Omenirea a intrat într-o perioadă atât de turbulentă încât nu mai rămâne nimic de făcut decât să ținem pasul. Și trebuie să ne ținem unii de alții. În acest fel, omenirea va fi adusă la unitate și forțată să înțeleagă că trăim într-o lume globală. Aceasta nu este un fel de politică globală; pur și simplu suntem obligați să ne unim.
Globalismul nu înseamnă că trebuie să iau în considerare pe toată lumea pentru a-mi urma propria politică sau pentru a manipula cumva lumea. Globalismul înseamnă să înțeleg că această lume este comună și, dacă nu-mi pasă de altcineva, atunci, în cele din urmă, nu-mi pasă de mine. Chiar și din punctul de vedere al egoismului, sunt obligat involuntar să includ întreaga lume în limitele interesului meu binevoitor.
Natura ne va obliga să facem asta. Vom vedea ce se va întâmpla. În principal, acestea vor fi probleme de mediu. În plus, nu am terminat încă cu criza economică; totul este încă în față. Oricât am încerca să o mușamalizăm, va exploda.
Comentariu: Egoismul este atât de adaptabil! După un timp, omul se obișnuiește cu totul și nu se mai teme.
Răspunsul meu: Nu, egoismul nu se „obișnuiește” cu lucrurile; se dezvoltă. Omul nu se obișnuiește cu nimic. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce li se întâmplă oamenilor. Ei nu se adaptează; pur și simplu împlinesc comenzile egoismului lor. Ei nu se pot întoarce în trecut.
Dacă s-ar întoarce cu adevărat în trecut și am îngheța la un nivel anterior, chiar și cu un nou egoism, atunci aceasta ar fi adaptare. Dar noi nu ne adaptăm; urmăm dictatele egoismului, devenim diferiți, ne schimbăm pe noi înșine, natura noastră, societatea noastră, relațiile noastre, peste tot și în toate.
Deci, cu ce ne obișnuim, se presupune? Familiile se destramă. Copiii își părăsesc părinții. Întregul sistem anterior de relații se schimbă. Măreția științei, măreția culturii – toate acestea sunt în declin.
Omenirea (și în special cei aflați la putere, împreună cu mass-media, oricât de mult încearcă să o treacă cu vederea) trece încă printr-o reînnoire foarte furtunoasă a lumii. Nu ne obișnuim cu ea. Vrei să spui că oamenii continuă să acționeze egoist? Așa este. Dar și acest lucru este planificat de natură pentru a aduce umanitatea, ca să spunem așa, la limită. Și vor fi lovituri, lovituri puternice. Tocmai acestea ne conduc treptat la conștientizare.
Ideea nu este să lovești. Ideea este ca loviturile mici să provoace dezvoltarea gândirii, a conștientizării, a înțelegerii și a sentimentelor: „De unde sunt acestea, pentru ce și de ce? Ce se cere de la mine? Cine le cere? Natura? Are ea propria autoritate, propria putere, propria opinie, propriul scop, propriul plan? Sunt obligat să răspund la asta? Sunt obligat să țin cont de asta? Eu? Cine sunt eu? O ființă umană! Sunt deasupra tuturor!”
Nu, ești mic. Cine ești? Ce poți face? Sate întregi ard. Câteva uragane vor mătura și vor întrerupe toată electricitatea, sau râuri care nu au secat încă își vor revărsa malurile. Și apoi va veni un frig atât de mare încât toate țevile se vor sparge și oamenii vor îngheța. Ce poți face?
Vei începe să te gândești și vei realiza brusc că este cu adevărat necesar să te ajuți cumva unul pe celălalt. Nu vei mai umbla cu nasul pe sus, ca și cum ai spune că nu-ți pasă de întreaga lume.
În niciun caz nu vreau să vorbesc cu dispreț despre nimeni. Spun că loviturile naturii ne vor obliga să fim diferiți. Când omul suferă, devine om. Când o boală gravă este descoperită brusc, nu mai este timp pentru conversații politicoase; el se gândește deja cum să supraviețuiască. Așa ne obligă natura, Creatorul.
Comentariu: Oamenii se unesc doar atunci când există nenorociri.
Răspunsul meu: Dar vor fi nenorociri tot timpul! Asta nu va mai fi o problemă. De acum înainte, va continua să se intensifice.
Întrebare: Dar fiecare, în primul rând își salvează pielea, nu-i așa?
Răspuns: Oamenii nu vor avea unde să se ducă; nu vor avea unde să se salveze! Nici în America, nici în Rusia, nici în Europa nu vor avea unde să scape. Și asiaticii se vor alătura. Așteaptă.
Comentariu: Dar cu siguranță, există o limită pe care omul o trece în cele din urmă.
Răspunsul meu: Până unde trece? Îl vor doborî până la punctul în care va vrea să moară și nu va mai putea.
Nu-i vor permite! Guvernarea superioară nu va permite. Vă puteți imagina cât de greu poate fi?
Și pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm și să răspândim Cabala astfel încât oamenii să vadă că există mântuire; există o metodă de a se schimba pe sine. Atunci îți schimbi imediat întreaga percepție asupra naturii.
Creatorul, natura, nu mai devine ostilă față de tine. Începi să intri la unison, în armonie cu El și simți bunătatea, paradisul în locul iadului.
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel: 2012”
Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Când devii complet dezamăgit de căutarea ta în tine însuți, de viață, de scopul vieţii și de Creator și așa mai departe, atunci te apropii de punctul în care Îl vei găsi.
Întrebare:
Cel care lucrează în 
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare:
Întrebare: