Zi de zi studiem și clarificăm calea pe care trebuie să o parcurgem de la exodul din Egipt până la sfârșitul corectării, adică revelarea întregului program de dezvoltare.

Când reușim să ne ridicăm deasupra dorinţei noastre egoiste numite Faraon și să încetăm să depindem de ea, prin restricționarea egoismului nostru, aceasta va însemna că ieșim din Egipt, primirea pentru sine și intrăm într-o nouă stare spirituală.

Lumea spirituală, care ne este absolut necunoscută, se va deschide în fața noastră, atunci cum putem înțelege unde suntem? Prin urmare, exodul din Egipt este urmat de o perioadă numită Numărătoarea Omer – când numărăm dorințele dezvăluite în noi în conexiunea noastră cu grupul și le adunăm într-un snop (Omer) ca pe tulpinile de grâu.

Adunăm dorințele care sunt dezvăluite în noi și le atașăm acestui snop. Corectarea lor este tocmai în faptul că le adunăm împreună. Când toate dorințele grupului sunt adunate într-una, această structură devine gata să primească lumina superioară. Aceasta înseamnă că am fost răsplătiți cu dăruirea Torei și am ajuns la următoarea stare numită Shavuot (sfârșitul numărătorii celor șapte săptămâni).

Lumina superioară este dezvăluită în conexiunea noastră, deoarece am devenit asemănători cu lumina: Creatorul este revelat ființelor create în starea numită „stând în fața Muntelui Sinai”.

Fiecare grup de zece se conectează în el, apoi grupurile de zece se conectează împreună într-un singur întreg și devin similare cu lumina, iar lumina este revelată în noi. Aceasta este condiția pentru primirea Torei, primirea luminii superioare.

Întreaga lucrare constă în schimbarea intenției noastre pentru a nu ne gândi la noi înșine, la propriul nostru beneficiu, ci pentru a ne gândi la Creator, la beneficiul Său. Și ne putem gândi la beneficiul Creatorului numai în condiția în care suntem conectați, deoarece Creatorul este revelat numai în cadrul conexiunii noastre. Dacă vrem cu adevărat să-I dăm mulțumire, trebuie să ne conectăm cu prietenii noștri și astfel să permitem Creatorului să fie revelat în noi.

Întreaga plăcere a Creatorului este de a fi revelat ființelor create și de a simți cum se bucură de revelarea Lui. Este ca o mamă a cărei întreagă fericire este să-și vadă copiii sănătoși și fericiți.

Singura modalitate de a aduce mulțumire Creatorului este de a-I da ocazia să ne împlinească și să ne încânte. Așa devenim echivalenți: Îl încânt pe Creator prin încântarea mea în El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 4/13/21, “Numărătoarea de Omer (Sefirat HaOmer)“

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Anna îți scrie: „Pe lumea asta nu există iubire? Dacă nu există, ce spuneți, de ce se ține lumea asta? Am 22 de ani, vreau să întâlnesc pe cineva pe care să-l iubesc. Nu vreau doar conexiuni, nu doar familie și copii, ci ca totul să fie saturat de iubire. Este posibil, nu-i așa? Cum ajungi la asta?”

Răspunsul meu: Nu cred că acest lucru este posibil.

Aceasta se întâmplă numai dacă ea începe să se angajeze în a se ridica la următoarea etapă a dezvoltării, unde va simți sensul vieții ridicându-se la nivelul sensului vieții, adică deasupra acestei vieți, de acolo de unde vine această viață. I-o doresc.

Înțeleg că sună foarte nepoliticos, dar la acest nivel nu vom găsi nicio justificare pentru visele noastre, nici un impuls prin noi înșine. Nici unul. Trebuie să ne recalificăm tinerii, dar ei înșiși se recalifică în viață. Sunt mult mai deștepți astăzi.

Întrebare: Ce ar trebui să învețe, la ce ar trebui să ajungă?

Răspuns: Că nu există iubire în sensul la care visează ei.

Aceasta este reflectarea lor despre cea mai înaltă iubire, care împinge o persoană către sensul vieții. Este un sentiment complet diferit, atracție, conexiune și împlinire. Trebuie să ajungi acolo, este etern, perfect.

Comentariu: Sunt atâtea romane, seriale TV și alte lucruri care influențează o persoană cu această infuzie a acestei iubiri.

