Întrebare: Este oare posibil să existe războaie și în spiritualitate? Întotdeauna am crezut că acolo există doar iubire.

Răspuns: De la începutul lumilor până la sfârșit, întreaga realitate, cu excepția unicului Creator, unica Forță superioară a iubirii, este construită pe lupta contrariilor, adică pe război. Creatorul este atins de noi prin atingerea iubirii ca anulare absolută a urii, războiului și opoziției, adică în anularea completă a fiecăruia în fața celorlalte. În acest fel, formăm imaginea Creatorului din noi. Îl creăm. După cum se spune: „Voi M-aţi făcut.”

Întrebare: Vorbiți despre războiul din interiorul fiecărui om? Este acesta războiul spiritual?

Răspuns: Da, războiul extern există doar la nivel animal.

Întrebare: Ați spus odată că războaiele externe apar pentru că nu ne-am purtat războaiele interne în mod corespunzător, și prin urmare, apar războaiele externe. Puteți explica acest lucru puțin mai mult? Înseamnă că nu mi-am dus războiul până la sfârșit?

Răspuns: Ar fi trebuit să lupt. Ar fi trebuit să rezist. Ar fi trebuit să mă opresc și să conduc forțele luminii împotriva forțelor întunericului din mine. Și astfel ar fi trebuit să văd cum mișcam lumea către o stare de conexiune, apropiere și iubire între toate părțile ei opuse. Și astfel aduc starea de război la starea de pace adevărată.

Pacea este Şalom, din Şlemut, integritate completă, unificare deplină (Haşlama). Cumva nu am finalizat această lucrare undeva, și prin urmare, i-am permis să se manifeste chiar și în cea mai joasă formă în această lume fizică.

Întrebare: Așadar acum, pentru a opri acest război extern, trebuie să mă întorc din nou la războaiele mele interne?

Răspuns: Trebuie să o fac și toată lumea trebuie să o facă, deoarece războiul extern există doar pentru a ne împinge spre conexiunea internă.

Întrebare: Deci, rezolvarea războiului prin forțe externe, când cineva câștigă și cineva pierde, nu este o soluție reală?

Răspuns: Desigur că nu.

Întrebare: Atunci va mai exista un război?

Răspuns: Desigur! Nimic nu se rezolvă în acest fel. Este doar un pas pe drum, pe cale, despre cum să continuăm următoarea pagină a războiului.

Întrebare: Va veni următoarea pagină a războiului într-un fel sau altul? Și poate va fi și mai teribilă?

Răspuns: Desigur, mai teribilă. Cel mai important lucru este că la începutul unui conflict, determinăm rapid despre ce este vorba și îl stingem prin unirea și completarea părților aflate în conflict, astfel încât acestea să-L dezvăluie pe Creator.

Întrebare: Să presupunem că există două părți aflate în conflict, care se urăsc reciproc. Cum se pot opri brusc, la începutul conflictului?

Răspuns: Prin ridicarea deasupra lor însele, prin ridicarea una deasupra celeilalte și prin imaginarea cum ar trebui să fie lumea dacă se unesc atât de mult încât nu se mai disting între ele, ci simt doar conexiunea dintre ele.

Din KabTV’, “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare bărbat are o femeie interioară.

Răspunsul meu: Da, aceasta este dorința lui. Ideea este că în lumea noastră suntem împărțiți în diferite părți: bărbați, femei, copii și bătrâni. În lumea spirituală, toate acestea există într-un singur suflet, care are o parte masculină, o parte feminină și aceea căruia ele dau naștere: ecranul și dorința, Masach  și Aviut. Nașterea unui alt Parţuf, un alt nivel, este precum copiii lor.

În lumea noastră, toate acestea au căpătat o formă finală, care este exprimată în diverse obiecte materiale; trebuie să le unim. Adică, ne conectăm unii cu alții în familii, în timp ce simultan, suntem obligați să unim părțile feminine și masculine: dorințele, aspirațiile și obiectivele.

Întrebare: Oamenii spun adesea că ne-am născut unul pentru celălalt și existăm în rai ca un singur întreg. Recunoaște Cabala un astfel de concept?

Răspuns: Desigur, oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Nu este o coincidență faptul că părinții dau naștere acestor copii anume, că un bărbat și o femeie se căsătoresc, mai târziu poate se separă și apoi se întâlnesc din nou.

