.

Întrebare: Utopiştii aspirau odată la asta. Care este diferența dintre ceea ce propuneți dvs. și acei utopişti și Orașul Soarelui?

Răspuns: Utopiştii nu s-au bazat pe natura reală în care ne aflăm, pe egoismul în care existăm. Ei au crezut că pot să-l ia, să-l ridice și pur și simplu să vrea să îl împlinească.

Întrebare: Doar să iei o persoană și să o pui în Orașul Soarelui?

Răspuns: Iar tu trebuie să construiești singur acest oraș al Soarelui! El nu crește din fanteziile noastre.

Întrebare: Când spui că trebuie să-ți imaginezi fericirea, prin ce etape trebuie să treci?

Răspuns:: Adică trebuie să realizăm, stând pe toate suferințele existente și bazându-ne pe ele, că putem face ceva opus lor numai dacă schimbăm relațiile dintre noi. Așadar, trebuie să începem să privim la creșterea noastră – personală, socială, de grup, familială – la toate nivelurile.

Întrebare: Și asta numiți dvs. construirea unei societăți fericite?

Răspuns: Desigur. Depinde doar de atitudinea oamenilor unul față de celălalt. Nimic mai mult.

Întrebare: Pentru a rezuma: spuneți că dacă acum sufăr, sunt într-o durere, într-o fundătură, trebuie să-mi imaginez, să vizualizez…?

Răspuns: Starea opusă. Motivul suferinței este în „ego” -ul meu, în faptul că suntem opuși unul față de celălalt, ne urâm, nu ne suferim, ne respingem și vrem să profităm unul de celălalt. Dacă dorim fericirea, trebuie să ne eliberăm de interesul propriu și să ridicăm în schimb, interesul public.

Trebuie să doresc fericire pentru toată lumea și atunci voi exista și eu în toată această fericire.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 4/22/21

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În psihiatria rusă, pacienții cu tulburări mintale au fost întotdeauna numiți „boala sufletului”, ceea ce înseamnă că starea lor este asociată cu sufletul. Direcțiile occidentale o numesc o boală mintală (bolnav mintal), asociată cu creierul. Unde este acest suflet și ce este?

Răspuns: Nu știu ce este un suflet în termeni de formulări mentale, psihiatrice și psihologice. Din punctul lor de vedere, acesta este cea mai mare activitate nervoasă a unei persoane pe care o putem studia.

De fapt, sufletul este o structură mult mai înaltă, s-ar putea spune chiar că este cea mai înaltă, pe care nu o putem realiza și percepe în limitele, în aceste volume, în această cunoaștere, sau în aceste sentimente în care suntem în prezent. Dar o putem studia în noi înșine, numai în noi înșine, dacă urmăm o pregătire psihologică specială.

O astfel de instruire este determinată de Cabala foarte simplu. Trebuie să începem să acționăm deasupra naturii noastre. Se pare că acest lucru este destul de simplu pentru că, dacă întreaga noastră natură nu este altceva decât o dorință egoistă de a primi plăcere, atunci trebuie să începem să aplicăm anumite exerciții asupra noastră, care ne-ar ajuta să ne ridicăm deasupra acestei dorințe naturale de a aduce plăcerea către noi înșine la altfel de impresii din noi și din lume, asta înseamnă să lucrezi în direcția opusă, să aduci plăcere altora, mai mult decât atât, deasupra ta, neținând cont de tine însuți.

Acest lucru necesită un anumit mediu care va împinge o persoană către asta, o va organiza. Apoi, persoana va începe să simtă impulsuri interioare complet diferite, gânduri, sentimente și atitudini față de ceilalți, absolut opuse celor experimentate anterior.

Iar acestea nu sunt doar relații amabile, bune, pentru că în cele din urmă sunt transformate într-o structură foarte interesantă în care o persoană se simte ridicându-se deasupra naturii sale. De vreme ce definim lumea ca pe ceva care ne este dat în senzațiile noastre, ne ridicăm deasupra lumii noastre.

Rezultă că o astfel de pregătire psihologică ne permite să ne ridicăm deasupra noastră, să vedem totul în jurul nostru într-un mod diferit.

Și apoi o persoană începe să se simtă împărțită în două părți: într-o astfel de paradigmă în care îi tratează pe toți cu natura egoistă obișnuită în care ne-am născut, și se dezvoltă sub influența mediului către această nouă atitudine față de lume care s-a născut ca urmare a instruirilor cabalistice în care cineva are o atitudine față de lume diferită de atitudinea trecută, o atitudine altruistă. Doar că acest lucru nu trebuie confundat cu conceptul de altruism cu care suntem obișnuiți în lumea noastră.

O persoană simte că este formată, ca să spunem așa, din două părți: din percepția lumii în dăruire și iubire, în ieșirea din sine, să numim asta „percepția superioară”, și atunci atitudinea pe care o simți în sine față de lume și înapoi de la lume către tine, se numește suflet. Iar atitudinea trecută față de lume și atitudinea lumii față de aceasta în fluxul egoist reciproc obișnuit va fi numită corp.