Răspunsul meu: Doar îi încurcă pe oameni! Toate motivele unei persoane ar trebui să fie în direcția spirituală și acolo va găsi răspunsul pentru toate.

Iar din punct de vedere biologic, trebuie să găsești o pereche potrivită pentru tine, să întemeiezi o familie, să ai grijă de ei și să-ți continui familia. Așa cum era cazul în toate familiile tradiționale până în secolul al XX-lea sau, să spunem, până în secolul al XVIII-lea.

Fie părinții au căutat ca soțul și soția să fie asemănători, fie au găsit o pereche în mediul imediat, din același sat, din același district, din aceleași cercuri. Și au existat familii puternice, deoarece căutau pe cineva similar cu ei.

Întrebare: Ce sfat i-ai da acestei fete Anna?

Răspuns: Îi doresc să caute un soț care să i se potrivească nu pentru iubire, ci pentru aspirație, gusturi, după asemănarea părinților săi. Trebuie să o cunoască pe mama lui și să vadă dacă este ca ea. Adică, Anna arată ca mama băiatului? Și dacă arată similar, atunci aceasta este deja o garanție a unei familii puternice. Un bărbat ar trebui să-și vadă soția ca parte a mamei sale.

Întrebare: Unde este ea în aceasta?

Răspuns: Nu contează ce vede ea în el. Principalul lucru este că atunci când el va vedea în ea o parte a mamei sale, o va trata deja cu prudență, cu iubire, cu teamă, ca un copil cu o mamă.

Întrebare:  Și atunci se poate numi chiar iubire?

Răspuns: Desigur. Ce este iubirea, dacă nu atașamente și obiceiuri? După cum spunea profesorul meu: „Iubirea este o fiară care trebuie hrănită mult cu concesii. Iar când va crește, atunci poate fi numită iubire.”

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 22.02.2021

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Câmpul superior are propriul purtător?

Răspuns: Câmpul superior este lumina, adică dorința de a dărui, de a umple, de a satisface, de a se conecta. Purtătorul său este calitatea comună a conexiunii, a binelui.

Este, de asemenea, calitatea de a primi, de a subjuga, de a influența și se presupune că este opusul acesteia și este răul. Cu toate acestea, de fapt, asta este ceea ce numim noi în fizica noastră spirituală.

De fapt, nu există nimic în el: nici rău, nici bine. Ambele forțe nu pot fi considerate bune sau rele; este doar relativ la mica persoană care le percepe în acest fel, pentru că trăim în astfel de circumstanțe.

Când ne ridicăm deasupra acestor circumstanțe la nivelul câmpului superior și începem să-l explorăm, atunci nu avem deloc rău și bine, ci doar primirea, dăruirea și manifestarea Reshimot.. Aceasta este ceea ce există.

KabTV “Întâlniri cu Cabala” 22.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Potrivit Cabalei, care este principala diferență în natura părților masculine și feminine?

Răspuns: Absolut totul. Nu există nimic mai opus în natură decât un bărbat și o femeie. Mai mult, această diferență crește tot timpul; mai întâi începe să se manifeste în obiecte neînsuflețite, chiar și în minerale, apoi în plante, chiar mai mult la animale și chiar mai mult la oameni.

Adică un bărbat și o femeie, dezvoltaţi, dacă sunt într-adevăr foarte dezvoltați ca personalități, reprezintă elementele cele mai opuse ale creației. Nu poate fi nimic la fel în ei. Prin urmare, este foarte dificil pentru să ajungă la un fel de acord, pur și simplu nu se înțeleg și nu se pot apropia în niciun fel ca să se asemene a unul cu celălalt.

Întrebare: Adică toate încercările lor de a înțelege viziunea reciprocă asupra lumii, în principiu, eșuează?

Răspuns: În cele din urmă, da. Vedem că intrăm treptat într-o mare criză: copiii pleacă de acasă, părinții divorțează, nu se pot suporta, omul se urăște pe el însuși.

Nu numai că nu se poate înțelege cu sexul opus, dar are și tot felul de impulsuri anormale în realizarea nevoilor sexuale. În general, genul, căsătoria, familia și copiii, toate acestea în timpul nostru încep să se prăbușească literalmente și să scape de controlul legilor și condițiilor anterioare.