Acest lucru este firesc, mai ales astăzi, când oamenii au atât de multe oportunități de contact. Călătoresc, se grăbesc nebunește de la un capăt la altul al lumii și se învârt peste tot.

Pe de o parte, acest lucru conectează oamenii la nivel spiritual într-o singură dorință. Pe de altă parte, uitați-vă la relațiile lor personale. Se căsătoresc și divorțează, se reunesc și se despart. Toate acestea au ca scop finalizarea rapidă a includerii reciproce la nivel spiritual, care rămâne de împlinit, transformarea ei dintr-un nivel corupt, egoist, într-unul spiritual.

Comentariu: Când un bărbat și o femeie se întâlnesc și încep să flirteze, acesta este un nivel. Odată ce se angajează în relații intime, se formează o conexiune mai profundă între ei, ca și cum ar avea loc un alt tip de uniune. Se comportă chiar diferit, pentru că sunt mai apropiați.

Răspunsul meu: Da, în mod natural, deoarece relațiile sexuale din lumea noastră corespund uniunii spirituale, Zivug de Hakaa din lumea spirituală. La nivel animal, apare un tip special de contact interior. Însă acest nivel animalic definește și nivelul spiritual.

De aceea spun că în zilele noastre tot felul de întâlniri întâmplătoare au devenit mai frecvente. Aceasta este etapa finală a dezvoltării noastre egoiste pământești; nu este o dezvoltare morală, spirituală sau psihologică, ci etapa de maturizare a dorințelor noastre.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Bărbat şi femeie”0 9/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dvs. percepeți toate procesele care au loc diferit față de cum apar în imaginea acestei lumi. Ați spus că ați perceput o criză de mult timp, dar încă nu s-a manifestat fizic, adică în lumea exterioară. Cum este posibil acest lucru? Ce este acest proces și de ce există un astfel de decalaj?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în multe dintre articolele sale. El spune că există o acțiune numită „coborâre de sus” și o acțiune numită „primire de jos”.

Tot felul de comenzi, acțiuni și fenomene coboară asupra noastră de sus. Dar în timp ce acestea sunt realizate în percepţia noastră și în timp ce suntem conștienți de ele, trece o anumită perioadă de timp. Prin urmare, există o întârziere între coborârea de sus și primirea de jos.

Întrucât un cabalist se află la un nivel superior lumii noastre, el vede forțe coborând în lumea noastră, și prin urmare, crede că trebuie făcut ceva rapid. Iar restul oamenilor sunt încă într-o stare de ebrietate; ei spun: „Totul este în regulă. De ce acolo, intrați în panică?”

Așa, se întâmplă că un cabalist apare, se grăbește și strigă precum Baal HaSulam cu 20 de ani înainte de al Doilea Război Mondial. El spunea că evreii ar trebui să fugă din Polonia, că în curând Hitler o va cuceri.

Messing și alții chiar, au avertizat despre asta. Dar nimeni nu i-a ascultat, au fost reduși la tăcere, considerați dușmani ai poporului și așa mai departe.

Am vorbit odată cu o figură israeliană importantă, un om de mare cultură, un industriaș puternic, foarte preocupat de viitor. La un moment dat, s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite și a vorbit cu el despre necesitatea de a schimba rapid lumea, de a educa oamenii și de a-i încuraja să fie buni și iubitori unii cu alții. Dar președintele nu a înțeles nimic.

Un politician atât de avansat și respectat l-a înțeles complet greșit! Nu că eu nu am înțeles, dar m-am gândit că ar fi bine să fac aşa. Nu aceasta este calea de urmat. Adică, oamenii încă nu înțeleg.

Și au dreptate, pentru că ei acționează pe baza a ceea ce există în lumea noastră. De ce ar asculta un fel de „mistici”, chiar dacă mediul se clatină de mult timp și totul se destramă?

Chiar vor acorda atenție unor cabaliști care dau din degete spre ei și spun că este necesar să schimbăm relațiile din societate, să schimbăm mediul social din lume? Nu o vor face. Nu au instrumentele, influența sau educația necesare pentru asta.

