Ce este iubirea? Este atunci când mă simt conectat fizic cu celălalt, dependent de el și el de mine atât de mult încât nu pot exista fără el, iar el nu poate exista fără mine. O astfel de stare ne obligă să avem grijă unul de celălalt.

Întrebare: Deci am dorința ca el să se simtă bine tot timpul? Ca el să fie fericit?

Răspuns: Mă gândesc la el pentru că, procedând astfel, îmi asigur propria bunăstare de asemenea.

Comentariu: Nu distrugi această fundație egoistă. Nu o distrugi; ea rămâne mereu.

Răspunsul meu: Și este necesară. Nu poți scăpa de ea. Este ca într-un cuplu care se iubește; este iubire egoistă. Ei înțeleg că unul fără celălalt se vor simți mai rău. Și au grijă unul de celălalt pentru că, procedând astfel, fiecare are grijă de sine însuși.

Întrebare: Atunci, când are loc războiul, apare ura? În ce moment?

Răspuns: Când aceste legături sunt rupte. Când nu mai am grijă de celălalt, încep să lupt cu el. Nu poate exista pace. Pacea poate exista doar atunci când suntem dependenți unii de alții, când această dependență este reciprocă și când trebuie absolut să fim împreună.

Întrebare: Deci, sfatul dumneavoastră principal este să construim astfel de conexiuni care nu pot fi niciodată rupte?

Răspuns: Da.

Întrebare: În orice, fiți dependenți în orice?

Răspuns: În orice. Așa este în natură. Așa este în natura globală, în cosmos, peste tot este la fel.

Întrebare: Dacă vorbim despre guverne, ar trebui ca principala lor preocupare să fie să se asigure că unul nu poate exista fără altul? Că eu nu pot exista fără celălalt?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce s-a întâmplat cu lumea atunci? De ce este așa?

Răspuns: Oamenii au devenit independenți. Ei cred că pot exista unul fără altul, că se pot cuceri unii pe alții și așa mai departe. Dar de fapt, nu acesta este adevăratul principiu.

Întrebare: Totuși, am spus întotdeauna că lumea de astăzi este interconectată, complet interconectată. De ce nu vedem asta?

Răspuns: O vedem. De aceea, lumea încă există și rămâne interdependentă. Dar vedeți cum oamenii folosesc această dependență reciprocă într-un mod care duce la sărăcie, la moarte și așa mai departe.

Întrebare: Deci, totuși, acest principiu „eu ar trebui să mă simt bine și nu el ar trebui să se simtă bine”, acest principiu domnește – „eu ar trebui să mă simt bine”?

Răspuns: Din păcate, omul nu înțelege legea universală conform căreia poate fi bine doar dacă este bine pentru toată lumea. Altfel, totul fierbe constant într-un cazan de ură. Acesta este egoismul nostru, creat de Creator, astfel încât să vedem că nu ne putem înțelege niciodată unii cu alții decât dacă acceptăm regula Creatorului, regula iubirii și acoperim totul cu acest sentiment, cu această atitudine.

Întrebare: Deci acest egoism, trebuie să-l acopăr cu iubire?

Răspuns: Da, și acest lucru trebuie practicat în fiecare zi, să ne amintim, să vorbim despre el în fiecare zi și așa mai departe.

Comentariu: Omul simte întotdeauna că munca ar trebui să se termine într-o zi. Dar dvs. spuneţi că nu se va termina niciodată.

Răspunsul meu: Niciodată. În fiecare zi trebuie să te gândești la cum să-l iubești pe celălalt și să auzi același lucru de la el.

Comentariu: Asta necesită nu doar forță interioară, ci și forțe superioare!

Răspunsul meu: Când înțelegi că este inevitabil, nu mai pare dificil.

Întrebare: Există un moment în care aceasta devine o cale ușoară?

Răspuns: Da, devine o a doua natură.

Întrebare: Și pentru ca cei apropiați să trăiască în pace și iubire, ce este necesar pentru asta?

Răspuns: Trebuie să aibă nevoie unul de celălalt, să aibă nevoie și nu să se suprime și să scape unul de celălalt pentru a fi liberi, ci să înțeleagă că viața lor, libertatea lor, însăși existența lor depinde de celălalt.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este realitatea restricționării  luminii? De ce trebuie ca ființa creată să fie limitată pentru a percepe această lumină?