Prin urmare, există o metodologie cabalistică care explică modul în care putem ajunge cu adevărat la unitate. Este un întreg sistem de cunoaștere.

Din „Close-up” KabTV din 11.08.2009

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce este Numărătoarea Omer?“

Un Omer este un snop adunat din produse recoltate și legate între ele. Sensul spiritual al „Omer” este o cotă (numărare, numerotare) a nivelurilor pe care le atingem, care sunt șapte niveluri de conexiune succesivă. Conexiunea devine mai puternică și mai strânsă la fiecare nivel și ne numărăm în mod constant cele șapte Sefirot într-un astfel de proces, și anume Sefirele: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod și Malchut.

Fiecare dintre aceste Sefirot este format din alte șapte Sefirot, de exemplu, Hesed de Hesed, Gevura de Hesed, Tiferet de Hesed, Netzach de Hesed și așa mai departe. De șapte ori șapte este egal cu 49, de unde provin cele 49 de zile discutate în Tora despre numărătoarea Omer.

În timpul numărării Omer, suntem supuși introspecției și examinării calităților noastre interioare în modul în care acestea se conectează într-un Omer cu toate celelalte. O astfel de conexiune este diferită de cea care a ajutat poporul Israel să scape din Egipt. Numărătoarea Omer începe în a doua zi de Pesah. Este un moment în care fiecare examinăm în ce Sefira și în ce stare executăm corectări asupra dorinței noastre de a primi.

Ne conectăm din ce în ce mai mult între noi, adică adăugând la pachetul nostru de snopi, până când în cele din urmă ne descoperim în picioare la poalele Muntelui Sinai. Sensul spiritual al Muntelui Sinai este un munte de ură („Sinai” din cuvântul „Sinah” [„ură”]). Atunci descoperim dimensiunea imensă a ego-ului care ne separă de conexiunea între noi și cu Creatorul. Ajungem la această stare în a 50-ea zi a numărătorii Omer, adică în timpul procesului de corectare pentru a deveni din ce în ce mai conectați.

Cu alte cuvinte, cu cât ne conectăm mai mult, cu atât descoperim mai mult ego-ul nostru înnăscut, care ne împiedică să ne conectăm cu adevărat. Cu toate acestea, împreună cu descoperirea naturii noastre egoiste extrem de divizive, dezvoltăm o dorință mai mare de conexiune, care devine exprimată ca o condiție de „Arvut” („garanție reciprocă”). Adică vrem să fim conectați între noi într-un Omer, dar ne lipsește puterea de a ne anula ego-urile. Astfel, suntem de acord cu condițiile și metoda Torei de a ne conecta din ce în ce mai mult și astfel, de a corecta treptat ego-ul și de asemenea, nu eliminăm ego-ul în mod direct.

Numărătoarea Omer reprezintă astfel începutul progresului nostru către o conexiune spirituală profundă între noi și cu Creatorul – forța iubirii și a dăruirii care ne leagă. Ea descrie un proces pe care îl parcurgem către o stare viitoare mai corectată de conexiune pozitivă între noi, unde pe drumul către o astfel de stare, descoperim imensitatea ego-ului nostrum, care stă în calea conexiunii noastre. Experimentăm mai multe contradicții interioare și paradoxuri pe această cale și în cele din urmă, un punct minuscul din noi – dorința noastră spirituală numită „punct în inimă” – care ne lasă să urcăm Muntele Sinai, pe care sinele nostru egoist este incapabil să-l urce.

Ideea unui obstacol major sub forma ego-ului, care ne stă în cale în a ne conecta pozitiv, a fost exprimată și în povestea despre Turnul Babel. Cu toate acestea, cu Muntele Sinai, acesta își asumă o formă complet diferită și există la un nivel cu totul nou. Mai exact, este prin faptul că am trecut prin stările Babilonului și prin exodul din Egipt și începem să înțelegem că, dacă ne ridicăm deasupra ego-ului, atunci la vârful lui, în conexiunea noastră, Îl vom descoperi pe Creator.