Vedem ce se întâmplă cu copiii noștri. Aceștia sunt cele mai prețioase creaturi pentru inimile noastre, dar îi lăsăm în voia sorții lor; așa cum îi educă strada sau școala, așa va fi. Drept urmare, avem parte de droguri, promiscuitate, gol și lipsă completă de scop în viață. De aceea, omenirea își vede viitorul atât de sumbru.

Dar nici măcar nu trebuie să ne corectăm singuri, principalul lucru este că, dacă am putea corecta copiii, să-i îndrumăm corect, atunci cel puțin generația viitoare ar trăi bine. Noi, ca adulți care îi iubim atât de mult, nu putem privi cum se cuvine și cu sobrietate la ceea ce se întâmplă. Este atât de stupid! Creatorul ne oferă un fel de umbră de sus. Dacă descoperă întreaga imagine, cum pot părinții să trateze viitorul copiilor lor în acest fel?!

Întregul sistem educațional, întreaga comunitate mondială, a lansat asta. Toată lumea ridică mâna: „Ei bine, și copiii mei vor fi așa. Ce pot face?” Ei au același răspuns ca și politicienii și spun că nu avem mijloacele de a corecta oamenii.

Prin urmare, ne îndreptăm spre stări în care suferința se va acumula într-o asemenea măsură încât omenirea va urla pentru că nu se va putea ascunde de problemele cu „politicile sale de struț” și apoi va fi de acord să asculte ce are de spus știința Cabala.

Întrebare: Vorbiți din punctul de vedere al unui om obișnuit, care vede că nu este înțeles, întreaga lume nu îl aude. Dar dacă creația este aranjată complet diferit, dacă este în interiorul tău, atunci ce contează?

Răspuns: Ce diferență face dacă este în interiorul meu sau în exterior? Trebuie să repar asta. De aceea mi s-a oferit oportunitatea de a vedea asta din exterior, pentru a fi mai ușor de remediat.

Întrebare: Deci trebuie să existe un apel la percepția care există, ca și cum ar veni din exterior?

Răspuns: Sigur. Trebuie să ajung la oameni, să-i corectez și să promovez Cabala, astfel încât să vină la mine și să lupte pentru același scop – unificarea.

Întrebare: Deci este imposibil să faci asta intern, cu un grup mic?

Răspuns: Nu, nu este posibil. Nu pot face munca pentru alții, deși acești alții, așa cum vrei să spui acum, sunt în mine.

Altfel, iei liberul arbitru din fiecare parte din tine despre care crezi că există în afara ta. Această parte își poate corecta egoismul doar dacă se simte liberă de tine și o face singură. În acest fel, vă veți ajuta reciproc.

Și nu este schizofrenie. Faptul că nu putem pune împreună mai multe lucruri opuse în mintea noastră este problema noastră. Aceasta este problema îngustimii lumii noastre, pentru că avem doar dorința de a ne bucura și nimic altceva.

Dar avem și alte posibilități de a experimenta universul existent. Pentru a le dezvolta, ni se oferă așa-numita „schizofrenie”: deși acestea sunt părțile mele care există în afara mea și tot ce mă înconjoară este eu; este al meu, dar pe de altă parte, trebuie să le corectez exact ca și cum nu ar fi ale mele, ajutându-le să fie independente, iar apoi fiecare parte se va repara singură.

După ce ne-am corectat, ne vom reuni într-un singur întreg, iar toate corectările noastre independente se vor uni. Adică, toate dorințele noastre se vor aduna într-o singură dorință, iar toate micile noastre ecrane se vor aduna într-un singur ecran.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Schizofrenia” 07/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă este scris „Cumpără-ți un prieten”, de ce nu este suficient un prieten pentru mine? De ce am nevoie de mai mulți prieteni?

Răspuns: Pentru că unul nu este suficient. După cum scrie Baal HaSulam în eseul „Dăruirea Torei” și în „Un Discurs la Finalizarea Zoharului”, „În mulțimea oamenilor este slava Regelui”. Aceasta înseamnă că nu pot fi inspirat de o singură persoană.

Pot fi inspirat de mulți care împărtășesc aceeași opinie ca mine, și care pot fi mediul meu. Desigur, poate fi și o singură persoană, dar totuși nu mă va influența atât cât este necesar.