Răspuns: Orice stare spirituală poate fi simțită doar dacă este limitată. Limita Kli-ului înseamnă că acesta nu poate primi mai mult decât măsura sa. Tocmai prin capacitatea sa de a stabili o astfel de limită, acesta câștigă posibilitatea de a primi lumina superioară în cadrul acelei limitări.

Întrebare: Înseamnă aceasta că în starea de corectare completă aceste limite dispar?

Răspuns: În corectarea completă, totul este complet diferit.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/10/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se presupune că trebuie să primim lumina pentru a o transmite prietenilor noștri. Cum ar trebui să abordăm corect această înțelegere?

Răspuns: Trebuie să apelați la Parţuf-ul superior, Parţuf-ul lui Adam Kadmon. El este cel care vă acordă capacitatea de a efectua restricții (Țimţum), de a stabili un ecran (Masach), de a ridica lumina reflectată (Or Hozer) și de a primi pentru a dărui (Lekabel al Menat Leaşpia).

Toate aceste acțiuni pot fi efectuate doar cu ajutorul Lui. Parţuf-ul superior trebuie să îndeplinească aceste acțiuni asupra voastră după ce vă exprimați dorința ca acestea să aibă loc.

Din partea a 2-a a Lecției Zilnice de Cabala din 21.10.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

41.Ce este un „cerc”?

Dacă nu există discernământ între sus și jos printre cele patru faze ale dorinței de a primi, acesta este considerat un cerc (ca o imagine a unui cerc corporal, unde nu există discernământ între sus și jos). Din această cauză, cele patru faze sunt considerate patru cercuri concentrice unul în interiorul celuilalt, unde este imposibil să distingi în ele sus de jos (Studiul celor Zece Sfirot, Partea 1, „Întrebări și răspunsuri despre sensul cuvintelor”).

Un „cerc”, în care nu există nicio diferență între sus și jos, nu înseamnă o dorință care pur și simplu nu poate fi măsurată sau evaluată, și prin urmare, nu putem spune ce este mai important (mai înalt) sau mai puțin important (mai jos) în ea. Nici nu înseamnă o singură dorință solidă, care nu conține componente și care în mod natural, nu are nici sus, nici jos.

O „dorință rotundă” este un set verificat de dorințe unite printr-o conexiune reciprocă specială în care sunt complet egale și nu au nici „sus”, nici „jos”. Aceasta este ceea ce se numește „cerc” sau „sferă”.

Dar în raport cu ce putem măsura și confirma că toate aceste dorințe sunt egale și formează un cerc? În interiorul acestui cerc, există un punct special, comun tuturor acestor dorințe – centrul cercului. Și în raport cu acest centru, toate punctele (dorințele) sunt egale; prin urmare, ele formează un cerc.

Acest centru nu este o dorință suplimentară, separată. Este unitatea lor comună și ele însele creează acest centru. Și prin urmare, în raport cu acest centru, fiecare acționează în mod egal față de ceilalți. Fiecare poate poseda propria forță și caracter, dar în forma lor relativă rămâne o egalitate completă – și de aceea este un cerc.

Exact așa este construit un grup, sub forma unui cerc, dacă fiecare acționează cu sută la sută din capacitatea sa în raport cu dorința comună (punctul central).

Dacă toate dorințele lui Malchut din lumea infinitului, o multitudine infinită de dorințe, se unesc într-un centru comun și fiecare aplică un efort proporțional egal, atunci forma rezultată este un cerc.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 27/06/11, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Dorinta, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: Asupra cărui gând ar trebui să se concentreze omul pentru ca potențialul de a primi lumina superioară să fie cu adevărat realizat? La ce ar trebui să mă gândesc?

Răspuns: Ar trebui să te gândești cum să-ți înțelegi învățătorul, ceea ce a scris Baal HaSulam pentru tine.

Nu știu de câte ori am citit asta, dar probabil nu mai puțin de o sută de ori. Încearcă să-ți imaginezi tot timpul că participi la această acțiune.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/21/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Înțelepciunea poporului chinez este adesea foarte profundă. De exemplu:

„Cel care îți arată defectele nu este întotdeauna dușmanul tău, iar cel care îți laudă virtuțile nu este întotdeauna prietenul tău.”

Răspunsul meu: Acest lucru este absolut adevărat. Cel mai important lucru pentru om este să se corecteze pe calea vieții. Iar cel care îți arată defectele face o muncă enormă pentru tine.