Spiritualitatea este atinsă prin stări opuse, care există în același loc. Ne propunem să creștem conexiunea pozitivă unul cu celălalt și să descoperim un ego masiv în acest proces, adică mândria, aroganța și eșecul nostru de a controla astfel de stări, și suntem de asemenea de acord să ne plecăm capul și să acceptăm nevoia de a ne corecta ego-ul, pentru a ne conecta cu adevărat și a descoperi Creatorul – forța iubirii și a dăruirii care există în conexiunea noastră.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În cartea lui Baal HaSulam, Shamati („Am auzit”) este scris că omul care se simte ca și cum ar fi în iad, înțelege că singurul lucru care îl poate scoate este forța superioară, din care emană totul. Dar pentru aceasta trebuie să simtă această forță superioară pentru că abia atunci poate cere cu adevărat?

Răspuns: Desigur. Dacă omul nu simte, nu are rost.

Prin urmare, Cabala nu ne pune condiții preliminare. Doar ascultați, citiți și vedeți tot ce spune această știință. Acesta dezvăluie forța care te schimbă în același mod în care un copil se schimbă în lumea noastră, dobândind noi proprietăți pe măsură ce crește și devine diferit în fiecare zi.

Un adult nu devine diferit. Se umple de tot felul de noi impresii și plăcer. Dar un copil se schimbă, câștigă din ce în ce mai mult.

Acesta este modul în care Cabala, deoarece acționează asupra noastră ca adulți, crește o nouă persoană în noi. Prin urmare, dobândim noi proprietăți, o minte nouă și ne simțim noi în fiecare zi. Aceasta este o proprietate specială datorită căreia devenim „Adam“ – egal, asemănător, cu Creatorul.

Acest lucru se va întâmpla cu siguranță. Trebuie doar să deschizi cartea și să studiezi sistematic. Ai totul pe Internet. Invit pe toată lumea. Și oamenii vor vedea ce schimbări au loc în ei literalmente de la o zi la alta, sau cel puțin de la o săptămână la alta.

Cabala ne invită să devenim la fel de naivi ca și copiii pentru a ne apropia de percepția noii realități care ar trebui să ne fie dezvăluită. Și dacă ne comportăm astfel, vom deveni cu adevărat adulți.

Din „Puterea cărții Zohar” # 9

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când studiem Prefața înțelepciunii Cabalei (Pticha) ar trebui să fim impresionați de material sau mai degrabă să lucrăm cu el sec?

Răspuns: Ar trebui să fii impresionat de el și să încerci să-l transformi în senzații. Să îl simți!

Vorbim despre conectarea între noi și conectarea cu Creatorul. Și cum ne putem conecta? In ce?

Singura modalitate de a ne conecta este cu inimile noastre, iar inima înseamnă senzații. Capul, mintea, sunt necesare numai pentru a ști cum se poate realiza cel mai bine unitatea. Le folosim ca instrumente pentru a realiza conexiunea.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 04/04/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care ar fi câteva sfaturi pentru stimularea stimei de sine?“

Stima de sine este punctul de plecare de la care ne modelăm pe noi înșine, imaginea noastră, în raport cu obiectivele noastre, nevoile noastre, lumea, cu societatea și cu noi înșine.

Prin urmare, modelarea noastră în raport cu un scop pe care ni-l imaginăm nouă înșine este esențial aici, iar stima de sine este un element cu care putem lucra în acest proces.

Pentru a ne dezvolta sau stimula stima de sine, trebuie să clarificăm scopul pe care dorim să-l atingem, să ne descriem imaginea sau forma pe care dorim să o avem atunci când atingem un astfel de scop și apoi ne putem evalua în consecință și putem stabili dacă suntem sau nu pe calea spre realizarea sa.

Ar trebui, astfel, să privim stima de sine ca pe un mijloc prin care putem avansa către scop. Nu ar trebui să ne simțim vinovați de nicio trăsătură cu care ne-am născut, ci să fim în pace cu ele, înțelegând că ni s-au dat exact calitățile potrivite pentru a ne realiza pe deplin.

Apoi, ar trebui să ne întrebăm care este realizarea noastră corectă? La ce imagine, formă și scop ar trebui să aspirăm? De asemenea, cum putem avansa spre aceasta?

După clarificarea acestor întrebări pentru noi înșine, ar trebui să putem discerne cu ce ar trebui să fim mulțumiți și nemulțumiți despre noi înșine și că totul este pentru a avansa în mod optim către scopul nostru.

Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Imagine de Emmanuel Bior pe Unsplash.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce bărbații și femeile de astăzi nu își doresc nicio obligație unul față de altul?

Răspuns: De ce? În ciclurile trecute ale vieții, m-am născut cu un nou egoism, mult mai mare decât în ​​ciclurile anterioare. Egoismul din om crește în fiecare zi, în fiecare minut și, prin urmare, ne dezvoltăm. Creăm în mod constant ceva nou în lume, avansând în știință, artă, cultură, construind noi relații, facem revoluții. Animalele nu fac așa; egoismul lor este constant. Luați un animal de acum cinci sute de ani și de astăzi, sunt practic la fel.

Dacă luați un om din generațiile anterioare și actuale, există o diferență uriașă. Copiii noștri nu ne mai înțeleg. Chiar dacă ne comparăm cu cei de acum zece ani și astăzi, nu ne vom înțelege.

Fundația egoistă, care se schimbă în noi tot timpul și necesită dezvoltarea noastră în căutarea împlinirii, este diferită calitativ. De exemplu, în generațiile trecute am trăit în ceea ce se numește starea animală – așa cum ne-am născut, așa ar trebui să fim.

Să spunem că m-am născut în familia unui plugar, fierar, croitor sau cizmar. Aceasta înseamnă că voi moșteni și ocupația tatălui meu, instrumentele lui și chiar hainele lui, voi construi o casă în apropiere, mă voi căsători cu fiica unui vecin.

Totul se potrivește. Un bărbat a simțit că are nevoie de asta, și asta l-a ajutat. El a simțit că acesta este cadrul lui, îi asigură rostul, îl protejează.  S-a simțit bine.

Îmi amintesc că bunicii mei nu aveau nicio înregistrare a căsătoriei. Au fost căsătoriți după obiceiul național, au făcut o chuppah și asta a fost tot. Apoi, când bunicul meu a murit și a fost necesar să rescriem actele de stare civilă, au luat mai mulți martori, aceiași bătrâni și au mărturisit că sunt soț și soție.

Căsătoria nu era o obligație umană. Pentru el era un mediu natural de comunicare. El și-a creat în jurul său casa, familia, curtea, grădina, lângă părinți, un fel de comunitate, oraș, poate chiar o țară, stat etc.

Adică, omul, în cel moment a vrut să creeze în jurul său un fel de coajă în care să poată exista. Acesta este modul în care un animal acționează prin crearea unor sisteme de protecție în jurul său. Dar dintr-o dată, în secolul al XX-lea, am rupt acest cadru și am început să trecem de la nivelul de dezvoltare animal la cel uman. S-a spus în Cabala cu câteva mii de ani în urmă că o astfel de revoluție va avea loc în secolul al XX-lea.

O persoană este una care nu tolerează niciun cadru, trebuie să iasă din ele. Prin urmare, apare o nouă cultură, știință, relații în familie și în societate. Acum, toate sunt egale, nu există limite, nu ascult pe nimeni. Omul încearcă să se elibereze de orice. Chiar și mersul în spațiu este realizarea dorinței noastre de a merge într-o stare superioară, în dimensiunea exterioară.

Deși încă nu o simțim, aceasta este direcția aspirației omului, de a trece dincolo de cadrul vieții noastre, acei șaptezeci de ani în care existăm. Mă constrâng, văd începutul și sfârșitul și, prin urmare, toată viața asta este ca o închisoare. Trebuie să găsesc ceva mai înalt, în afara acestei vieți.

Dacă omul nu ajunge la răspunsul la întrebările: de ce și pentru ce  atunci neglijează orice altceva. Pentru el, orice altceva nu mai este important. Exista cât mai ușor posibil și atât.

KabTV „Close-up” din 11.11.2009

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1086 – Recunoașterea binelui și a răului

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Viața este ca un război în curs de desfășurare pentru fiecare om, deoarece toți vrem să beneficiem în detrimentul altora. O persoană cu adevărat bună este cineva care știe să ajute pe alții fără beneficii personale. Avem nevoie de un nou proces educațional care să descrie beneficiul îngrijirii celorlalți, astfel încât oamenii să se simtă motivați să facă bine unii altora. Trebuie să ne ajute să recunoaștem că întunericul absolut ne așteaptă dacă nu ne schimbăm natura umană. Oamenilor mai dezvoltați le vor face plăcere să ajute pe ceilalți, deoarece vor simți că suntem cu toții un singur corp.

KabTV „Noua viață 1086 – Recunoașterea binelui și a răului”, 26.02.19

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→