Am nevoie de un mediu cât mai mare posibil, deși în interiorul lui văd oameni diferiți. Nu contează; de fiecare dată pot fi atent la cei de la care voi primi inspirație.

Pot fi inspirat de unii, în timp ce investesc eforturi – „cumpără-ți un prieten” – în mod specific în alții. Totuși, din moment ce toți sunt conectați într-o singură societate, nu contează. Așa funcționează. Mediul trebuie să fie cât mai mare și cât mai puternic posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Dacă omul nu se poate inspira de la prietenii săi, înseamnă că scopul încă nu este important pentru ei. Poate că scopul este important pentru ei, dar încă nu și-au dat seama care este. Scopul este adeziunea la Creator prin echivalența calităților, pe care o pot atinge doar dacă adun putere din mediul meu; Creatorul mi-a dat impulsul inițial.

Pentru un astfel de om, nu a fost încă pe deplin înțeles întregul proces și nu își leagă scopul de adevăratul scop. Cred că acesta constă în a ști multe, în a vedea întreaga lume de la un capăt la altul, în a simți eternitatea, în a fi deasupra lumii. El nu a descifrat încă definiția corectă a scopului creației. Încă nu este complet conectat la dăruitor, cu înțelegerea că și el trebuie să ajungă la forța dăruirii. Apoi înlocuiește adevăratul scop cu un alt scop, îl îmbracă într-o altă haină, mai egoistă, mai ușor de înțeles pentru el. Acest lucru este normal. Ce pot face? Este rezultatul stării sale.

Cu toate acestea, trebuie să ne concentrăm din ce în ce mai mult pe a vedea cât mai clar posibil scopul, într-o formă mai apropiată de adevăr. Și apoi, datorită acestui fapt, omul va vedea că într-adevăr, îi lipsește puterea, cunoașterea și înțelegerea de unde să înceapă și va simți nevoia să se îndrepte către grup.

Dacă omul dezvăluie cu adevărat, de fiecare dată un scop și mai adevărat, mai îndreptat spre dăruire, mai îndepărtat de el în virtutea naturii sale, va simți mai clar că nu este capabil să facă un pas către scop. Atunci trebuie să-și amintească faptul că forțele pentru aceasta există doar în mediu. Și din moment ce a intrat deja în el, se îndreaptă către el din disperare.

Absența unei soluţi pentru ieşire este stimulul care mă obligă să mă îndrept către grup, deoarece altfel nu voi putea găsi puterea de a merge mai departe. Este ca nevoia de a menține viața în mine însumi, așa că vin și cer. Doar în acest caz, cererea în sine nu ajută. Trebuie să investești effort, și în schimb să primești putere.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot avansa dacă dorința de a primi mă domină?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul activează constant dorința de a primi în tine pentru a te avansa, iar apoi simți că te domină din nou. Nu este vorba nici măcar de faptul că te domină, ci că tu ești acea dorință de a primi.

Dar pentru a-i simți puterea asupra ta, ai nevoie de lumina superioară, care îți dă simţirea că există ceva în afară de dorința de a primi – dorința de a dărui. Atunci îți dai seama că dorința de a primi și tu nu sunteți același lucru. Trebuie să existe o a treia parte.

Dacă ai această separare între tine și dorința de a primi și conștientizarea puterii sale, aceasta este mântuirea. Acum, ceva depinde de tine.

Ai ieșit din necunoaștere și poți acționa. Te gândești: „Eu nu sunt egoismul meu, cel care mă urăște, cel care mă împiedică să avansez. L-aș ucide, dar cum punasta în practică? Este ca un cancer în mine.” Ar trebui să începi să cauți un fel de leac. Leacul pentru egoism nu poate fi decât lumina.

Problema ta este că nu vrei cu adevărat acest leac. Atunci ar trebui să mergi la un grup care îți va întări conștientizarea răului, astfel încât să vezi că această boală te omoară și te desparte de viața veșnică într-o asemenea măsură încât să începi să strigi. Adevăratul strigăt este cel care deschide cerurile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/13/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Ce este un „obstacol”? Este atunci când sunt îngropat sub el și îl simt doar pe el. Există momente ca acesta. Apoi, de sus, i se dă omului treptat, capacitatea de a se vedea nu complet în interiorul obstacolului, ci puțin în lateralul acestuia. Adică, este iluminat puțin și apoi vede întunericul în raport cu lumina.