Pentru a descoperi aceste defecte pe cont propriu (darămite să le corectezi), ai întâmpina nenumărate obstacole, te-ai lovi cu capul de ele și ai avea probleme. Uneori, oamenii ajung la închisoare, sunt eliberați după câțiva ani și trebuie să o ia de la capăt. Dar dacă cineva îți poate arăta cu adevărat defectele și ești capabil să le simți, să le înțelegi și să le recunoști, acel om te scutește de o suferință enormă.

Comentariu: Totuși, adesea considerăm un astfel de om un dușman: „Mi-a expus defectele, m-a umilit.”

Răspunsul meu: Umilința este o altă chestiune. Îmi pot simți defectele și totuși mă bucur că cineva mi le-a arătat. Dar cel care nu spune nimic sau chiar mă flatează, poate că o face cu răutate, ca să nu fiu atent la corectările pe care trebuie să le fac.

Întrebare: Deci nu degeaba tot spuneţi că cel care te critică este mai aproape de tine decât cel care te laudă?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Ascultați pe cineva care vă spune brusc ceva despre dvs.?

Răspuns: Mi-aș dori foarte mult să pot.

Citat: „Ceea ce se întâmplă, se întâmplă la momentul potrivit.”

Răspunsul meu: Trebuie să acceptăm acest apriori ca o axiomă. Chestiunea este că totul vine din lumea din jurul nostru și are propria sa cale de dezvoltare. Prin urmare, tot ceea ce se desfășoară în fața noastră vine din acest mare mecanism în care existăm ca mici participanți.

Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru în societate sau în univers în ansamblu se întâmplă conform unui plan vast, iar noi ne aflăm în cadrul acestui plan. Sarcina noastră este să ne încadrăm în acest plan, nu să schimbăm fluxul extern în vreun fel, ci să ne corectăm astfel încât să ne adaptăm la el.

Întrebare: Și atunci voi simți că orice s-a întâmplat, a venit la momentul potrivit?

Răspuns: Da. A venit la timp, cum trebuie și corect. Și dintr-o dată încep să înțeleg corectitudinea a tot ceea ce se întâmplă și cât de perfect mi se potrivește.

Întrebare: Și nu am regrete?

Răspuns: Nu este nimic de regretat, deoarece totul se întâmplă în afara mea, în fața mea. Și ceea ce mi se arată sunt doar pașii pe care trebuie să-i fac în mine pentru a percepe totul corect, a fi de acord cu el, a mă conecta cu el și a merge mai departe în rezonanță cu el.

Întrebare: Adică, în armonie cu el?

Răspuns: Da, sunt de acord.

Citat: „Cine bea apă, să-și amintească de cei care au săpat fântâna.”

Răspunsul meu: Frumos spus. Și trebuie să le fim recunoscători, pentru că cel care a săpat fântâna nu s-a gândit doar la sine, ci s-a gândit și la mine, anticipând nevoia mea.

Prin urmare, îi sunt profund recunoscător și trebuie, într-un fel, să-l răsplătesc, fie pur și simplu cu atitudinea mea sinceră, fie poate făcând eu însumi ceva bun în jurul acelei fântâni. În general, chiar și un sentiment cald și recunoscător față de cel care mi-a deschis o sursă de viață ajută deja la îndreptarea lumii.

Întrebare: Aceasta sună foarte mult ca o abordare cabalistă. Adică, în loc să mă concentrez pe plăcerea pe care o primesc de la apă, îmi îndrept gândurile către cel care a săpat fântâna şi pentru mine. Ar trebui omul să se comporte astfel în viață, de exemplu, săpând fântâni pentru alții la rândul lui?

Răspuns: Omul trebuie să simtă că tot ceea ce are în jurul lui și în lume ne-a fost dat de strămoșii noștri care le-au lăsat în urmă. Și trebuie să facem același lucru pentru ceilalți și pentru generațiile viitoare.

Citat: „Nenorocirea intră prin ușa care i-a fost deschisă.”

Răspunsul meu: Depinde doar de persoană.

Întrebare: Sunt eu cel care deschide ușa nenorocirii?

Răspuns: Da, firește. Noi suntem cei care facem toate acestea.

De fapt, lumea este plină de fericire nemărginită, absolută, dar prin propria noastră atitudine, o transformăm în opusul ei. De aceea se spune alegoric că „deschidem ușa” nenorocirii.

Întrebare: Și ce-ar fi dacă aș fi plin de gândul că lumea din jurul meu este fericire absolută? Dacă m-aș gândi constant la asta și m-aș strădui spre ea, aș deschide totuși ușa nenorocirii? Ar veni totuși nenorocirea la mine?