Deci, conform metodologiei noastre, începem să împărțim o persoană într-o atitudine egoistă față de lume, una corporală și o atitudine altruistă față de lume, una spirituală.

KabTV „Cabala și psihologia”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că este necesar să aducem locuitorii orașelor la un anumit grad de integrare, deoarece natura ne conduce la acest lucru.

Ce fel de integrare este? Este atunci când oameni foarte diferiți ajung totuși la un anumit grad de conexiune între ei? Poți explica ce vrei să spui prin conexiune între locuitorii orașului?

Răspuns: Conexiunea între oameni nu trebuie neapărat să fie în oraș, pentru că această conexiune va apărea din contact tactil direct, comunicare fizică.

Astăzi vedem oameni stând la aceeași masă într-o cafenea vorbind între ei prin telefoane. S-au obișnuit să comunice unul cu celălalt printr-o tastatură.

O persoană vede cum este afectată de noi tipuri de comunicare, se obișnuiește cu acestea și vrea să fie conectat cu alții printr-un fel de dispozitiv care să-i furnizeze simultan tot felul de date, imagini și orice ce vrei, astfel încât să poată diversifica contactul între ei cu inserții muzicale, etc.

Adică, relațiile dintre oameni vor trece tot mai mult prin sistemele pe care le inventăm. Ne vor permite să ne înțelegem mai bine și să ne adaptăm unul la celălalt.

Și nu vom fugi de asta undeva în pădure, să strigăm și să căutăm conexiuni între noi în acest fel.

Comunicarea care există între noi astăzi prin tot felul de dispozitive se va îmbunătăți și ne va ajuta să comunicăm mai repede. În general, vom lua lucrurile bune pe care le avem acum și tot ce nu este necesar va fi uitat și eliminat treptat.

Întrebare: Crezi că o persoană se îndreaptă mai mult către comunicarea prin Internet și utilizarea dispozitivelor din cauza unor limitări fizice?

Răspuns: Și ce ne putem oferi reciproc cu limitările noastre fizice? Că trebuie neapărat să văd o persoană? Poate că voi fi într-un astfel de contact cu el fără a trebui să-l văd sau să-l aud. Trebuie să ajung la un fel de conexiune cu el, dar astfel încât să fie cât mai completă și în forma în care vreau să fie primită. Poate fi diferit pentru toată lumea.

Cred că dispozitivele noastre ne conduc din ce în ce mai mult la faptul că dorim să fim mai conectați unul cu celălalt pe plan intern. Și apoi vom vedea că nici acestea nu ne ajută în acest sens. Doar ne conduc la această decizie.

În plus, o conexiune pur fizică între noi, de asemenea, nu oferă nimic. Nu decide nimic între oameni sau între guverne. Dimpotrivă, ne face să îi mințim pe ceilalți, să ne distanțăm de ei, în ciuda faptului că în exterior nu o arătăm deloc.

KabTV  „Conversații” 09.06.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: M-am uitat peste multă literatură despre guvernare, dar nu am găsit nicio singură lucrare care să includă bazele științifice ale Cabalei. Poate că are sens să facem cel puțin primul pas?

Răspuns: Cabala este știința guvernării, dar știința gestionării lumii, a societății, a statelor etc. cu ajutorul forței pozitive, a proprietății de dăruire, a proprietății unei conexiuni complete între ele. Prin urmare, pentru societatea modernă cu peste șapte miliarde de oameni, aceasta nu poate deveni o metodă practică de gestionare și implementare.

Cred că, Cabala va trebui introdusă treptat doar în grupuri mici care se străduiesc să atingă nivelul perfect de management. Ei vor realiza cu adevărat viziunea unui sistem comun. În acest caz, vor putea lua decizii corecte, verdicte despre comportamentul lor, comportamentul acestor sisteme și așa mai departe.

Dar dacă, în același timp, ei s-ar îndrepta către societate, societatea nu i-ar înțelege pentru că nu poate pune în aplicare legile lumii altruiste, o comunicare perfectă, atunci când cu toții acționează ca într-un singur sistem, în completarea reciprocă, când toată lumea nu se simte individual ca o singură unitate, dar se simte ca o verigă în întregul sistem și acționează numai în conformitate cu întregul sistem.

Nu știu cum se simt furnicile în familia lor, dar aceasta este viața în cadrul societății. În același fel, o persoană nu mai are propria sa viață, ci viața întregii omeniri, sau cel puțin a țării sale, sau a colectivului său. Prin urmare, chiar dacă Cabala ar scrie un manual de management despre acest lucru, ar fi un ghid pentru gestionarea unei echipe ideale.

Întrebare: Am înțeles corect că, în general, Cabala este știința managementului?

Răspuns: Da. Dar știința guvernării prin forța pozitivă a naturii, care ne este ascunsă de către propria noastră ființă egoistă.

KabTV „Cabala și alte științe”, 22.06.2021

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→