Dacă suntem în întuneric complet și nu există nicio amintire a luminii, nu percepem întunericul. Acesta este perceput doar prin trecerea de la o deficiență (Hisaron) la lumină. Hisaron, dorința, ne oferă o lumină care ne influențează de departe. În fiecare stare, Creatorul salvează omul trimițându-i schimbări de stări. Iluminarea se schimbă și cu ajutorul ei, omul își vede starea diferit în raport cu această iluminare. Apoi, el începe să își analizeze starea și să o examineze.

Dar cum poate să iasă omul dintr-o coborâre atunci când se află chiar în fundul dublei ascunderi? Există vreo posibilitate? Nu. Acest lucru se schimbă doar prin eforturile omului în conformitate cu Reşimot (înregistrările informaționale) care trebuie dezvăluite în interiorul lui, în conformitate cu faptul că motorul general a început să funcționeze și conduce întreaga creație spre corectare.

Dacă omul așteaptă schimbarea doar de la Creator, atunci aceasta are loc în conformitate cu starea generală și foarte lent. Dar dacă omul este pregătit, dacă își organizează un grup, o rutină, un cadru și se pune sub un anumit fel de influență (în afară de Creator, poate fi doar influența grupului), astfel el accelerează procesul, iluminarea care îl schimbă.

Aici se iau în considerare acțiunile unui om, ceea ce își pregătește în timpul unei ascensiuni, nu în timpul unei coborâri. În momentul în care lumina strălucește pentru tine, ce îți dorești din acea stare? Vrei să te bucuri de ea sau vrei să fii cât mai aproape de Creator? Adică, nu te gândești la bucurie, ci la cât de aproape ești, cu cine ai o conexiune și cât de mult îți dorești să fii cu El.

Chiar dacă stările nu se schimbă, conexiunea ta cu El este importantă pentru tine, deoarece El este măreț, cel superior, cel determinant, nu pentru că te poți bucura tu de plăcerea adeziunii la El în vasele de primire.

Dacă în timpul unei ascensiuni te întărești tocmai în astfel de gânduri, și numai în ele vrei să fii conectat cu El, ești ca și cum ai pregăti Kelim pentru viitor pentru a ieși mai repede dintr-o coborâre.

Cu alte cuvinte, totul este luat în considerare la noi doar în timpul ascensiunii noastre. Ai primit o ascensiune, acum să vedem cum poți rezista tentațiilor. Te vei detașa de dăruitor pentru a te cufunda în „farfurie” sau, în ciuda faptului că stai în „farfurie”, vei dori tocmai cu ajutorul ei, să fii conectat cu dăruitorul?

Astfel, omul există constant într-o stare de luptă între dorința și intenția sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala  10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorința noastră de a primi crește cu siguranță pe măsură ce dobândim capacitatea de a-i determina forma. Dacă am avansa pe calea ideală a dezvoltării, adică dacă am ieși din peșteri și am primi treptat o dorință tot mai mare de a primi și am transforma-o într-o dorință cu intenția de a dărui Creatorului, nu am simți niciodată răul conținut în noi.

Astfel, întreaga cale a dezvoltării prin care trecem acum trebuie să ne ducă la o stare mai rea decât oricare alta, dar în care vom avea conștientizarea lui Moise stând în vârful muntelui. Vom înțelege că există Creatorul și există scopul creației, iar ele stau deasupra noastră ca un mesaj de sus, ca ceva măreț, și numai cu ajutorul lor ne putem salva.

Când vom ajunge la o astfel de stare, atunci vom avea adevărata recunoaștere a răului, care se numește Războiul lui Gog și Magog. Numai atunci vom dori cu adevărat să merităm primirea Torei, vom deveni potriviți să o primim și vom dobândi ură față de întreaga noastră natură, pentru că vom vedea că, dacă Creatorul nu ne dă Tora, atunci acest loc va fi cimitirul nostru.

În Tora se spune că acest lucru trebuie să se întâmple fiecărui individ, apoi națiunii noastre în mod individual, ca un singur popor, și apoi întregii umanități în formă generală, colectivă, ca întreaga umanitate în relație cu Creatorul. Cu alte cuvinte, trebuie revelat atât în ​​particular, cât și în general.