Răspuns: Acesta este egoismul nostru. De fapt, există în noi pentru a învăța să recunoaștem și să deschidem mult mai multe uși către ceea ce este bine. Dar noi îl folosim incorect; aceasta este problema.

Omul este în esență nefericit. I se dă o dorință egoistă, o fundație, un caracter, o aspirație, dar numai pentru a putea simți corect dinainte ce să evite și cum să se adapteze. Totuși, el folosește această dorință în mod greșit.

Întrebare: De aceea deschide ușa către nenorocire?

Răspuns: Exact. El calcă mereu pe aceeași greblă. Imaginează-ți că există „greble” așezate pe pământ pentru a-ți arăta calea cea dreaptă și pentru a te ghida să mergi printre ele. Dar în schimb, tu le calci direct în mod constant. Această percepție greșită a vieții provine din faptul că ne raportăm la ea total incorect. Adică, de fapt nu reușim să înțelegem că egoismul în sine ne arată cum să mergem corect și ce să evităm. Dar noi îl folosim în sensul său direct și astfel călcăm pe greblă iar și iar.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 11/10/24

Filed under: Intelepciune, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Akudim sunt considerate cele zece Sfirot ale Toch ale primului Partţuf, realitatea care urmează primei restricții, numită Adam Kadmon. Înainte de aceasta, nu existau Roş, Toch, Sof  în lumina superioară, ci mai degrabă lumina superioară umplea întreaga realitate (Baal HaSulam, „Studiul celor zece Sfirot”, Vol. 1, Partea 4, Capitolul 1, Lumina Interioară, Punctul 8).

Întrebare: Ce sunt cele zece Sfirot ale lumii Akudim?

Răspuns: Cele zece Sfirot colective legate de întreaga structură se numesc „Akudim”.

Acestea sunt vase [Kelim], dorințe care sunt umplute cu lumini și există în jurul nostru pentru a lăsa o parte din lumina superioară să treacă prin noi. Cu ajutorul lor, putem treptat, pas cu pas, să ne apropiem de lumina superioară, să începem să o simțim, să intrăm într-un fel de conexiune cu ea, și astfel, să mergem tot mai sus și mai sus.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.10.2025, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Rugăciunea trebuie să fie în grup, altfel Creatorul nu o va auzi. Învățăm acest lucru din structura celor zece Sfirot, din toată munca noastră spirituală.

Creatorul este Keter (Coroana), deasupra căreia se află ceea ce se numește Kutso şel Yud, cel mai înalt punct al lui Keter, cea mai înaltă Sfira. Acesta este contactul cu El.

Numai după ce „îmi prind” toți prietenii, sunt gata să-i includ în mine și să fac tot ce este necesar pentru ca ei să fie de acord să se unească, sunt gata să fiu cel mai jos, cel mai mic în raport cu ei, atunci pot spera că îmi vor răspunde la fel și se va forma un grup, adică va fi revelată o structură în care calitatea dăruirii, Creatorul.

În această mișcare nu contează cât de mult cad, pentru că avansarea nu poate fi continuă. Este întotdeauna start-stop, ca oscilația unui pendul într-un ceas. Nu putem înghiți un mare egoism și să ne ridicăm deasupra lui, apoi să preluăm un alt mare egoism și să ne ridicăm din nou. Putem lucra doar cu milisecunde, microsecunde. Prin astfel de micro-doze avansăm.

Prin urmare, în măsura în care avem garanție reciprocă (Arvut) și sprijinul grupului, putem primi o coborâre mai mare de la Creator, și în consecință, putem face o ascensiune mai mare.

Coborârea noastră vine de la Creator. Este întotdeauna calculată de El în avans, astfel încât să ne putem ridica voluntar și conștient. El nu ne dă niciodată coborâri în care ne prăbușim fără să știm unde am căzut. Acestea sunt întotdeauna, ca într-o relație mamă-copil, măsurate și calibrate cu precizie, astfel încât, adunându-ne puțin după cădere, să putem găsi o oarecare putere în interior și să începem să ne ridicăm din nou.

Așadar, nu trebuie să credem că Creatorul vrea să ne frângă. El vrea doar să ne coboare ușor, astfel încât să putem vedea următorul nivel al egoismului nostru deja frânt și să începem să-l ridicăm. Așa cum tragem apă dintr-o fântână găleată cu găleată, ridicând-o în sus, așa funcționăm și noi.

Faptul că aparent pierdem gradul superior nu este o pierdere, ci tocmai prima etapă a ascensiunii, partea stângă. Mișcarea înainte începe cu piciorul stâng, odată cu revelarea răului pe care Creatorul l-a pregătit dinainte. Apoi vine compensarea lui prin linia dreaptă. Așa avansăm.

De aceea, Baal HaSulam spune că de îndată ce ne trezim dimineața, trebuie să ne asumăm imediat munca de a ne uni unii cu alții și cu Creatorul, chiar din acel moment. Acest lucru este extrem de important! Dacă păstrez acest gând în mine în orice moment, atunci totul se rezolvă rapid și ușor.

Din Congresul Internațional de Cabala din Moldova, 07.09.2019, Lecția 4

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În TES (Studiul celor Zece Sfirot) se spune că adevăratele vase [Kelim] există în lumea Aţilut. Dar studiem că în acel stadiu, încă nu există separare de Creator. În același timp, învățăm că întregul sistem a fost creat tocmai pentru a permite libera alegere și că adevăratul vas [Kli] există acolo unde există liber arbitru. Deci, există liberă alegere în lumea Aţilut?

Răspuns: Nu, în lumea Aţilut încă nu există liberă alegere.

În timp ce ne aflăm la nivelul nostru, încercăm să adunăm toate acțiunile care aparțin inferiorului și să le ridicăm la nivelul superior, astfel încât iluminarea de la un nivel superior să ne influențeze, și astfel, să putem dezvălui treptat, pas cu pas, forțele unor grade din ce în ce mai înalte.

Întrebare: Atunci, ce este adevăratul vas [Kli]? Ce parametri sunt incluși în el dacă nu este liberă alegere?

Răspuns: Libera alegere nu este încă un vas [Kli]. Este doar o anumită intenție de jos în sus. Prin urmare, libera alegere are loc atunci când cei de jos, adică oamenii din lumea noastră, simt o anumită influență a luminii asupra lor și se străduiesc să avanseze către rădăcina lor superioară.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/10/25, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să își imagineze conceptele de „Creator” și „Tora” pe calea spirituală?

Răspuns: Tora este întreaga lumină care ne corectează și lumina care apoi ne umple.

Baal HaSulam scrie în „Introducere la Cartea Zohar”: Fiecare dintre cele 613 organe din acel Parţuf strălucește pe deplin în felul său unic, fiecare ca un Parţuf independent. Apoi se deschide în fața lui posibilitatea de a se angaja în fiecare Mițva conform adevăratei sale intenții, căci fiecare organ din Parţuf Neşama luminează căile fiecărei Mițva legate de acel organ.

Prin marea putere a acelor lumini, el purifică partea vorbitoare a dorinței sale de a primi și o inversează într-o dorință de a dărui.

El explică faptul că dorința noastră este formată din 613 părți, complet egoiste și sfărâmate. Aceste dorințe sparte sunt corectate prin cererea noastră și prin eforturile noastre de a ne conecta unul cu celălalt, deoarece ne conectează unii cu alții ca niște fire, fiecare cu toți ceilalți.

Acestea sunt corectate cu ajutorul a 613 lumini, care sunt numite „cele 613 lumini ale Torei”. Și când corectez aceste 613 dorințe, ele se conectează cu aceleași 613 dorințe ale unui alt om. Rezultă astfel, că suntem cu toții conectați prin 613 dorințe, fire, ale fiecărui om cu toate celelalte și apare o rețea comună de dăruire reciprocă.

Cele 613 dorințe ale mele recunosc și înțeleg cele 613 dorințe din fiecare om și din fiecare împreună și se unesc cu toate pentru a dărui tuturor. Și apoi toată lumina trece prin mine, toată împlinirea cu care vreau să-i umplu pe toți ceilalți!

Lumina comună care este revelată pentru a ne umple pe toți se numește Creator (Bo-Re), adică „vino și vezi” cum Se îmbracă El în tine.

Așadar, am 613 dorințe necorectate, și pentru a le corecta, am nevoie de 613 lumini de corectare, care sunt numite Tora, „lumina care se întoarce la sursă”. Și apoi Creatorul îmbracă aceste dorințe corectate ale mele și Se revelează în conexiunea dintre noi.

Se dovedește că Israel (dorințele corectate), Tora (lumina care a corectat aceste dorințe) și Creatorul, care îmbracă întregul sistem, se unesc într-un singur întreg.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 28/07/11, Scrierile lui Baal HaSulam „Tora și Creatorul sunt Unul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→