Acesta este programul și nu există nicio scăpare de el. Cu cât suntem mai sensibili la stările noastre, cu atât mai repede vom ajunge la recunoașterea răului și îl vom depăși – fiecare individ, națiunea și întreaga lume.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne dă Creatorul capacitatea de a verifica dacă acțiunile noastre sunt corecte?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă mă văd cu adevărat ca fiind singurul din lume și raportez acest lucru la Creator și la faptul că trebuie să lucrez în relație cu El, atunci nu am nicio modalitate de a ști cine sunt, ce sunt, cine este Creatorul sau ce face El, pentru că El este ascuns.

Dacă El este ascuns, atunci eu însumi sunt în ascundere. Nu am nimic cu care să mă pot verifica.

Dacă există doar Creatorul și ființa creată, atunci nimic nu se poate face. Imaginați-vă că există Creatorul și există creatura. Și apoi ce? Cum poți ridica creatura la nivelul Creatorului? Dacă Creatorul ar fi revelat, creatura ar fi complet sub puterea Lui și ar fi forțată să îndeplinească acte de dăruire fără să știe de ce o face. Ar fi exact ca acum, când suntem dominați de dorința de a primi.

Trebuie să fim sub influența a două tipuri de natură. Dar cum se pot întâmpla ambele simultan? O voi alege pe oricare dintre ele care are cea mai mare influență,. Întrucât eu însumi sunt alcătuit din dorința de a mă bucura, îmi găsesc plăcere fie primind, fie dăruind. De asemenea, aș percepe prezența Creatorului ca plăcere și atunci aș fi fie în impuritate, fie în sfințenie, deoarece plăcerea poate fi primită din ambele.

Pentru ca omul să fie independent, Creatorul trebuie să Se ascundă. Atunci se pune întrebarea cum poate verifica omul, pentru care Creatorul este ascuns? Dacă omul nu are un punct de referință prin care să se măsoare, să se orienteze și să determine cine este și ce este, cum ar putea avansa?

Prin urmare, Creatorul, ascunzându-Se pentru a nu mitui omul cu plăceri, a dat grupul în locul Său, ceva căruia omul nu se poate vinde. Pe de o parte, grupul nu îi oferă plăcere așa cum o face Creatorul și nici nu îi dă viață așa cum o face Creatorul. Pe de altă parte, este o forță externă, ceva din afara lui.

Prin urmare, dacă omul dorește să se agațe de Creator conectându-se cu grupul și dăruind acestuia, atunci în relație cu grupul, el dobândește adevărata intenție de dragul dăruirii și devine similar Creatorului într-un mod autentic. În esență, omul folosește dăruirea către celălalt pentru a deveni asemenea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există un grup în care introduc legi spirituale în măsura în care le înțeleg, verific de fiecare dată în ce măsură eu nu mă conformez lor?

Răspuns: Se pare că noi construim forma spirituală a unui grup prin faptul că fiecare și-o imaginează ca pe o societate care funcționează cu relații între prieteni ca mijloc de a-L atinge pe Creator. Cu alte cuvinte, un grup nu este doar o adunare de corpuri, ci un concept comun pe care îl construim în gândurile noastre.

Calculul este simplu. Există o anumită cantitate de strădanie pentru Creator trezită în acești oameni. Poate că nici măcar nu o simt încă. Ei caută sensul vieții și așa mai departe. Aceasta este o dorință ascunsă pentru rădăcina de la care primesc obstacole, lovituri și suferință.

Apoi ei pun aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Dar acum este adresată rădăcinii. Ei nu știu acest lucru, dar la început, această întrebare este adresată Creatorului ca rădăcină a suferinței, la Spatele Său (Achoraim), deoarece El activează în prezent în ascundere prin Spatele Său.

Apoi, dacă ei au deja o direcție către Creator, dată la început de El, trebuie să înțeleagă această direcție și să o dezvolte, în mijlocul tuturor obstacolelor care le apar, în special în chestiuni legate de construirea unui grup.

Există obstacole la nivel corporal: minerale, vegetale și animale. Și există obstacole la nivel uman, care acționează între prieteni. Aici, am ajuns deja într-o stare în care interferența obstacolelor devine parcă „ideologică”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→